Plângere prealabilă
Prin cererea adresată acestei instanţe petenta S.C. M.I. S.R.L a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, motivat de faptul că soluţia pronunţată în cauză netemeinică şi nelegală, are la bază o cercetare superficială şi netemeinică şi mai mult decât atât motivarea rezoluţiei de către procuror nu conduce nici cum care sunt argumentele care au dus la adoptarea soluţiei pronunţate în cauză.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, apreciază că plângerea petentului este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin rezoluţia din 08.04.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de cei doi, soluţie menţinută prin rezoluţia din 18.05.2010.
Din actele şi lucrările dosarului reiese că în fapt, la începutul lunii august 2009, administratorul S.C. M.I. S.R.L- M.M.V. a fost contactat de numitul S.M.D. in calitate de reprezentant al S.C. M.I. S.R.L care s-a deplasat la Oneşti in vederea negocierii unul contract comercial de vânzare – cumpărare ce are ca obiect livrarea de îngrăşăminte chimice, respectiv UREE 46%N si COMPLEX 20.20.0..
In data de 18.08.2009 administratorul S.C. M.I. s-a întâlnit cu N.C. in calitate de administrator ai S.C. M.I. S.R.L. şi cu S.M.D. in calitate de reprezentant al aceleiaşi firme. Întrucât, ambele persoane erau cunoscute în mediul de afaceri ca buni parteneri, cu credibilitate, fiind recomandaţi în acest sens de alţi colaboratori si pentru ca termenii stabiliţi de comun acord erau rezonabili, in cadrul întâlnirii s-a perfectat si semnat CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE nr. 34 din 18.08.2009. Părţile semnatare au prevăzut, printre alte clauze, ca plata mărfii ridicate sa se efectueze după cum urmează:
contravaloarea TVA prin ordin de plata anterior livrării mărfii;
– diferenţa de plata in termen de 30 zile de la data livrării prin bilet la ordin avalizat in nume personal.
Aceasta modalitate de plata a fost stabilita de părţi având in vedere considerente de ordin obiectiv, economic, de organizare a plaţilor si evidentelor din cadrul fiecărei societăţi. Nici un moment nu s-a pus problema ca petentul sa fi cunoscut ca partenerii de contract nu au sau nu vor avea disponibilităţi in cont, neputând astfel onora la termen plăţile.
In acest sens, greşit a reţinut si motivat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău rezoluţia din 18.05.2010 arătând ca petentul cunoştea ” la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare lipsa de lichidităţi a făptuitorului”. Nu exista nici o dovada in acest sens la dosar; mai mult, lipsa lichidităţilor la data încheierii contractului nu prezintă relevanta din perspectiva petentului, in condiţiile in care termenele de plată erau ulterioare.
Ceea ce ar fi trebuit sa verifice organul de urmărire penala era atitudinea făptuitorilor raportata ia acest moment—data încheierii contractului—si atunci, in mod cert, ar fi rezultat ca aceştia au acţionat încă de la Început cu intenţia de a induce in eroare pe petent, de a-i înşela, creând o falsa reprezentare a realităţii.
Iniţial, cumpărătorii au respectat termenii si condiţiile contractului, achitând c/val TVA, astfel încât nimic din atitudinea lor nu putea da de gândit măcar petentului. Ulterior abia, la achitarea diferenţei de preţ au apărut probleme care au fost de natura sa ridice mar! semne de întrebare asupra bunei credinţe a cumpărătorilor.
Acesta a fost momentul in care, după încercări repetate de încasare a diferenţei de preţ, petentul a realizat ca , în realitate, prin piaţa anticipata a TVA-ului făptuitorii au urmărit doar captarea încrederii vânzătorului pentru a intra in posesia mărfii, urmând ca in momentul plaţii diferenţei să refuze total piaţa pe motiv de lipsa de numerar in contul bancar. Acesta a fost si momentul in care petentul a sesizat organele de urmărire penala, determinat fiind tocmai de atitudinea făptuitorilor.
Deşi reprezentanţii S.C. M.I. S.R.L, N.C. si S.M.D. au cerut si după data de 02.09.2009 cu insistenta marfa, motivând ca sunt presaţi de terţii lor clienţi, administratorul S.C. M.I. S.R.L. a refuzat sa mai livreze marfa ţinând cont de faptul ca cei doi reprezentanţi ai cumpărătorului răspundeau evaziv când venea vorba de plata sumelor foarte mari ce urmau a fi achitate. Totodată, s-a arătat si faptul ca cei doi căutau prin orice mijloace sa grăbească livrările pana la data scadenta a primei plaţi pentru ca aveau certitudinea ca in momentul refuzului de plata nu vor mal putea primi marfa. Acest moment a fost determinant pentru societatea vânzătoare pentru ca daca accepta in continuare livrarea de marfa prejudiciul actual putea fi mult mai mare pana ia concursul cantităţilor specificate in contract, respectiv 666.103,90 lei.
La luarea deciziei de a întrerupe livrările a stat si faptul ca prin intermediul băncii cu care lucrează societatea M.I., Banca Transilvania, s-a aflat ca S.C. M.I. S.R.L. nu desfăşurase rulaje de sume de bani care sa justifice o bonitate corespunzătoare. Avem convingerea ca daca organele de ancheta ar fi solicitat in interesul aflării adevărului – Băncii Raifeissen Bank Suc. Constanta, transmiterea extraselor de cont ale S.C. M.I. S.R.L., din lecturarea acestora ar reieşi in mod clar faptul ca sumele rulate prin banca de aceasta firma anterior relaţiei economice cu S.C. M. S.R.L. si după livrarea mărfii nu justificau plăţile pe care aceasta firma le-a promis ca le va efectua prin B.O. emise.
Totodată, prin controlul conturilor bancare deschise de aceasta firma s – ar putea constata ca numiţii N.C. si S.M.D. aveau ca “maniera de lucru” aceasta tactica, de înşelare practic a societăţilor cu care încheiau contracte.
Şi atitudinea ulterioara a făptuitorilor conduce la aceeaşi concluzie si chiar întăreşte ideea de inducere in eroare. Mijloacele folosite de făptuitori pentru denaturarea adevărului si pentru inducerea in eroare a petentului au fost in măsura, apte sa conducă la obţinerea rezultatului dorit de cei doi.
Astfel, după refuzurile la plata a biletelor la ordin emise, N.C. si S.M.D. au avut o atitudine nesincera fata de administratorul S.C. M.I. S.R.L in legătura cu modul de plata a sumelor datorate, motivând la început ca nu pot plăti daca nu se mai livrează marfa, pentru ca mai apoi N.C. să spună ca nu a încasat contravaloarea mărfii in timp ce S.M.D. afirma ca banii încasaţi pe marfa au fost utilizaţi pentru importul de ulei sau zahăr fără a da amănunte. După ce au aflat de depunerea plângerii penale, cei doi au fost tot mai greu de găsit, pana in luna aprilie când după insistente căutări telefonice, administratorul S.C. M.I. S.R.L. a răspuns, promiţând ca va plăti soldul restant.
Din ancheta desfăşurata de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta a rezulta in mod cert faptul ca marfa achiziţionată de cei doi prin intermediu! S.C. M.I. S.R.L. era revânduta in aceeaşi zi către doi clienţi, din Târgovişte şi din Alexandria, la preturi mai mici decât preţul de achiziţie, fapt care demonstrează in mod clar reaua credinţa cu care au desfăşurat tranzacţiile cei doi si intenţia dea nu mai achita diferenţa de preţ. Însăşi vânzarea sub preţ fără prejudicierea furnizorului reprezintă o fapta incriminata de Codul de procedura fiscala cu implicaţii foarte grave. Cei doi făptuitori au avut reprezentarea ca desfăşoară o activitate de inducere in eroare, au susţinut – o chiar, ştiind ca prin acesta se pricinuieşte o paguba in dauna petentului. Exista deci legătura de cauzalitate, fiind întrunite ambele laturi—obiectiva si subiectiva – ale infracţiunii de înşelăciune
Toate aceste aspecte nu au fost insa analizate si interpretate corect de către organul de urmărire penala, ajungându-se astfel la o soluţie injusta si in mod evident in disonanta cu situaţia de fapt invocata si probele administrate.
Mai mult decât atât organul de urmărire penală, respectiv procurorul care a efectuat cercetarea şi ulterior prim-procurorul parchetului s-a limitat să explice o situaţie juridică u consecinţe extrem de importante asupra petentului în câteva fraze lapidare, instanţa de judecată fiind practic în imposibilitatea să verifice legalitatea soluţiei adoptate în cauză.
De asemenea, actele de cercetare sunt efectuate în cauză de un procuror care nu are grad de tribunal, aspecte ce atrage încă odată în plus nelegalitatea soluţiei pronunţate, cercetarea fiind efectuată de un organ necompetent.
Pentru toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că plângerea petentului este întemeiată motiv pentru care în temeiul art.279 alin.8 lit.b Cod penal, va admite plângerea formulată de petenta S.C. M.I. S.R.L. , va desfiinţa rezoluţia nr. 78/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău si va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău in vederea începerii urmăririi penale privind pe făptuitorii N.C. si S.M.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.323 Cod penal si art.215 alin. 1,2,3 Cod penal.
Cât priveşte începerea urmăririi penale, parchetul va efectua o cercetare completă, va proceda la verificarea tuturor înscrisurilor, a situaţiei juridice existente la data întocmirii contractului şi va admite probele solicitate de petent şi care au fost ignorate cu prilejul primei cercetări.
Tags: plângere prealabilă