Top

Întoarcere executare. Cerere reconvenţională. Admisibilitate.

Drept comercial

Cod procedură civilă, art. 404 ind. 1 – ind. 3, art. 111, art. 17

Este admisibilă cererea reconvenţională având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unui spaţiu comercial, formulată în cadrul dosarului ce are ca obiect întoarcerea executării, în condiţiile în care sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care a fost admisă acţiunea în revendicare, a fost schimbată în totalitate, reţinându-se că ambele părţi deţin spaţii comerciale în acelaşi imobil, însă nu sunt delimitate şi suficient individualizate în actele de dobândire ale dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,

de contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 783 din 8 octombrie 2009

Reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC S. D. SRL a solicitat întoarcerea executării silite efectuată în dosarul nr. 318/2004 al B. E. J. C. I.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta refuză să îi restituie spaţiul comercial în suprafaţă de 32,08 mp şi suma de 118.698.000 lei predate în cadrul procedurii de executare silită a sentinţei civilă 661/2004 a T. B., deşi titlul executor a fost desfiinţat prin decizia civilă nr. 193/2004 a C. A. B.

Pârâta S.C S. D. S.R.L a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că executarea s-a efectuat legal, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, cheltuielile de judecată, cheltuielile de executare nefiind contestate de reclamantă pe calea contestaţiei la executare. Contestaţia la executare a fost respinsă iar onorariul privind executorul judecătoresc a fost achitat de însăşi pârâta. Potrivit art. 4041 Cod procedură civilă întoarcerea executării presupune restabilirea situaţiei anterioare, prin urmare revenirea spaţiului aflat în posesie de către pârâtă.

În ce priveşte restituirea spaţiului pârâta a arătat că spaţiul în posesia căruia vrea să intre reclamanta îi aparţine chiar dacă prin decizia civilă nr. 193/2004 a C. A. B. a fost respinsă acţiunea în revendicare s-a reţinut că ocupă suprafaţa totală cuvenită în urma divizării.

În aceste condiţii mai arată pârâta că trebuia să şi dovedească dreptul de proprietate asupra spaţiului pe care îl pretinde nefiind suficientă împrejurarea că acţiunea în revendicare a fost respinsă iar în realitate deţine spaţiul în suprafaţă mai mare decât cel prevăzut în protocolul de divizare.

Sub aspect reconvenţional, pârâta-reclamantă a solicitat instanţei să se constate că este proprietara spaţiului comercial în suprafaţă construită de 65 mp situat în B., spaţiu în prezent aflat în posesia sa şi face parte din patrimoniul transmis ca urmare a divizării.

În motivarea cererii reconvenţionale s-a arătat că în anul 1998 a avut loc divizarea SC C. SA rezultând mai multe societăţi. În procedura divizării s-a elaborat un proiect privind împărţirea patrimoniului, asupra aprobării adunării generale şi înregistrat la Registrul Comerţului. Deficienţa protocolului de divizare a constat în neperfectarea unor schiţe cu privire la activele care urmau să fie ocupate şi lipsa unor procese-verbale de predare-primire.

Prin sentinţa civilă nr. 6837/12.10.2005 pronunţată de J. B. în dosarul nr. 10.574/2005 s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării silite a sentinţei civile 661/2004 a T. B, în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 118.698.000 lei rol reprezentând cheltuieli de executare şi să îi predea spaţiul comercial situat în B., în suprafaţă construită de 32,08 mp şi suprafaţa utilă de 17,06 mp.

S-a admis cererea de disjungere a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă S.C S. D. S.R.L în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă SC C. SA B., având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a J. B. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii reconvenţional în favoarea T. B. – Secţia Comercială.

Prin Decizia civilă nr. 991/23.10.2006 pronunţată de T. B. în dosar nr. 4097/2006 s-a admis recursul promovat de recurenta SC S. D. SRL împotriva sentinţei civile nr. 6837/2005 pronunţată de J. B. în dosar nr. 10.574/2005 în contradictoriu cu intimata S.C. C. SA, a casat în tot sentinţa recurată, a respins cererea de disjungere a cererii reconvenţionale, a admis excepţia necompetenţei materiale a J. B. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii principale şi a cererii reconvenţionale în favoarea T. B., Secţia Comercială.

Pentru a pronunţa această decizie T. B. a reţinut că titlul executor pus in executare de B.E.J „C. I.” este sentinţa civilă nr.661/2004 pronunţata de T. B. secţia comerciala si contencios administrativ într-un litigiu comercial ce a avut ca obiect revendicarea unui spaţiu comercial de către reclamanta SC S. D. SRL in contradictoriu cu pârâta SC C. SA.

Această sentinţă a fost desfiinţată prin decizia civilă nr. 193/2004 pronunţată de C. A. B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3722/2005 a Î.C.C J.

Ca urmare a desfiinţării titlului executor SC C. SA a solicitat in contradictoriu cu SC S. D. SRL întoarcerea executării silite.

In lipsa unei dispoziţii speciale care să rezolve modalitatea întoarcerii executării silite se aplică regulile de drept comun. Competenţa se va determina astfel, având în vedere şi dispoziţiile art.404 ind.2 alin.3 cod procedura civilă, conform normelor generale prevăzute de art.2 cod procedura civilă.

Fiind un litigiu comercial cu un obiect neevaluabil în bani, competenţa aparţine Tribunalului Bacău.

Cât priveşte cererea reconvenţională în măsura în care contestatoarea solicită întoarcerea executării silite şi eliberarea unui spaţiu comercial, iar intimata prin cererea reconvenţională solicită să se constate că sunt proprietarii acestui spaţiu, cererea principala depindea de soluţionarea cererii reconvenţionale.

Cum în considerentele primei instanţe nu s-au reţinut alte motive pentru disjungerea cererii reconvenţionale în afara competenţei materiale a judecătoriei de a soluţiona cererea principala şi competenţa T. B. secţiei comerciale şi de contencios administrativ de a soluţiona cererea reconvenţională, văzând şi dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă Tribunalul a apreciat ca nefondată disjungerea celor două cereri.

La data de 08 noiembrie 2007 SC S. SRL Bacău a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra spaţiului cu destinaţia de birouri, situat în B., în suprafaţă construită de 111 m.p. şi suprafaţă utilă 80 m.p., precum şi asupra cotei indiviză de 8,41 m.p., ce a revenit intervenientei ca urmare a divizării SC C. SA.

Solicită individualizarea spaţiului, având în vedere că prin actul de divizare nu a fost stabilit configuraţia acestuia.

Prin încheierea pronunţată la data de 24 ianuarie 2008 în dosarul nr. 3578/110/2007 a fost respinsă în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC S. SA, instanţa reţinând că intervenienta nu a făcut dovada interesului şi a dreptului propriu.

Prin sentinţa civilă nr. 916/25 septembrie 2008 T. B. a respins cererea principală de întoarcere a executării formulată de SC C. SA, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. D. SRL şi a constatat că aceasta este proprietara spaţiului comercial (birouri) în suprafaţă construită de 65 m.p. situat în B., spaţiu pe care îl ocupă şi care face parte din patrimoniul transmis ca urmare a divizării, a respins în fond cererea de intervenţie formulată de SC S. SRL

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pârâta-reclamantă SC S. D. SRL a solicitat prin cerere reconvenţională a se constata că este proprietara spaţiului comercial (birouri) în suprafaţă construită de 65 mp situat în B., spaţiu pe care îl ocupă ca urmare a transmiterii patrimoniului divizat.

Prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a SC C. SA din 2.05.2008 s-a stabilit divizarea în 17 societăţi comerciale.

Potrivit Protocolului de divizare al SC C. SA s-a avut în vedere împrejurarea că SC C. SA Bacău înregistra pierderi şi pentru eficientizare să se treacă la redimensionarea patrimoniului prin divizare. Fiecare societate comercială care urma să se desprindă urma să plece cu un număr de acţiuni proprietatea asociaţilor şi cu cotă parte din patrimoniu aferentă acestor acţiuni.

Pentru preluarea patrimoniului în vederea divizării s-a efectuat expertiză contabilă.

În anexa 4 a expertizei care vizează valoarea pe acţiuni, a elementelor de bilanţ la data de 30. XI.1998 SC S. D. SRL figurează cu 65 – 46 mp din spaţiul situat în B., iar SC C. SA are 158 – 114 m. p în spaţiul din B. S-a reţinut că suprafaţa totală construită aferentă spaţiului din B. este de 438,55 mp.

Expertiza tehnică dispusă în cauză a reţinut o suprafaţă aproximativ identică de 438,55 mp.

Aceeaşi expertiză evidenţiază suprafeţele construite şi utile ce au fost supuse divizării. Astfel, SC S. D. SRL are suprafaţă construită 65 m. p şi utilă 46 m. p, iar SC C. SA 158 mp construită şi 114 utilă.

Aceeaşi suprafaţă este evidenţiată şi în actul adiţional încheiat la data de 4.09.1998 autentificat la B. N. P. M. L. şi care a avut ca bază elementele de activ şi pasiv preluate din bilanţul contabil al SC C. SA prin divizare şi în baza căruia s-a dispus înscrierea sa în Cartea funciară.

Cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, iar SC C. SA a invocat inadmisibilitatea sa.

Pentru ca acţiunea în constatare să fie admisă se cere ca reclamanta să dovedească că are un anume interes legitim actual şi născut. Ca în orice altă acţiune interesul este o condiţie generală de exercitare a acţiunii în constatare şi trebuie să fie personal şi să subziste nu numai la introducerea acţiunii, ci în tot cursul procesului.

Interesul pârâtei-reclamantă SC S. D. SRL există, întrucât se găseşte în posesia bunurilor şi o hotărâre judecătorească îi este necesară pentru a i se consolida dreptul în cazul în care ar fi contestat.

Interesul său poate să derive chiar şi din pericolul unei contestări sau încălcări a dreptului de către pârât sau un terţ. De asemenea, pârâta-reclamantă prezintă interes pentru solicitarea întinderii dreptului său ca urmare a proiectului de divizare – proiect care nu a fost contestat, urmărindu-se clarificarea unor raporturi juridice asupra cărora pot plana anumite îndoieli.

În această situaţie, unde se cere constatarea drepturilor indivize ce le au asupra unor bunuri, fără a pretinde şi predarea vreuneia dintre ele, o asemenea acţiune are caracter constatator şi părţile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune.

Faţă de aceste considerente cererea reconvenţională este admisibilă, constatându-se că pârâta-reclamantă SC S. D. SRL este proprietara spaţiului comercial situat în B., în suprafaţă construită de 65 m. p dobândit în urma divizării.

Asupra acţiunii principale instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta-pârâtă SC C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. D. SRL întoarcerea executării silite efectuate în dosarul 318/2004 al B.E.J. C. I.

SC C. SA a fost obligată să lase SC S. D. SRL în deplină proprietate spaţiul comercial situat în B. în suprafaţă de 32,08 m. p şi suprafaţă utilă de 17,06 m.p.

După punerea în executare a sentinţei civile 661/2004 a T. B. a fost admis apelul SC C. SA Bacău şi prin decizia civilă nr. 193/2004 a C. A. B. s-a respins acţiunea ca nefondată, hotărâre care a rămas irevocabilă.

Titlul executor pus în executare de B.E.J. C. I. este sentinţa civilă nr. 661/2004 pronunţată de T. B. Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, care a fost desfiinţată prin respingerea irevocabilă a acţiunii.

Având în vedere dispoziţiile art. 4043 alin. 3 Cod procedură civilă privind un litigiu neevaluabil în bani competenţa aparţine T. B.

Potrivit art. 4041 Cod procedură civilă în cazurile în care se desfiinţează titlurile executorii sau însăşi executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acestora.

Prin decizia civilă 193/2004 a C. A. B. s-a respins acţiunea în revendicare pe considerentul că SC S. D. SRL Bacău nu a dovedit dreptul de proprietate, în sensul că în proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial nu s-ar fi menţionat exact care sunt cele două spaţii pe care trebuia să îl primească şi că, deşi în actul adiţional se prevede suprafaţa de 65 mp, aceasta nu a fost identificată.

Or, proiectul de divizare publicat şi aprobat de judecătorul delegat de la Registrul Comerţului nu a fost contestat.

De altfel, art. 4041 Cod procedură civilă prevede că întoarcerea executării silite presupune restabilirea situaţiei anterioare şi deci presupune revendicarea spaţiului.

Or, pentru revendicarea acestui spaţiu nici însăşi reclamanta nu deţine un titlu de proprietate. Referitor la cheltuielile de executare suma reprezintă taxele de timbru necesare efectuării executării şi care trebuiau suportate de reclamantă.

Cererea de intervenţie formulată de SC S. SRL a fost respinsă, întrucât aceasta nu are legătură cu prezenta cauză şi nu este în raporturi juridice cu nici una dintre părţi.

Pentru soluţionarea cererii intervenienta are calea unei acţiuni separate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta şi intervenienta.

Recurenta SC C. SA a arătat în motivele recursului că în condiţiile în care titlul executoriu a fost desfiinţat în mod irevocabil, instanţa investită cu cererea de întoarcere a executării trebuia să oblige pe SC S. D. SRL să restituie spaţiul preluat în baza titlului executoriu desfiinţat şi cheltuielile de judecată şi de executare silită plătite în baza aceluiaşi titlu. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională arată că, în condiţiile în care pârâta a pierdut acţiunea în realizare, nu mai poate obţine recunoaşterea dreptului pe calea acţiunii în constatare. Posesia spaţiului nu-i conferă pârâtei dreptul să ceară constatarea proprietăţii, mai ales că această posesie a devenit nelegitimă în momentul în care titlul executoriu a fost desfiinţat.

Recurenta SC C. SA mai arată că motivarea instanţei de fond privind acţiunea în constatare nu aduce nici un argument în plus faţă de cele pe care SC S. D. SRL le-a adus în acţiunea sa în revendicare, ori sub acest aspect instanţa de apel şi instanţa de recurs au apreciat că SC S. D. SRL nu a dovedit dreptul său de proprietate, în sensul că în proiectul de divizare, publicat în Monitorul oficial, nu s-a menţionat exact care sunt cele 2 spaţii pe care trebuia să le primească.

Recurenta SC C. SA susţine că cererea reconvenţională este inadmisibilă şi prin prisma legii societăţilor comerciale, întrucât nu se poate admite ca proiectul de divizare să fie modificat pe o altă cale decât calea opoziţiei la divizare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Recurenta SC S. SRL arată, în motivarea recursului, că justifică un interes legitim, născut şi actual în formularea cererii de intervenţie în interes propriu, în condiţiile în care atât intervenienta, cât şi SC C. SA, cât şi SC S. D. SRL, invocă drepturi de proprietate asupra unor suprafeţe cuvenite în urma divizării din anul 1998, care sunt situate pe acelaşi palier al imobilului din B., fără ca acestea să fi fost individualizate cu schiţă şi vecini cu prilejul divizării, astfel încât există posibilitatea ca aceasta să se suprapună.

Intimata SC S. D. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC C. SA. Intimata arată că nu contestă divizarea; dimpotrivă, pretinde tocmai respectarea proiectului de divizare în sensul de a-i fi individualizat dreptul conform suprafeţelor menţionate în proiectul de divizare. În cerere nu a solicitat decât să se stabilească, în toate elementele lui, dreptul intimatei de proprietate, aşa cum rezultă el din actele divizării.

Intimata precizează că în urma divizării, urma să primească în proprietate suprafaţa de 65 mp, din care 46 mp este suprafaţa utilă. La acest moment deţine 56,55 mp suprafaţă construită. Arată că, dacă s-ar admite acţiunea principală, ar urma să mai deţină doar 35 mp suprafaţă construită, din care 22 mp suprafaţă utilă.

Intimata mai precizează că nu a existat o tranzacţie în legătură cu individualizarea suprafeţelor cuvenite în urma divizării, nu a existat o punere în posesie şi că reclamanta a depus la dosar înscrisuri contradictorii, care nu sunt semnate de asociaţi şi sunt întocmite ulterior divizării. În realitate, intimata a primit 2 birouri, care constituia un singur modul, în sensul că aveau intrare din unul în altul. Acest spaţiu formează un modul funcţional, doar în măsura în care aparţin aceluiaşi proprietar şi ca suprafaţa corespunde suprafeţei ce i-a revenit intimatei în urma divizării. Precizează că reclamanta a folosit o perioadă acest birou prin bunăvoinţa intimatei.

Intimata solicită să se observe faptul că motivele recursului se referă strict la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale, considerând că simpla respingere a cererii reconvenţionale ar determina admiterea cererii principale, ori instanţa de fond a reţinut că cererea de întoarcere a executării are caracterul unei acţiuni în revendicare şi în aceste condiţii reclamanta ar trebui să-şi dovedească dreptul de proprietate asupra spaţiului pe care îl pretinde, dovadă pe care nu a făcut-o. De altfel, reclamanta deţine spaţii în suprafeţe mai mari decât cele prevăzute în actul de divizare.

Curtea, analizând actele şi lucrările din dosar şi sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs invocate, reţine următoarele:

Recurenta SC C. SA a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenţionale, argumentând astfel:

– în prima teză, susţine că acţiunea principală de întoarcere a executării se soluţionează prin aplicarea unui raţionament simplu: titlul executoriu a fost desfiinţat, consecinţa este restituirea bunului preluat în baza titlului executoriu şi că în condiţiile în care acţiunea în realizarea dreptului a fost respinsă, intimata – pârâtă nu mai are deschisă calea acţiunii în constatare;

– în a doua teză susţine că cererea reconvenţională este inadmisibilă şi prin prisma legii societăţii comerciale, întrucât nu se poate admite ca un proiect de divizare să fie modificat pe altă cale, decât pe calea opoziţiei prevăzute de legea specială.

În ceea ce priveşte prima teză, Curtea constată că prin decizia civilă nr. 991/23 octombrie 2006 pronunţată de T. B. a fost respinsă cererea de disjungere a cererii reconvenţionale de cererea principală şi s-a stabilit că cererea principală depinde de soluţionarea cererii reconvenţionale. Această decizie este irevocabilă, a intrat în puterea lucrului judecat şi dezlegarea dată prin această hotărâre este obligatorie. Prin urmare, cererea principală şi cererea reconvenţională trebuie judecate împreună.

În ceea ce priveşte apărările invocate de recurenta SC C. SA referitoare la inadmisibilitatea formulării unei acţiuni în constatarea unui drept după ce a fost epuizată calea acţiunii în realizare, Curtea reţine că acţiune în revendicare a fost respinsă, întrucât SC S. D. SRL nu a făcut dovada că SC C. SA ocupă vreun spaţiu din cele la care are dreptul SC S. D. SRL, nefiind întocmite schiţe cu ocazia divizării, care să individualizeze spaţiile primite de societăţile participante la divizare şi să le delimiteze.

De necontestat este faptul că SC S. D. SRL a dobândit, în urma divizării SC C. SA dreptul de proprietate asupra unui spaţiu situat în B., în suprafaţă construită de 65 m.p. şi utilă – 46 m.p., însă din înscrisurile întocmite cu ocazia divizării, nu rezultă amplasamentul acestui spaţiu.

Prin urmare, prin cererea reconvenţională se tinde a se stabili celelalte componente ale dreptului de proprietate, care îl individualizează şi care permit delimitarea obiectului dreptului său de proprietate de obiectul drepturilor de proprietate ale celorlalţi participanţi la divizare, care au primit spaţii pe acelaşi palier.

Se constată că, în fapt, calea în realizarea dreptului nu a putut fi exercitată efectiv, datorită neindividualizării spaţiilor.

În concluzie, cererea reconvenţională este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea acestei cereri în constatare, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la modalitatea de contestare a actelor întocmite cu ocazia divizării, Curtea reţine că această excepţie este neîntemeiată; prin cererea formulată SC S. D. SRL nu contestă actele prin care s-a realizat divizarea, ci urmăreşte doar individualizarea drepturilor dobândite prin divizare.

În ceea ce priveşte fondul chestiunii, Curtea reţine următoarele:

SC C. SA solicită ca SC S. D. SRL să îi predea spaţiul pe care l-a preluat în urma executării unui titlu, care ulterior a fost desfiinţat.

SC S. D. SRL pretinde că abia în urma executării silite a intrat în posesia întregului spaţiu la care avea dreptul în urma divizării şi se solicită să se constate că sunt proprietarii spaţiului pe care îl ocupă în prezent.

În cauză a intervenit şi SC S. SRL, care a dobândit în urma divizării SC C. SA dreptul de proprietate asupra unui spaţiu situat pe acelaşi palier cu spaţiu în litigiu iniţial, spaţiu în suprafaţă construită de 111 m.p. şi utilă – 80 m.p., spaţiu care nu este individualizat şi delimitat.

Instanţa de fond a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC S. SRL, reţinând că intervenienta nu este în raporturi juridice cu nici una dintre părţi şi cererea nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii.

Curtea apreciază că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cererea de intervenţie; cererea de intervenţie trebuia admisă în principiu din următoarele considerente:

Toate părţile din prezenta cauză au dobândit spaţii situate în acelaşi imobil în urma divizării SC C. SA.

Cu ocazia divizării nu au fost întocmite schiţe prin care să fie individualizate şi delimitate spaţiile. Intervenienta are interes să intervină în cauză, să solicite ca delimitarea spaţiului în litigiu să se facă în prezenţa sa şi la rândul său să solicite delimitarea spaţiului său în contradictoriu cu celelalte societăţi care au spaţii pe acelaşi palier, în caz contrar existând riscul ca spaţiile să se suprapună.

Faţă de aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de SC S. SRL. Pentru a fi soluţionată cauza unitar, se impune şi admiterea recursului declarat de SC C. SA, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.

În rejudecare, urmează a se dispune efectuarea unei expertize tehnice, prin care să fie identificate spaţiile situate în B., ce au făcut obiectul divizării, să fie identificate spaţiile pe care le deţin în momentul de faţă cele 3 societăţi, întocmindu-se schiţe şi să se facă propuneri de delimitare a spaţiilor în funcţie de drepturile stabilite în proiectul de divizare şi de posesie.

Etichete: