Top

Uzucapiune

Pronunţând sentinţa civilă nr.3732 din 16.04.2010 Judecătoria Bacău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău, invocată de către pârât.

A respins cererea formulată de reclamanţii S.I., S.C., S.V., S.N. şi M.I., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău prin primar, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că potrivit art. 137 C.proc.civ., instanţa este obligată mai întâi să se pronunţe asupra excepţiilor care fac de prisos judecata pe fond a pricinii.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi cel care este subiect pasiv în raport juridic dedus judecăţii.

Uzucapiunea, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate sau altui drept real, se justifică şi prin aceea că apare ca o veritabilă sancţiune de drept împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsa de diligenţă şi se dezesisează o perioadă îndelungată de bunul său, creând astfel o aparenţă de proprietate în favoarea unui terţ ce exercită o posesie neviciată tot timpul cerut de lege.

De asemenea, uzucapiunea face dovada absolută a dreptului de proprietate prin uzucapiune se poate soluţiona, prin ipoteză, numai în contradictoriu cu proprietarul originar faţă de care se vor recunoaşte efectele uzucapiunii, singurul care, prin apărările formulate, este în măsura fie să conteste utilitatea posesiei reclamanţilor, fie să facă dovada unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului necesar pentru a uzucapa.

Prin urmare, reclamanţii au îndatorirea să justifice atât legitimarea procesuală activă – în speţă, de posesor, eventual continuator al posesiei exercitate cu aceleaşi calităţi de autorul lor, cât şi calitatea procesuală pasivă, generic definită ca fiind identitatea dintre persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic concret dedus judecăţii. Faţă de specificul acestor cauze, întrucât între părţi nu există un raport juridic preexistent, dat fiind faptul că posesia reprezintă o stare de fapt, apare firesc ca legitimarea procesuală pasivă să aparţină proprietarului originar al cărui patrimoniu se va diminua cu dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândit în mod corelativ de către reclamanţi care s-au comportat ca adevăraţi proprietari.

Instanţa reţine că prin întâmpinarea şi răspunsul la interogatoriu al reclamanţilor, pârâtul a arătat imobilul situat în Bacău, compus din teren în suprafaţă de 437 mp şi construcţiile situate pe acesta, ce face obiectul cauzei de faţă, nu apare în domeniul public sau privat al Mun. Bacău.

Cu privire la acest imobil, reclamanta a chemat în judecată de pârâtul Mun. Bacău, fără a face dovada dreptului de proprietate al pârâtului, instanţa nereţinând prezumţia relativă de proprietate a unităţii administrativ teritoriale invocate de către reclamanţi întrucât nu există o prevedere legală care să se grefeze pe cazul în speţă, prevedere care să reglementeze o prezumţie de proprietate în favoarea unităţii administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află imobilul.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi respingerea acţiunii, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea sentinţei, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bacău, arătându-se în motivare că prima instanţă nu a reţinut prezumţia relativă de proprietate a pârâtului asupra imobilului teren în litigiu, calitatea de pârât fiind relativă şi circumscrisă persoanelor care în acest moment contestă dreptul de proprietate al reclamanţilor, neobservând că acţiunea a fost modificată în sensul constatării că reclamanţii au devenit proprietari asupra terenului prin ocupaţiune şi asupra casei prin accesiune. Municipiul Bacău se consideră a avea calitate procesuală pasivă chiar şi în situaţia în care s-ar identifica vreun fost proprietar, în mod evident decedat în prezent, moştenirea fiind vacantă şi culeasă de stat.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.13,14), Municipiul Bacău a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect reţinându-se lipsa calităţii sale procesuale pasive în condiţiile în care în susţinerea acţiunii s-a menţionat faptul că în anul 1969 S.A.a cumpărat de la o persoană pe care reclamanţii (moştenitorii cumpărătorului) nu o cunosc suprafaţa de 437 mp şi o casă cu 3 camere, imobil situat în Bacău, calitatea procesuală pasivă presupunând identitatea dintre titularul dreptului dedus judecăţii şi cel chemat în judecată în calitate de pârât, adevăratul proprietar fiind cel sancţionat potrivit Codului civil pentru neuzul imobilului pe perioada fixată de lege şi singurul în măsură să facă apărările necesare în raport de bunul său.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (filele 13-14 şi 28-36 din dosar).

Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău, d-nele S.I., M.I.şi d-nii S.C., S.V., S.N., moştenitorii defunctului S.A., au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 437 mp şi asupra casei situată pe acesta, compusă din 3 camere, imobil aflat în Bacău, pe care autorul lor l-a cumpărat în 1969 de la o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută, neavându-se cunoştinţă nici despre existenţa vreunui act referitor la tranzacţie, act care, dacă ar fi fost încheiat, ar fi ars în incendiul care a avut loc în anul 2002 în casă.

Acţiunea nu a fost motivată în drept, reclamanţii solicitând să se constate că au devenit proprietari în urma exercitării unei posesii de peste 30 de ani, continuă, publică neîntreruptă şi sub nume de proprietari, perioadă în care au plătit impozit şi nu au fost niciodată tulburaţi în posesia exercitată asupra imobilului.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale, presupune posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul şi condiţiile prevăzute de lege, prin uzucapiune fiind în mod indirect sancţionat fostul proprietar care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia unei alte persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real.

Prin urmare, calitate procesuală pasivă într-o acţiune prin care se solicită a se constata prescripţia achizitivă nu o poate avea decât fostul proprietar, sau, după caz, moştenitorii acestuia, al căror drept de proprietate se stinge retroactiv, ca efect al admiterii acţiunii.

Municipiul Bacău nu poate sta în judecată ca pârât, chiar dacă, potrivit adresei nr.49511/9.11.2009 (f.50 dosar judecătorie) pentru terenul în litigiu nu s-a înregistrat nici o cerere în baza legilor de restituire a dreptului de proprietate întrucât, astfel cum se arată în aceeaşi adresă, acest teren nu figurează în inventarul domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale care, deci, nu îşi arogă calitatea de proprietar, cum în mod eronat susţin recurenţii-reclamanţi.

De asemenea, eronată este şi susţinerea recurenţilor potrivit cărora chiar şi în caz de vacanţă succesorală municipiul Bacău are calitate procesuală pasivă, faţă de dispoziţiile art.680 cod civil potrivit cărora în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, noţiunile de stat şi de unitate administrativ-teritorială nefiind sinonime, neputându-se afirma nici că municipiul Bacău reprezintă Statul Român, potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 calitatea de reprezentant al Statului revenind Ministerului de Finanţe.

Deşi au arătat în motivele de recurs că în faţa primei instanţe au invocat ocupaţiunea ca mijloc de dobândire a proprietăţii, Tribunalul constată că această susţinere nu este confirmată de actele din dosar; pe de altă parte, ocupaţiunea este un mijloc prin care se poate dobândi doar proprietatea unor lucruri corporale mişcătoare, bunurile imobile nefiind susceptibile de dobândire prin ocupaţiune.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Etichete: