Top

Anularea sentintei, compensatii financiare , chirie pentru terenuri

Sentinta civila Nr. 2025

Sedinta publica de la 25 Iunie 2009

Prin cererea inregistrata la instanta cu nr. 3407/189 din 13.10.2008, reclamantii F K P si F R W V au solicitat:

-anularea sentintei civ. nr. 5457/15.10.1955, a sentintei civ. nr. 360/21.02.1956, a sentintei civ. nr. 141/18.01.1958, pronuntate de Tribunalul Popular Raional B;

-compensatii financiare pentru fiecare casa care a fost exploatata de stat;

-chirie pentru terenuri de 50 Euro/m.p. pe luna de la data notificarii conform Legii nr. 10/2001;

-restituirea celor 3 terenuri in natura in termen de 15 zile;

-cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca cele 3 case au fost trecute in patrimoniul statului in baza Decretului nr. 111/1951, cu toate ca prevederile acestui decret exceptau de la expropriere functionarii de stat si pensionarii. Or, in anul 1955 F R era pensionara in Bucuresti, locuia in Bucuresti si platise la zi impozitele pentru casa. In perioada 1949-1971 F K P era functionara de stat si lucra la Comitetul de Stat al Planificarii din Bucuresti si locuia in Bucuresti. In perioada 1950-1977, F R a locuit in Bucuresti, in perioada 1955-1958 aceasta a fost functionara de stat, lucrand la „Fructexport” Bucuresti si la Directia Centrala de Statistica.

In dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosar, in copie: sentintele civ. nr. 5457/15.10.1955, nr. 360/21.02.1956, nr.141/18.02.1958, pronuntate de Tribunalul Popular Raional B, acte de stare civila, foaia matricola de cladiri, adeverinta nr. 12660/18.10.1977 emisa de Oficiul de Pensii sector 1 Bucuresti, carnet de munca,.

La solicitarea instantei, prin notele scrise depuse la filele 32 si 63 ale dosarului, s-a precizat ca reclamanti in cauza sunt: K F P si W V IM (fiul si unicul mostenitor la numitei F R), parat este Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, iar obiectul procesului il constituie anularea celor trei hotarari judecatoresti.

Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare, prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.

In motivarea exceptiei, s-a aratat ca institutia care a preluat imobilele revendicate de catre reclamanti este fosta Sectie Financiara B care actualmente este Consiliul Local mun. B, iar nu Ministerul Finantelor Publice.

Din analiza actelor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 5457/15.10.1955, pronuntata de Tribunalul Popular Raional B, a fost admisa actiunea formulata de Sectia Financiara a orasului B impotriva paratei F R (Rsi in consecinta a fost trecut in proprietatea statului imobilul compus din 2 camere, antret si curtea respectiva, situat in B, str. Stefan Cel Mare nr. 42.

Prin sentinta civila nr. 360/21.02.1956, pronuntata de Tribunalul Popular Raional B, a fost admisa actiunea formulata de Sectia Financiara a orasului B impotriva paratei F P si in consecinta a fost trecut in proprietatea statului imobilul situat in B, str. Visinschi nr. 11.

Prin sentinta civila nr.141/18.02.1958, pronuntata de Tribunalul Popular Raional B, a fost admisa actiunea formulata de Sectia Financiara a orasului B impotriva paratei F R si in consecinta a fost trecut in proprietatea statului imobilul situat in B, str. Stroe Beloescu nr. 9.

In considerentele celor trei sentinte, sus enumerate, s-a retinut ca proprietarul imobilului nu a facut niciun act de administrare a imobilului timp de mai bine de un an de zile si ca paratul era plecat in Israel; temeiul de drept invocat in sentinte il constituie prevederile art.1 pct. D din Decretul nr. 111/1951.

Deoarece cele trei imobile au fost preluate de catre stat, reclamantii au chemat in judecata Statul Roman care, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice, poate participa in raporturile juridice, ca subiect de drepturi si obligatii, prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.

Fata de prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, ridicata de Ministerul Finantelor Publice, este neintemeiata, deoarece Ministerul Finantelor Publice a fost chemat in judecata ca reprezentant al Statului.

Finhelstein Rachella a decedat la data de 7.10.1976, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, sector 1.

Conform adeverintei nr. 12660/18.10.1977 emisa de Oficiul de Pensii sector 1 Bucuresti, F R a fost incadrata in munca in perioada 08. 1934- 1.10.1977, ca functionara la diferite institutii din Bucuresti..

F R este fiica numitei F Rasel (R), s-a nascut in B, a decedat la data de 22.05.2005, cu ultimul domiciliu in Geneva, iar unicul sau mosternitor este reclamantul W V Ioji Mircea, in calitate de fiu.

F P este fiica numitei F R (R), s-a nascut in B si prin casatorie aceasta a luat numele de familie K.

Din copia carnetului de munca depusa la dosar, rezulta ca F K P a fost angajata in munca in perioada 1940-1.01.1970.

Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantii revendica cele trei imobile trecute in proprietatea statului in temeiul Decretului nr. 111/1951.

Prezenti in instanta la termenul de judecata din 25.06.2009, reclamantii au precizat ca cele trei case de locuit care au fost conficate prin sentintele civ. nr. 5457/15.10.1955, nr. 360/21.02.1956 si nr. 141/18.01.1958, pronuntate de Tribunalul Popular Raional B, au fost demolate si, pe locurile unde ele erau amplasate, acum se afla doua blocuri de locuinte si o parcare auto. Reclamantii au mai precizat ca, pentru a fi despagubiti cu c/valoarea celor trei imobile, ei au urmat pocedura prevazuta de Legea nr. 112/1995, de Legea nr. 10/2001 si de Legea nr. 247/2005, insa demersurile lor au fost fara succes. Cu privire la procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 reclamantii au precizat ca ei au intocmit si au comunicat in termen notificarea prevazuta de aceasta lege, insa la acea notificare nu li s-a comunicat niciun raspuns.

Fata de petitul actiunii formulata de reclamanti, instanta apreciaza in cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care, in articolul 1 alin.1 prevede ca: „Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi”.

Potrivit art. 2 lit.d si e din legea mentionata, in sensul acestei legi prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:

„d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.

In aceasta situatie, pentru restituirea imobilelor in cauza, se aplica procedura speciala reglementata prin capitolul 3 din Legea nr.10/2001, procedura care, in esenta, presupune ca reclamantii sa fi formulat o notificare, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii, catre persoana juridica detinatoare, prin care sa solicite restituirea in natura a imobilului, notificare la care unitatea detinatoare urma sa se pronunte, prin decizie/dispozitie motivata, si care putea fi atacata la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare.

Este de mentionat si Decizia nr. 33/9.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie –Sectiile Unite-, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, Partea I, nr. 108/23.02.2009, prin care a fost admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, prin care s-a statuat astfel:

„Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala”.

In considerentele Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a retinut ca:

„Persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile care se iau in cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de solutionare a notificarii. In cadrul acestui control, partea interesata poate deduce judecatii insusi dreptul sau de proprietate asupra imobilului in litigiu”.

Asadar, „persoana interesata poate contesta refuzul unitatii detinatoare notificate de a raspunde in termenul de 60 de zile prevazut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001” (s. n.).

„In consecinta, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 numai in conditiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, care se aplica cu prioritate fata de prevederile art. 480 din Codul civil, care constituie dreptul comun in materia revendicarii”.

„Trebuie retinut ca, de principiu, persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii, respectiv dispozitiile art. 480 din Codul civil”.

„Cu atat mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni in revendicare avand in vedere regula electa una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra Romaniei – 1997 s.a.)”.

Conform art. 329 alin.3 Cod.proc.civ., dezlegarea data problemelor de drept prin deciziile de solutionare a recursului in interesul legii, este obligatorie pentru instante.

In cauza de fata, reclamantii si-au intemeiat actiunea pe prevederile dreptului comun, iar nu pe prevederile Legii nr. 10/2001, care are prioritate si de la care nu se poate deroga.

Aceasta cu atat mai mult cu cat reclamantii au incercat sa obtina despagubiri pentru imobile, formuland notificare in conditiile Legii nr. 10/2001, la care nu au primit raspuns.

In conditiile aratate, actiunea formulata de reclamanti este inadmisibila, motiv pentru care aceasta va fi respinsa.

Respinge, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, ridicata de Ministerul Finantelor Publice.

Respinge, ca inadmisibila, actiunea precizata, formulata de reclamantii F K P si W V IM, in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor nr.17, sector 5, actiune privind anularea sentintelor civ. nr. 5457/15.10.1955, nr. 360/21.02.1956 si nr. 141/18.01.1958, pronuntate de Tribunalul Popular Raional B; compensatii financiare pentru fiecare casa care a fost exploatata de stat; chirie pentru terenuri de 50 Euro/m.p. pe luna de la data notificarii conform Legii nr. 10/2001; restituirea celor 3 terenuri in natura.

Fara cheltuieli de judecata.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Etichete: