Top

Tâlhărie şi omor deosebit de grav aflate în concurs. Elemente de diferenţiere faţă de infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei

Încheierea penală nr. 270/26.10.2006

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr.315 din 10 mai 2006 a condamnat pe inculpatul C.Gh., aflat în Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:

– 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c, e – pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 şi alin.2 ind.1 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal;

– 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c şi e Cod penal ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzute de art.174, 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c, e Cod penal.

A aplicat inculpatului disp.art.71 şi 64 lit.a, b, c, d Cod penal.

În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza disp.art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive la zi începând cu 30.08.2005.

În pronunţarea acestei sentinţe instanţa a reţinut următoarele:

În ziua de 16 iulie 2005, în jurul orelor 1700, inculpatul aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuinţa surorii sale U.M. pe care o mai ajuta ocazional, la treburile gospodăreşti.

Negăsind pe nimeni acasă, inculpatul a mers la socrii acesteia, care deţin o altă casă în aceeaşi curte. Fără a striga la uşă, inculpatul a deschis uşa, ce nu era asigurată cu cheia, a pătruns în interiorul casei şi a intrat în camera în care ştia că familia U. ţinea banii.

Inculpatul s-a îndreptat spre masa din cameră şi de sub faţa de masă a sustras suma de 1.400.000 lei vechi. În timp ce număra banii sustraşi, inculpatul a fost surprins de victima U.M. care i-a pus mâna pe umăr. În acel moment, inculpatul s-a întors a prins-o pe victimă cu mâna de gât şi a strâns-o puternic, după care a îmbrâncit-o peste o ladă de lemn. Întrucât inculpatul scăpase din mână banii, aceasta s-a aplecat pentru a-i strânge de pe jos, moment în care a observat că victima încerca să se ridice în picioare. Inculpatul a prins-o din nou cu mâna de gât, a izbit-o de uşă, după care victima a căzut la pământ şi s-a lovit puternic cu capul de duşumeaua încăperii.

După consumarea acestei agresiuni, inculpatul a părăsit locuinţa luând cu el banii sustraşi. La plecare a fost observat de vecinii victimei, respectiv de familia D. Inculpatul a cerut de la D.I. o ţigară după care şi-a continuat drumul spre casă.

În aceeaşi zi, inculpatul a părăsit localitatea fiind depistat de lucrătorii de poliţie în comuna Vedea, jud. Argeş unde lucra ca ziler.

Din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei U.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei acute consecutive unei sugrumări. Pe corpul victimei s-au constatat echimoze ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente.

În cauză s-a procedat la reconstituirea faptei inculpatului indicând locul şi modul în care a sustras banii şi a suprimat viaţa numitei U.M.

În drept, faptele reţinute şi descrise anterior, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzută de art.174-176 lit. d Cod penal şi respectiv 211 alin.1 şi 21 lit. c Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a, 34lit.b şi 37 lit. b Cod penal.

Sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de inculpatul C.Gh., pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut că încadrarea juridică este greşită întrucât fapta inculpatului se încadrează juridic în infracţiunea de „tâlhărie” urmată de moartea victimei, faptă prevăzută de art.211 alin.3 Cod penal.

A arătat, că nu a avut intenţia de a ucide victima, ci de a lua o sumă de bani ce considera că-i aparţin, dar fiind surprins a îmbrâncit-o părăsind locul faptei.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat că respectiva critică este nefondată.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţa fondului, este corectă fiind rezultatul coroborării tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, s-a dovedit fără dubii că inculpatul, în data de 16 iulie 2005, în jurul orelor 1700 după ce consumase băuturi alcoolice, a mers la locuinţa numiţilor U.N. şi U.M.

Fără a avea consimţământul acestora a deschis uşa imobilului care nu era încuiată a pătruns în interior, şi cunoscând locul unde victima îşi ţinea banii s-a îndreptat spre masa din camera respectivă, iar de sub faţa de masă a sustras suma de 1.400.000 lei ROL.

A fost surprins de victima U.M. în timp ce-şi număra banii situaţie în care inculpatul a ripostat.

A prins-o cu mâna dreaptă de gât, a strâns-o puternic după care a îmbrâncit-o peste o ladă din lemn.

Întrucât îi căzuse pe jos banii sustraşi şi s-a aplecat pentru a-i lua, a observat că victima U.M. încerca să se ridice în picioare. Astfel, a prins-o din nou de gât cu mâna, a izbit-o de uşă, iar aceasta a căzut pe spate lovindu-se de duşumea, situaţie în care inculpatul a părăsit în grabă locuinţa.

Din raportul de necropsie medico-legală, nr.1074/2005 rezultă că moartea victimei – în vârstă de 73 ani – a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutive unei sugrumări, aspect evidenţiat şi în planşa fotografică – foto nr.2, fila 15, dosar urmărire penală.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, se cere, pe de o parte, realizarea raportului de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei, iar pe de altă parte, ca inculpatul care a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de tâlhărie să fie totodată în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav.

Or, probele dosarului atestă faptul că inculpatul a produs cu intenţie moartea victimei, pe care a sugrumat-o conducând astfel la o insuficienţă respiratorie acută şi ulterior la deces.

Prin urmare, reţinând că victima a fost ucisă cu intenţie (art.176 lit.d Cod penal) nu se poate reţine în acelaşi timp că moartea acesteia s-a produs şi din culpă (art.211 alin.3 Cod penal) astfel că activitatea infracţională a fost corect încadrată juridic, neexistând temeiuri privind schimbarea acesteia aşa după cum a solicitat inculpatul.

Etichete: