RECUZARE. CĂI DE ATAC. LEGE APLICABILĂ

Prin Decizia 767/2006 s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu intimata – debitoare S.C. A.S. S.A Găneşti.

Instanţa de recurs, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut următoarele:

Prin încheierea pronunţată de judecătorul sindic la 04.07.2006 în dosarul 1622/F/2006 al Tribunalului Neamţ au fost respinse excepţiile invocate de lichidatorul judiciar S.C. „R.V.A Mureş” S.R.L. şi de creditoarea A.D.S. Bucureşti, au fost încuviinţate cererile de recuzare a lichidatorului judiciar S.C. „R. V. A. Mureş” S.R.L. formulate de creditoarea S.C. „TC C. I.” S.R.L. Piatra Neamţ la data de 13.12.2005, respectiv la 16 mai 2006, constatându-se încetarea calităţii de lichidator judiciar a S.C. „R. şi V. A. Mureş” S.R.L. în dosarul de faliment nr. 1622/F/2004 privind pe debitoarea S.C. „A.S.” S.A Găneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 14.01.2004 a fost desemnată în calitate de administrator judiciar pentru debitoare SC „R.V. A. MUREŞ” S.R.L, cu toate atribuţiile ce decurgeau la acea dată din lege.

Anterior acestei deschideri de procedură iniţiată de creditorul K. L. I., cererea întemeiată pe Legea nr.64/1995, republicată, a mai fost soluţionată, pe fond, printr-un număr de două sentinţe de către Tribunalul Mureş, soluţia fiind de fiecare dată casată cu trimitere spre rejudecare, ca urmare a deciziilor pronunţate de Curtea de Apel Mureş în calea de atac a recursului.

Înainte de pronunţarea sentinţei nr. 110/2004, SC R.V. A. MUREŞ SRL, în baza unei alte hotărâri, respectiv sentinţa nr.1433 din 27.05.2003 care o desemna în calitate de administrator judiciar, a procedat la îndeplinirea primelor formalităţi legate de procedura SC „A.S.” SA Găneşti. Astfel, s-au înregistrat cereri de creanţă de la diferiţi creditori, două dintre acestea fiind formulate de SC „A.A.” SA şi SC „A. S.MUREŞ” SA, societăţi aflate la rândul lor sub incidenţa Legii nr.64/1995, republicată, reprezentantă de SC „R.V. A. MUREŞ” S.R.L. Prin urmare, cele două creditoare şi debitoarea din cauza de faţă, aveau acelaşi reprezentant. Existenţa unui conflict de interese este evidentă în condiţiile în care S. C „R.V.AMUREŞ” S.R.L a înscris iniţial în tabel pe cele două creditoare cu o sumă mult mai mare şi anume : la data de 26.06.2003 (după concilierea directă pe care o invocă în apărare şi care a avut loc la data de 24.02.2003), pentru ca ulterior, aceste sume să se reducă şi chiar în final să dispară, în condiţiile în care nu s-a propus şi nici aprobat de către judecătorul sindic un plan parţial de distribuire. De asemenea, lichidatorul judiciar recuzat nu a făcut nici o dovadă în sensul certificării unei compensări – încuviinţată de judecătorul sindic din dosarele de faliment ce vizează pe SC „A. A.” S.A sau SC „A. S.MUREŞ” S.A. Aceste aspecte sunt în măsură să conducă la concluzia că printr-o îndestulare neautorizată legal de judecătorul sindic, dată în favoarea unor creditori chirografari, înaintea altora garantaţi, SC „R V. A. MUREŞ” S.R.L, care beneficiază de un procent cu titlu de onorariu din lucrări, a devenit incompatibilă şi astfel este în măsură să afecteze grav interesele SC „A. S.” SA Găneşti. Starea de incompatibilitate care se află, trebuia să fie reclamată şi evidenţiată de această societate de lichidare. Conform dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, care completează legea specială (acolo unde aceasta nu cuprinde prevederi exprese în materie), cel care se află în incompatibilitate trebuie să facă cunoscut acest lucru. Absenţa iniţiativei SC „R.V.AMUREŞ” S.R.L a condus în final la formularea celor două cereri de recuzare care sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte excepţia de litispendenţă, aceasta nu se justifică întrucât cererile au fost reunite şi soluţionate împreună, prin aceeaşi încheiere fără a exista riscul pronunţării unor soluţii contradictorii.

Trimiterile referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat nu sunt relevante în cauză, sentinţa nr. 188/F/2005, fiind pronunţată în soluţionarea unei propuneri de înlocuire a administratorului judiciar şi nu de recuzare, instituţii total diferite.

Nici tardivitatea nu poate fi primită, întrucât o cerere de recuzare poate fi în principal formulată până la începerea dezbaterilor, dar şi după aceea, până la închiderea lor, de fiecare dată motivat, atunci când se ia cunoştinţă de existenţa unuia din cazurile prevăzute de dispoziţiile legale ce reglementează acest incident procedural.

Ca o consecinţă a admiterii cererilor de recuzare încetează calitatea de lichidator judiciar a S.C. „R.V.AMUREŞ” S.R.L. în dosarul nr. 1622/F/2004 privind pe S.C „A. S.” S.A. GĂNEŞTI.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, scutit de plata taxei de timbru conform dispoziţiilor art. 58 din legea 64/1995 republicată, lichidatorul judiciar S.C. R.V.A Mureş S.R.L. Tg. Mureş.

În motivarea recursului s-au susţinut excepţiile tardivităţii şi autorităţii de lucru judecat cu privire la cererile de recuzare încuviinţate de judecătorul sindic, văzând dispoziţiile art. 29 al. 1, 2 Cod procedură civilă şi 1201 Cod civil, precum şi sentinţa civilă 188/F/15.03.2005 prin care a mai fost respinsă o cerere de recuzare.

Referitor la fondul cererilor de recuzare s-a susţinut că dispoziţiile art. 149 din Legea 31/1990 trebuie interpretate în sensul aplicabil procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, împrejurarea că pe lista creditorilor debitoarei se află înscrise două societăţi comerciale aflate în procedura Legii 64/1995, având acelaşi lichidator judiciar nu constituie un motiv de incompatibilitate în sensul dispoziţiilor legale în materie, respectiv ale prevederilor imperative ale art. 8 din O.G. 79/1999.

Dintre intimaţii legal citaţi în cauză au fost reprezentaţi în faţa instanţei lichidatorul judiciar S.C. „Management Reorganizare Lichidare” S.R.L. Iaşi, creditoarea S.C. „TC Compil Impex” SRL Piatra Neamţ care prin întâmpinările formulate au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, ţinând seama de dispoziţiile art. 34 al. 1 Cod procedură civil, dispoziţiile art. 23 al. 6 din Legea 64/1995 republicată şi art. 149 din Legea 31/1990 şi ale dispoziţiilor art. 27-36 Cod procedură civilă.

Intimata – creditoare Agenţia Domeniilor Statului, referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului, a solicitat respingerea acesteia, apreciind că aplicarea prevederilor art. 34 Cod procedură civilă contravine spiritului legii şi intenţiilor legiuitorului, precum şi dispoziţiilor art. 126 din Constituţie privind înfiinţarea unei instanţe extraordinare şi eliminarea căilor de atac legale.

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în cauză, instanţa apreciază că este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :

Problema admisibilităţii promovării recursului împotriva încheierii de admitere a cererilor de recuzare a lichidatorului judiciar trebuie analizată în contextul motivelor de recuzare invocate, ţinând seama de dispoziţiile art. 23 al. 6 din Legea 64/1995 republicată în vigoare la data formulării cererilor, dispoziţii reţinute de judecătorul sindic ca temei pentru soluţionarea cererilor de recuzare.

Examinând cererile de recuzare a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a apreciat că în cauză motivul de recuzare constă în interesele contrare ale lichidatorului judiciar S.C. R.V. A.Mureş S.R.L. cu cele ale debitoarei falite S.C. A. S. S.A. Găneşti. Aspectul aplicării dispoziţiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicată în cadrul procedurii reglementată de Legea 64/1995 este soluţionat prin reglementarea expresă, cu caracter special, a dispoziţiilor art. 23 al. 6 din Legea 64/1995. Modul de interpretare în cauză a acestor dispoziţii şi a condiţiei existenţei intereselor contrare reprezintă o problemă de verificare a legalităţii şi temeiniciei încheierii recurate, împrejurare ce impune examinarea în fond a recursului şi nu a admisibilităţii acestuia.

Constatând că judecătorul sindic a reţinut interesele contrarii dintre lichidator şi falită, întemeindu-se pe împrejurarea că acelaşi lichidator desfăşoară activităţi specifice procedurii Legii 64/1995 şi cu privire la alte două societăţi care sunt creditoare ale falitei din prezenta cauză, instanţa investită cu soluţionarea recursului apreciază că în mod temeinic şi legal au fost examinate de către judecătorul sindic cererile de recuzare, potrivit dispoziţiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicată.

Sub condiţia incidenţei dispoziţiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicată procedura recuzării lichidatorului este cea reglementată de Codul de Procedură Civilă, dispoziţiile art. 23 al. 6 reprezentând o normă de trimitere cu caracter obligatoriu în cadrul procedurii speciale a falimentului.

Drept urmare, dispoziţiile art. 34 al. 1 Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile, cu consecinţa imediată a caracterizării ca inadmisibil a recursului promovat împotriva încheierii de încuviinţare a cererilor de recuzare pronunţată de judecătorul sindic.

Dispoziţiile art. 12 din Legea 64/1995 ce reglementează calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorului sindic reprezintă în acest context norma de drept comun în materia reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de dispoziţiile speciale în materia recuzării din Codul de procedură civilă la care chiar dispoziţiile Legii 64/1995 fac trimitere, ca excepţie de la regulile procedurale stabilite prin legea 64/1995.

Decizia 767/09.11.2006

Tags: RECUZARE. CĂI DE ATAC. LEGE APLICABILĂ