Top

Grăniţuiri

Prin sentinţa civilă nr. 1301/05.02.2009, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 106/2007, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâţii R.E. şi R.D., pârâţii fiind obligaţi să lase reclamantului în deplină proprietate suprafaţa de 16,5 mp teren situat în Bacău, suprafaţă individualizată în raportul de expertiză ing. C., între punctele A-D-C-B- A linia de hotar a fost stabilită pe aliniamentul D-C-B.

Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantului şi cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul nr. 5307/1964 familia N. a vândut familiei M. 165 mp şi o casă constituind în favoarea cumpărătorului o servitute de trecere de 3 mp.

Ulterior prin contractul nr. 1713/1966 familia N. a vândut şi pârâţilor R. suprafaţa de 396 mp şi un imobil iar, în ce-l priveşte pe reclamant, prin Decretul nr. 98/1980, acesta a fost expropriat şi casa demolată, din 1995 reclamantul stăpânind terenul cu titlu de chiriaş.

Prin sentinţa civilă nr. 26/2001 a Tribunalului Bacău, reclamantului i-a fost retrocedată suprafaţa de 191,32 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 7185/2001 a Judecătoriei Bacău s-a constatat că pârâţii au dobândit prin uzucapiune suprafaţa de 118 mp situată în Bacău.

Prin sentinţa penală nr. 3176/2002 reclamantul a fost obligat, prin soluţionarea laturii civile, să lase în deplină proprietate pârâţilor 16 mp, însă, prin decizia civilă nr. 1564/2003 a Curţii de Apel Bacău s-a soluţionat irevocabil litigiul dintre părţi în ceea ce priveşte revendicarea suprafeţei de 16,5 mp.

Raportat la autoritatea de lucru judecat, instanţa de fond a arătat că aceasta nu e incidentă deoarece raportându-se la sentinţa penală nr. 3176/2002 a Judecătoriei Bacău şi la dispoziţiile art. 22 C.p.p., nu se poate stabili autoritate de lucru judecat, întrucât hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile doar în ceea ce priveşte existenţa faptei, a persoanei ce a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, instanţa penală nefăcând o analiză comparativă a titlurilor de proprietate astfel cum e chemată instanţa civilă să facă într-o acţiune în revendicare.

Cât priveşte sentinţa civilă nr. 545/2003, faţă de care s-a invocat de asemenea autoritatea de lucru judecat, instanţa de fond a arătat că această sentinţă a fost schimbată în tot prin decizia civilă nr. 1564/2003 a Curţii de Apel Bacău iar în prezenta cauză părţile au calităţii inverse şi reclamantul tinde la recunoaşterea unui drept de proprietate propriu în favoarea sa.

Analizând acţiunea pe fond, din expertizele efectuate în cauză, a rezultat că suprafaţa de 16,5 mp e cuprinsă atât în contractul nr. 3866/466/1971 cât şi în sentinţa civilă nr. 7185/2001 a Judecătoriei Bacău şi făcând comparaţia titlurilor, s-a reţinut că titlul reclamantului este preferabil deoarece sentinţa civilă 7185/2001 a Judecătoriei Bacău nu este opozabilă reclamantului.

De altfel, a reţinut instanţa de fond şi faptul că suprafaţa de 118 mp dobândită prin uzucapiune e compusă din fosta servitute de trecere – desfiinţată prin decizia civilă nr. 660/1997 şi din suprafaţa în litigiu, pârâţii stăpânind 29,29 mp în loc de 27,10 mp cât era lungimea servituţii.

Având în vedere sentinţa civilă nr 26/2001 a Tribunalului Bacău, contractul de vânzare cumpărare nr. 3866/466/1971 şi cele arătate şi în considerente decizia civilă nr. 1564/2003 care se coroborează cu raportul de expertiză – C. P., instanţa a reţinut că titlul reclamantului e preferabil şi a admis acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal pârâţii.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 175 lei taxă judiciară şi timbru judiciar de 0,15 lei.

În motivarea apelului, apelanţii pârâţi au arătat că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei cât şi reţinerile făcute de instanţă în ceea ce priveşte fondul cauzei. S-a arătat că prin sentinţa penală nr. 317/2008 s-a dispus în sensul folosinţei suprafaţa de 16,5 mp teren iar după obţinerea autorizaţiei de construcţii nr. 251/2006, s-a conform sentinţei civile nr. 7185/2001 şi aliniamentul gardului care separă proprietăţile părţilor.

Cât priveşte considerentele făcute de instanţa de fond în sensul că apelanţii –pârâţi ar fi refuzat depunerea schiţei anexe la contractul de vânzare cumpărare, acestea sunt neadevărate deoarece această schiţă există la dosar.

Excepţia autorităţii de lucru judecat greşit a fost respinsă şi aceasta raportat la decizia civilă nr. 660/1997 a Curţii de Apel Bacău, decizie prin care s-a desfiinţat servitutea.

Cum din raportul de expertiză întocmit de expert G. rezultă că există şi alte posibilităţi de acces ale intimatului şi cum apelanţii nu ocupă din terenul pârâtului se impune respingerea acţiunii.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, arătându-se că servitutea de trecere de 3 m lăţime nu a fost în proprietatea apelanţilor niciodată, că servitutea a fost creată pentru a asigura accesul familiei M. (autorul reclamantului), ca ulterior dreptul de folosinţă s-a transcris intimatului iar acest teren a fost expropriat de la intimatul astfel cum se reţine şi din decizia civilă nr. 1564/2003 a Curţii de Apel Bacău a sentinţa civilă nr. 7185/2001 a Judecătoriei Bacău, care reprezintă titlul apelanţilor s-a bazat pe declaraţii făcute de apelanţi declaraţii neconforme cu realitatea şi acest titlu nu se poate afecta dreptul de proprietate al intimatului.

În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri: sentinţa penală nr. 1952/24.09.2007 a Judecătorie Bacău şi sentinţa civilă nr. 20/4.01.2006 a Judecătoriei Bacău.

Analizând motivele de apel invocate şi din oficiu, tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei sub aspectul respingerii autorităţii de lucru judecat, tribunalul reţine că aceste critici sunt neîntemeiate şi aceasta deoarece:

Raportat la sentinţa penală nr. 3176/04.10.2008 (fila 33 dosar fond) a Judecătoriei Bacău, astfel cum a arătat şi instanţa de fond, nu se poate reţine că, soluţionând latura civilă ataşată laturii penale ce a avut ca obiect infracţiunea de tulburare în posesie, instanţa penală a rezolvat cu autoritate de lucru judecat revendicarea suprafeţei în litigiu, dispoziţiile art .22 C.p.p. fiind de strictă interpretare.

Cât priveşte sentinţa civilă nr. 545/04.02.2003 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 4272/2002 al Judecătorie Bacău dosar ataşat , tribunalul reţine că această sentinţă a fost modificată în tot prin decizia civilă nr. 1464/30.10.2003 a Curţii de Apel Bacău, decizie prin care acţiunea în revendicare şi grăniţuire formulată de apelanţii în cauză a fost respinsă ca nefondată.

Având în vedere că, ulterior pronunţării acestei sentinţe s-a emis autorizaţia de construire a gardului având în vedere sentinţa civilă nr. 20/04.01.2006 a Judecătoriei Bacău şi că ulterior au fost întocmite şi procesul verbal de executare (filele 31 şi 32 dosar fond) în temeiul sentinţei penale nr. 3176/2001 şi respectiv sentinţei civile nr. 20/04.01.2006, tribunalul reţine că situaţia de fapt a fost alta decât la momentul pronunţării irevocabile a deciziei civile nr.1464/30.10.2003 a Curţii de Apel Bacău, neexistând identitate de cauză.

De altfel şi martorii vorbesc de o situaţie nouă, alta decât cea de la data pronunţării deciziei nr. 1464/2003, situaţie dată de edificarea unui gard nou şi expertiza de asemenea face referire la situaţii noi ulterioare proceselor verbale de executare.

Considerentele sentinţei prin care se invocă refuzul părţilor de a depune schiţa anexă la contractul nr. 1713/1966 sunt într-adevăr inexacte deoarece la dosarul de fond există această schiţă, pe care expertul a şi avut-o în vedere la efectuarea raportului.

Având în vedere şi considerentele deciziei civile nr. 1464/2003 a Curţii de Apel Bacău în care se arată că suprafaţa a fost expropriată prin Decretul nr. 98/1980 de la intimat şi cum în raportul de expertiză Custură (f. 361 dosar fond) se arată că respectivul gard despărţitor nu respectă vechiul amplasament, tribunalul reţine că apelul este nefondat.

Faţă de dispoziţiile art. 296 C.p.c., apelul va fi respins ca nefondat.

Etichete: