Nepronunţarea instanţei asupra obiectului acţiunii

Pronunţarea instanţei prin instituirea unui drept de servitute deşi obiectul acţiunii a fost „obligaţie de a face”, determină necercetarea fondului.

Decizia civilă nr.138/04.05.2007

Prin sentinţa civilă nr.331/2006 pronunţată în dosarul nr.103/2006 al Judecătoriei Podu Turcului a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect „instituire drept de servitute” formulată de către reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâţii P.V.I., P. V., P. V., P. T., P. G. şi H. V.

Prin acţiunea civilă formulată reclamantul D. I. a chemat în judecată pe pârâtul P. I. solicitând ca acesta să desfiinţeze gardul amplasat abuziv pe drumul de acces la proprietatea sa şi să-i plătească cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamantul îşi precizează acţiunea şi solicită ca atât pârâtul P. I. chemat iniţial în judecată, cât şi alţi moştenitori ai lui P. V., respectiv, P. V., P. V., P. T., P. G. şi H. V. să-i permită calea de acces la terenul proprietatea sa care este teren înfundat.

Reclamantul D. I. este proprietarul unor suprafeţe de teren situat în intravilanul satului Frumuşelu, comuna Glăvăneşti, Judetul Bacău, dobândite prin cumpărare, care se afla într-un loc înfundat, iar singura cale de acces este pe terenul proprietatea pârâţilor şi care este marcată cu culoarea maro pe schiţa expertiză (fila 44 dosar cauză).

Cum reclamantul nu are o altă cale de acces la proprietatea sa, instanţa în temeiul art.616 Cod civil a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să permită reclamantului accesul la proprietatea sa, pe calea de acces pe o lungime de 46 m liniari si o lăţime de 2,5 m liniari, marcată cu culoarea maro pe schiţa expertiză, fila 44 dosar cauză.

In apărare, pârâţii au ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţie, ce a fost respinsă dat fiind calitatea sa de proprietar al terenului înfundat.

Analizând actele si lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel invocate constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului s-a solicitat obligarea pârâtului P.V.I. la desfiinţarea unui gard amplasat abuziv pe drumul de acces la proprietatea reclamantului.

Toate probele administrate în cauză (expertiza tehnică topocadastrală) precum si hotărârea asupra fondului vizează o acţiune având ca obiect o instituire drept de servitute.

In acest fel instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, pronunţându-se cu privire la altceva decât s-a cerut.

Menţiunile făcute de către apărătorul reclamantului la termenul din data de 7.09.2006 nu pot fi considerate ca reprezentând o modificare a obiectului acţiunii în condiţiile art.132 alin.1 Cod procedură civilă de vreme ce această modificare nu a fost comunicată pârâţilor şi nici nu au fost respectate condiţiile art.82 si art.112 Cod procedură civilă.

Chiar considerând că nu ar trebui respectate aceste condiţii s-a menţionat temeiul de drept ca fiind art.616 Cod procedură civilă, motivându-şi precizarea în sensul ocupării drumului sătesc de către pârât prin edificarea unui gard, aspecte învederate de altfel şi prin acţiunea iniţială, practic neschimbându-si cu nimic obiectul cererii.

Pronunţarea instanţei prin instituirea unui drept de servitute deşi obiectul acţiunii a fost ”obligaţie de a face”, determină necercetarea fondului cauzei acţiunii cu care instanţa de fond legal investită, fapt ce a determinat astfel cum s-a mai precizat anterior încălcarea principiului disponibilităţii şi al dreptului pârâţilor la apărare.

Pentru aceste considerente în temeiul art.105 alin.2 şi art.297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite apelul, va desfiinţa sentinţa civilă apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Etichete: Nepronunţarea instanţei asupra obiectului acţiunii