Top

Plângere împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară. Obiectul cererii

În măsura în care obiectul cererii în justiţie este precizat, în sensul că rezultă din motivele de fapt invocate în susţinerea ei, instanţa are în vedere obligaţia de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretenţiilor formulate.
Înscrierile şi radierile pot fi efectuate în cărţile funciare pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus asupra aspectelor tehnice ale imobilului, în acţiunea în revendicare şi grăniţuire.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 91 din 24 februarie 2010
Reclamanţii A.I. şi A.M. în contradictoriu cu pârâţii S.E. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi – Biroul de Carte funciară Paşcani au solicitat radierea înscrierii în cartea funciară pentru terenul din Paşcani, titulară S.E. (sector cadastral 26, parcela 1 /766) număr cadastral corp de proprietate nr. 1845 pentru suprafaţa de 7,27 m.p. delimitată conform raportului de expertiză tehnică şi înscrierea aceleiaşi suprafeţe a dreptului lor în cartea funciară.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt vecini cu S.E., iar în acţiunea în revendicare şi grăniţuire, în care au fost părţi, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a stabilit că pârâta deţinea teren din proprietatea lor, actele în baza cărora se întocmise cartea funciară pentru pârâtă nefiind valabile.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr.315 din 4 februarie 2009, a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi (O.C.P.I.) – Biroul de carte funciară Paşcani. A mai fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanţilor formulată împotriva pârâtei S.E..
În soluţionarea excepţiei asupra căreia instanţa s-a pronunţat şi prin încheierea din 5 noiembrie 2008 judecătoria, în aplicarea Deciziei nr. LXXII din 15.10.2007 dată de Secţiile Unite ale I.C.C.J în recursul în interesul legii a constatat, că O.C.P.I. nu era persoană interesată în sensul Legii nr.7/1996, nejustificând un interes legitim şi personal în acţiunile de rectificare carte funciară, lipsind astfel o condiţie esenţială pentru a deveni parte în proces.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Pârâta a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiei şi nu asupra terenului în litigiu, în suprafaţă de 7,27 m.p., delimitat de pct. 21-3-17-18-19-20-21, în anexa 1 la suplimentul de expertiză întocmit în dosarul nr. 5280/2005 al Judecătoriei Paşcani, situate în intravilanul municipiului Paşcani, având nr. de sector cadastral 26, parcela 1 (766) şi nr. cadastral al corpului de proprietate 1845.
În considerentele sentinţei s-a reţinut ca fiind adevărat că în documentaţia cadastrală întocmită în vederea intabulării era menţionată şi suprafaţa de 8,00 m.p. în posesie fără acte, iar la rubrica observaţii din partea I-a a cărţii funciare se menţiona că suprafaţa real măsurată era de 285 m.p. Această ultimă menţiune nu afecta însă în nici un fel intabularea admisă pentru suprafaţa de 277 m.p., conform încheierii de carte funciară şi a menţiunilor din partea I, la rubrica „suprafaţa imobilului”.
În aplicarea art.33 şi art.34 din Legea nr.7/1996, judecătoria a reţinut că cererea reclamanţilor nu era întemeiată, deoarece pârâta nu a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7,27 m.p., delimitat de pct. 21-3-17-18-19-20-21, în anexa 1 la suplimentul de expertiză întocmit în dosarul nr. 5280/2005 al Judecătoriei Paşcani, având ca titular pe S.E. cu număr de sector cadastral 26, parcela 1 (766) şi numărul cadastral al corpului de proprietate 1845.
Referitor la solicitarea reclamanţilor privind înscrierea în cartea funciară a municipiului Paşcani a reclamanţilor ca fiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7,27 m.p., atât timp cât neexistând o intabulare în acest sens în favoarea altei persoane, înscrierea în cartea funciară se producea fără intervenţia instanţei de judecată.
În apelul declarat împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat critici cu privire la intabularea greşită a dreptului de proprietate a pârâtei, fapt dovedit prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în acţiunea în revendicare. În zona despărţitoare linia de hotar nu corespundea actelor de proprietate, pârâta fiind obligată să le predea în deplină proprietate şi liniştită posesiune suprafaţa de 7,27 m.p. Deşi au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate, cererea a fost refuzată, motivat pe faptul că exista suprapunere pentru terenul în litigiu cu imobilul ce avea atribuit numărul cadastral 1845 în beneficiul pârâtei.
Într-un alt motiv au fost formulate critici cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a O.C.P.I., fiind cel ce avea obligaţia de întocmire corectă a cărţilor funciare şi de a efectua rectificarea înscrierilor conform hotărârilor judecătoreşti.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr.754 din 9 noiembrie 2009, a respins apelul păstrând situaţia de fapt stabilită prin sentinţă. Constată tribunalul că, deşi reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,27 m.p. prin hotărârile judecătoreşti invocate, nu se putea dispune radierea acesteia din cartea funciară ce aparţinea pârâtei, atât timp cât această suprafaţă nu era înscrisă. Este adevărat că în documentaţia cadastrală întocmită în vederea intabulării era menţionată şi suprafaţa de 8 m.p. deţinută fără acte,dar în final intabularea s-a realizat doar pentru suprafaţa de 277 m.p., care era în concordanţă cu actele de proprietate. Prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.36 din Legea nr.7/1996 pentru admiterea acţiunii în rectificare, în sensul că înscrierea în cartea funciară era în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
În ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la suprafaţa de teren în litigiu, tribunalul a reţinut că această operaţiune urma a se realiza fără intervenţia instanţei, aceştia având o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra acesteia.
În recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de tribunal, reclamanţii au încadrat motivele în art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând în dezvoltarea acestora că instanţa de apel, deşi fusese învestită, nu a examinat motivul de apel referitor la calitatea procesuală a O.C.P.I.
În aplicarea art.51 – 55 din Legea nr.7/1996 rezultă calitatea procesuală pasivă a acestuia, Biroul de carte funciară ce aparţinea de O.C.P.I. Iaşi întocmind cartea funciară nr.4335 şi dând încheierea nr. 2472/21 octombrie 2005.
Au arătat recurenţii-reclamanţi că primul capăt al acţiunii îl constituia rectificarea, respectiv radierea din cartea funciară întocmită pe numele pârâtei a suprafeţei de 7,27 m.p. conform sentinţei civile nr. 2080/2006 a Judecătoriei Paşcani. Suprafaţa ce aparţinea reclamanţilor s-a stabilit prin expertiza tehnică ca fiind nereal situată în intravilanul municipiului Paşcani, parcela 1/7660, aliniamentul corect al proprietăţilor fiind pe linia de hotar 10-21-3 (anexa la raportul de expertiză).
Recurenţii au susţinut că instanţele au aplicat greşit art.20, art.21 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate al pârâtei fiind înscris numai în baza titlului de proprietate al autorului acesteia, a fost omisă hotărârea judecătorească.
Deşi au constatat că pârâta nu are acte pentru 8 m.p. înscrişi în cartea funciară, instanţele cu menţinut înscrierea greşită, înlăturând nejustificat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Analizând lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că reclamanţii prin cererile adresate O.C.P.I. Iaşi – Biroul de carte funciară Paşcani au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate pentru imobilul situat pe teritoriul administrativ al municipiului Paşcani, cerere respinsă prin încheierea din 10 septembrie 2008. La data de 2.10.2008 reclamanţii au învestit judecătoria cu prezenta cerere, cu cele două capete privind înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară conform titlului lor şi a hotărârii judecătoreşti şi respectiv a rectificării înscrierilor din cartea funciară al cărei titular era pârâta S.E. În cauză nu s-a făcut dovada comunicării încheierii reclamanţilor.
În motivarea în drept a cererii de chemare în judecată au fost indicate dispoziţiile Legii nr.7/1996.
Obiectul cererii rezulta din motivele de fapt, invocate în susţinerea ei şi în drept enunţate doar prin trimitere la legea specială ce impunea pentru instanţă obligaţia de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretenţiilor formulate.
Calificarea cererii de chemare în judecată impunea a se stabili dacă cuprinsul cărţii funciare nu corespundea, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală pentru care se putea cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia (art.33 din Legea nr.7/1996).
În art.33 alin.3 legea defineşte modificarea ca fiind orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra imobilului.
Astfel, un capăt de cerere avea ca obiect plângerea împotriva refuzului O.C.P.I. de a efectua înscrierea dreptului reclamanţilor şi radierea, modificarea, în sensul definit de lege a cărţii funciare al cărei titular era pârâta, în măsura în care erau dovedite ca întindere a dreptului şi amplasament.
În primul capăt de cerere, aşa cum s-a dovedit cu înscrisurile noi depuse în instanţa de apel, cererea avea ca obiect înscrierea şi radierea în cartea funciară, pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile, în condiţiile art.51 din Legea nr.7/1996.
Părţile s-au judecat în alt litigiu având ca obiect revendicare şi grăniţuire, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.2080 din 24 noiembrie 2006, definitivă şi irevocabilă.
Radierea şi, respectiv, înscrierea dreptului s-au solicitat în temeiul acestei hotărâri prin care pârâta S.E. a fost obligată să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7,27 m.p. delimitată în anexa 1 la suplimentul raportului de expertiză şi stabilindu-se linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 10-21-3, conform expertizei.
Raportul de expertiză tehnică s-a efectuat pe baza titlurilor de proprietate ale părţilor şi a înscrierii în cartea funciară pentru S.E. Astfel, s-a consfinţit urmare modificării liniei de hotar şi admiterii cererii în revendicare, prin hotărâre judecătorească, faptul că în cartea funciară înscrierea pentru pârâtă în ceea ce priveşte amplasamentul nu corespundea titlului de proprietate a vecinătăţilor, respectiv a liniei de hotar cu proprietatea reclamanţilor. Faptul că în cartea funciară pentru S.E. suprafaţa de întindere era înscrisă corect de 277 m.p., nu a stins dreptul reclamanţilor exercitat în condiţiile art.51 din Legea nr.7/1996 de a solicita modificarea, în modalitatea dispusă prin hotărâre judecătorească .
Curtea a avut în vedere alcătuirea cărţii funciare care, în partea I referitoare la descrierea imobilelor, cuprindea planul imobilului cu vecinătăţile, descrierea imobilului şi a inventarului de coordonare al amplasamentului pentru fiecare imobil în parte, ce constituia anexa la partea I, întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al agenţiei naţionale de cadastru şi publicitate imobiliară.
În cel de al doilea capăt de cerere instanţele au îndrumat reclamanţii să solicite O.C.P.I. înregistrarea dreptului lor, fără a observa că cererea a fost respinsă prin încheierea nr. 7241 din 10.09.2008, contestată în acţiune. Faptul că „cererea” nu a fost intitulată plângere, nu a fost depusă la Biroul de Carte funciară, ci direct în instanţă, pentru considerentele expuse, a liberului acces la justiţie, instanţa de prim grad era obligată să califice corect acţiunea şi să o soluţioneze în limitele investirii.
Curtea de apel a reţinut că prin aplicarea greşită a legii instanţa de prim grad nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii deduse judecăţii, a înscrierii dreptului reclamanţilor, a radierii dreptului pârâtei, nu ca întindere, ci în sensul stabilirii amplasamentului real şi al liniei de hotar cu proprietatea soţilor A., solicitată pe baza unei hotărâri judecătoreşti.
Cele două operaţiuni erau condiţionate una de cealaltă, între cele două capete de cerere existând o strânsă legătură, o soluţie determinând-o pe cealaltă, ceea ce impunea judecarea în fond, odată, în recurs curtea dispunând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la judecătorie (art.312 alin.5 C.pr.civ.).
Motivul de recurs privind soluţionarea excepţiei calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Iaşi, Biroul de carte funciară nu este întemeiat, curtea constatând că prin încheierea din 5.11.2008 a Judecătoriei Paşcani, excepţia a fost soluţionată corect, prin aplicarea art.3 alin.2 din Legea nr.7/1996 şi a deciziei nr. LXXII a Î.C.C.J. – Secţiile unite şi a art.329 C.pr.civ.
Deşi oficiile judeţene de cadastru şi publicitate imobiliară sunt unităţi cu personalitate juridică în subordinea Agenţiei Naţionale, în prezenta cauză nu au calitate de părţi în proces, în sensul art.41 din Codul de procedură civilă, urmare corectei calificări a cererii de chemare în judecată.
Decizia nr. LXXII pronunţată în recursul în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţe, a stabilit că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996 republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, cauza avea caracter contencios, părţi fiind doar reclamanţii şi pârâta, persoana fizică, instanţa având însă obligaţia de a comunica O.C.P.I. hotărârea definitivă şi irevocabilă.
Curtea de apel a admis recursul, a casat sentinţa şi decizia, trimiţând cauza la Judecătoria Paşcani pentru judecarea în fond.

Etichete: