Top

Cerere intabulare drept de proprietate în cartea funciară. Condiţii. Admisibilităţi.

Drept civil

Art. 51, Legea nr. 7/1996

Toate înscrierile în registrul de publicitate imobiliară se fac cu privire la bunuri bine individualizate şi determinate ce rezultă din acte de proprietate valabile şi numai în limita a ceea ce aceste acte prevăd. Soluţia se bazează pe dispoziţiile art.51 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare conform căruia înscrierile şi radierele efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1229 din 21 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 3762 pronunţată la data de 6.10.2008 de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea principală având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară şi cererea conexă de rectificare a documentaţiei cadastrale, formulate de reclamanta S.C. A. A. S.N.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. G. S.A Piatra Neamţ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 1988/279/2007, reclamanta a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 4356/20.02.07, solicitând a se dispune întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului construcţii şi teren în suprafaţă de 123 m.p. cu nr. cadastral 458/50, precum şi rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. 21160/N/S a mun. Piatra Neamţ, a aceluiaşi imobil construcţii şi teren de 123 m.p.

În motivare, a arătat că a formulat cerere pentru întabularea dreptului său de proprietate asupra construcţiei din Piatra Neamţ, str. B. nr…, magazin compus din magazie, birou şi două spaţii comerciale, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2168/1997, a sentinţei civile nr. 1294/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ şi deciziei civile nr. 401/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie conform căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru tot magazinul în suprafaţă de 123 m.p. în pofida acestei hotărâri, OCPI Neamţ i-a admis parţial cererea sa, numai cu privire la suprafaţa de 73,94 m.p., fapt care a determinat-o să promoveze prezenta acţiune.

Pârâta a învederat instanţei că nu se opune la o înscriere corectă în cartea funciară, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum rezultă din hotărârea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La dosarul iniţial a fost conexat dosarul nr. 6604/279/2007 al aceleiaşi instanţe, prin care aceeaşi reclamantă a solicitat rectificarea documentaţiei cadastrale a aceleiaşi pârâte, având numărul 438/30, şi radierea din cartea funciară a municipiului Piatra Neamţ nr. 17073/N/S a dreptului de proprietate al pârâtei, pentru suprafaţa de 30 m.p. teren ce reprezintă partea din faţă şi partea din spatele spaţiului comercial, până la streaşină. S-a considerat că între dosare există o legătură indisolubilă, potrivit prevederilor art. 164 Cod de procedură civilă.

Instanţa de fond, analizând actele şi probele dosarului, a considerat că acţiunea principală şi cea conexă sunt neîntemeiate, motivat de următoarele considerente:

Încheierea contestată este corectă, reflectând întocmai dispoziţiile obligatorii ale deciziei civile nr. 401/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform căreia s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial respectiv, fără a se face vreo altă menţiune cu privire la terenul aferent spaţiului respectiv. Aşa cum rezultă din considerentele deciziei înaltei Curţi, reclamanta a cumpărat de la pârâtă prin contractul autentic nr. 2168/1997, spaţiul comercial compus din 2 camere, în suprafaţă de 59,60 m.p. şi o cameră frigorifică cu dotări, deci 3 încăperi, nemaifiind vândute alte bunuri prin contractul respectiv, sau alte terenuri, cum în mod eronat susţine reclamanta.

Cu privire la suprafaţa reală ce a format obiectul contractului, prima instanţă a considerat că aceasta rezultă şi din concluziile expertizelor efectuate, care precizează faptul că ea este de 59,60 m.p., aceasta fiind suprafaţa utilă spaţiului vândut, împreună cu terenul aferent lui, de 73,94 m.p. (suprafaţa construită). Cum toate înscrierile în regimul de publicitate imobiliară se fac cu privire la bunuri bine individualizate şi determinate, ce rezultă din acte de proprietate valabile, şi numai în limita a ceea ce aceste acte prevăd, acţiunea formulată nu este întemeiată, mai ales în raport de clauzele contractuale stabilite de părţi, care constituie legea pentru acestea.

Suprafaţa de teren solicitată în plus, de 51,16 m.p., excede celei prevăzute în contract, constituind suprafaţa de teren rămasă nevândută, deci proprietatea pârâtei, distinctă de cea menţionată în act, motiv pentru care instanţa de fond a considerat că toate celelalte susţineri ale reclamantei privesc bunuri care nu sunt proprietatea ei.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Tribunalul Neamţ care prin decizia civilă nr. 42 din 12.02.2009 pronunţată în dosarul 1988/279/2007 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri în termen şi legal timbrat a formulat recurs reclamanta SC A. A.SNC criticând-o pentru următoarele motive:

– convenţia părţilor la încheierea contractului nr.2168/1997 a fost vânzarea integrală a spaţiului şi terenul aferent;

– din totalul suprafeţei de teren de 147,92 mp, cum reiese din suplimentul la expertiză nu este înscrisă în documentaţia cadastrală a pârâtei suprafaţa de 123 mp ce reprezintă suprafaţa construită a spaţiului comercial;

– suprafaţa de 30mp (16 + 14) trebuie rectificată în sensul radierii înscrierii ca drept de proprietate în cartea funciară a reclamantei.;

– trebuie avut în vedere şi acordul pârâtei prin apărător, dat la primul termen de judecată.

Recursul este nefondat.

Obiectul judecăţii îl constituie plângerea introdusă de reclamantă împotriva încheierii Biroului de Carte Funciară prin care i-a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului construcţii şi teren de 123mp şi rectificarea înscrierii a aceluiaşi imobil cu număr cadastral 458/50.

Instanţele anterioare au reţinut, justificat, că toate înscrierile în registrul de publicitate imobiliară se fac cu privire la bunuri bine individualizate şi determinate ce rezultă din acte de proprietate valabile şi numai în limita a ceea ce aceste acte prevăd. Soluţia se bazează pe dispoziţiile art.51 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare conform căruia înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Acelaşi principiu a fost înscris şi în art.33 alin.4 din lege, care prevede că rectificarea înscrisurilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Cum în cauza de faţă, recurenta -reclamantă invocă o decizie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-un proces de evacuare a pârâtei dintr-o parte a magazinului alimentar în litigiu, este evident că o atare hotărâre judecătorească nu rezolvă problema proprietăţii asupra suprafeţei de teren vândură împreună cu construcţia şi deci nu poate conduce la intabularea dreptului pretins de recurentă şi la rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

De altfel, şi expertizele tehnice dispuse în prima instanţă au relevat că suprafaţa de teren vândută recurentei este de 51 mp şi nu de 123mp cum susţine aceasta. Faţă de considerentele expuse s-a respins recursul ca nefondat.

Etichete: