Top

Lovirea sau alte violente

Dosar nr. 1756/189/2009 –lovirea sau alte violente

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 37/R

Sedinta publica de la 21 Ianuarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA

Judecator: NICULACHE LUMINITA

Judecator: OANA RADU-NICOLAE

Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se afla spre solutionare recursul penal declarat de partea civila AP, împotriva sentintei penale nr. 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad pronuntata în dosarul nr. 1756/189/2009 privind pe inculpatul NV.

Obiectul cauzei: lovirea sau alte violente (art. 180 C.p.) si amenintare.

La apelul nominal facut în sedinta publica lipsesc partile.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de partea civila, în termen legal si motivat în scris.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul cu privire la recursul declarat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicita respingerea recursului pe care în considera nefondat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza, considera ca hotarârea instantei de fond este temeinica si legala atât în ceea ce priveste latura penala cât si latura civila. Solicita mentinerea acesteia.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL

Cu privire la recursul penal declarat de partea civila AP împotriva Sentintei penale nr.617, pronuntata la data de 17noiembrie 2009, în dosarul nr. 1756/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, tribunalul constata:

Prin Rechizitoriul nr. 4357/P/2007 din 04.05.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art.262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului NV, pentru comiterea infractiunilor de amenintare si de loviri si alte violente, fapte prevazute si pedepsite de art. 193 si 180 alin 2 din Cod penal, retinându-se ca acesta, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata AP iar, la data de 18.01 2008, i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile îngrijiri medicale.

În conformitate cu prevederile art. 264 Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul nr. 1756/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin Sentinta penala nr. 617, pronuntata la data de 17 noiembrie 2009, în dosarul nr. 1756/189/2009, s-a dispus :

– condamnarea inculpatului NV, fara antecedente penale, la pedeapsa de:

– 2 (doua) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de lovire, prevazuta de art. 180 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a si c Cod penal si art. 76 Cod penal, împotriva partii vatamate AP

-1 (una) luna închisoare pentru savârsirea infractiunii de amenintare, prevazuta de art. 193 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a si c Cod penal si art. 76 Cod penal, împotriva partii vatamate AP.

– în temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat ca faptele savârsite sunt în concurs real si în temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doua) luni închisoare .

– pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal interzicerea exercitarii drepturilor prevazuta de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– în temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale a închisorii, fixându-se termen de încercare de 2 (doi ) ani si 2 (doua) luni, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executarii pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a închisorii, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– atragerea atentiei inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

– respingerea actiunii civile formulate de partea civila AP.

– obligarea inculpatului sa plateasca statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele :

A. În seara zilei de 03.11.2007, în jurul orei 18.00, inculpatul NV si numitul HI s-au deplasat cu caruta celui din urma, spre padure. În timp ce treceau pe un drum forestier, în fata caruia se afla locuinta numitului AP, acesta le-a iesit în cale, atragându-le atentia ca este noapte si ca nu au voie sa mearga pe acel drum, sustinând ca este terenul sau.

Ca urmare, cei doi învinuiti au sarit din caruta, l-au amenintat pe vatamat ca îl omoara, urmarindu-l pâna în jurul casei sale, la venirea martorului Vîntu Constantin, conflictul încetând.

B. În seara zilei de 18.01.2008, la iesirea din sat, partea vatamata AP s-a întâlnit pe un podet cu inculpatul NV si cu numitul HI, partile mergând în sens invers. Numitul AP le-a reprosat celor doi ca au ocupat drumul si el nu mai are pe unde trece si, ca urmare, au început sa se certe.

Inculpatul NV s-a enervat si a început sa îl loveasca pe vatamat cu pumnii si picioarele, fiind despartiti de numitul HI si Vîntu Constantin, acesta din urma ajungând la locul conflictului mai târziu.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vatamata a necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale-legal, conform Certificatului medico-legal nr. 41 din 21 ianuarie 2008 emis de Cabinetul medico-legal Bârlad.

În apararea sa, inculpatul NV a aratat ca partea vatamata AP l-a lovit primul în zona fetei iar el l-a batut cu pumnii ca urmare a provocarii acesteia.

Instanta de fond a retinut ca aceste aspecte nu au fost dovedite, deoarece inculpatul NV nu poseda certificat medico-legal iar numitul HI a declarat ca el a vazut când NV îl lovea pe AP, el intervenind pentru a-i desparti. De asemenea, martorii Vîntu Constantin, si Anania Gheorghe au precizat ca l-au vazut doar pe NV lovind partea vatamata.

Instanta a evidentiat ca, initial, martorul VC, care este cumnatul partii vatamate, a declarat ca i-a vazut pe cei doi învinuiti lovindu-l pe AP, dar cu ocazia confruntarilor, a mentionat ca doar pe NV l-a vazut lovind.

Instanta a mai aratat ca, prin acelasi rechizitoriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 193 alin. 1 si 180 alin. 2 Cod penal, a numitului HI si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii în cuantum de 100 lei, pentru fapta de amenintare, comisa la data de 03.11.2007.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului NV si a numitului HI pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 205 si art. 193 al.1 Cod penal, relativ la faptele din 18.01.2008.

Instanta de fond a aratat ca situatia de fapt retinuta rezulta din urmatoarele mijloace de proba: declaratiile inculpatului, procesul- verbal cu acte premergatoare efectuate în cauza, plângerea si declaratia partii vatamate, proces-verbal, certificatul medico-legal, declaratiile NV, HI, declaratiile martorilor Vîntu Constantin, Iacob Florin, Huminic Lucian, Anania Gheorghe, Frangolea Laurentiu, Vîntu Bogdan – Constantin, proces-verbal de confruntare.

Relativ la retinerea starii de provocare instanta a aratat ca, într-adevar, potrivit art. 73 lit. b din Cod penal ,,savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava, însa din probe nu rezulta o asemenea situatie.

S-a retinut ca rezulta însa ca starea conflictuala dintre parti a fost întretinuta si de partea vatamata, aspect pe care l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Fata de probele administrate în cauza, instanta a apreciat ca fapta inculpatului NV de a ameninta si lovi pe AP întruneste elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 193 al.1 si art. 180 al.2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza textelor de lege enuntate mai sus si a dispozitiilor art. 345 din Codul de procedura penala, instanta a aplicat inculpatului câte o pedeapsa, la individualizarea carora au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurarile concrete în care aceasta a fost comisa, si prevederile art. 74 Cod penal, cu efectul coborârii pedepsie sub minimul special conform art. 76 Cod penal.

Instanta a apreciat ca fata de modalitatea de savârsire a faptelor, pe fondul relatiilor conflictuale dintre parti, conflict derulat pe perioada mai multe luni, la intervale scurte de timp, sporeste gravitatea faptelor, evidentiaza astfel un grad de pericol social sporit si, în consecinta, pedeapsa amenzii penale este neîndestulatoare.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului. Cunoasterea caracteristicilor unui infractor prezinta o deosebita importanta pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia si pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplina în munca si o viata conforma cu regulile de convietuire sociala, poate determina concluzia ca nu a comis infractiunea datorita înclinatiei sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurari care au contribuit ca inculpatul sa se abata de la conduita sa obisnuita.

Drept urmare, cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a constatat existenta unor situatii care au aptitudinea de a constitui circumstante atenuante facultative.

Instanta a retinut ca inculpatul NV are vârsta de 37 de ani, studii 8 clase si este agricultor. În cursul urmaririi penale si în faza de judecata a recunoscut partial faptele, aratând ca a fost provocat de AP, motiv din care l-a lovit pe acesta, provocare pe care nu a putut-o dovedi. Nu este cunoscut cu antecedente penale. La locul de munca, în familie si societate este cunoscut cu un comportament adecvat.

Se poate retine deci ca fapta savârsita de inculpat a fost un incident nefericit în viata inculpatului, ca este o exceptie de la regula ce indica un comportament prosocial.

Având în vedere ansamblul împrejurarilor ce caracterizeaza fapta, se constata ca situatiile la care s-a facut referire sunt compatibile cu conditiile concrete în care a fost savârsita fapta, cu urmarile acestora si pot fi recunoscute ca circumstante atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal, fiind justificata reducerea pedepsei sub minimul special.

Instanta a apreciat de asemenea ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia urmând a dispune in temeiul art. 81 Cod penal suspendarea conditionata a executarii pedepsei .

Relativ la latura civila, instanta a retinut ca, din probele administrate nu rezulta ca partea vatamata ar fi suferit vreun prejudiciu material sau moral în urma faptelor savârsite de inculpat, cererea acestuia nefiind dovedita.

Împotriva hotarârii, în termen legal, prin memoriul din data de 27.11. 2009, a declarat recurs partea civila ANGHEL L. PAUL.

În motivarea cererii de recurs, partea civila a învederat ca nu este multumit de hotarârea instantei de fond deoarece:

-pedeapsa este prea blânda în raport de faptul ca actiunile infractionale au fost repetate;

-instanta a respins actiunea civila, relativ la daunele materiale si morale, învederând ca, determinat de fapta comisa a facut cheltuieli pentru medicamente, consultatii medicale, transport. Mai mult, si în prezent resimte urmarile agresiunii, în sensul ca nu mai poate respira corect, fiindu-i rupt nasul, asa încât daunele morale sunt justificate;

-autorulHI nu a fost si el inculpat de instanta, desi a contestat cu plângere la instanta în termen legal solutia dispusa fata de acesta.

Examinând cauza si judecata instantei de fond atât prin prisma criticilor aduse de partea civila, precum si sub toate aspectele ei, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, tribunalul constata ca recursul formulat este fondat relativ la dispozitia instantei de a respinge în totalitate actiunea civila sub aspectul daunelor morale.

Verificând probatoriul administrat în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti, tribunalul constata ca s-a retinut în mod corect ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunii de amenintare prevazuta si pedepsita de art. 193 alin. 1 din Cod penal, deoarece, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata AP, precum si de comiterea infractiunii de loviri si alte violente, fapta prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 din Cod penal, constând în aceea ca, la data de 18.01.2008, i-a aplicat mai multe lovituri aceleiasi parti vatamate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Astfel, situatia de fapt a fost retinuta în deplina concordanta cu probele administrate în cauza, caracterizarea juridica a faptelor este legala, iar pedepsele au fost just individualizate.

Se constata ca vinovatia a fost dovedita cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului care si în fata instantei de judecata a învederat ca, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata iar, la data de 18.01.2008, a lovit-o cu pumnii si picioarele.

Declaratiile de recunoastere ale inculpatului se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate în cauza, respectiv cu declaratiile partii vatamate, cu Certificatul medico-legal nr. 41din 21 ianuarie 2008 al Cabinetului medico-legal Bârlad din care rezulta ca, la momentul examinarii, numitul AP prezenta leziuni ce au putut fi produse, la data de 18 ianuarie 2008, prin lovire cu obiecte si mijloace contondente si pentru vindecarea carora au fost prescrise 14-15 zile îngrijiri medicale, nu în ultimul rând, si cu depozitiile martorilor audiati, Vîntu Constantin, Iacob Florin, Huminic Lucian, Anania Gheorghe, Frangolea Laurentiu, Vîntu Bogdan – Constantin.

Cu privire la retinerea starii de provocare invocata de inculpat, tribunalul observa ca instanta de fond, în mod corect, a retinut ca probele administrate nu releva realitatea unei asemenea sustineri. Pentru a fi incidenta o astfel de circumstanta atenuanta, este necesar ca infractiunea sa fi fost savârsita sub stapânirea unei puternice tulburari. Desi probele scot în evidenta ca partea vatamata a adoptat o atitudine apta sa întretina starea conflictuala, acelasi probatoriu nu evidentiaza realizarea tuturor conditiilor care justifica incidenta provocarii drept cauza de atenuare a raspunderii, nefiind dovedit ca actiunile inculpatului au fost replici imediate unor acte provocatoare care sa fi creat în psihicul acestuia o stare de puternica tulburare si emotie, sub imperiul careia sa fi ripostat.

La individualizarea judiciara a pedepsei si a modului de executare au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 din Codul penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurarile concrete în care acestea au fost comise si circumstantele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente si care a adoptat o atitudine de recunoastere si regret fata de actiunile sale, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special.

Tribunalul retine ca individualizarea realizata de instanta de fond este justa si nu se impune majorarea pedepselor aplicate sau modificarea modalitatii de executare, acestea fiind stabilite conform gravitatii faptelor comise si personalitatii autorului, asa încât apreciaza primul motiv de recurs ca fiind neîntemeiat.

Referitor la latura civila a cauzei tribunalul retine ca, în mod corect, instanta de fond a respins actiunea civila relativ la cererea de despagubiri materiale formulata.

Partea vatamata AP, la termenul de judecata din data de 20 octombrie 2009, a învederat în fata instantei de fond ca se constituie parte civila cu suma de 300 lei daune materiale, solicitând admiterea probei testimoniale, instanta admitând audierea martorilor Frangolea Laurentiu si Vântu Constantin-Bogdan. Din depozitiile lor, aflate la filele 42 si 43 din dosarul de fond, rezulta ca aceste persoane nu au cunostinta despre cheltuielile facute de partea vatamata în scopul refacerii sanatatii afectate prin agresiune.

Drept urmare, în lipsa oricarei probe care sa dovedeasca realitatea si întinderea daunelor materiale, instanta de control retine ca dispozitia instantei de fond de a respinge cererea de obligare a inculpatului la despagubiri materiale este corecta.

Cât priveste daunele morale, tribunalul concluzioneaza ca, în mod gresit, a fost respinsa în totalitate cererea partii vatamate AP. Aceasta, la acelasi termen din data de 20 octombrie 2009, a solicitat obligarea inculpatului la despagubiri morale în cuantum de 2.000 lei.

Dincolo de orice discutie relativa la cererea de reparatie baneasca a daunelor morale, în contextul în care actualmente atât doctrina cât si jurisprudenta s-au pronuntat în sensul admisibilitatii unei asemenea cereri, instanta de control observa ca probatoriul evidentiaza realitatea unor vatamari si a unor suferinte fizice cauzate prin actiunea agresiva comisa de inculpat. Or, vatamarile corporale cauzate intentionat, desi sunt surse generatoare de prejudicii nepatrimoniale, creeaza premisa solicitarii de reparatii banesti a tuturor consecintelor resimtite de vatamat.

Speta evidentiaza cauzarea unor consecinte negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimtite de partea vatamata. Probele au demonstrat ca inculpatul a lovit partea vatamata în zona fetei, actul medico-legal evidentiind ca aceasta a prezentat ,,fractura oaselor proprii ale nasului ..’’ leziune care, evident, a cauzat suferinte intense.

Desigur, aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea “pretului” suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Este evident însa ca leziunea suferita a avut implicatii negative în viata vatamatului prin disconfortul produs.

În absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizatiilor destinate repararii prejudiciilor morale, determinata de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta de control judiciar, tinând cont de circumstantele faptei, de urmarile produse, de persoana vatamatului, apreciaza ca suma de 1.000 lei este justificata pe deplin de consecintele negative îndurate de acesta.

Tribunalul retine ca motivul de recurs referitor la faptul ca numitulHI nu a fost si el condamnat pentru faptele la care a participat, nu este întemeiat. Instanta a solutionat cauza în limitele stabilite prin actul de inculpare. Împotriva solutiilor de neurmarire, partea vatamata a avut posibilitatea formularii unor plângeri conform prevederilor art. 275 si urmatoarele din Codul de procedura penala, eventuala inculpare a celui de-al doilea faptuitor putându-se realiza în aceasta din urma procedura.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit art.197 alin. 2 din Codul de procedura penala cu nulitatea absoluta.

Vazând considerentele aratate, în temeiul art.38515 alin.2 lit. d din Codul de procedura penala, tribunalul urmeaza sa admita recursul formulat de partea civila AP împotriva Sentintei penale 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad pe care o va casa, în parte, în latura civila si, rejudecând, sa admita, în parte, actiunea civila relativ la daunele morale, urmând a fi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea civila AP împotriva Sentintei penale nr. 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad, pe care o caseaza în parte, în latura civila.

Rejudecând, în temeiul dispozitiilor art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998 si 999 Cod civil, admite în parte actiunea civila a partii civile AP.

Obliga inculpatul NV sa plateasca partii civile suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.

Mentine celelalte dispozitii ale hotarârii atacate si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile avansate în recurs ramân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 21.01.2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

S.E. N.L. O.R.N H.C.

Tags: