Top

Autoritate de lucru judecat în materia legii privind procedura insolvenţei

Prin sentinţa civilă nr. 726/F/14 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 2361/F/2003 a fost respinsă contestaţia formulată de pârâta „L. M”, împotriva înscrierii creanţelor aparţinând creditorilor S.C „U” S.A şi S.C „A” S.A, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că Luca Măria a formulat contestaţie împotriva înscrierii în tabelul creditorilor a creanţelor aparţinând S.C „U” SA. şi S.C „A” SA, în sumă de 2.225.349.176 lei vechi şi respectiv 132.348 lei.

Anterior, debitoarea a mai formulat două contestaţii la înscrierea acestor creanţe, care au fost soluţionate prin respingerea lor, prin sentinţele civile nr. 776/F/15 mai 2004 şi 1403/F/12 octombrie 2004.

În cauză s-a reţinut că există autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 Cod civil, fiind aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Judecătorul sindic a arătat că operează această excepţie, chiar dacă ultima contestaţie a fost formulată de unul din foştii administratori, în calitate de acţionar minoritar, anterior formulând contestaţia în calitate de administrator, deoarece contestaţia la creanţe este formulată în interesul societăţii – debitoare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea L. M, care a susţinut în esenţă, că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi.

Nu a fost niciodată administratorul societăţii, ci doar asociat minoritar, calitatea de administrator având-o fostul soţ, L. I.

Contestaţia a formulat-o în calitate de parte interesată de a prelua toate creanţele societăţii, iar contestaţiile anterioare au fost formulate de către societatea – debitoare.

Întrucât nu a avut calitate dublă şi de asociat şi de administrator şi nu a mai formulat o astfel de contestaţie, recurenta a susţinut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare, urmând a se avea în vedere Raportul de expertiză – contabilă efectuat şi din care rezultă că cele două creanţe contestate nu sunt certe, lichide şi exigibile.

Curtea de apel analizând sentinţa civilă nr. 726/F/14 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 2361/F/2003, în raport cu motivele de recurs invocate şi din oficiu, urmează a reţine că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat, pentru următoarele considerente :

Într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 776/18 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Neamţ – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea S.C „E.G.M” – S.A Piatra Neamţ, împotriva creanţelor înscrise în tabelul preliminar, ca neîntemeiată.

Prin această sentinţă s-a respins şi planul de reorganizare şi continuare a activităţii, propus de societatea – debitoare, procedură reglementată de Legea nr. 64/1005 şi respectiv Legea nr. 86/2006 iar în temeiul dispoziţiilor art. 106 (1) lit. B din Legea nr. 64/1995, s-a decis intrarea în faliment.

Ulterior, societatea falită a formulat din nou contestaţii împotriva creanţelor a patru creditori, printre care şi S.C „A” S.A şi S.C „U” S.A., contestaţie respinsă prin sentinţa civilă nr. 1403/F/12 octombrie 2004, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că sentinţa civilă nr. 776/F/15 mai 2004, are putere definitivă şi executorie, debitoarea contestând din nou aceleaşi debite şi aducând aceleaşi argumente invocate anterior şi avute în vedere de judecătorul sindic.

Cea de a treia contestaţie a fost formulată de L. M, în calitate de acţionar, aceasta precizând că doreşte să preia toate creanţele şi patrimoniul societăţii debitoare.

Deşi recunoaşte că cererea formulată are acelaşi obiect şi este întemeiată pe aceeaşi cauză, recurenta susţine că în speţă nu există autoritate de lucru judecat, deoarece nu există identitate de părţi.

Primele două contestaţii au fost formulate de către societatea debitoare, prin administrator, în timp ce a treia contestaţie a formulat-o în calitate de persoană interesată, potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Susţinerea făcută de către recurentă, este de observat că este neîntemeiată, în cauză operând autoritatea de lucru judecat, conform art. 1201 Cod civil, aşa cum a reţinut judecătorul sindic.

Contestaţiile la creanţe, formulate chiar şi de acţionari, sunt făcute în interesul societăţii – debitoare, şi nu se poate susţine că nu există autoritate de lucru judecat, acestea putând a fi introduse de fiecare administrator ori acţionari ai societăţii, care pot fi în număr foarte mare.

Prin formularea acestor contestaţii repetate, schimbându-se doar contestatorul, este evident că se urmăreşte tergiversarea judecăţii şi respectiv neîncasarea creanţelor de către creditori.

De altfel, principiul autorităţii lucrului judecat, împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.

În concluzie, în raport de probele administrate în cauză, în mod legal tribunalul a făcut aplicarea art. 1201 din Codul civil şi a dispus respingerea contestaţiei pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive care să ducă la casarea ori modificarea sentinţei, curtea de apel a respins recursul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 şi art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Etichete: