Top

Obligaţii de întreţinere

Pronunţând sentinţa civilă nr.972/17.03.2010 Judecătoria Oneşti a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.I. împotriva pârâtului C.C. şi a obligat pe pârât la plata sumei de 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere pentru minorul I. începând cu 26.01.2004 şi până la majoratul minorului. Sentinţa a fost motivată pe dispoziţiile art.86-94 din codul familiei, arătându-se că pârâtul nu contribuie cu bani şi nu participă în nici un fel la creşterea şi întreţinerea minorului, luându-se ca bază de calcul a obligaţiei de întreţinere venitul minim net pe economia naţională.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat prin însăşi declaraţia de recurs, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru pârâtul care a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi pe fond, admiterea cererii sale privind încredinţarea spre creştere şi educare a minorului recurentului-pârât.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând sentinţa civilă nr.972/17.03.2010 în raport de motivele de recurs invocate, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă recurată, Judecătoria Oneşti a soluţionat cererea formulată de intimata-reclamantă C.I. de stabilire a pensiei de întreţinere în favoarea minorului I., născut la data de 15.05.2004, pârâtul C.C. nefiind prezent la nici unul din termenele de judecată stabilite şi neformulând cerere reconvenţională prin care să solicite ca minorul I., rezultat din căsătoria părţilor, să-i fie încredinţat.

În aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 316 cpc potrivit cărora dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice, raportat la dispoziţiile art.294 alin.(1) Cpc potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi, recursul declarat de d-l C. C. se constată a fi neîntemeiat, urmând ca în temeiul art.312 alin.(19 cpc să fie respins ca atare.

Etichete: