Obligaţia instanţei de a soluţiona pe fond notificarea prevăzută de legea nr. 10/2001, în situaţia nepronunţării unităţii investite cu soluţionarea notificării
Drept civil
Art. 25 şi 26 Legea nr. 10/2001
Nepronunţarea asupra cererii de restituire de unitatea investită cu soluţionarea notificării -art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001 – reclamată în instanţă – investeşte instanţa cu soluţionarea pe fond a notificării.
Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,
conflicte de muncă şi asigurări sociale
Decizia civilă nr. 118 din 4 noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 806 din 13 mai 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.C.I.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. prin Primar, a fost obligat pârâtul să răspundă la notificarea nr. l583 din 12 februarie 2002, fiind respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să răspundă la notificarea înregistrată cu nr. l583 din 12 februarie 2002, precum şi obligarea la daune cominatorii.
S-a reţinut că, prin notificarea înregistrată cu nr. l583/12 febr.20023, reclamantul a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Bacău, str. Ecaterina Varga nr. 20 judeţul Bacău, compusă din teren în suprafaţă de 400 mp şi că pârâta nu a soluţionat notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, potrivit art. 25 din Legea nr. l0/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul M.B., apelul fiind declarat în termen, motivat şi scutit de plata taxei de timbru, conform art. 55 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea apelului se arată, în esenţă, că motivul pentru care nu s-a emis dispoziţia de primar a fost pentru că dosarul nu era complet, nefiind îndeplinite condiţiile art. 23 al. L din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23 pct. l din H.G. 498/2003.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
În cauză ne aflăm în situaţia în care unitatea investită cu soluţionarea notificării, respectiv Municipiul B. prin primar, nu a respectat obligaţia instituită prin art.25 şi 26 din Legea nr. 10/2001 de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte sume sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
În speţa de faţă lipsa răspunsului entităţii investită cu soluţionarea notificării echivalează cu un refuz, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat pentru că nici o dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, chiar Constituţia prevede la art. 21 al.2 că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.
Dispoziţia instanţei de fond de a se relua procedurile cu caracter administrativ ar contraveni principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful I din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale la care România a devenit parte.
În acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţiile unite – prin decizia XX din 19 martie 2007, stabilind că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere sa cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite, în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Conform art.329 al.3 partea finală „dezlegarea problemelor de drept judecate în deciziile în interesul legii este obligatorie pentru instanţe”.
Având în vedere situaţia reţinută, în baza art. 297 Cod pr. civilă, Curtea de Apel a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare, pe fondul notificării, la aceeaşi instanţă.