Top

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Tip speţă: sentinta penala

Titlu: plangere impotriva rezolutiei procurorului

Data speţă: 18.10.2010

Pe rolul Judecătoriei Buhusi sub 619/199/2010 a fost înregistrată plângerea petentei S. C. formulată împotriva soluţiei procurorului dispusă în dosarul nr.89/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhusi, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta S. C. împotriva soluţiei dispuse in dosarul nr.646/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

In motivarea plângerii petenta arată că este nemulţumită de soluţia dispusă de procuror întrucât cercetarea penală a fost incompletă şi superficială, nu s-au cercetat faptele invocate, în sensul indicat de petenta- autoare a plângerii. Se apreciază că amenda administrativă aplicată numitei T. E. nu ar putea avea, pe viitor, alt rezultat decât de a încuraja învinuita la a mai săvârşi şi cu alte ocazii fapte prevăzute de legea penală. Se arată, de asemenea, că nici soluţia pronunţată faţă de învinuitul T.M. ( neînceperea urmăririi penale) nu este legală, având în vedere fapta pentru care au fost sesizate organele de cercetare- furt, prev. de art.208 al.1 C.pen.

Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.278 1 C.pr.pen.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine : Prin ordonanţa nr. 646/P/15.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhusi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T. E., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al.2 Cod penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicându-se acesteia sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 300 de lei. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T. E., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, cât şi faţă de învinuitul T. M., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, întrucât fapta nu există.

Prin ordonanţa nr.89/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhusi, prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi a dispus respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată. In termen legal , petenta a formulat plângere conform art 2781 CPP pe care a depus-o la instanţa competentă. Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că la data de 26.08.2009 s-a început urmărirea penală faţă de T. E., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 C.pen., întrucât, la data de 13.07.2009, a avut o altercaţie cu partea vătămată S. C. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în faza de cercetare penală, respectiv, declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu cele ale învinuiţilor T. E. şi T. M., instanţa apreciază că soluţia pronunţată prin ordonanţa nr.646/P/2009, menţinută de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecatoria Buhuşi, este legală, instanţa urmând să respingă plângerea formulată, pentru următoarele considerente:

Prin plângerea iniţială, înregistrată la data de 21.07.2009 (fila 10 DUP), petenta S. C. a sesizat autorităţile – Postul de Poliţie F. – despre săvârşirea de către numiţii T. E.şi T. M. a unor agresiuni verbale şi fizice, precum şi despre sustragerea prin violenţă de către aceştia a unor acte, unele originale, altele în copie. Ulterior, prin declaraţia din data de 24.07.2009 (fila 13 DUP), partea vătămată şi-a nuanţat poziţia, afirmând că “aceste acte eu, personal, i le-am dat lui T. M. în ziua de 13.07.2009, când a venit la mine, pentru a le citi, iar el le-a luat, motivând că merge la un avocat, pentru a le consulta, deoarece nu este mulţumit cum s-a făcut dezbaterea succesiunii.” In ceea ce priveşte fapta de care este acuzată T. E., petenta declară (fila 13, verso) că învinuita a îmbrâncit-o. Toate aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile învinuiţilor (filele 14-15, 18), care coincid în ceea ce priveşte firul desfăşurării întâlnirii dintre cele trei persoane. Astfel, părţile recunosc că, în urma îmbrâncelii, petenta s-a lovit de perete, iar, cu aceeaşi ocazie, i-au căzut ochelarii, de la care s-a spart o lentilă. Invinuita T. E. s-a arătat dispusă să se împace cu partea vătămată.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază că amenda administrativă aplicată invinuitei T. E. este proporţională cu gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârşită şi urmările relativ reduse ale faptei.

In ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de T. M. pentru furt, instanţa apreciază că a fost identificat corect cazul prevăzut de art. 10 lit.a C.pen., respectiv, fapta nu există, atât timp cât însăşi partea vătămată declară că i-a înmânat înscrisurile de bunăvoie; pe de altă parte, aceasta declară ( fila 13 DUP, verso) că i-au fost restituite mapele cu înscrisuri, mai puţin certificatul de moştenitor şi certificatul de legatar, despre care, pe de altă parte, nu a făcut dovada că i-au fost reţinute de către invinuit.

De asemenea, faţă de incidenţa prevederilor art.10 lit.d C.pen. în ceea ce priveşte fapta de distrugere ce i se impută invinuitei T. E., instanţa apreciază că lipsa intenţiei acesteia a fost corect reţinută de către organele de cercetare penală, când a fost formulată soluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Etichete: