Top

Fond funciar

Prin sentinta civila nr. 3356/26.10.2007, pronuntata în dosarul civil nr. 1885/270/2007 al Judecatoriei Onesti, s-a admis, în parte actiunea formulata reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâtii D.C. si E. au fost obligati pârâtii sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita folosinta suprafata de 150 m.p.. teren situat în intravilanul satului Caiuti. S-a constatat ca s-a renuntat la cererea privitoare la constituirea unei servituti de trecere si s-a respins actiunea formulata de reclamantii A.G. si R.M. pentru lipsa calitatii procesuale active.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamantilor, în calitate de mostenitori ai defunctului A. T.M. I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1,716 hectare teren situata în comuna Caiuti, conform T.P. nr.81832/1995. Din aceasta suprafata totala se retine suprafata de 1800 m.p. din T.119/42, P.36, pe aceasta suprafata pârâtii construindu-si , înca înainte de 1989, o casa si anexe, fara a putea prezenta însa vreun act din care sa rezulte atribuirea terenului ocupat. Expertiza topo cadastrala efectuata în cauza a evidentiat ca, terenul este în suprafata de 1539 m.p. la masuratoare, pârâtii ocupând 43o m.p. din aceasta.

Raportat la prevederile art. 24 alin.1 din Legea 18/1991, instanta de fond a retinut ca pârâtii sunt îndreptatiti la suprafata de 280 m.p. teren pe care sunt amplasate constructiile, legea conferindu-le acest drept de proprietate. În consecinta, raportat la art.23 din Legea nr.18/1991, instanta de fond a admis actiunea în revendicare pentru suprafata de 150 m.p. neafectata de constructii.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal reclamantul A.I..

Recursul a fost legal timbrat cu l5 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 0,15 lei.

În motivarea recursului, recurentul a aratat ca : în mod gresit instanta de fond a admis actiunea doar în parte atâta vreme cât pârâtii nu au prezentat nici un titlu de proprietate, pârâtii si-au edificat constructiile fara nici un fel de aprobare si aceasta dupa rezolutie; gresit s-a retinut ca sunt aplicabile dispozitiile art.24 si 23 din Legea nr.18/1991 având în vedere tocmai reaua-credinta a pârâtilor; pârâtii care nu au facut dovada vreunui act de atribuire de catre C.A.P.; dispozitiile art.24 din Legea 18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005, a fost gresit interpretata întrucât textul face vorbire de suprafata mentionata în actul de atribuire si în cauza nu s-a depus un asemenea înscris; asa cum nu s-a facut dovada calitatii de cooperator si dovada terenului consemnat în registrul agricol. A criticat recurentul sentinta si sun aspectul retinerii gresite a dreptului de proprietate, „ în baza legii „ atâta vreme cât legea are un caracter abstract si impersonal. Pârâtii nu au facut dovada construirii dreptului de proprietate si nici a reconstituirii si ca urmare nu se poate vorbi de o detinere exclusa pe baza legii.

Intimatii – pârâti, prin aparator, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentului fiind nefondate întrucât intimatii detin terenul legal si figureaza în evidentele agricole astfel cum rezulta si din procesul verbal nr.3/1971comunicat tribunalului, la solicitarea intimatilor.

Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, Tribunalul retine ca recursul este nefundat pentru urmatoarele considerente :

În ceea ce priveste inexistenta vreunui înscris care sa justifice ocuparea terenului revendicat de catre constructiile pârâtilor, tribunalul retine ca, în recurs, s-a depus procesul verbal nr. 3/1971 al C.A.P. Caiuti si în cuprinsul acestui proces verbal sunt indicate persoanele care au solicitat „ siliste-casa”. La pozitia nr.13 se afla D.E., iar la pozitia nr.15 D.C., carora le-au fost aprobate cererile. În considerarea acestui înscris, criticile aduse sentintei vis-a-vis de retinerea în favoarea pârâtilor a unui drept de proprietate în absenta oricarui act care sa ateste îndreptatirea lor, nu poate fi primite.

Rezulta din cuprinsul acestui înscris ca autoarea pârâtilor a primit teren în vederea executarii lucrarilor pentru edificarea unei case, imobil care a fost construit înca de atunci, constructia noua la care se refera reclamantii fiind proprietatea numitei Puiu, fapt evidentiat si de expertiza.

În consecinta, având în vedere ca terenul a fost atribuit de CAP în vederea edificarii unei locuinte, ca aceasta a fost ridicata, rezulta ca, în speta, este aplicabil art. 24 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului fiind recunoscut, astfel cum a aratat si instanta de fond, de însasi legea sus-mentionata care foloseste sintagma „ramân si se înscriu în proprietatea actualilor detinatori„

Împrejurarea ca în baza acestui text pârâtii pot solicita emiterea unui titlu care sa faca dovada dreptului de proprietate recunoscut de lege, din punct de vedere instrumentum probationem, nu înseamna ca motivarea instantei de fond care face vorbire de dobândirea dreptului de proprietate „ope legis„ este gresita, cu atât mai mult cu cât, astfel cum se stie, legea reprezinta unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate.

În consecinta, vazând dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Fata de dispozitiile art.274 cod procedura civila, Tribunalul va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, avansate de intimatii-pârâti în recurs.

Etichete: