Top

Fals în înscrisuri sub semnătură privată

Dosar nr. 4538/333/2006 – fals în înscrisuri sub semnatura privata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 63/A

Sedinta publica de la 19 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA VASLUI, judetul Vaslui si de inculpatul IL, domiciliat în , împotriva sentintei penale nr. 328 din 11 martie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosarul penal nr. 4538/333/2006, privind pe inculpatii IL si AP.

Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 290 Cod penal.

La apelul nominal facut în sedinta publica s-a prezentat inculpatul apelant IL, lipsind inculpatul intimat în apelul Parchetului AP, partea vatamata intimata SC M SA Vaslui si lichidatorii SC MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE SRL Iasi si LD EXPERT GRUP SRL Husi.

Procedura legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 5 martie 2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronutarea pentru termenul din 12 martie 2010 si, ulterior, din lipsa de timp pentru deliberare, pentru termenul de azi, încheierile de sedinta de la termenele din 5 martie 2010, respectiv 12 martie 2010, facând parte integranta din prezenta decizie.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale declarate de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui si inculpatul IL împotriva sentintei penale nr. 328 din 11.03.2009 a Judecatoriei VASLUI, pronuntata în dosarul nr. nr. 4538/333/2006 (Numar în format vechi 6996/2006), constata:

Prin rechizitoriul nr.2187/P/2005 din data de 10 octombrie 2006, al Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor

– AP pentru savârsirea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata si abuz în serviciu, ambele în forma continuata, prevazute si pedepsite de art. 290 cu aplicarea art.41 al.2 si, respectiv, art.246cu aplicarea art.41 al.2, ambele cu aplicarea art.33 lit. b, toate din Codul penal si

– IL pentru savârsirea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata si instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ambele în forma continuata si în concurs ideal si instigare la fals în înscrisuri sub semnatura privata în forma continuata, toate în concurs real, prevazute si pedepsita de art. 290 cu aplicarea art.41 al.2, art. 25 – 246 cu aplicarea art.41 al.2 ambele cu aplicarea art. 33 lit. b si, respectiv, art.25 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 al.2 toate cu aplicarea art.33 lit. a, toate din Codul penal

În fapt, s-a retinut ca, în perioada ianuarie-februarie 2005, urmare a unor relatii comerciale între S.C. M S.A. Vaslui, al carei director general era inculpatul AP, si S.C. P S.A. Husi, al carei director general era inculpatul IL, au fost încheiate în mod fictiv opt procese-verbale de compensare a unor obligatii de plata ale celei de-a doua societati catre prima pentru suma totala de 1.001.224.000 ROL, reprezentând contravaloarea unor servicii de transport care nu au fost prestate în realitate.

Procedând la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 328 din 11. 03. 2009, s-a dispus:

În baza art. 334 din Codul de procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptelor retinute în sarcina celor doi inculpati din infractiunile mentionate în rechizitoriu în urmatoarele infractiuni:

– Pentru inculpatul AP în infractiunile prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 246 raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13 si art. 41 al. 2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal .

– Pentru inculpatul IL în infractiunile prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 25 raportat la art. 246 din, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 13 si art. 41 al.2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b si art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 al.2 toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal

În baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit. f din Codul de procedura penala, încetarea procesului penal fata de inculpatul AP, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 246 raportat la art. 258 cu aplic. art. 13 si art. 41 al. 2 din Codul penal si fata de inculpatul IL, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 25 rap. la art. 246 rap. la art. 258 cu aplic. art.13 si art. 41 al.2 din Codul penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a partii vatamate.

În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d din Codul de procedura penala, achitarea inculpatilor AP si IL pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 al.2 din Codul penal

În baza art. 25 raportat la art.290 cu aplic. art.41 al.2 din Codul penal condamnarea inculpatului IL la o pedeapsa de 15.000 lei amenda penala.

Atragerea atentiei inculpatului IL asupra dispozitiilor art. 63 ind.1 Din Codul penal

În baza art. 14 si 346 C.pr.pen. a constatat ca partea vatamata S.C. M S.A. Vaslui, prin lichidatorii S.C. Management Reorganizare Lichidare S.R.L. Iasi, si S.C. L&C Expert Grup SR.L. Husi, nu s-a constituit parte civila în cauza.

În baza art. 348 din Codul de procedura penala a dispus anularea urmatoarelor înscrisuri:

– cele 34 foi de parcurs întocmite de S: P S.A Husi (f. 105-138 – dosar U.P. vol.1)

– cele 8 facturi fiscale :

– nr. 8707201/11.01.2005(f.56-vol.2-dosar U.P.),

– nr. 8707202/20.01.2005 ( f.45vol.2 ),

– nr. 8707203/27.01.2005 ( f.51vol.2 ),

– nr. 8707204/31.01.2005 ( f.62 vol.2 ),

– nr.8707205/04.02.2005 ( f.69vol.2 ),

– nr. 8707208/14.02.2005 ( f41-vol.2 ),

– nr. 8707209/21.02.2005 ( f.65 vol.2 )

– nr. 8707210/28.02.2005 ( f.74-vol.2 )

– cele 8 procese-verbale de compensare:

-nr.2/27.01.2005(f.25 vol.3) în valoare de 119.812.000 Rol

– nr. 3/31.01.2005(f.26-vol.3) în valoare de 114.744.000 Rol

– nr.1/20.01.2005(f.27-vol.3) în valoare de 118.468.000 Rol

– nr.4/11.01.2005(f.28 –vol.3) în valoare de 146.972.000 Rol

– din 04.02.2005(f.29-vol.3) în valoare de 144.536.000 Rol

– din 14.02.2005(f.30-vol.3) în valoare de 90.860.000 Rol

– din 21.02.2005(f.31-vol.3) în valoare de 129.276.000 Rol

– din 28.02.2005(f.32.-vol.3) în valoare de 136.556.000 Rol

– ridicarea masurii sechestrului asigurator, instituita prin Ordonanta nr. 2187/P/2005 din 20.02.2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, asupra imobilului apartinând inculpatului AP, situat în

În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat pe fiecare din cei doi inculpati la plata catre stat a unei sume de câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate în cursul urmaririi penale si al judecatii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

În perioada 2003-2004 între S.C. M S.A. Vaslui si S.C. P S.A. Husi s-au desfasurat relatii comerciale în baza contractului de furnizare produse si servicii nr.179/04.03.2003 si a contractului de prestari servicii nr.10/13.01.2004. În urma acestor relatii comerciale, la începutul anului 2005 S.C. P S.A. Husi înregistra catre S.C. M S.A. Vaslui o datorie totala de 2.661.290.077 ROL si, pentru stingerea unei parti din aceasta datorie, reprezentantii celor doua societati (IL – director general si Botez Constantin – director economic – la S.C. P S.A. Husi si AP – director general la S.C. M S.A. Vaslui) au convenit ca prima societate sa execute servicii de transport în favoarea celei de-a societati prin efectuarea unor transporturi de marfuri, materii prime sau produse livrate sau aprovizionate de catre aceasta de la diferite societati comerciale.

Aceste transporturi urmau a fi efectuate cu autocamionul cu nr. de înmatriculare VS-11-condus de martorul B D, apartinând S.C. P S.A. Husi.

Astfel, în perioada ianuarie-februarie 2005, între S.C. M S.A. Vaslui si S.C. P S.A. Husi s-au încheiat un numar de 8 procese-verbale de compensare, în scopul compensarii cu servicii de transport a sumei de 1.001.224.000 ROL din datoria totala pe care a doua societate o avea fata de prima, procese-verbale de compensare ce au fost întocmite în baza a 34 foi de parcurs si a 8 facturi fiscale emise de S.C. P S.A. Husi.

În urma expertizei grafice efectuate în cursul urmaririi penale s-a constatat ca procesele-verbale de compensare au fost întocmite de catre numita G L, contabil în cadrul S.C. P S.A. Husi, fiind semnate din partea S.C. M S.A. Vaslui de catre directorul general – inculpat AP si din partea S.C. P S.A. Husi de catre inculpatul IL, în calitate de director general.

Instanta a retinut ca din probele aflate la dosar, rezulta astfel ca, în perioada 01.01-28.02.2005, la S.C. P S.A. Husi au fost întocmite de catre numitul G M, angajat în calitate de sef Compartiment Transporturi, determinat de inculpatul IL, un numar de 34 foi de parcurs în care s-a consemnat ca soferul B D, din cadrul acestei societati, ar fi efectuat diferite curse pentru S.C. M S.A. Vaslui în perioada mentionata.

În realitate, instanta a constatat ca transporturile mentionate în foile de parcurs nu au fost efectuate la datele si pe rutele acolo aratate. Astfel, din adresa nr.232/16.03.2006, S.C. M S.A. Vaslui a comunicat ca în perioada 01.-10.01.2005 societatea nu a lucrat, nelucrându-se nici în zilele de sâmbata si duminica în intervalul 01.01.-28.02.2005. Acest lucru este confirmat chiar de declaratiile inculpatului AP (fila 110 – vol. I al instantei) date în fata instantei de judecata, care arata ca transporturile din 1,3,6,7 ianuarie nu au fost efectuate în zilele respective, precum si de cele ale inculpatului IL (fila 144–vol. I al instantei) care arata ca transporturile din datele 1, 3, 5 ianuarie 2005 e posibil sa fi fost facute în luna anterioara.

Declaratiile martorului B D–soferul autocamionului (fila 162 – dosarul instantei) întaresc acest lucru, acesta afirmând ca în perioada 1-5 ianuarie 2005 nu a efectuat nici un transport, precum si declaratiile martorului S G – sef Serviciu Aprovizionare la S.C. M S.A. Vaslui si care coordona întreaga activitate de transport, din care rezulta ca, în perioada 01.01.- 28.02.2005, S.C. P S.A. Husi nu a efectuat vreun transport pentru S.C. M S.A. Vaslui si ale martorului R I – director comercial la S.C. M S.A. Vaslui care afirma acelasi lucru.

De asemenea, din adresele nr.1273/11.10.2005 (fila 30 – vol.2 dosar de urmarire penala) si nr. 269/02.10.2006 ( fila 162 –vol.1 dosar de urmarire penala) a S.C. M S.A. Vaslui rezulta ca la societate nu exista nici un alt document (avize de însotirea marfii, bonuri de transport, fise de magazie), în afara de facturile fiscale, din cele care trebuiau întocmite în cazul în care transporturile s-ar fi executat în realitate.

Mai mult, registrele de poarta, care aveau evidenta intrarii-iesirilor autovehiculelor din incinta S.C. M S.A. Vaslui, nu au putut fi prezentate motivat de faptul ca, pe de o parte S.C. M S.A. Vaslui afirma ca acestea se afla la S.C. Terminator – Protex S.R.L. Vaslui – firma care a asigurat paza în perioada respectiva (fila 30 – vol. II dosar de urmarire penala), în timp ce firma de paza, prin administrator D C (fila 78 – vol. II dosar de urmarire penala) afirma ca aceste registre au ramas la S.C. M S.A. Vaslui.

Nici diagramele folosite în perioada 01.01.- 28.02.2005 pe tahograful instalat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare VS-11- nu au putut fi prezentate, motivat de faptul ca acestea s-au pierdut, dupa cum rezulta din adresa nr.3111/07.11.2005 a A.R.R. – Agentia Vaslui (fila 100 – vol. I dosar de urmarire penala).

Pentru ca foile de parcurs întocmite de S.C. P S.A. Husi sa fie confirmate la plata, era necesar ca, la plecarea în cursa, acestea sa aiba stampila S.C. M S.A. Vaslui, iar la destinatie trebuia aplicata stampila beneficiarului.

De asemenea, dupa cum rezulta din adresa nr.546/15.09.2006 a S.C. M S.A. Vaslui (f.158-vol.1 dosar U.P.), procedura de efectuare a transportului de marfuri la aceasta societate se facea pe baza de comanda emisa de Compartimentul Aprovizionare – Transporturi si aprobata de directorul de resort (comercial). La livrarea marfurilor din unitate, se emiteau documente de însotire a marfii (aviz de expeditie, factura). La aprovizionarea marfurilor pentru unitate, se facea intrarea mijlocului de transport prin prezentarea documentatiei de însotire a marfii, dupa care urma procedura de receptionare a marfii la magaziile unde trebuia descarcata marfa respectiva.

Existau si cazuri de transport marfuri efectuate pentru S.C. M S.A. Vaslui de catre unii furnizori din tara catre alti beneficiari ai acesteia, fapt pentru care nu era posibila emiterea de note de comanda sau avize de expeditie pentru respectivele servicii, precum si cazuri în care transporturile plecate de la S.C. M S.A. Vaslui nu se efectuau spre o singura destinatie, ci se realiza un circuit complex, însa este greu de crezut ca toate transporturile efectuate în perioada 01.01.- 28.02.2005 s-au încadrat în aceasta situatie, cu atât mai mult cu cât în foile de parcurs sunt mentionate ca rute Galati-Vaslui, Vaslui – Timisoara – Vaslui, Vaslui – Valenii de Munte-Vaslui, Vaslui – Slatina – Vaslui.

Foile de parcurs emise de S.C. P S.A. Husi urmau sa fie folosite, atât ca documente justificative pentru decontarea combustibilului consumat, cât si pentru a demonstra transporturile efectuate, probând legal aceasta operatiune.

Or, acestea nu puteau consemna rute parcurse asa cum erau acestea dictate de inculpatul IL, care „memora” toate transporturile efectuate pentru S.C. M S.A. Vaslui, cumulate pe mai multe zile si pe mai multe destinatii.

Conform dispozitiilor art. 27 al. 2 lit. b – HG. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG.195/2002, persoanele juridice detinatoare de vehicule au obligatia de a elibera foaie de parcurs pentru vehiculele care se deplaseaza în cursa si, prin urmare, aceasta nu se va întocmi ulterior, ci anterior cursei ce urmeaza a se efectua.

De asemenea, conform prevederilor legale, orice operatiune economico-financiara se înregistreaza în contabilitate pe baza unor documente justificative, în care se consemneaza operatiunile economice în ordinea desfasurarii lor si în momentul în care au loc, furnizând toate informatiile obligatorii prevazute de lege. Deci, orice operatiune se înregistreaza în momentul efectuarii ei si nu ulterior.

Fata de toate aceste considerente, instanta a retinut ca rezulta în mod evident caracterul nereal al mentiunilor dictate de inculpatul IL si consemnate în cele 34 foi de parcurs de catre numitul G M, aceste consemnari neavând corespondent în activitati de transport concrete care sa fi fost în mod efectiv executate la datele si pe rutele acolo înscrise.

Pe cale de consecinta, instanta a retinut ca cele 8 facturi fiscale, cele 8 procese-verbale de compensare, întocmite de numita G L – contabil la S.C. P S.A. Husi si care reprezentau tocmai contravaloarea serviciilor de transport ce ar fi fost prestate de catre aceasta societate în favoarea S.C. M S.A. Vaslui, conform celor 34 foi de parcurs fictive, nu reflecta operatiuni reale.

De asemenea, s-a retinut ca prin semnarea, în calitate de director general al S.C. P S.A. Husi – de catre inculpatul IL si în calitate de director general al S.C. M S.A. Vaslui – de catre inculpatul AP, a celor 8 procese-verbale de compensare s-a atestat în mod fictiv ca au fost efectuate aceste servicii de transport la datele si pe distantele mentionate în foile de parcurs, stingându-se astfel, în mod incorect, datoria în suma de 1.001.224.000 ROL avuta de S.C. P S.A. Husi catre S.C. M S.A. Vaslui.

Prima instanta a înlaturat sustinerile inculpatului AP ca a semnat acele procese-verbale în virtutea atributiilor de serviciu pe care le avea, fara a verifica înainte realitatea celor acolo consemnate, considerând ca acestea au fost anterior verificate de Serviciul Compensari-care trebuia sa faca acest lucru. Aceasta, în contextul în care procesele-verbale nici macar nu aveau viza Serviciului de Compensari, aspect care putea fi usor sesizat de inculpat, iar martorul S V (fila 50 – vol.I dosar de urmarire penala) declara ca procesele-verbale de compensare au ajuns la el – în calitate de responsabil compensari-dupa ce au fost deja semnate de inculpatul AP, iar în declaratia data în fata instantei (fila 31 – vol. II – dosarul instantei) arata ca, de obicei, procesele-verbale de compensare înaintate de S.C. P S.A. Husi primeau numar de înregistrare de la dânsul, dupa care ajungeau la contabilitate unde se atasau facturile aferente si nota contabila, împreuna cu care erau înaintate la inculpatul AP pentru a fi semnate. Dupa cum rezulta din actele aflate la dosar, nu s-a procedat în acelasi mod si în privinta celor 8 procese-verbale de compensare din prezenta cauza, neexistând nici o nota contabila sau vreo avizare referitoare la acestea.

Mai mult, în privinta acestora a operat compensarea fara a se respecta procedura prevazuta de HG.685/1999, desi 7 din cele 8 procese-verbale erau întocmite pentru sume mai mari de 100 milioane ROL si priveau creante vechi, starea de lichidare în care se afla S.C. M S.A. Vaslui la momentul respectiv nefiind o exceptie prevazuta de acest text de lege.

Astfel, dupa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati în cauza, dispozitiile legale mentionate privind procedura de compensare prin intermediul Institutului de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriilor si Comertului au fost ignorate doar sub pretextul unei derulari greoaie, care necesita timp si deplasarea la Bucuresti a unui delegat al S.C. M S.A. Vaslui.

Prima instanta a retinut ca situatia de fapt, astfel descrisa, este pe deplin dovedita cu mijloacele de proba aflate la dosar: procese-verbale de sesizare din oficiu, declaratiile inculpatilor, declaratiile martorilor, rapoarte de constatare tehnico-stiintifica grafica nr.164565/9.02.2006 si nr. 30831/22.12.2005, foi de parcurs, facturi fiscale, procese-verbale de compensare, procese-verbale de confruntare, adresele nr.526/15.09.2006, nr.269/02.10.2006, nr.1273/11.10.2005 emise de S.C. M S.A. Vaslui, precum si toate celelalte acte aflate la dosar.

Cu privire la infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta si pedepsita de art. 246 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul pena, retinuta în sarcina inculpatului AP si la cea de instigare la comiterea aceleasi infractiuni, retinuta în sarcina inculpatului IL, instanta a constatat ca are calitatea de subiect activ al acesteia „functionarul public”, asa cum este aceasta notiune definita de art. 147 al.1 din Codul penal. Însa, conform dispozitiilor art.258 din Codul penal, dispozitiilor prevazute de art. 246-250 din Codul penal, privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, caz în care maximul pedepsei se reduce cu o treime.

Având în vedere ca inculpatii AP si IL aveau, la momentul comiterii faptei, functia de director general al S.C. M S.A. Vaslui si respectiv S.C. P S.A. Husi – societati private, fata de definitia data de art.147 al.2 Din Codul penal, rezulta ca acestia se încadreaza în categoria functionarilor, ceruta de prevederile art. 258 din Codul penal, legea stabilind o cauza de atenuare a raspunderii penale a functionarilor în raport de functionarii publici.

Prin Legea 58/19.03.2008 a fost introdus al. 2 al art.258, conform caruia, în cazul raspunderii penale a functionarului, pentru faptele prevazute de art. 246, 247 si 250 din Codul penal, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Art.258 al.2 din Codul penal este o norma procesuala, chiar daca este prevazuta în legea penala, care conditioneaza punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 246 din Codul penal de introducerea plângerii prealabile atunci când este savârsita de functionari si nu de functionari publici.

Prin urmare, aceasta norma este de aplicare imediata, pentru toate faptele de acest fel comise de functionari dupa data de 28.03.2008 – data intrarii în vigoare a textului, fiind necesara plângerea prealabila pentru punerea în miscare a actiunii penale.

Pentru faptele comise anterior acestei date si care se afla în curs de judecata, s-a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 13 din Codul penal, referitoare la legea penala mai favorabila. Astfel, în conformitate cu dispozitiile textului mai sus-mentionat, în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila, în vederea determinarii legii mai favorabile, doctrina si jurisprudenta stabilind mai multe criterii: conditiile de incriminare, conditiile de tragere la raspundere penala si pedeapsa.

Din analiza art.258 al.2 din Codul penal rezulta ca au ramas nemodificate conditiile de incriminare si pedeapsa, dar s-au schimbat conditiile de tragere la raspundere penala prin introducerea plângerii prealabile, legea care introduce conditia plângerii prealabile pentru tragerea la raspundere penala putând fi considerata drept o lege mai favorabila. În consecinta, modificarea art.258 din Codul penal impune organului judiciar investit cu solutionarea cauzei ca, potrivit art.286 din Codul de procedura penala sa cheme partea vatamata pe care sa o întrebe daca întelege sa depuna plângere prealabila si, în caz contrar, sa înceteze procesul penal.

Fata de aceste motive, în baza art.334 din Codul de procedura penala, instanta a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei retinute în sarcina celor doi inculpati.

În prezenta cauza, parte vatamata este S.C. M S.A. Vaslui, având ca actionari: Utah Invest SA (73,59%), SIF II Moldova (19.53%), lista actionari (6,87%). De asemenea, prin încheierea nr.83/F/04.05.2005 a Tribunalului Vaslui (fila 114 – vol.I – dosarul instantei) s-a dispus dizolvarea prin faliment a S.C. M S.A. Vaslui, ridicându-se acesteia dreptul de administrare, totodata fiind desemnati în calitate de lichidatori judiciari ai acesteia pe SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi, care vor îndeplini atributiile si obligatiile rezultate din Legea 64/1995.

Instanta a constatat ca la data savârsirii faptei, ianuarie – februarie 2005, SC. Utah Invest SA Vaslui avea doar calitatea de actionar majoritar, aceasta societate conform datelor comunicate de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Vaslui (fila 61 – vol. I – dosarul instantei), fiind, începând cu data de 14.08.2006, în baza încheierii nr.149/F/28.06.2006 a Tribunalului Vaslui în lichidare judiciara.

De asemenea, din adresa nr.6776/12.04.2007 a Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Vaslui (fila 77 – vol. I – dosarul instantei) rezulta ca S.C. M S.A. Vaslui – partea vatamata din prezenta cauza – este în stare de faliment conform încheierii nr. 83/F/04.05.2005 a Tribunalului Vaslui, fiind desemnati în calitate de lichidatori judiciari: SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi.

Conform dispozitiilor art.24, 25 din Legea 64/1995 – modificata – în vigoare pâna la data de 05.04.2006, dispozitii care au fost mentinute de dispozitiile art. 24, 25 – Legea 85/2006, atributiile administratorului unei societati cu privire la care s-a deschis procedura falimentului înceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorilor judiciari de catre judecatorul sindic.

Prin urmare, începând cu data de 13.05.2005, conform legii, lichidatorii judiciari ai S.C. M S.A. Vaslui (SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi) aveau dreptul si obligatia introducerii de actiuni contra eventualelor acte frauduloase si ale urmaririi încasarilor eventualelor creante existente si, prin urmare, acestia erau titularii formularii plângerii prealabile.

Instanta a observat ca în legatura cu faptele care fac obiectul cauzei nu exista decât o declaratie din 06.02.2006 (fila 56 – vol. I – dosar urmarire penala) data de numita BM, în calitate de administrator al SC. Utah Invest SA Husi, declaratie prin care aceasta întelege sa formuleze plângere penala împotriva inculpatului AP sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz în serviciu, fals si infractiuni prevazute de Legea 31/1990 în urma carora s-ar fi compensat suma de 100.122 Ron din datoria pe care S.C. P S.A. Husi o avea catre S.C. M S.A. Vaslui.

Instanta constata însa, ca la data formularii plângerii-06.02.2006 – SC. Utah Invest SA Husi, prin administratorul sau B I M, nu mai avea nici o calitate pentru a reprezenta S.C. M S.A. Vaslui, deoarece, începând cu data de 13.05.2005, cei care reprezentau societatea erau lichidatorii judiciari desemnati conform legii pentru aceasta societate – SC Management Reorganizare Lichidare SRL Iasi si SC. L&C Expert Grup SRL Husi.

Mai mult, desi s-au facut demersuri în cursul urmaririi penale (fila 62 – vol. III – dosar urmarire penala) cei doi lichidatori, prin adresa nr.39/23.11.2005 au aratat ca, având în vedere existenta unei expertize contabile aflata în curs de derulare, nu pot sa formuleze plângere penala si nici nu se pot constitui parti civile în cauza, cu privire la faptele mentionate.

Aceasta situatie s-a mentinut si în cursul judecatii. Astfel, desi s-a facut adresa celor doi lichidatori – parti vatamate în cauza, în octombrie 2007 (filele 151-152 – vol. I – dosarul instantei), pentru ca acestia sa precizeze daca înteleg sa se constituie parti civile în cauza, acestia nu au înteles sa faca acest lucru.

De asemenea, având în vedere modificarile aduse art. 258 din Codul penal privind necesitatea plângerii prealabile în cazul comiterii infractiunilor prevazute de art. 246 din Codul penal de alti functionari decât de functionarii publici, instanta a facut din nou lichidatorilor – parti vatamate adresa (ian.2009) pentru a preciza daca înteleg sa formuleze plângere prealabila si daca se constituie parti civile în cauza, însa acestia nu s-au prezentat si nici nu au comunicat în scris ca doresc sa formuleze plângere penala prealabila împotriva celor doi inculpati sau ca înteleg sa se constituie parte civila în prezenta cauza.

Instanta constata astfel, ca în prezenta cauza, referitor la infractiunile retinute în sarcina celor doi inculpati: pentru AP – art. 246 raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13 si art. 41 al. 2 din Codul penal si pentru inculpatul IL – art. 25- 246 raportat la art. 258 cu aplicarea art. 13 si art. 41 al.2 din Codul penal este necesara existenta plângerii penale prealabile formulata de parte vatamata, plângere ce nu a fost formulata în cauza, ceea ce impune încetarea procesului penal. Aceasta, deoarece plângerea prealabila nu constituie doar o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezinta o conditie indispensabila pentru punerea în miscare a actiunii penale, reprezentând în acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate si de procedibilitate. În cazul infractiunilor pentru care legea prevede necesitatea formularii plângerii prealabile, se considera astfel, ca cei vatamati sunt singurii în masura sa aprecieze asupra acestui lucru, actiunea penala caracterizându-se în aceasta situatie prin disponibilitate, organele judiciare neputându-si exercita atributiile lor din oficiu.

Relativ la faptele prevazute de art. 290 din Codul penal ce fac obiectul actului de inculpare, instanta a retinut ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata întrucât din probele administrate nu rezulta existenta vreunei modalitati de savârsirea a faptei, asa cum aceasta este reglementata în art. 288, coroborat cu art. 290 din Codul penal, procesele-verbale de compensare la care s-a facut referire nefiind falsificate în modalitatile prevazute de art. 288 din Codul penal

Astfel, cei doi inculpati au semnat cu numele lor la rubrica director general ai celor doua societati, fiecare dintre acestia având aceasta calitate în momentul respectiv. Semnaturile facute de cei doi inculpati pe cele 8 procese-verbale de compensare nu reprezinta actiuni care sa constituie unul din elementele materiale ale infractiunii prevazute de art. 290 din Codul penal

Potrivit acestui text de lege, este sanctionata falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, daca faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteaza altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice. Actele materiale infractionale ce reprezinta elementul material al infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata sunt contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.

Alterarea, în cazul infractiunii de fals în înscrisurile sub semnatura privata se realizeaza asupra materialitatii înscrisului însusi, a formei materiale, a scrierii (instrumentum) si nu asupra continutului, substantei sale, a împrejurarilor si faptelor despre care trebuie sa faca proba (negotium) – aceasta situatie nefiind incidenta în cauza de fata.

A contraface înseamna a imita, a plasmui, a imita, a reproduce ceva în mod fraudulos, atribuindu-i caracter de autenticitate. A contraface o scriere înseamna a reproduce fraudulos scrierea unei persoane pentru a face sa se creada ca scrierea e cea originala si exprima vointa persoanei la care face referire actul, a întocmi înscrisuri ce contin date neconforme cu realitatea.

Contrafacerea scrierii consta în falsificarea semnaturii titularului, adica a executa pe un înscris, adevarat sau plasmuit, semnatura pretins autentica a celui care trebuia sa semneze înscrisul.

În întelesul art. 290 din Codul penal, o semnatura urmeaza a fi considerata contrafacuta ori de câte ori aceasta nu a fost scrisa de cel caruia i se atribuie, însa aceasta, indiferent daca se reproduce semnatura originala sau se semneaza fictiv, sa creeze aparenta unei semnaturi autentice.

Alterarea înseamna modificarea materiala a redactarii textului înscrisului, prin adaugiri, înlocuiri, stergeri de cuvinte, cifre, adica denaturarea continutului scris adevarat, deci preexistent, prin aceste metode.

În cauza, cei doi inculpati au semnat cele 8 procese-verbale de compensare, despre care cunosteau ca atesta o situatie neconforma adevarului, însa cu semnaturile lor proprii si în calitatea pe care o aveau – aceea de director general, astfel ca, în materialitatea lor aceste procese-verbale nu au fost alterate sau contrafacute. Doar operatiunile consemnate sunt fictive, simulate, dar aceasta modalitate, care ar putea fi caracterizata ca nepermisa, nu se înscrie între actele materiale interzise de art.290 din Codul penal. Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca faptele de a semna cele 8 procese-verbale de compensare, în modalitatea în care au fost retinute în sarcina celor doi inculpati, nu se pot circumscrie infractiunii prevazute de art.290 din Codul penal, nefiind întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Referitor la infractiunea de instigare la comiterea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, în forma continuata, prevazuta si pedepsita de art.25 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal, retinuta în sarcina inculpatului IL si constând în fapta acestuia de a-l determina, cu intentie, pe numitul G M – angajat la S.C. P S.A. Husi, sa completeze cu date nereale cele 34 foi de parcurs, instanta a apreciat ca savârsirea acesteia si vinovatia inculpatului au fost pe deplin dovedite.

Astfel, desi inculpatul IL cunostea ca traseele consemnate a fi fost parcurse la datele înscrise în acele foi de parcurs, fie nu au fost deloc efectuate, fie au fost efectuate la alte date, le-a dictat cu intentie numitului G M, determinându-l astfel pe acesta sa întocmeasca în fals cele 34 foi de parcurs care au stat apoi la baza întocmirii celor 8 facturi fiscale si respectiv celor 8 procese-verbale de compensare.

Drept urmare, cum probele administrate în cauza conduc în mod clar la rasturnarea prezumtiei de nevinovatie ce opereaza în favoarea inculpatului IL, savârsirea acestei fapte si vinovatia sa, sub forma intentie directe, fiind pe deplin demonstrate, prima instanta a hotarât condamnarea, la individualizarea judiciara a pedepsei fiind avute în vedere criteriile generale prevazute de art.72 din Codul penal si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, precum si împrejurarile comiterii acesteia si urmarile produse, persoana inculpatului: responsabil, familist, cu o buna conduita în societate, aflat la primul conflict cu legea penala si care s-a prezentat la fiecare termen în fata instantei de judecata, dar care a recunoscut partial comiterea faptei, pedeapsa si limitele acesteia fixate în partea speciala a Codului Penal.

Cum art. 52 din Codul penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni, instanta a aratat ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penala prin incriminarea faptelor trebuie evidentiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât si pentru educarea inculpatului. Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile si scopul, asa cum au fost acestea definite de legiuitor, aceasta trebuie sa corespunda, sub aspectul duratei si naturii sale, gravitatii faptei comise, potentialului de pericol social pe care în mod real îl prezinta persoana inculpatului IL, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Evaluând toate elementele circumscrise faptei si inculpatului, instanta a apreciat ca o pedeapsa cu amenda penala, în cuantum de 15.000 lei, este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art.52 din Codul penal

În latura civila a cauzei, instanta a constatat ca partea vatamata S.C. M S.A. Vaslui – prin lichidatorii S.C. Management Reorganizare Lichidare S.R.L. Iasi si S.C. L&C Expert Grup SR.L. Husi nu s-a constituit parte civila în cauza, motiv pentru care instanta a concluzionat ca nu se mai justifica mentinerea masurii asiguratorii luate cu privire la inculpatul AP.

Având în vedere dispozitiile art. 348 din Codul de procedura penala si constatând caracterul fictiv al celor 34 foi de parcurs si, pe cale de consecinta, al actelor subsecvente: cele 8 facturi fiscale si cele 8 procese-verbale de compensare, întocmite si emise pe baza datelor necorespunzatoare adevarului, instanta a dispus anularea lor.

Împotriva acestei hotarâri, în termenul prev. de art. 363 din Codul de procedura penala, prin cererea din data de 13 martie 2009, fara aratarea motivelor, pentru inculpatul IL, conform art. 362 alin.2 din Codul de procedura penala, a declarat apel aparatorul ales sa acorde asistenta juridica în fata instantei de fond.

Împotriva acestei hotarâri, la data de 18 martie 2009, a declarat apel si Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui.

În motivarea apelului Ministerului public, s-a aratat ca sentinta este nelegala sub aspectul dispozitiei de achitare pentru comiterea infractiunii prev. de art. 290 din Codul penal, în contextul în care elementul material care caracterizeaza aceasta infractiune consta inclusiv în ,,contrafacerea scrierii’’ prin care se întelege reproducerea în mod fraudulos, plasmuirea, ticluirea unui înscris, atribuindu-i aparenta unui înscris autentic, adevarat, invocând în acest sens doctrina juridica ,

În sustinerea acestui punct de vedere a fost invocata si Decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr. 1 din 1970 care, chemat sa se pronunte asupra faptului daca plasmuirea în întregime a unui înscris oficial cade sub incidenta art. 288 din Codul penal, a statuat asupra faptului ca exista contrafacere totala atunci când faptuitorul plasmuieste în întregime un înscris sau completeaza fara drept un formular care devine astfel original.

Un alt motiv de apel este cel referitor la dispozitia de schimbare a încadrarii juridice, prin raportarea prevederilor art. 246 din Codul penal la prevederile art. 258 si aplic. art.13 din Codul penal si de încetare a procesului penal fata de ambii inculpati, sub aspectul comiterii acestei infractiunii ca urmare a constatarii împrejurarii ca în cauza nu a fost formulata o plângere penala prealabila.

S-a aratat ca eronat au fost retinute prev. art. 13 din Codul penal, text ce se refera la aplicarea legii penale mai favorabile desi institutia plângerii prealabile este reglementata de o norma de procedura care nu retroactiveaza, având efect numai pentru viitor.

S-a sustinut si faptul ca amenda penala aplicata este mult prea blânda în raport cu pericolul faptei comise, invocându-se necesitatea aplicarii pedepsei închisorii.

În sustinerea apelului sau inculpatul IL a precizat ca situatia retinuta de instanta este eronata, bazându-se pe o apreciere gresita a probatoriului. S-a aratat ca operatiunile consemnate în foile de parcurs si în înscrisurile subsecvente sunt operatiuni reale, astfel ca fapta de fals dar si cea de instigare la aceasta infractiune nu exista, motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala.

S-a mai aratat si faptul ca actiunea de instigare, în varianta retinuta de instanta, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 25-290 din Codul penal, prin hotarâre fiind oferita o motivare contradictorie, în sensul ca atât înscrisurile ce fac obiectul material al faptei de fals pentru care s-a dispus achitarea, cât si cele ce sunt avute în vedere în cazul instigarii, au fost realizate în aceeasi maniera care nu se circumscrie art. 288 din Codul penal, motiv pentru care se impunea ca solutia sa fie aceeasi.

Inculpatul a sustinut si faptul ca instanta nu a valorificat împrejurarile pozitive ce caracterizeaza persoana sa, elemente ce pot fi retinute ca circumstante atenuante cu efectul coborârii pedepsei amenzii sub minimul special prevazut de lege, la stabilirea cuantumului fiind necesar sa se tina seama inclusiv de posibilitatile sale financiare si de persoanele pe care le are în întretinere, un cuantum ridicat având aptitudinea de a afecta caracterul personal al raspunderii întrucât are influenta negativa si asupra membrilor familiei.

Instanta de apel a pus în discutia contradictorie a partilor si faptul daca actiunile de determinare a numitilor G M si G L descrise în rechizitoriu si în hotarârea instantei cad sunt incidenta prev. art. 25 din Codul penal sau constituie participatie improprie conform art. 31 din Codul penal, în contextul în care persoanele determinate sa altereze înscrisurile au comis aceste actiuni fara vinovatie, aspect asupra caruia s-a concluzionat prin solutia procurorului de scoatere de sub urmarire penala conform art. 10 alin. lit. d din Codul de procedura penala, apreciindu-se ca nu este întrunita latura subiectiva. De asemenea, s-a mai pus în discutie si faptul daca actele de instigare sau de participatie improprie retinute în sarcina aceluiasi inculpat sunt absorbite în continutul faptei comise în calitate de autor.

Desi din rechizitoriu rezulta realitatea unor actiuni de determinare de catre inculpatul IL si a numitei G L cu privire la alterarea unora dintre înscrisurile la care se face referire mai sus iar actiunea penala nu are ca obiect si aceste fapte de determinare, s-a pus problema daca, eventuala schimbare de încadrare în sensul celor aratate, nu presupune si o extindere a obiectului actiuni si daca acest lucru este posibil la acest moment si în aceasta faza procesuala.

În apel, la solicitarea inculpatilor, s-a procedat la ascultarea în calitate de martor a numitului G M. Au fost depuse înscrisuri, iar inculpatul AP a dorit sa faca relatari suplimentare celor declarate în cursul urmaririi penale si în fata primei instante, cererea fiindu-i admisa.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, constata ca apelurile declarate sunt fondate în sensul celor ce urmeaza a fi aratate.

Verificând probatoriul administrat în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti, dar si probele administrate nemijlocit de instanta de apel, se constata ca instanta de fond a retinut în mod corect ca, în perioada ianuarie-februarie 2005, pentru stingerea unei datorii de 1.001.22,4 lei pe care S.C. P S.A. Husi o avea fata de S.C. M S.A. Vaslui inculpatii, în calitate lor de directori generali ai celor doi agenti economici, au întocmit în mod fictiv opt procese-verbale de compensare, reprezentând contravaloarea unor servicii de transport care nu au fost prestate în realitate.

Probele administrate în cursul urmarii penale si în fata primei instante au fost analizate în mod temeinic si apreciate în mod corect, apararile formulate de catre inculpati fiind înlaturate în mod întemeiat. O reluarea a argumentelor ce stau la baza constatarilor instantei de fond cum ca respectivele compensari sunt fictive si cu care instanta de control este întrutotul de acord, este superflua.

Tribunalul observa însa precizarile facute de martorul G M în fata instantei de apel, cum ca foile de parcurs au fost semnate de unul si acelasi director de la care primea dispozitie sa le întocmeasca, aratând ca a primit solicitari în acest sens atât de la inculpatul IL cât si de la directorul economic B C.

Vazând înscrisurile la care se face referire, instanta de control a constatat ca inculpatul IL a semnat doar foile de parcurs 21563/1.02.2005, 21588/26.02.2005 si 21675/26.02.2005, acesta recunoscându-si semnatura prin care a aprobat alimentarea cu combustibil, indicând ca semnatar al celorlalte foi pe directorul economic, împrejurare ce rezulta, de altfel, si din concluziile Raportului de constatare tehnico stiintifica nr. 30831 din 22.12.2005 a Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ VASLUI.

Drept urmare, instanta de control, constatând ca actele de determinare a martorului G M sa întocmeasca celelalte 31 de foi nu sunt comise de inculpatul IL, în privinta acestora va pronunta achitarea conform art. 10 alin.1 lit. c din Codul de procedura penala.

În legatura cu o eventuala raspundere a directorului economic, tribunalul constata ca, la acest moment, statul a pierdut dreptul de a constrânge, fiind intervenit termenul de prescriptie a raspunderii penale prev. de art. art. 122 alin.1 lit. d din Codul penal, motiv pentru care orice demers în aceasta directie este inoportun. Trebuie facuta precizarea ca în cazul inculpatilor opereaza termenul de prescriptie speciala prev. de art. 124 din Codul penal, în contextul intervenirii întreruperii acestuia prin actele întreprinse în cursul procedurii.

Cu privire la sfera faptelor ce fac obiectul prezentei judecati, tribunalul observa ca rechizitoriul a facut referire la faptele inculpatului IL de a o determina si pe numita G L sa participe la alterarea unora dintre înscrisuri, însa actiunea penala nu are ca obiect si aceste actiuni. Drept urmare, la acest moment nu se poate discuta despre o eventuala extindere a obiectului actiunii în contextul în care sunt acte în privinta carora a intervenit prescriptia raspunderii, în acest caz termenul nefiind cel special întrucât nu a intervenit nicio întrerupere. Pe de alta parte, o astfel de extindere nici nu este admisibila în fata instantei de control judiciar, având aptitudinea de a prejudicia partile de o cale de atac.

Relativ la încadrarea juridica data faptelor, tribunalul concluzioneaza ca în mod corect prima instanta a raportat prevederile art. 246, la dispozitiile art. 258 din Codul penal, aplicând si prevederile ar. 13 din Cod penal, relativ la aplicarea legii penale mai favorabile. Dupa cum corect s-a aratat, inculpatii, în cadrul societatilor comerciale carora le asigurau manageriatul, aveau calitatea de functionari si nu aceea de functionari publici în acceptiunea art. 147 din Codul penal. Drept urmare, orice fapta de abuz în serviciu comisa de acestia în conditiile prevazute de art. 246 din Codul penal trebuie raportata, în mod necesar, la prevederile art. 258 alin. 1 din Codul penal.

Cât priveste retinerea incidentei prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, introdus prin Legea 58/19.03.2008 intrata în vigoare ulterior comiterii faptelor, dându-se eficienta prev. art. 13 din Codul penal care permit ultractivitatea legii favorabile, tribunalul constata, de asemenea, ca prima instanta a procedat corect, motivele de apel formulate de Ministerul Public fiind neîntemeiate. Rationamentul instantei este unul bazat pe normele de drept penal care reglementeaza exceptia principiului activitatii legii penale în timp, constând în ultraactivitatea legii favorabile.

Este fara îndoiala ca plângerea penala prealabila este atât o institutie a dreptului procesual penal, fiind o conditie de procedibilitate, dar si o institutie a dreptului substantial, conditionând pedepsibilitatea. Drept urmare, conditionând raspunderea conform art. 131 din Codul penal, evident, ca din punct de vedere al aplicarii sale în timp, este supusa atât regulilor cât si exceptiilor inserate în art. 10 si urmatoarele din Codul penal. Ca atare, aceasta institutie este guvernata de principiul activitatii legii penale si a celei procedurale, în masura în care nu se impune ultraactivitatea sa atunci când este aplicabila conflictului de drept penal într-unul dintre momentele situate în intervalul de timp de la comiterea infractiunii la judecarea definitiva.

Este fara îndoiala ca plângerea penala prealabila cu aptitudinea ei de a conditiona raspunderea, alaturi de conditiile de incriminare, constituie un criteriu de care se tine seama în actiunea de determinare a legii mai favorabile.

Cât priveste încadrarea juridica a faptelor de fals si instigare la fals material în înscrisuri sub semnatura privata prevazute de art. 25-290 si art. 290 din Codul penal ce fac obiectul actiunii penale, tribunalul constata ca actele de determinare a martorului G M sa întocmeasca cele 34 foi de parcurs se circumscriu prevederilor art. 31 alin. 2 din Codul penal din moment ce autorul a comis faptele fara vinovatie.

Pe de alta parte, se constata ca actele de autorat retinute în sarcina inculpatului IL, cât si actele de participatie improprie relativ la determinarea martorului G M de a întocmi foile de parcurs 21563/1.02.2005, 21588/26.02.2005 si 21675/26.02.2005 au fost comise în baza unei rezolutii unice, fapt ce rezulta din scopul urmarit, respectiv acela de a realiza compensarea, asa încât sunt aplicabile prevederile art. 41 din Codul penal care reglementeaza unitatea infractiunii continuate.

Cât priveste observatia facuta de inculpat prin aparatorul sau referitoare la faptul ca infractiunea continuata presupune comiterea aceleiasi infractiuni iar speta nu evidentiaza o astfel de situatie, tribunalul precizeaza ca sintagma ,,continutul aceleiasi infractiuni’’ din cuprinsul art. 41 din Codul penal nu presupune, în mod necesar, si unitatea formei de participatie, cum nu este obligatoriu ca actiunile sa fie consumate sau comise în forma atipica a tentativei. Nu presupune nici realizarea ei prin aceeasi modalitate de incriminare si nu intereseaza daca îmbraca continutul de baza sau cel agravat. Potrivit art. 144 din Codul penal prin savârsirea unei infractiuni se întelege participarea la comiterea acesteia ca autor, instigator sau complice.

Pe cale de consecinta, date fiind considerentele aratate, în temeiul art. 334 din Codul de procedura penala se va dispune schimbarea încadrarii juridice a faptelor de fals si instigare la fals pentru care este inculpat IL din infractiunile prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 25 rap. la art. 290 din cu aplic. art. 41 alin.2 toate din Codul penal în infractiunile prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, prin absorbtia faptelor de determinare a martorului G M sa întocmeasca foile de parcurs nr. 21563 din 1 februarie 2005, nr. 21588 din 3 februarie 2005 si nr. 21675 din 26 februarie 2005 si art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, cu privire la actele de determinare a aceluiasi martor G M de a întocmi celelalte 31 foi de parcurs.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedura penala dispune achitarea inculpatului IL sub aspectul savârsirii infractinii prev. de art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

În privinta discutiilor referitoare la continutul constitutiv al faptelor de fals în înscrisuri sub semnatura privata ce fac obiectul procesului penal dedus prezentei judecati, tribunalul concluzioneaza ca acestea nu întrunesc cerintele incriminarii prev. de art. 290 din Codul penal, motiv pentru care va mentine dispozitia de achitare conform art. 10 alin. 1 lit. d din Codul penal.

Înscrisurile care au aptitudinea de a produce consecinte juridice au un rol foarte important în desfasurarea vietii sociale actuale. De aceea, de încrederea ce li se acorda depinde formarea si desfasurarea normala a relatiilor sociale în cadrul carora ele sunt uzitate. Orice alterare a adevarului cu privire la continutul lor zdruncina încrederea de care trebuie sa se bucure. Pe cale de consecinta, legiuitorul a înteles sa le incrimineze, prevazându-le ca infractiuni în cel de-al treilea capitol al titlului consacrat partii speciale a Codului penal, intitulat „Falsul în înscrisuri”, respectiv în art. 288, 289 si 290.

Din punct de vedere al modalitatilor de alterare a continutului, în functie de împrejurarea daca denaturarea adevarului s-a realizat cu prilejul întocmirii înscrisului sau ulterior, legiuitorul a înteles sa incrimineze distinct falsul material de cel falsul intelectual.

Falsul intelectual prevazut de art. 289 din Codul penal presupune din punct de vedere al elementului material o falsificare a înscrisului oficial în continutul sau, o denaturare a faptelor si împrejurarilor asupra carora este destinat sa faca proba, actiuni sau inactiuni comise cu prilejul întocmirii înscrisului de catre un functionar aflat în exercitarea atributiilor de serviciu.

Latura obiectiva a falsului material în înscrisuri oficiale, prevazut ca infractiune de art. 288 din Codul penal, se caracterizeaza printr-o actiune de alterare a adevarului probat printr-un înscris oficial preexistent. Elementul material în cazul acestei infractiuni consta în: „contrafacerea scrierii’’, ,,contrafacerea subscrierii” sau „alterarea lui în orice mod”.

Incriminând falsul în înscrisuri sub semnatura privata în art. 290 din Codul penal, legiuitorul a stabilit sa se pedepseste si fapta de alterare a adevarului atestat printr-un înscris ce emana de la o persoana particulara, fie ea fizica sau juridica, în situatia în care falsificarea se realizeaza prin vreunul din modurile aratate în art. 288 din Codul penal.

Interpretând restrictiv trimiterea facuta la norma ce incrimineaza falsul material în înscrisuri oficiale, se constata ca, sub rezerva îndeplinirii si a celorlalte conditii de incriminare, se afla în sfera ilicitului penal orice alterare a unui înscris preexistent si, per a contrario, în afara acestui ilicit, orice fapta de alterare a continutului unui înscris sub semnatura privata, realizata prin atestarea unei împrejurari cu prilejul întocmirii actului.

În sustinerea opiniei cum ca infractiunea prev. de art. 288 si, pe cale de consecinta, si cea prev. de art. 290 din Codul penal, are ca obiect material un înscris preexistent al carui adevar dovedit este alterat prin modalitati ,,materiale’’ de alterare, sunt de facut urmatoarele aprecieri.

Din punct de vedere etimologic, notiunea de contrafacere evidentiaza actiunea de reproducere frauduloasa, de imitare, de realizare a unei ,,copii dupa o lucrare de arta originala’’( pictura, sculptura, desen, înscris), ceea ce ofera informatia ca actiunile de alterare materiala a înscrisurilor presupun preexistenta unui înscris autentic al carui continut este modificat. Aceasta modificare se poate realiza asupra suportului înscrisului autentic sau se poate proceda la ticluirea, reproducerea lui pe un alt suport, dându-i-se aparenta de autenticitate. În ambele situatii, este vorba de o alterare materiala a înscrisului autentic, înscris care exista si care, prin alterarile mentionate, face o proba eronata.

Daca modalitatile prevazute de art. 288 din Codul penal ar presupune inclusiv modalitatea de alterare prin atestarea unor împrejurari necorespunzatoare cu prilejul întocmirii înscrisului, se poate concluziona ca falsul intelectual prevazut de art. 289 este incriminat si de art. 288 alin. 2 din Codul penal, ceea ce este imposibil. Daca legiuitorul ar fi dorit incriminarea si a unor astfel de fapte, ar fi prevazut în textul art. 290 ca falsificarea se realizeaza si prin modurile aratate de art. 289 din Codul penal.

Este fara îndoiala ca si alterarea înscrisurilor sub semnatura privata cu prilejul întocmirii lor prezinta pericol social determinat de consecintele periculoase pe care le produce si, mai ales, datorita frecventei cu care sunt folosite si a importantei lor în conjunctura unei economii de piata. Atributul de a recunoaste pericolul social si de a-l transpune în sfera ilicitului penal revine puterii legiuitoare si nicidecum instantelor care nu pot decât sa aprecieze asupra pericolului social concret.

Faptul ca legiuitorul nu a incriminat si falsul intelectual în înscrisuri sub semnatura privata a creat în practica o serie de controverse, doctrina fiind rezervata în a se pronunta. Aceste controverse deriva tocmai din împrejurarea ca practicienii dreptului recunosc periculozitatea sociala a unor astfel de fapte si legitimitatea incriminarii lor. De aceea, pusi în fata judecarii unui astfel de conflict, au dat si o interpretare extensiva textului art. 288 din Codul penal, retinându-se ca spiritul legii, nu si litera ei, este în sensul de a se considera ca alterarea înscrisului sub semnatura privata în maniera aratata s-ar circumscrie notiunii de ,,contrafacere a scrierii’’ sau celei de „alterare în orice mod”. În acest sens sunt si motivatiile apelului formulat de Ministerul Public, potrivit carora modalitatea de alterare a înscrisurilor în speta reprezinta o plasmuire care, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1970 a Tribunalului Suprem, a fost considerata „contrafacere a scrierii”.

O astfel de interpretare este nepermisa, având aptitudinea încalcarii principiului legalitatii incriminarii si a pedepsei. În plus de aceasta, necesitatea de a se deduce intentia legiuitorului, a carei vointa trebuie respectata întotdeauna, intervine atunci când legea nu este clara. Or, situatia de fata nu se caracterizeaza prin neclaritate, ci prin omisiunea legiuitorului sau chiar prin dorinta de a lasa în afara ilicitului faptele despre care se discuta.

Este adevarat ca respectarea unitatii dintre litera si spiritul legii, exagerarile de o parte si de alta pot conduce la solutii dogmatice, injuste sau chiar la abuz si arbitrar, însa în situatia de fata, sanctionând fapta dedusa judecatii se face o adaugare nepermisa la lege.

Ca fapta despre care se discuta, în mod regretabil sau prin intentia legiuitorului, se afla în afara ilicitului penal rezulta si din modul de abordare a problematicii în Proiectul Codului penal elaborat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, sub îndrumarea actualului ministru. Astfel, în cuprinsul Titlului IV, Capitolul III consacrat infractiunilor de fals, se propune completarea textului ce incrimineaza infractiunea de fals intelectual cu o noua dispozitie, incidenta atunci când fapta nu a fost savârsita de un functionar si care are ca obiect material înscrisul sub semnatura privata. În expunerea de motive, relativ la aceasta completare, se invoca urmatorul argument: „incriminarea se impunea datorita faptului ca pe baza textelor existente în legea în vigoare, era dificila încadrarea juridica a unor fapte devenite din ce în ce mai frecvente, comise în sfera raporturilor comerciale (spre exemplu facturi în care se consemneaza date nereale)”. Argumentând aceeasi completare a textului actual, în expunerea de motive se face trimitere la codurile penale francez , portughez, spaniol , elvetian si german care incrimineaza si astfel de fapte.

Pe cale de consecinta, Tribunalul observa ca modalitatea de alterare a înscrisurilor ce fac obiectul cercetarilor în prezenta cauza nu se circumscrie modalitatilor inserate în art. 288 din Codul penal, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din Codul penal, motiv pentru care se apreciaza corecta solutia de achitare hotarâta de prima instanta potrivit art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala.

Instanta de control apreciaza si solutia de încetare a procesului penal dispusa cu privire la infractiunile de abuz în serviciu, fiind reala împrejurarea ca persoana vatamata nu a formulat plângere penala prealabila, împrejurare a carei realitate nu a fost contestata de vreunul dintre participantii la procesul penal, inclusiv de Ministerul public prin motivele de apel formulate.

Nefiind constatate întrunite conditiile raspunderii, tribunalul constata inutila orice apreciere cu privire la circumstantele acesteia.

Va mentine dispozitiile de anulare a înscrisurilor, dovedindu-se caracterul lor fictiv

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit art. 197 alin.2 din Codul de procedura penala cu nulitatea absoluta.

Vazând considerentele aratate, conform prevederilor art. 379 alin.1 pct.2 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va admite apelurile formulate împotriva Sentintei penale nr. 328 pronuntata la data de 11.03.2009, în dosarul 4538/333/2006 al Judecatoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA VASLUI si inculpatul IL împotriva sentintei penale nr.328 din 11.03.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza în parte, în latura penala.

Rejudecând,

În temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba încadrarea juridica a faptelor de fals si instigare la fals pentru care este inculpat IL din infractiunile prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 25 rap. la art. 290 din cu aplic. art. 41 alin.2 toate din Codul penal în infractiunile prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, prin absorbtia faptelor de determinare a martorului G M sa întocmeasca foile de parcurs nr. 21563 din 1 februarie 2005, nr. 21588 din 3 februarie 2005 si nr. 21675 din 26 februarie 2005 si art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, cu privire la actele de determinare a aceluiasi martor G M de a întocmi celelalte 31 foi de parcurs.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedura penala dispune achitarea inculpatului IL sub aspectul savârsirii infractinii prev. de art. 31 alin.2 rap. la art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Chletuielile judiciare avansate în apel ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpati si de la comunicare pentru celelalte parti.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 19 martie 2010, ora 11.00.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Simionescu Elena Bodescu Panseluta

Etichete: