Top

Salarizare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 3025 din 22.09.2009 d-na M.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei primarului oraşului Comăneşti nr. 510/19.09.2009, solicitând rectificarea greşelilor făcute şi recuperarea sumelor băneşti ce i se cuvin pentru lunile aprilie şi mai 2009.

În motivarea cererii sale, a arătat contestatoarea că potrivit deciziei nr. 208/25.03.2009 eliberată de Comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă Moineşti contractul său individual de muncă trebuia să înceteze la 26.03.2009, însă în carnetul de muncă s-au efectuat menţiuni eronate care au dus la privarea sa de drepturi băneşti cuvenite pentru două luni.

Cererea nu a fost motivată în drept, în dovedirea susţinerilor sale contestatoarea depunând la dosar înscrisuri (filele 3-10, 48-59, 71-81).

Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.285 Codul Muncii.

Formulând întâmpinare, Primarul oraşului Comăneşti, d-nul V.M., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Comăneşti, întrucât dispoziţia contestată este emisă de Primarul unităţii administrativ teritoriale. S-a solicitat, de asemenea, prin întâmpinare respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că d-na M.M. a fost retribuită pentru luna aprilie cu salariul aferent jumătăţii de normă, conform pontajului lunar, pentru 3 zile, începând cu data prezentării la inventarieri, 28.04.2009, iar pentru luna mai cu salariul aferent jumătăţii de normă, conform pontajului lunar pentru 12 zile, începând cu 04.05.2009 şi până la 20.05.2009, data încetării de drept a contractului individual de muncă, conform dispoziţiei nr. 510/19.05.2009 (fila 22-24). În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (filele 25-30, 62-65).

Faţă de întâmpinarea intimatului, contestatoarea a formulat precizări (fila 46-47), arătând că potrivit art.56 lit d. din legea 53/2003 contractul său individual de muncă a încetat de drept la data comunicării deciziei de pensionare, în cazul de faţă, 26.03.2009, în intervalul 26.03.2009-20.05.2009 fiind frustrată de dreptul de a primi pensie. A solicitat, în consecinţă, contestatoarea ca instanţa să se pronunţe cu privire la recuperarea sumelor neachitate în acest interval, de aproximativ 1500 lei precum şi cu privire la plata celor 13 zile lucrate şi neplătite în luna iunie conform gradului III de invaliditate cu ½ normă.

În cuprinsul aceloraşi precizări, contestatoarea a arătat că prin adresa nr. 38950/25.08.2009 a solicitat plata celor 13 zile prestate în luna iunie precum şi plata zilelor de concediu cuvenit pentru anul 2009, la termenul de judecată din 09.04.2010 (fila 68), menţionând că a încasat indemnizaţia de concediu aferentă anului 2009 şi că înţelege să se judece în contradictoriu cu Primarul oraşului Comăneşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimat fiind respinsă la acelaşi termen.

Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin dispoziţia nr. 510/19.05.2009 Primarul oraşului Comăneşti a contestat ca fiind încetat de drept contractul individual de muncă al d-nei M.M., bibliotecar în cadrul Bibliotecii orăşeneşti Comăneşti, în conformitate cu art. 56 lit. d din Codul Muncii, pentru pensie de invaliditate (fila 4).

Potrivit art.56 lit. d) din Codul Muncii contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicări deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii. Prin urmare, data emiterii deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 208/25.03.2009 nu prezintă nici o relevanţă în ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă, iar angajatorul nu poate fi socotit răspunzător pentru eventuala întârziere în comunicarea deciziei de pensionare, această obligaţie revenind în lipsa oricărei menţiuni legale neechivoce, persoanei interesate, în speţă înseşi reclamantei.

Potrivit art. 84 alin.(2) lit. a) din L.19/2000 drepturile de pensie de invaliditate se acordă şi se plătesc de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate.

Ordinul nr.340/2001 stabileşte în cap. C I pct. 14 că angajatorul, în baza deciziei medicale, întocmeşte dosarul administrativ de pensionare şi apoi îl trimite în termen de 10 zile la casa de pensii teritorială.

Cum în cazul de faţă, decizia de pensionare stabileşte acordarea drepturilor de pensie începând cu 20.05.2009, astfel cum se menţionează în cuprinsul cărţii de muncă (f.79), se poate concluziona că cererea reclamantei de pensionare împreună cu dosarul administrativ a fost înaintată de angajator în termenul de 60 de zile prevăzut de art.84 alin.(2) lit.a) din L.19/2000, o eventuală eroare în stabilirea datei de la care se acordă drepturile de pensie, cu încălcarea art.84 alin.(2) lit.a) din L.19/2000 nefiindu-i imputabilă acestuia.

Pe cale de consecinţă, instanţa va constata că cererea privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri corespunzătoare drepturilor de pensie de care a fost lipsită în perioada 26.03.2009-26.052009 este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte drepturile salariale cuvenite pentru orele lucrate în această perioadă, instanţa constată că reclamanta a recunoscut faptul că pentru munca prestată în lunile martie (3 zile) şi mai (12 zile) 2009 a fost plătită iar pârâtul, deşi nu a contestat prezenţa reclamantei la serviciu în luna iunie a aceluiaşi an, nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale cuvenite, deşi sarcina probei îi revenea potrivit art.287 codul muncii, astfel încât, în temeiul art.40 alin.(2) lit.c din acelaşi act normativ, va fi obligat angajatorul, prin reprezentantul său legal, la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru munca efectuată cu jumătate de normă în 12 zile pentru luna iunie 2009 (şi nu în 13 zile, cum a solicitat reclamanta), astfel cum rezultă din pontajul depus la dosar (f.81), semnat de către reclamantă.

Deşi a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca nefondată.

Instanţa admite în parte acţiunea formulată de contestatoarea M.M.

Etichete: