Top

Anulare contract de vânzare-cumpărare, neincluderea tuturor părţilor implicate în contractele succesive. Nesoluţionarea cauzei şi în privinţa vânzărilor succesive având în vedere finalitatea, repunerea în situaţia anterioară prin readucerea bunului (bunurilor) în patrimoniul societăţii falite. În această situaţie se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă

În vederea repunerii în situaţia anterioară a părţilor, se impune anularea tuturor vânzărilor succesive, altfel se va dispune casarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia comercială nr. 708 din 16 aprilie 2007, a respins cererea de intervenţie formulată de C.I. şi C.A. şi a admis recursul declarat de C.C. şi C.E.-C. contra sentinţei comerciale nr. 220 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care o casează, trimiţând cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.

S-a reţinut că la data de 7 iunie 2004, între recurenţii-pârâţi C.C. şi C.E.-C. şi intimata-debitoare S.C. „R.T.” S.R.L. – Iaşi, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657 de către B.N.P. „C. Ş.” din Iaşi, contract având ca obiect imobilul construit şi neconstruit în suprafaţă totală de 6.028,143 m.p. situat în intravilanul municipiului Iaşi, str. R., nr. 9-A, judeţul Iaşi, amplasat în sector cadastral 34, înscris în Cartea Funciară nr. 42203 a localităţii cadastrale Iaşi.

La data de 22 august 2005, recurenţii-pârâţi C.C. şi C.E.-C. au vândut acelaşi imobil intervenientelor C. I. şi C.A., care sunt fiicele administratorilor S.C. „R.T.” S.R.L. – Iaşi, C.D. şi C.P.-G.

Curtea mai reţine că prin sentinţa civilă nr. 143/COM din 28 aprilie 2005 a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară şi faliment privind pe debitorul-intimat S.C. „R.T.” S.R.L. – Iaşi, iar contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 79 şi 80 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, a fost încheiat la 7 iunie 2004, deci înlăuntrul termenului prevăzut de această lege, aşa cum a şi reţinut în mod corect prima instanţă.

Însă, având în vedere înscrisurile depuse în recurs, acţiunea soluţionată prin sentinţa recurată nu poate să producă efectele juridice prevăzute de art. 83 din Legea nr. 85/2006, (terţul dobânditor, în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor).

Dat fiind că imobilul ce a format obiectul contractului a cărui nulitate se solicită a fost revândut de recurenţii C. fiicelor administratorilor S.C. „R.T.” S.R.L. – Iaşi, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că bunul a fost înstrăinat de terţii dobânditori către terţii subdobânditori C.I. şi C.A., subdobânditori pe care legea îi prezumă relativ că au cunoscut faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat (art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).

Aşa cum rezultă şi din certificatul de grefă depus de recurenţi de la fila 44 dosar, dar şi din copia acţiunii formulate de lichidatorul judiciar S.C. „L.C. – 2003” S.R.L., la 30 august 2006, de la filele 45-49, în temeiul art. 11 lit. h), art. 77 – 79, art. 80 lit. b) – c), art. 83 alin. 1, art. 84 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a solicitat anularea ambelor contracte de vânzare-cumpărare, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în sensul de a se reintroduce bunurile în patrimoniul societăţii debitoare prin restituirea lor de către subdobânditori, iar în cazul lipsei lor, valoarea acestora.

Având în vedere considerentele anterior expuse, lipsa bunului imobil – obiect al contractului a cărui anulare se solicită – din patrimoniul recurenţilor-pârâţi, invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestora prin cererea de recurs şi spre o bună administrare a justiţiei, curtea a constatat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 304 şi 312 C.pr. civ., motiv pentru care a admis recursul formulat de C.C. şi C.E.-C., împotriva sentinţei civile nr. 220 din 12 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi – judecător sindic, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Iaşi spre rejudecare.

Având în vedere că intervenientele C.I. şi C.A. au interese contradictorii cu cele ale recurenţilor din cauza pendinte, având în vedere că aceştia din urmă au invocat în favoarea lor dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 85/2006, curtea a respins cererea formulată de intervenientele C.I. şi C.A., în sensul dispoziţiilor art. 49 C. pr. civ.

Etichete: