Top

Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 2344/27.10.2008 Judecătoria Moineşti a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorii N.V.C. şi M.S. în contradictoriu cu intimaţii L.I., L.M. şi O.M., a luat act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 27.12.2007 contestatorul N.V.C. a formulat

cerere de executare silită în faţa BEJ B.E. ( fila 17 ), solicitând executarea silită a titlului executoriu contract de împrumut nr. 1123 din 16.10.2007 emis de BNP O.E.T., în privinţa debitorului L.I., cerere care a făcut obiectul dosarului 552 / E / 2007.

Conform titlului executoriu anterior menţionat ( fila 18 ), contestatorul a

împrumutat intimatului L.I. suma de 10 000 euro, în numerar, fără nici o dobândă şi fără nici o garanţie mobiliară şi imobiliară.

La data de 27.12.20o7 contestatorul M.S. a formulat cerere de

executare silită în faţa BEJ B.E. ( fila 68 ), solicitând executarea silită a titlului executoriu contract de împrumut nr. 1124 din 16.10.2007 emis de BNP O.E.T., în privinţa debitorului L.I., cerere care a făcut obiectul dosarului 553 / E / 2007.

Conform titlului executoriu anterior menţionat ( fila 69 ), contestatorul a

împrumutat intimatului L.I. suma de 10 000 euro, în numerar, fără nici o dobândă şi fără nici o garanţie mobiliară şi imobiliară.

La data de 30.04.2008 contestatorul O.M. a formulat cerere de

executare silită în faţa BEJ B.E. ( fila 82 ), solicitând executarea silită a titlului executoriu contract de împrumut nr. 339 din 02.04.2007 emis de BNP R.U., în privinţa debitorilor L.I. şi L.M., cerere care a făcut obiectul dosarului 189 / E / 2008.

Conform titlului executoriu anterior menţionat ( fila 83 ), debitorii au primit cu titlu de împrumut de la O.M. suma de 30 00 euro, garantându-l pe creditor prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului proprietatea acestora situat în Dărmăneşti, intabulat în CF nr. 1298 a localităţii Dărmăneşti, având număr cadastral 1742, respectiv suprafaţa de 1724, 82 mp. ( găsit la măsurătoare 1822 mp. ) teren arabil intravilan, cu vecinii: N – str. C., S – P. N.; E – T.G. şi P.N. şi V – M.I.

La data de 14.05.2008 contestatorul O.M. a formulat cerere de

executare silită în faţa BEJ B.E. ( fila 77 ), solicitând executarea silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 820 din 10.04.2008 a Judecătoriei Moineşti, în privinţa debitorilor L.I. şi L.M., cerere are a făcut obiectul dosarului 209 / E / 2008.

Conform titlului executoriu anterior menţionat ( fila 78, 79 ), debitorii au

fost somaţi să achite creditorului suma de 30 000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, fiind obligaţi şi la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât urmărirea silită nu poate purta decât asupra bunurilor ce aparţin debitorului, apare ca o dificultate în cazul în care debitorul nu este proprietar exclusiv al bunului, asupra căruia creditorul îşi îndreaptă urmărirea, căci a urmări un asemenea bun înseamnă ca executarea silită să privească nu numai pe debitor, dar şi pe un terţ care nu este obligat în nici un fel faţă de creditor.

În speţă, deşi contestatorii susţin că au calitatea de creditori ai ambilor debitori, respectiv L.I. şi L.M., conţinutul titlurilor executorii , contracte de împrumut nr. 1123 şi 1124 din 17.10.2007 demonstrează contrariul.

Contestatorii nu au demonstrat faptul că sumele împrumutate prin contractele 1123 şi 1124 din 17.10.2007 erau destinate acoperirii vreuneia din situaţiile prev. de art 32 cod fam , deci nu au răsturnat prezumţia anterior menţionată, în condiţiile în care intimata L.M. nu şi-a asumat obligaţia fie participând personal, fie prin reprezentant la încheierea actului juridic.

În consecinţă, prin contractele de împrumut nr. 1123 şi 1124 din 17.10.2007 intimatul L.I. a contractat datorii personale, iar nu comune, iar creditorii N.V.C. şi M.S. sunt creditori personali.

În aceste condiţii, executarea silită nu poate fi pornită pentru o datorie personală, prin urmărirea unui bun imobil care este bun comun al soţilor. Faţă de dispoziţiile înscrise în art 33 cod fam, potrivit cărora bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui ai unuia dintre soţi, şi de cele înscrise în art 371. 3 cod proc civ, care stabilesc obiectul asupra căruia se poate desfăşura executarea silită, acesta fiind circumscris la sfera „bunurilor debitorului”, devin incidente prevederile art. 493 al 1 cod proc civ, care impun creditorului personal să ceară mai întâi împărţeala bunurilor comune.

În speţă, bunurile imobile care au făcut obiectul executării, respectiv o casă construită din cărămidă – neterminată, anexă P+1, construită din cărămidă şi acoperită cu lindab, anexă magazie construită din BCA, toate amplasate pe suprafaţa de 1724,82 mp teren curţi – construcţii situate în Dărmăneşti sunt bunuri comune. Pentru terenul în suprafaţă de 1724, 82 mp prin contractul de împrumut nr. 339 din 02.04.2007 emis de BNP R.U., creditorul O.M. a fost garantat de către debitorii L.I. şi L.M. prin instituirea unei ipoteci de rang I.

Dispoziţiile art. 493 cod proc. civ. sunt imperative, instanţa fiind ţintă să verifice dacă în privinţa bunului care se află în proprietatea mai multor persoane s-a solicitat de către creditori partajul.

Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că, după urmărirea bunurilor proprii ale debitorului L.I., creditorii N.V.C. şi M.S. au solicitat împărţirea bunurilor comune, pentru ca , prin împărţire, bunurile atribuite fiecărui soţ să devină în final bunuri proprii şi să poate forma obiect de urmărire silită din partea acestor creditori.

În plus, instanţa nu reţine nici încălcarea dispoziţiilor art 508 al 1 cod proc civ, vânzarea fiind făcută în mod public şi separat pe fiecare corp de proprietate.

De asemenea, în condiţiile nerealizării procedurii prealabile, în cadrul căreia, pe calea împărţelii iniţiate de către creditori sau în care ei ar interveni, s-ar determina partea ce trebuie să-i revină debitorului L.I. în proprietate exclusivă, instanţa apreciază că, neimpunându-se aplicarea dispoziţiilor art 563 – 564 referitoare la ordinea de preferinţă, nu au fost încălcate nici dispoziţiile art 512 al 2 invocat de contestatori.

Pentru argumentele prezentate în cele ce au precedat, va fi respinsă contestaţia la executare ca nefondată şi va fi menţinut procesul verbal de vânzare la licitaţie nr. 552 – 553 din 9 iunie 2007 emis de BNP B.E..

În baza art. 274 cod proc. civilă va lua act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli

de judecată.

Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatorii N.V. şi M.S. pentru următoarele considerente:

– au dovedit că datoria supusă executării este o datorie comună a soţilor L., fiind în situaţia asimilării acestui debit situaţiei precizate de art. 32 lit. b Cod familiei, respectiv a unei datorii contractate de ambii soţi.

– deşi actele autentice au fost recunoscute doar de intimatul L.I., împrumuturile au fost acordate familiei L. în vederea edificării unei construcţii P+1 pe suprafaţa de 1724,82 m.p. teren care au regim juridic de bun comun

– cu banii obţinuţi din cele două contracte încheiate la 16.10.2007 intimaţii L. au început demersurile preliminare pentru construcţia nouă, certificatul de urbanism nr. 136 fiind eliberat la 17.10.2008.

– soluţia este netemeinică şi în privinţa motivului fundamentat pe art. 508 (1) C.p.c.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Executarea silită contestată de recurenţii -contestatori care are ca obiect bunuri imobile proprietate comună a soţilor L.I. şi L.M., intimaţii din prezenta cauză. Creanţele celor doi soţi ar fi putut fi valorificate pe seama acestor bunuri comune ale intimaţilor dacă ar fi făcut parte din categoria celor precizate de art. 32 Cod. Familie.

În speţă recurenţii au invocat prevederile art. 32 lit.b Cod familiei potrivit cărora soţii răspund cu bunurile comune pentru obligaţiile contractate împreună. Creanţele urmărite silit de către recurenţi rezultă din contracte de împrumut încheiate cu intimatul L.I. în nume propriu.

Într-adevăr cele două contracte de împrumut de care se prevalează recurenţii au fost încheiate la 16.10.2007 iar în ziua următoare la 17.10.2007, intimatul L.I. a obţinut certificatul de urbanism nr. 136/17.10.2007 însă acest înscris nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte că împrumuturile contractate la 16.10.2007 au fost folosite efectiv pentru edificarea imobilului construcţiei la care se face referire în certificatul de urbanism.

Datoriile comune ale soţilor sunt cele limitativ prevăzute de art. 32 Cod familie şi sunt considerate legal contractate chiar şi numai de către unul dintre soţi, în temeiul prezumţiei de mandat tacit reciproc.

Face excepţie de la aplicarea acestei prezumţii punctul b al art. 32 din Codul familiei care cere ca tranzacţia să fie încheiată de soţi împreună. În aceste condiţii soţii pot să-şi asume obligaţii prin participare în persoană la încheierea actului juridic, fie participând prin reprezentare. Cel care reprezintă poate fi chiar celălalt soţ însă în acest caz împuternicirile de reprezentare trebuie să izvorască dintr-u mandatat expres sau tacit şi nu doar din calitatea de soţ, în temeiul prezumţiei de mandat reciproc către soţi.

Prin urmare le revenea recurenţilor –contestatori obligaţia de proba că intimatul L.I. a avut mandat din partea soţiei pentru cele două împrumuturi din 16.10.2007. Cum această dovadă nu a fost făcută rezultă că obligaţiile contractate de către L.I. în baza contractelor de împrumut încheiate la 16.10.2007 cu recurenţii sunt obligaţii personale ale acestuia şi deci soţii nu răspund pentru ele cu bunurile comune.

Recurenţii –contestatori au criticat sentinţa şi sub aspectul soluţionării motivului de contestaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 508 al. 1 C.p.c. fără a preciza conţinutul concret al acestor critici ceea ce face imposibila realizarea controlului judiciar sub acest aspect.

În consecinţă, văzând şi prevederile art. 312 al. 1 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.

Va lua act că intimatul O.M. nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: