Top

DREPT DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE.

Decizia civilă nr. 410 din 13 aprilie 2009

Prin decizia civilă nr. 791/03.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 359/32/2008 s-a respins excepţia tardivităţii. S-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Ş.M. împotriva deciziei civile nr. 191/27.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1022/110/2006 ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a promovat contestaţie în anulare contestatoarea Ş.M., contestaţie înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 776/32/2008. Contestaţia în anulare, aşa cum a fost ea precizată, susţine că

– respingerea contestaţiei nu a fost motivată;

– completul investit cu contestaţia în anulare nu-şi spune părerea explicit dacă instanţa de recurs a încălcat art. 315 alin.l Cod procedură civilă.

– nu s-a răspuns la toate motivele invocate, în special la cel referitor la rezolvarea sau nu a fondului cauzei de către instanţa de recurs.

În drept contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin.2 Cod procedură civilă şi art. 318 Cod procedură civilă .

Examinând contestaţia în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 317 Cod procedură civilă.

Contestaţia în anulare de drept comun este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 Cod pr. civilă, respectiv – necompetenţă sau vicii vizând procedura citării.

Legea are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina. Ori, la termenul din 27.10.2008 – când pricina din dosarul nr. 359/32/2008 s-a judecat pe fond, procedura cu contestatoarea Ş.M. a fost legal îndeplinită, aceasta fiind reprezentată de avocat AE.

În ce priveşte cea de-a doua situaţie pentru care este deschisă calea contestaţiei în anulare de drept comun – aceasta se referă la situaţia hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă. Niciuna din situaţiile invocate de contestatoare nu aparţine însă instituţiei de drept procesual referitoare la competenţa absolută a instanţelor judecătoreşti – necompetenţă absolută fiind precis definită prin dispoziţiile art. 159 pct. 1-3 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea a concluzionat că apare ca nefondată contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 Cod procedură civilă.

Referitor la contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, s-a reţinut că art. 318 Cod procedură civilă deschide calea contestaţiei în anulare pentru două motive, ce pot fi valorificate însă numai împotriva hotărârilor instanţelor de recurs. Ori, hotărârea atacată, nefiind pronunţată în recurs, ci într-o altă contestaţie în anulare promovată de aceiaşi parte, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac promovate.

Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Etichete: