Top

Grăniţuire

Prin sentinţa civilă nr. 9829/06.11.2008 a Judecătoriei Bacău s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii F.I. şi F.C. în contradictoriu cu pârâţii M.V. şi M.R. pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor şi reclamanţii au fost obligaţi la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7167/20.01.2003 a Judecătoriei Bacău, reclamanţii au fost obligaţi să lase în deplină proprietate pârâţilor suprafaţa de 526 mp teren .

Raportat la susţinerile părţilor conform cărora, după punerea în posesie, conform procesului – verbal nr. 15/2004 al B.E.J. G.N., nu s-a schimbat graniţa proprietăţilor care de altfel sunt delimitate, instanţa a arătat că nu există motive pentru a se dispune grăniţuirea mai ales că reclamanţii nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize invocând ca reper de grăniţuire, expertiza tehnică efectuată în acţiunea de revendicare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul F.I..

Reclamanta F.C. a formulat cerere de aderare la apelul reclamantului, cerere respinsă, ca inadmisibilă prin încheierea din 16.11.2009.

În motivarea apelului, s-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţia inadmisibilităţii, fapt ce atrage nulitatea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fond, s-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat expres pe probele administrate în dosar şi deci nici pe expertiza topo iar expertiza topo din dosarul de revendicare a fost depusă şi nu a fost analizată nici ca probă extrajudiciară. S-a arătat că instanţa nu putea respinge acţiunea de grăniţuire şi în lipsa expertizei nu putea soluţiona pe fond acţiunea. De altfel din motivarea sentinţei rezultă că acţiunea a fost respinsă practic, pe excepţia lipsei de interes or o asemenea excepţie nu a fost pusă în discuţia părţilor.

În susţinerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză topo.

Intimaţii, prin apărător, au solicitat respingerea acţiunii susţinând că nepronunţarea pe excepţia inadmisibilităţii nu poate duce la nulitatea hotărârii deoarece excepţia a fost invocată de pârâţii – intimaţi în cauză şi ca urmare ei aveau interes în a face critici sub acest aspect.

Pe fond s-a arătat că delimitarea proprietăţilor corespunde expertizei din acţiunea în revendicare şi ca urmare se impune respingerea apelului.

Analizând motivele de ape invocate şi din oficiu tribunalul reţine că apelul este întemeiat raportat la următoarele considerente:

Criticile referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii sunt lipsite de interes atâta vreme cât excepţia a fost invocată de partea adversă.

În ceea ce priveşte criticile legate de modalitatea de încuviinţare a probelor şi de analizare a acestora tribunalul reţine că, în ciuda celor susţinute de apelant, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize însă reclamanţii, prin apărător, au arătat că nu sunt de acord cu efectuarea expertizei raportându-se la expertiza din dosarul de revendicare ( fila 31 şi fila 41 din dosarul de fond).

Având în vedere că, în apel, s-au făcut critici raportat la expertiză, la caracterul extrajudiciar al expertizei topo efectuate în dosarul de revendicare, instanţa de apel a dispus în sensul efectuării unei astfel de expertize în apel, expertiză care să aibă în vedere şi schiţa anexă la expertiza ce a stat la baza soluţionării acţiunii în revendicare.

Analizând raportul de expertiză – inginerul C.P. şi completarea la acest raport, tribunalul reţine că, în schiţa de la fila 108 dosar, au fost indicate limitele proprietăţilor părţilor stabilindu-se şi linia de hotar în considerarea acţiunii de revendicare.

Ca urmare, în raport de expertiza efectuată în apel, tribunalul va admite, în condiţiile art. 296 C.proc.civ., apelul şi va dispune grăniţuirea pe aliniamentul indicat în schiţa anexă de la completarea la expertiză respectiv pe aliniamentul A-B-10-3.

Susţinerile instanţei de fond referitoare la împrejurarea că părţile stăpânesc terenul conform procesului – verbal de punere în posesie, emis în faza executării sentinţei de revendicare şi ca urmare nu se mai impune grăniţuirea, nu sunt întemeiate deoarece chiar în ipoteza delimitării terenurilor, dacă există divergenţe cu privire la linia de hotar, acţiunea este admisibilă.

Din cuprinsul încheierii din 09.11.2008 rezultă că litigiul a intervenit pe fondul încercării reclamanţilor de a-şi întabula dreptul de proprietate, ocazie cu care au constatat că pentru întabularea dreptului lor de proprietate pârâţii întocmiseră o schiţă cu dimensiuni diferite raportat la schiţa anexă la raportul de expertiză avut în vedere la momentul revendicării.

Aşadar, odată ce există divergenţe privitoare la existenţa liniei de hotar, chiar dacă delimitarea terenului există şi nu s-a schimbat semnele de hotar după punerea în posesie, tribunalul reţine că instanţa de fond trebuia să facă această grăniţuire, prin raportare la acţiunea în revendicare.

În consecinţă, faţă de aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ., apelul va fi admis.

Etichete: