Top

Uzucapiune. Conditii legale pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiunea de 30 de ani. Folosirea bunului pentru altul.

Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc în numele autorului însusi sau în numele altuia, în acest caz beneficiile posesiunii juridice apartinând celui a carui pretentiune se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.

În conformitate cu art. 1847 cod civil „ ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”.

Prin sentinta civila nr. 71/C din 7.03.2007 pronuntata de Judecatoria Hârsova în dosarul civil nr. 285/RJ/2006, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S.I. si s-a respins actiunea în evacuare formulata de acesta în contradictoriu cu pârâtul I.E.D.

Totodata, s-a luat act de renuntarea la judecata de catre intervenientul Orasul Hârsova prin Primar si s-a respins, ca neîntemeiata cererea de interventie formulata de intervenienta I.I.

De asemenea, s-a admis cererea reconventionala formulata de pârâtul reconvenient I.E.D., în contradictoriu cu reclamantul S.I. si s-a constatat ca pârâtul reconvenient a dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în Hârsova, str. T. nr.15, compus din garaj si teren aferent, în suprafata de 121,44 mp.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, în baza materialului probator administrat, în cauza a retinut urmatoarele:

Autorul pârâtului reconvenient, numitul I.E., a avut în posesie, din anul 1969 si pâna la decesul acestuia, intervenit în anul 2003, un garaj, situat în Hârsova, str. T. nr.15, utilizat pentru parcarea autoturismului si pentru depozitarea unor obiecte, garaj la care a realizat reparatii si îmbunatatiri, fiind cunoscut drept proprietarul acestuia.

Dupa deces, posesia a fost continuata de catre pârâtul reconvenient, garajul fiind ocupat de obiecte apartinând acestuia.

Prin HCL nr.33/2001 a Consiliului Local Hârsova, garajul a fost trecut în proprietatea privata a orasului, urmând sa aiba destinatia de garaj pentru autovehiculul institutiei, hotarâre care nu a fost executata, astfel încât posesia pârâtului reconvenient si a autorului acestuia nu a fost întrerupta.

Prin Dispozitia Primarului Orasului Hârsova nr.639/21.12.2001 s-a dispus, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea catre numita A.T.O. a unei suprafete de 900 mp teren si a cladirii amplasate pe acesta, si care au fost vândute reclamantului, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.261/2004.

Se retine ca, prin acest contract nu a fost înstrainat garajul aflat în litigiu, întrucât nu este mentionat în act, acesta aflându-se pe o suprafata de teren ce excede titlului initial de proprietate al vânzatorului precum si al cumparatorului, respectiv de 121,44 mp, si care ar constitui terenul aferent garajului.

În raport de aceasta situatie de fapt, s-a concluzionat ca, autorul pârâtului reconvenient a exercitat, asupra garajului o posesie neîntrerupta, publica, continua si sub nume de proprietar, posesie ce a fost continuata, în aceleasi conditii si de catre pârâtul reconvenient.

A fost înlaturata apararea reclamantului S.I., potrivit cu care posesia pârâtului reconvenient asupra garajului s-ar fi întrerupt în anul 2004, când acesta nu i-a mai permis accesul la constructie, prin aceea ca, si în prezent garajul este ocupat de lucrurile personale ale pârâtului reconvenient, astfel încât acesta are atât elementul material al posesiei cât si elementul intentional, acela de a stapâni bunul sub nume de proprietar.

S-a concluzionat ca, întrucât posesia a fost exercitata într-un interval de timp mai mare de 30 de ani, sunt incidente dispozitiile art.1890 cod civil, pârâtul reconvenient dobândind prin uzucapiune un drept de proprietate asupra garajului.

S-a apreciat ca, aceleasi conditii nu sunt îndeplinite si în persoana intervenientei I.I., fapt pentru care s-a respins, ca neîntemeiata cererea de interventie formulata de aceasta.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului în actiunea având ca obiect evacuare, s-a reliefat ca, reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra garajului si asupra terenului aferent acestuia, astfel încât nu are legitimitate procesual activa de a solicita evacuarea pârâtului.

Împotriva sentintei mai sus mentionate a formulat apel reclamantul S.I:, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, învederând ca, în mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului S.I. si a respins actiunea în evacuare formulata de acesta în contradictoriu cu pârâtul I.E.D., dupa cum, în mod gresit a admis cererea reconventionala formulata de pârâtul reconvenient I.E.D. si a constatat ca acesta a dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în Hârsova, str. T. nr.15, compus din garaj si teren aferent, în suprafata de 121,44 mp, hotarârea instantei de fond fiind rezultatul aprecierii eronata a probelor administrate în cauza.

Astfel, s-a sustinut ca, desi suprafata de teren ce i-a fost vânduta si cu privire la care vânzatorul detinea titlu de proprietate este de 900 mp, suprafata ce a rezultat din masuratori este mai mare, fiind inclusa si cea despre care s-a apreciat ca reprezinta terenul aferent garajului iar în ceea ce priveste constructia cu destinatie de garaj, aceasta nu a fost inclusa în contract întrucât se afla în proprietatea Primariei.

Pe fondul cererii reconventionale s-a aratat ca, pârâtul reconvenient nu a probat ca a avut o posesie sub nume de proprietar, întrucât nu este înregistrat în evidentele fiscale, nu a achitat taxe si impozite sub acest titlu.

De asemenea, s-a evidentiat precaritatea titlului autorului sau, acesta având doar folosinta garajului, în baza unui contract de închiriere, aspect probat atât cu înscrisuri cât si cu martori precum si cu interogatoriul partilor.

S-a mai aratat ca posesia exercitata are un caracter discontinuu, atâta vreme cât se recunoaste ca din anul 2004 i s-a interzis pârâtului reconvenient accesul la garaj, aspect sustinut si de catre martorii audiati în cauza.

Solutionând apelul, Tribunalul Constanta a pronuntat decizia civila nr. 319 din 18.06.2007, prin care a admis apelul declarat de reclamantul S.I. împotriva sentintei civile nr. 71/C din 7.03.2007 pronuntata de Judecatoria Hârsova.

A fost schimbata în parte sentinta în sensul ca a fost respinsa ca nefondata, cererea reconventionala formulata de pârâtul reconvenient I.E.D. în contradictoriu cu reclamantul pârât S.I.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a retinut ca pârâtul reconvenient nu a probat ca ar fi dobândit, prin uzucapiune, un drept de proprietate asupra terenului, în acelasi timp nu se poate retine ca ar fi dobândit un drept de proprietate asupra garajului, în considerarea calitatii sale de proprietar asupra terenului, fapt pentru care s-a respins cererea reconventionala.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 319/18.06.2007 a declarat recurs pârâtul I.E.D., ca fiind nelegala si netemeinica.

Motiveaza recursul aratând ca instanta de apel a interpretat în mod gresit actul juridic dedus judecatii si a pronuntat o hotarâre lipsita de temei legal admitând apelul reclamantului S.I.

Relateaza în continuare aratând ca în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 261 din 24.03.2004 la B.N.P. P.E.R., reclamantul a cumparat de la A.T.O. un imobil compus din construtie si teren în suprafata de 900 m.p. (din acte, iar din masuratori 1026,15 m.p.).

Pentru suprafata de 900 m.p. vânzatoarea a fost pusa în posesie conform procesului-verbal nr. 6028 din 15.05.2002.

Cu prilejul întocmirii schitei cadastrale în suprafata de 900 m.p. a fost inclusa si suprafata de 31,58 m.p. pe care se afla edificat garajul, cumparat în prezent de recurent.

Aceasta suprafata de teren fiind inclusa în suprafata de teren cumparata de catre intimatul reclamant l-a determinat pe acesta sa-l actioneze în judecata pe pârât si sa solicite evacuarea care a fost respinsa de catre instanta de fond si admisa cererea reconventionala formulata de pârât, constatând ca este proprietarul terenului pe care s-a edificat garajul, ca efect al uzucapiunii asupra constructiei.

Instanta de apel în mod gresit a respins cererea reconventionala cu motivarea ca autorul pârâtului nu a exercitat o posesie asupra terenului si privitor la constructie se prezuma ca este facuta de proprietarul terenului pe cheltuiala sa pâna la proba contrara.

Martorii audiati în cauza la cererea recurentului au facut dovada ca autorul acestuia a exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie continua, publica si sunt nume de proprietar, care a fost continuata de catre acesta.

Facând dovada ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului si mentinerii hotarârii pronuntate de instanta de fond.

Analizând decizia recurata în baza motivelor de recurs invocate, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele:

În sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietatii unui bun imobil, ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra acestui bun un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata de art. 1890 Cod civil, este necesar sa fie îndeplinite, cumulativ, doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata si sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de rea credinta.

În acest sens, prin art. 1864 din Codul civil se prevede ca „orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii”, posesiunea fiind „detinerea unul lucru sau folosirea de un drept exercitata … de noi însine sau de altul în numele nostru”.

Prin urmare, posesiunea juridica, adica aceea aparata de lege ca manifestare exterioara a unu drept consta atât în exercitarea în fapt asupra unor acte asupra bunului, cât si în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.

Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc în numele autorului însusi sau în numele altuia, în acest caz beneficiile posesiunii juridice apartinând celui a carui pretentiune se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.

În conformitate cu art. 1847 cod civil „ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”.

În cauza dedusa judecatii, recurentul pârât a solicitat în contradictoriu cu reclamantul si intervenientul sa se constate ca a dobândit un drept de proprietate, ca efect al uzucapiunii, asupra imobilului situat în Hârsova, str. T., nr. 15, judetul Constanta, compus din garaj si teren aferent în suprafata de 121,44 m.p.

Din probele administrate în cauza existente la dosar rezulta ca autorul recurentului si dupa aceea el, nu au exercitat o posesie continua, publica si sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu.

Autorul sau si dupa aceea recurentul, au folosit garajul în baza contractului de închiriere nr. 24/1973 încheiat cu Primaria Hârsova, contract care este în vigoare si astazi, fapt ce rezulta din petitia înregistrata sub nr. 1222/2001 la Prefectura Judetului Constanta, înaintata de catre recurent.

Chiar în cuprinsul petitiei înaintate catre Prefectura Judetului Constanta, recurentul recunoaste existenta acestui contract de închiriere, care este în derulare si în prezent.

Prin H.C.L. Hârsova nr. 33/2001 imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea privata a orasului Hârsova, motivat de faptul ca acesta este detinut de catre petitionar în baza unui contract de închiriere.

În concluzie, recurentul exercitând posesia în numele altuia, respectiv al proprietarului (orasul Hârsova) în calitate de detentor precar, nu poate beneficia de prevederile Codului civil privind uzucapiunea, oricât ar dura posesia sa.

În aceasta situatie, decizia recurata este legala si temeinica, motiv pentru care urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de catre recurentul I.E.D.

Decizia civila nr. 36/C/11.02.2008

Etichete:

Uzucapiune

DOSAR CIVIL NR. 15559/212/2007

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA NR. 3315

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 23.02.2009

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect acţiune în constatare, formulata de reclamantii MA , şi MM în contradictoriu cu pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR cu sediul in CONSTANTA, TOMIS, nr. 51, Judeţ CONSTANŢA.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 16.02.2009. Susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţa din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării la data de 23.02.2009, când s-a dat următoarea soluţie.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 24.09.2007, sub nr. 15559/212/2007, reclamantii MA si MM in contradictoriu cu paratul Municipiul Constanta –prin Primar au solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 200 mp situat in Constanta, str.Comarnic,nr.113 prin uzucapiune, fara cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a dobandit imobilul teren in suprafata de 200 mp,pe care se afla o constructie, situat in Constanta, printr-un act sub semnatura privata ,de la numitul CV ,in anul 1973. Se sustine ca in anul 1984 s-a dezbatut succesiunea lui CV ,eliberandu-se certificatul de mostenitor nr.326 din care rezulta ca succesiunea este una testamentara, ca mostenitorul acceptant este TC si ca terenul de 375 mp,din care fac parte si cei 200 mp instrainati prin act sub semnatura privata,au trecut in proprietatea Statului ca urmare a existentei la acea vreme a Legii 58/1074 si Legii 59/1974. Se mai arata ca ,de la data perfectarii actului sub semnatura privata reclamantii au stapanit continuu,netulburat si sub nume de proprietar .

In drept, reclamantii şi-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 111 Cod pr.civ si art.1846 si urm.Cod civil.

In dovedire, reclamantul a solicitat si instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu martori,proba cu interogatoriul paratului si proba cu expertiza tehnica judiciara.

S-a depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciara ( fila 79).

Paratul Municipiul Constanta prin Primar, desi legal citat, nu a formulat intampinare.

In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: proces verbal de contraventie nr.53/ 6.04.1974, chitanta, act de vanzare-cumparare din 1953, certificat de mostenitor nr.326/ 28.03.1984, adresa nr.140113/3.12.2007 emisa de Primaria Constanta Directia Patrimoniu , privind situatia juridica a imobilului, plan de situatie editia 1885-1997, adresa nr.R-B94721/12.11.2007 privind istoricul de rol a imobilului, emisa de Directia Patrimoniu din cadrul Primariei Constanta, adresa nr.31817/14.03.2008 emisa de Directia Patrimoniu din cadrul Primariei Constanta privind situatia juridica a imobilului in litigiu, plan de situatie editia 1936-1938, fisa bunului imobil din oct.1996.

Pe fondul cauzei, analizand probele administrate in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:

Prin actul sub semnatura privata intitulat chitanta ( fila 4), numitii Cheluta Vasile si Cheluta Victoria au vandut reclamantilor suprafata de teren de 200 mp pe care se afla o constructie. Din certificatul de mostenitor nr.326/1984 eliberat de Notariatul de Stat Judetean Constanta in dosar nr.389/1984 rezulta ca unicul mostenitor este Troncuta Constantin, in baza testamentului autentificat sub nr.4089/1978 la Notariatul de Stat Judetean Constanta,caruia ii revine intreaga masa succesorala din care face parte si suprafata de teren de vanduta reclamantilor in 1973 prin inscris sub semnatura privata.

Desi inscrisul sub semnatura privata nu contine data incheierii lui, instanta retine din procesul verbal de contraventie nr.53 incheiat la data de 6 aprilie 1974 coroborat cu declaratia martorului ST care a declarat ca e vecin cu reclamantii din anul 1972 aproximativ, instanta retine ca reclamantii au inceput posesia terenului in anul 1973.

In privinta situatiei juridice a imobilului, Primaria Municipiului Constanta- Directia Patrimoniu-Serviciul Patrimoniu a comunicat, prin adresa nr.140113/3.12.2007 (f.35), ca in planul cadastral al orasului Constanta intocmit in anii 1936-1938, registrul de proprietati, vol.IX, terenul solicitat este mentionat in careul nou 24, fara a se mentiona numele proprietarului. De asemenea, conform fisei bunului imobil cvartal 839 din oct.1996 terenul din str.Comarnic, nr.113 este detinut deMA , fara acte de proprietate si autorizatie de constructie.

Conform adresei S.P.I.T. nr.R-B 94.721/12.11.2007 pe str.Comarnic nr.113 figureaza Mustata Aurel cu teren in folosinta 100 mp si constructie in suprafata de 50 mp. Se precizeaza ca pana la momentul intocmirii prezentei situatii juridice, arhiva Directiei Patrimoniu nu detine alte date cu privire la imobilul din str.Comarnic, nr.113, Constanta.

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Stancic Octavian, s-a stabilit ca suprafata terenului masurata este de 152,74 mp reprezentat de figura 1-2-35-28-21-10-11-12-12-14-1 (anexa 1),

Constată instanţa că, pentru a se reţine incidenţa uzucapiunii de 30 de ani trebuie să fie îndeplinite, conform art.1890 Cod civil, două condiţii: să existe o posesie de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, posesorul putând fi de bună sau rea credinţă şi fără nici un titlu. Reţine instanţa că prima cerinţă este îndeplinită în cauză, având în vedere că terenul este stăpânit de reclamanati cel puţin din anul 1973, martorul ST declarand ca este vecin cu reclamantii de la finele anului 1972, iar martorul OI declarand ca este vecin cu reclamantii din 1974 aproximativ. Instanta are in vedere si procesul verbal contraventional incheiat in aprilie 1974 prin care reclamantul MA a fost sanctionat contraventional cu amenda pentru construirea a patru camere, bucatarie si hol fara autorizatie de constructie.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, pentru ca posesia să fie neviciată, trebuie să fie, conform art.1847 Cod civil, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Apreciază instanţa, văzând probele administrate în cauză, că reclamantii au exercitat actele de posesie asupra terenului într-o succesiune obişnuită, şi conform naturii lucrului posedat, îndeplinindu-se astfel cerinţa continuităţii. Totodată, posesia nu a fost întreruptă (condiţie de existenţă, esenţială a posesiei) şi pentru intervalul de timp din 1974 până în prezent a fost netulburată, neputându-se reţine că a fost fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea pârâţilor, iar reclamantii au stăpânit imobilul teren în mod public.

Mai mult, potrivit prevederilor art.1854 din Codul civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, iar în cauză nu s-a administrat dovada contrară.

In ce priveste apararea paratei in sensul ca in certificatul de mostenitor nr.326/1984 s-a facut mentiune ca terenul trece in proprietatea statului conform art.30 al.1 din Leg.58/1974 si deci reclamantii au avut o detentie precara, instanta are in vedere ca prin Decizia nr.IV din 16 ianuarie 2006 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca „ in cazul posesiilor incepute inainte de adoptarea legilor nr.58/1974 si nr.59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi,astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul nr.1/1989 si Decretul-lege nr.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra terenurilor respective”. Din probele administrate, instanta apreciaza ca ,reclamantii au inceput posesia anterior aparitiei Legilor nr.58 si 59/1974.

Constatand ca sunt indeplinite conditiile uzucapiunii de 30 ani, instanta va admite actiunea precizata ,formulata de reclamantii MA si MM in contradictoriu cu Municipiul Constanta prin Primar, va constata ca reclamantii au dobandit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra suprafetei de 152,7 m.p. situata in str.Comarnic,nr.113,loc.Constanta, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert SO .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea precizata formulata de reclamantii MA , şi MM în contradictoriu cu pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR cu sediul in CONSTANTA, TOMIS, nr. 51, Judeţ CONSTANŢA.

Constata ca reclamantii au dobandit prin uzucapiunea de 30 ani, dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 152,74 mp, situata in Constanta, Str.Comarnic, nr.113, jud.Constanta, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expert Stancioc Octavian.

Etichete:

Uzucapiune

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Dosar nr. 16560/212/2007

SENTINŢA CIVILĂ NR : 11266

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 24.06.2009

PREŞEDINTE : CĂTĂLINA NEACŞU

GREFIER : TEODORA CAZACIOC

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant MIRON ION, reclamant MIRON VALERICA, ambii cu domiciliul în Constanţa, str. Ion Ghiculescu, nr.56, jud. Constanţa şi pe pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR cu sediul în Constanţa, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanţa, având ca obiect uzucapiune.

Prezenta acţiune s-a timbrat cu taxă de timbru de 2488 lei şi timbru judiciar de 5 lei, taxe anulate de instanţă şi ataşate la dosar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 10.06.2009, au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face corp comun cu prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.06.2009 şi ulterior din aceleaşi motive la 24.06.2009, când,

INSTANŢA

Asupra cererii de faţă :

Prin cererea adresată instanţei, înregistrată sub nr. 16.560/212/2009, reclamanţii Miron Ion şi Miron Valerica în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa – prin primar, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa, str. Slt. Ion Ghiculescu nr. 58B,compus din suprafaţa de 51,1 mp teren şi construcţie, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani pentru teren şi a accesiunii imobiliare pentru construcţie.

În motivarea cererii, arată reclamanţii că au achiziţionat imobilul în discuţie de la numitul Lăutaru Marin în cursul anului 1986 care la rândul său deţinea acest imobil de la nivelul anului 1966, achitând la zi impozitele şi taxele aferente.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 111 c.proc civ, art. 492 c.civ, iar în susţinere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză.

Au fost ataşate cererii, înscrisuri, în copie, constând în : chitanţă, acte de stare civilă.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială, fiind audiaţi martorii Bolmandâr Tudora şi Chirmigiu Lenuţa şi cu expertiza tehnico imobiliară.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare însă urmare a solicitărilor instanţei a ataşat la dosar relaţii privind regimul juridic şi istoric de rol (filele 34-38)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin cererea adresată instanţei, reclamanţii în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa – prin primar, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa, str.

Slt. Ion Ghiculescu nr. 58B,compus din suprafaţa de 51,1 mp teren şi construcţie, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani pentru teren şi a accesiunii imobiliare pentru construcţie.

Se reţine că uzucapiunea este unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate, reprezentând prescripţia prin care se dobândeşte dreptul real, prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.

Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani este necesar să se fi exercitat o posesie utilă, respectiv neviciată, potrivit art. 1847 şi art. 1860 c.civ, atât în ceea ce-i priveşte pe autorul reclamanţilor cât şi pe reclamanţii succesori în drepturi, în situaţia cărora este necesar a se efectua o joncţiune a posesiilor cu referire la posesia exercitată anterior anului 1986, de către Lăutaru Marin şi ulterior de reclamanţi.

Potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse în susţinere şi relaţiile înaintate de Primăria Constanţa, începând cu anul 1986, reclamanţii au stăpânit, suprafaţa de aproximativ 50 mp teren intravilan situată în Constanţa, care anterior, de la nivelul anilor 1966-1975 a fost stăpânită de numitul Lăutaru Marin, comportându-se ca adevăraţi proprietari, fără ca cineva să le tulbure posesia asupra imobilului.

Se observă din cuprinsul acţiunii introductive , faptul că reclamanţii au înţeles să uzeze de instituţia joncţiunii posesiilor, respectiv posesia reclamanţilor care a stăpânit imobilul în condiţiile menţionate anterior, până la data introducerii acţiunii, cu posesia exercitată anterior anului 1986 de Lăutaru Marin, pentru a opera joncţiunea posesiilor fiind necesar să fie vorba despre posesie şi nu detenţie precară, iar cel care o invocă să fie un succesor în drepturi al autorului, în sensul 1860 c.civ, respectiv o persoană care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu este titular al dreptului real.

Astfel cum a fost susţinut, posesia autorului este de aceeaşi natură cu a reclamanţilor, neavând la bază un titlu, apreciindu-se că termenul de 30 de ani a fost împlinit urmare a joncţiunii acestor posesii, din cursul anului 1986, prezumându-se că au în intrat şi în posesia terenului asupra căruia solicită a i se recunoaşte dobândirea unui drept de proprietate.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reiese faptul că imobilul este situat în Constanţa, str. Slt Ion Ghiculescu nr.58B, fiind format din suprafaţa de 75,2 mp teren şi construcţie în suprafaţă construită de 72,6 mp , având ca vecini la N – Căpitanu Vasile, între punctele 1,2,3 şi 4, la S – Călin Ion , între punctele 6,7,8 şi 9, la E – Călin Ion între punctele 4,5 şi 6 , iar la V – str. Ion Ghiculescu , între punctele 8 şi 9.

În speţă , prin prisma celor arătate anterior se apreciază că reclamanţii au probat îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii de 30 de ani, drept pentru care instanţa va admite acţiunea şi prin raportare la dispoziţiile art. 1837 c.civ şi 1847 şi urm c.civ,art. 1860 şi art. 1890 c.civ, urmează a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 75,2 mp teren situat în Constanţa, str. Slt Ion Ghiculescu nr.58B şi pe cale de consecinţă, potrivit art. 492 c.civ privind accesiunea imobiliară şi asupra construcţiei edificată pe acest teren , în suprafaţă construită de 72,6 mp.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea privind pe reclamant MIRON ION, reclamant MIRON VALERICA, ambii cu domiciliul în Constanţa, str. Ion Ghiculescu, nr.56, jud. Constanţa şi pe pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR cu sediul în Constanţa, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanţa, având ca obiect uzucapiune.

Constată că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa str. Ion Ghiculescu nr. 58B compus din teren în suprafaţă de 75,2 mp şi construcţii edificate pe acest teren în suprafaţă construită de 72,6 mp, având ca vecini la N- Căpitanu Vasile, între punctele 1,2,3, şi 4, la S – Călin Ion – între punctele 6,7,8 şi 9, la E – Călin Ion – între punctele 4,5 şi 6 , iar la V – str. Ion Ghiculescu, între punctele 8 şi 9, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnico imobviliară efectuat în cauză de expert Moldoveanu Vasile,prin efectul uzucapiunii de 30 de ani pentru teren şi a accesiunii imobiliare pentru construcţie..

Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 24.06.2009

PREŞEDINTE, GREFIER,

Cătălina Neacşu Teodora Cazacioc

semnează

potrivit art. 261 al.2 c.proc civ,

grefier şef

Red/tehnored jud. CN/2 ex/21.08.2009

Etichete:

Uzucapiune

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. 12948/212/2007

SENTINŢA CIVILĂ NR. 20327

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.11.2008

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect acţiune în constatare, cerere formulată de reclamanţii BACIU CONSTANTIN cu domiciliul în Constanţa, str. Dionisie cel Mic, nr. 24A, Judeţul CONSTANŢA şi BACIU RADA cu domiciliul în Constanţa, str. Dionisie cel Mic, nr. 24A, Judeţul CONSTANŢA în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL CONSTANŢA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CONSTANŢA.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat N pentru reclamanţi, avocat Dima pentru pârâţi.

Procedura este legal îndeplinită.

Prezenta cerere este timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 2818 lei şi timbru judiciar în cuantum de 3 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura este legal îndeplinită.

Reprezentantul pârâţilor depune la dosarul cauzei situaţia juridică a imobilului în litigiu.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamanţilor solicită admiterea acţiunii fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru accesiune imobiliară, reclamanţi fiind proprietari construcţiilor edificate pe teren, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâţilor solicită respingerea acţiunii având în vedere că posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că terenul a fost deţinut în folosinţă, sub titlu de detentori precari, deasemeni din declaraţiile martorilor rezultă că în imobil au locuit fiul, soţia şi copii acestora, posesia fiind lovită de viciul echivocului nefiind astfel îndeplinite condiţiile pentru constatarea uzucapiunii, neputându-se reţine nici accesiunea imobiliară, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa în conformitate cu disp. art. 150 c.pr.civ. constată încheiate dezbaterile şi rămâne in pronunţare.

I N S T A N T A

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii BACIU CONSTANTIN şi BACIU RADA în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL CONSTANŢA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CONSTANŢA au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să dispună constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune de lungă durată a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 296 mp teren intravilan situat în Constanţa, strada Dionisie cel Mic, nr. 24 A, judeţul Constanţa, constatarea dobândirii prin accesiune imobiliară a dreptului de proprietate asupra construcţiei compusă din 5 camere şi 2 holuri, bucătărie şi anexe gospodăreşti.

Se motivează că au ocupat în anul 1968 suprafaţa de teren în litigiu, care era loc viran, posedând-o fară act de proprietate.

Reclamanţii l-au îngrădit, iar în anul 1968 au edificat pe cheltuiala proprie construcţia.

Pentru construcţia edificată fară autorizaţie de construcţie reclamanţii au fost sancţionaţi contravenţional prin procesul-verbal nr. 257/03.08.1968 după care nu s-a mai luat nici măsură.

In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1847 Cod civil şi următoarele, art. 492 Cod civil.

In dovedirea acţiunii solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială şi expertiză imobiliară.

Procedând la judecarea cauzei, instanţa audiază martorii propuşi de reclamanti, care declară că reclamanţii au ocupat suprafaţa de aproximativ 300 mp, au îngrădit-o şi au construit casa de locuit compusă din 3 camere şi dependinţe, cu forţe proprii, fiind cunoscuţi ca proprietari.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert Stefan

Marinescu, având ca obiective identificarea imobilului şi stabilirea valorii de

circulaţie a acestuia se reţine că imobilul este compus din construcţii cu destinaţia de locuinţă – 3 camere, 2 holuri, bucătărie in suprafaţa de 128,12

mp şi anexe in suprafaţa de 26,80 mp – şi suprafaţa de teren de 296,00 mp, cu

următoarele vecinătăţi la N; Manole Gheorghe pe cca. 92,52 m; – la S; propr. Ion Cornelia pe 35,45 m; la E – teren viran pe 8,00 m; – la V – str. Dionisie cel Mic, pe 8,70 m.

Din adresa Direcţiei patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa nr. 5975/12.02.2008, rezultă că imobilul situat în strada Dionisie cel Mic, nr. 24 A se află în limitele a două loturi din careul 35 şi a fost identificat ca domeniu privat al municipiului Constanţa.

Din adresa nr. 5253/24.01.2008 a Consiliului Local Constanţa – Serviciul Public de Impozite, Taxe şi Alte Venituri ale bugetului local, se precizează că reclamanţii figurează în baza de date cu un imobil situat pe strada Dionisie cel Mic, nr. 24 A, la matricola 5082, având suprafaţa construită de 127,11 mp, anexa de 26 mp şi teren în folosinţă cu suprafaţa de 296 mp.

Se reţine că reclamanţii au fost amendaţi contravenţional cu procesul verbal de contravenţie nr. 257/03.08.1968 pentru executarea construcţiei cu destinaţia de locuinţă, fară autorizaţie de construcţie, fapt pentru care s-a aplicat amenda în valoare de 2000 lei.

Potrivit art. 1847 Cod civil: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”.

Uzucapiunea este modul de dobândire a proprietăţii ca efect al exercitării posesiei utile, asupra unui bun în intervalul de timp determinat de lege.

Pentru a uzucapa prin uzucapiunea de 30 de ani, trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiţii: posesia să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau rea credinţă.

In acest sens, prin art. 1846 Cod civil se prevede că „orice posesie este fondată pe faptul posesiunii”.

Dar art. 1854 Cod civil prevede „Posesorul este presupus c ă posedă pentru sine,m sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.

In concluzie, uzucapiunea apare ca o sancţiune aplicată adevăratului proprietar ce rămâne cu proprietatea in posesia altei persoane, pe c perioadă îndelungată de timp prevăzută de lege.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, instanţa reţine că reclamanţii au făcut dovada că au avut posesia imobilului pe o perioadă de 30 ani, în mod continuu, neîntrerupt, public şi sub nume de proprietar, respectiv în mod regulat, fară intermitenţe, fară ca posesia să fie fondată sau conservată prin acte de violenţă şi fără să fie exercitată în ascuns sau sub nume precar (art. 1848-1853 Cod civil).

Din actele dosarului rezultă că terenul este bine determinat, împrejmuit, nu sunt contestate liniile de hotar cu vecinii şi nici nu au avut litigii, fiind cunoscuţi ca proprietari.

Din certificatul fiscal, rezultă că sunt înscrişi în registrul fiscal al localităţii şi că au achitat taxele şi impozitele pentru imobilul compus din teren şi construcţie cu destinaţie de locuinţă edificată pe acest teren.

In aceste condiţii, termenul de 30 ani în care pentru a uzucapa s-a implicat în toată această perioadă exercitându-se o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil şi următoarele, adică continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar, motiv pentru care instanţa constată îndeplinite cerinţele legale prevăzute la uzucapiune şi constată că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă 296 mp situat in Constanta str. Dionisie cel Mic nr. 24 A, jud. Constanţa, cu următoarele vecinatati: la N; Manole Gheorghe pe cca. 92,52 m; – la S; propr. Ion Cornelia pe 35,45 m; la E – teren viran pe 8,00 m; – la V – str. Dionisie cel Mic, pe 8,70 m, conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic, arh. St. Marinescu.

Referitor la accesiune art. 492 Cod civil prevede :”Orice construcţie, plantaţie, sau lucrare făcută în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contră”.

Textul legal menţionat instituie prezumţia relativă că proprietarul pământului este şi proprietarul construcţiei edificate pe acel teren, dar prezumţia poate fi răsturnată prin probă contrarie.

Cum, reclamanţii au făcut dovada că construcţia a fost edificată pe cheltuiala proprie, cu mijloace proprii, instanţa constată că au dobândit un drept de proprietate prin accesiune asupra construcţiei edificată pe terenul uzucapat, si pot invoca dispoziţiile art. 492 Cod civil cu privire la accesiunea imobiliară.

Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea precizată formulată de reclamanţii BACIU CONSTANTIN cu domiciliul în Constanţa, str. Dionisie cel Mic, nr. 24A, Judeţul CONSTANŢA şi BACIU RADA cu domiciliul în Constanţa, str. Dionisie cel Mic, nr. 24A, Judeţul CONSTANŢA în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL CONSTANŢA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL CONSTANŢA.

Constată că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 296,00 mp situat în Constanţa, str. Dionisie cel Mic nr. 24 A, jud. Constanţa, cu următoarele vecinătăţi: la N; Manole Gheorghe pe cca. 92,52 m; – la S; propr. Ion Cornelia pe 35,45 m; la E – teren viran pe 8,00 m; – la V – str. Dionisie cel Mic, pe 8,70 m, conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic, arh. St. Marinescu.

Constată că reclamanţii au dobândit un drept de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcţiei compusă 5 camere şi dependinţe în supraf. construită de 128,12 mp şi anexa în suprafaţă de 26,80 mp edificate pe acest teren.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.11.2008.

Ptr. PREŞEDINTE, GREFIER,

Denissa-Tinonia Breşug Florentina Minciuna Semnează conf. disp. art. 261al. 2 c.pr.civ.

PREŞEDINTELE SECŢIEI CIVILE

Mihail Stănescu-Sas

Etichete:

Uzucapiune

Dosar nr. 1189/212/2009

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 8635

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 12.05.2009

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune accesiune, acţiune formulată de reclamanţii GN cu domiciliul în Constanţa, si PPG cu domiciliul în Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Constanta şi Municipiul Constanta Prin Primar cu sediul în Constanta, bd. Tomis, nr. 51, judeţ Constanţa.

Acţiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru 2000 lei şi timbru judiciar 5 lei.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamanţi avocat LT şi pentru pârâţi avocat SB A conform delegaţiei de substituire depusă la dosar .

Procedura este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei expus oral de grefierul de şedinţă, care învederează că s-a depus răspuns din partea OCPI în care se arată că imobilul situat în Constanţa, str. Pionierului, nr. 5 bis nu are deschisă carte funciară şi nu are număr cadastral alocat.

Reprezentantul reclamanţilor depune relaţii de la Primărie din care rezultă că imobilul din litigiu este situat în Constanţa, str. Pionierului, nr. 5 bis; depune de asemenea taxa judiciară de timbru 500 lei, pe care instanţa o anulează.

Reprezentantul pârâţilor depune situaţia juridică a imobilului situat în Constanţa, str. Pionierului, nr. 5 bis; precizează că nu are obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Nemaifiind alte probe, cereri sau excepţii de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamanţilor solicită admiterea acţiunii. Solicită instanţei să constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune de lungă durată şi al joncţiunii posesiilor şi asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat în cauză. Apreciază că din probatoriile administrate acţiunea a fost dovedită, în sensul că s-a făcut dovada unei posesii continue, netulburată, neviciată şi sub nume de proprietar. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâţilor solicită respingerea acţiunii ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1846 şi urm C.civ., respectiv condiţia referitoare la echivocul posesiei, având în vedere că până în anul 2008 a existat o stare de indiviziune, şi nu posesie exclusivă pentru sine. Solicită cheltuieli de judecată.

Instanţa constată terminată cercetarea judecătorească şi rămâne în pronunţare pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Prin cererea inregistrata sub nr. 1189/212/2009 pe rolul Judecatoriei Constanta reclamantii GN si PPG la au solicitat ca in contradictoriu cu piritii Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa se constate ca au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 89 mp situat in Constanta, prin uzucapiunea de 30 de ani si jonctiunea posesiilor si dreptul de proprietate saupra constructiilor edificate pe acest teren prin accesiune .

In motivarea cererii reclamantii arata ca GN impreuna cu sotia sa GE , decedata in prezent, au dobindit prin contractul de vinzare cumparare aut sub nr 11092/1969 terenul in suprafata de 350 mp pe care au edificat o casa.Dupa decesul lui GE , a fost eliberat certificatul de mostenitor 44/2008 singurii acceptanti fiind reclamantii.Sustin reclamantii ca au locuit in imobil fara a fi tulburati de cineva, pastrind limitele proprietatii inca de la cumparare, fiind cunoscuti ca proprietari adevarati.

In drept nu au fost invocate dispozitii legale

Piritii nu au formulat intimpinare .

In sustinera cererii reclamantii au administrat proba cu inscrisuri ,proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica imobiliara . Reclamantii au depus la dosar :schite cadastrale, certificat fiscal, act de vinzare cumparare aut sub nr 2036/1968, proces verbal de contraventie, certificat de mostenitor 44/2008

In cauza s-a depus situatia juridica a imobilului cu adresa nr. 42712/2009 si raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de ing.BD

Analizind actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele :

Prin contractul de vinzare cumparare aut sub nr 2036/1968 reclamantul GN si sotia sa GE au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 350 mp din Constanta,.Pe acest teren cei doi soti au edificat o constructie- casa de locuit.Dupa decesul lui GE dreptul sau de proprietate asupra imobilului a fost mostenit de catre ambii reclamanti, conf. certificatului de mostenitor nr 44/2008 .Din masuratorile cadastrale efectuate in noiembrie 2008 a rezultata ca reclamantii ocupa suprafata de 439 mp , mai mult cu 89 mp decit in acte Imobilul a fost ocupat in mod continuu , pasnic si sub nume de proprietar de catre reclamanti.

Astfel martorul NM arata :”Reclamantii au un imobil compus din teren de 500 mp si o csa.Imobilul este imprejmuit cu gard de peste 40 ani.. ”, iar martorul NV arata “ Reclamantii nu s-au certat cu vecinii sau cu alte personae cu privire la teren si au locuit in imobil in mod continuu.. .”

Imobilul ,teren ,nu face parte din domeniul public ci din domeniul privat al orasului (conform adresei nr. 42712/2009 -situatia juridica,fila 40) reclamantul figurind in registrul fiscal din 1966

Potrivit art.1847 c.civ. “Pentru a se prescrie se cere o posesie continua ,neintrerupta ,netulburata ,publica si sub nume de proprietar “

Prescriptia achizitiva ( uzucapiunea )este modul de dobindire a proprietatii sau a altor drepturi reale prin posesia neintrerupta asupra unui imobil pe o perioada si in conditiile prevazute de lege .Conditiile cerute de lege pentru a interveni uzucapiunea de 30 de ani sint :posesia utila si exercitarea posesiei neintrerupt timp de 30 de ani .

Termenul de 30 de ani este prevazut in partea finala a art. 1890 c.civ. in care se arata ca cel ce invoca prescriptia nu e obligat sa produca vreun titlu si nu I se poate opune reaua credinta .

Prin urmare ,simplul fapt al implinirii termenului de 30 de ani duce la dobindirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ,adica starea de fapt se transforma intr-o stare de drept si se consolideaza in drept de proprietate .

Potrivit art.1860 c.civ “Orice posesor posterior are facultatea ,spre a putea opune prescriptia ,sa uneasca posesia sa cu posesiunea autorului sau .“

Deci pentru invocarea jonctiunii posesiilor este necesara indeplinirea a doua conditii si anume :sa fie vorba despre doua sau mai multe posesii utile ,iar posesia sa fie transmisa in baza unui raport juridic valabil .

Dreptul la optiune cu privire la jonctiunea posesiilor a fost instituit de legiuitor din aceleasi ratiuni pentru care a recunoscut si dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, respectiv consolidarea situatiilor de fapt prin transformarea lor in situatii de drept in scopul cresterii gradului de securitate a circuitului civil.

In cauza de fata atit posesia mamei reclamantei PPG cit si ca a reclamantei sint doua posesii utile ,iar reclamanta a dobindit posesia in baza calitatii sale de mostenitoare a mamei sau potrivi certificatului de mostenitor nr 44/2008.

Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui lucru considerat mai putin important intr-un lucru considerat mai important.

Principiul accesiunii este inscris in art 488 c.civ. potrivit caruia”tot ce se uneste si se incorporaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”

Potrivit art.492 c.civ. ‘Orice constructie ,plantatie sau lucru facut in pamint sau asupra pamintului sint prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamint cu cheltuiala sa si ca sint ale sale ,pina ce se dovedeste in contra.”

In conceptia legiuitorului lucrul mai important il reprezinta terenul , asa incit proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietar al constructiei , plantatiei sau altei lucrari edificate pe terenul respectiv – superficies solo cedit.

Fata de cele expuse instanta constata ca in cauza sint indeplinite conditiile prevazute de art.1847,1890,si 492 c.civ. astfel ca va admite actiunea si va constata ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 89 mp prin efectul uzucapiunii de lunga durata si dreptul de proprietate asupra constructiilor prin efectul accesiunii imobiliare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite actiunea civila formulata de reclamantii GN cu domiciliul în Constanţa, nr. 2, si PPG cu domiciliul în Constanţa, in contradictoriu cu piritii Municipiul Constanta prin primar si Consiliul Local Constanta cu sediul în Constanta, bd. Tomis, nr. 51, judeţ Constanţa .

Constata ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietatea asupra terenului in suprafata de 89 mp situat in Constanta, prin efectul uzucapiunii de lunga durata si al jonctiunii posesiilor.

Constata ca recalamantii au dobindit dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe terenul descris mai sus prin efectul accesiunii imobiliare .

Cu recurs in 15 zile de la comunicare .

Pronuntata in sedinta publica azi, 12.05.2009.

Etichete:

Uzucapiune, accesiune, succesiune

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect uzucapiune, accesiune, succesiune, formulată de reclamantii B.M., B.T., B.L., domiciliati în mun., str., nr., sector , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu sediul în mun.Bucureşti, strada Apolodor, nr.17, sector 5.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat reclamanţii B.M., B.T., B.L., asistati de avocat B.G. , lipsă fiind paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocat B.G., având cuvântul pentru reclamanti, solicită să se ia act de faptul că renunţă la proba cu interogatoriu.Depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară.

Sub prestare de jurământ au fost audiaţi martorii C.T. şi P.G.S., propuşi de reclamanţi, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Avocat B.G. având cuvântul pentru reclamanti, precizezea faptul ca suprafata terenului este de 389 mp conform masuratorilor efectuate în raportul de expertiză extrajudiciară.In continuare, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei în fond.

Instanta constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat B.G., având cuvântul pentru reclamanti solicită respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice invocată de parat prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul de a se constata vacanta succesorală asupra succesiunii numitului T.N., decedat la data de 22.12.2005, pe care în temeiul vacantei succesorale, il mosteneste statul român.Solicită a se constata intervenita uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafata de 389 mp situat în strada x, nr., în contradictoriu cu Statul român ca succesor universal al lui T.N., de la care a dobândit terenul în 1976.In continuare, solicită a se constata în contradictoriu cu acelasi pârât ca reclamantii au dobândit prin accesiune casa formata din 4 camere si doua holuri din BCA, acoperita cu plăci din azbociment, aflata pe teren.De asemenea, solicită să se constate că şi B.L. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, acesta cumpărând de la reclamanţii B.M. şi B.T. cota de 1 din imobilul casă de locuit şi terenul aferent.

J U D E C A T A

Asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrată sub nr.4233/301/2008 la Judecătoria sector 3 Bucureşti, reclamanţii B.M., B.T., B.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe au solicitat să se constate vacanţa succesorală asupra succesiunii numitului T.N., născut la 17.09.1955, în comuna ., jud. şi decedat la 22.12.2005 la domiciliul său din comuna , jud., pe care în temeiul vacanţei succesorale îl moşteneşte statul român, să se constate intervenită uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafaţă de 50 mp situat în str. x, în contradictoriu cu statul român ca succesor universal al lui T.N. de la care au dobândit terenul în 1976, să se constate în contradictoriu cu acelaşi pârât că au dobândit prin accesiune casa cu 4 camere şi 2 holuri din BCA acoperită cu plăci de azbociment, aflată pe teren.Evaluează la cca 100 milioane.

În motivarea acţiunii arată că în anul 1976 au cumpărat de la T.N. suprafaţa de teren de 50 mp situată în strada X, numărul , sector , prin chitanţă, sub semnătură privată.

Au stăpânit acest teren, public, netulburati şi sub nume de proprietari, iar în anul 1994, au construit pe teren casa arătată mai sus.

În anul 2000 au vândut fiului lor B.L., care locuieşte cu ei, 1 din casă şi 1 din teren tot pe bază de chitanţă de atunci până în prezent, ei reclamantii, stăpânind netulburaţi şi sub numele de proprietar imobilul arătat mai sus.La 22.12.2005, a decedat T.N., necăsătorit şi fără moştenitori legali.

Pe cale de consecinţă, asupra succesiunii acestuia, solicită să se constate vacanţa succesorală, iar ca moştenitor legal, Statul Român prin Ministerul de Finanţe care este continuatorul în drepturi al defunctului, si deci, în contradictoriu cu acesta să se constate intervenită uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului arătat mai sus, pe care defunctul T.N. l-a înstrăinat în timpul vieţii, înstrăinare care este opozabilă succesorului său legal, Statul Român prin Ministerul de Finanţe.

La dosar reclamanţii au depus un set de înscrisuri, respectiv : certificatul fără drept de vânzare eliberat sub nr.3928/19.03.2004 de către Directia Venituri, proces-verbal- înstiintare de plată emis la data de 22.03.2004 de Directia Venituri, o chitanţă încheiată la data de 20 mai 2000, chitanţa sub semnătură privată încheiata la data de 20.03.1976, proces verbal de înstiintare de plată pentru impozitul pe teren eliberat de Directia Impozite si Taxe Locale sector 3 Bucuresti si proces verbal de înstiintare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice eliberat de Direcţia Impozite si Taxe Locale sector 3 Bucureşti.

În termen legal pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe capătul de cerere privind constatarea vacanţei succesorale şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii ca neântemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prev.de art.1890 C.civ.

La termenul din data de 10.11.2008 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare, conform art.6 din CEDO şi prin sentinţa civilă nr.10281/10.11.2008 a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

În considerentele sentinţei se reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.14 al.1 pct.2 C.pr.civ. potrivit cu care cererile în materie de moştenire sunt de competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, iar în speţă, reclamanţii solicită dezbaterea moştenirii defunctului T.N., decedat la data de 22.12.2005 cu ultimul domiciliu în comuna x, jud. z.

La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr.94/269/2009.

La termenul din data de 16 februarie, reclamanţii prin apărător au precizat că suprafaţa de teren cumpărată de la defunctul T.N. este de 550 mp si nu de 50 mp cum gresit au menţionat în acţiunea introductivă.

În dovedirea cererii au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, la care ulterior au renunţat, doi martori şi expertiză topografică extrajudiciară.

A fost audiat martorul C.T. care a declarat că soţii B.M. şi T., au cumpărat de la T.N., în anul 1976, o suprafaţă de circa 500 mp teren fără construcţii.La acel moment, părţile au încheiat o chitanţă de mână, pe care a semnat-o şi el, în calitate de martor şi tot la acel moment preţul de 20.000 lei vechi convenit, a fost achitat de cumpărători.Ulterior, pe terenul cumpărat, soţii B. şi-au construit casa de locuit din BCA învelită cu plăci din azbociment, compusă din 4 camere, hol şi o magazie de lemn.De asemenea, martorul a mai declarat că vânzătorul T.N. folosea acel teren pentru grădinărie şi îl cunoaşte ca fiind proprietarul acelui pământ.Vânzătorul avea domiciliul în comuna x, jud., şi nu ştie când a decedat şi dacă are moştenitori.

Din declaraţia martorului P.G.Ş., rezultă că soţii B. au cumpărat în anul 1976 de la numitul T.N. o suprafaţă de circa 500 mp teren fără construcţie, pe care ulterior şi-au construit o casă.La momentul când părţile au convenit asupra vânzării-cumpărării terenului au încheiat şi o chitanţă.

De asemenea, martorul a declarat că soţii B. au stăpânit imobilul neântrerupt, netulburaţi de nimeni, plătind taxele şi impozitele aferente şi o parte din terenul cumpărat l-au vândut, la rândul lor fiului B.L.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că între reclamanţii B.M. şi B.T. şi numitul T.N., s-a încheiat la data de 20.03.1976, un act juridic sub semnătură privată intitulat „Chitanţă” privind vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 550 mp situat în str. x, nr., cu preţul de 20.000 lei vechi, preţ pe care vânzătorul l-a primit la momentul încheierii actului.

La data când reclamanţii au cumpărat terenul construibil – cu act sub semnătură privată – era în vigoare Legea nr.58/1974 care la art.30 prevedea că dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

Reclamanţii însă au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.Potrivit prevederilor art.637 C.civ., „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub conditiile determinate prin aceasta lege”.

Existenţa unui act de vânzare-cumpărare, ca, de altfel, a oricărui alt act translativ de proprietate, încheiat conform legii exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune, el fiind dobândit prin efectul conventiei.

Cu toate acestea, în situaţiile în care, din orice motiv, convenţia părţilor cu privire la o transmisiune imobiliară nu este valabilă, adică este insuficienta din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale, posesorul poate să prescrie împotriva titularului dreptului.

Posesia utilă exercitată timp de 30 de ani reprezintă în condiţiile legii temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului posedat şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva proprietarului care s-a dezinteresat de soarta bunului său.

Deci, în acţiunile care au ca obiect constatarea posesiei de fapt, calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul imobilului sau moştenitorii acestuia şi este sarcina reclamantului să indice persoana acestuia.

În speţă, reclamanţii au pornit procesul pentru recunoaşterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafaţă de 389 mp ( rezultată din măsurători) în contradictoriu cu statul, ca moştenitor al defunctului T.N., solicitând totodată să se constate vacanţa succesorală.

Articolul 680 C.civ., prevede că „ în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului „, iar art.85 din Lg.nr.36/1995 prevede că succesiunea este vacantă „ în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari”.

În ceea ce priveşte constatarea vacanţei succesorale reclamanţii nu au făcut nicio dovadă în ceea ce priveşte decesul vânzătorului T.N., absenţa rudelor în grad succesoral, a soţului supravieţuitor sau a legatarilor, astfel că nu se poate constata, potrivit art.680 C.civ. că bunurile lăsate de defunct au trecut în proprietatea statului, caz în care acesta ar fi dobândit calitate procesuală pasivă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice invocată de pârât prin întâmpinare şi va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice invocată de pârât prin întâmpinare.

Respinge acţiunea reclamanţilor B.M., B.T., B.L., domiciliati în mun. x, str., nr., sector , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu sediul în mun.Bucureşti, strada Apolodor, nr.17, sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata azi, 09.03.2009, în şedinţă publică.

Etichete: , ,

Uzucapiune

SC.1034/01.04.2009

I N S T A N T A:

A. ASUPRA CAUZEI CIVILE DE FATA:

1. Reclamantul …………… a chemat in judecata ……….., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care sa se constate ca a dobândit ca urmare a prescripţiei de peste 30 de ani imobilul casa de locuit, situat in …………., compus din teren in suprafaţa de 556 mp si suprafaţa construita de 48 mp. In cuprinsul cererii sale de chemare in judecata, reclamantul a arătat ca prin înscrisul intitulat « Chitanţa », autentificat sub numărul 2249/01.12.1976 de Notariatul de Stat al Judeţului Tulcea, a convenit cu defuncta Atanasiu Eufrosina ca aceasta sa ii vândă imobilul situata in oraşul ……………. La încheierea convenţiei, acesta a plătit suma de 10.000 de lei, ulterior fiind achitata si restul de 500 de lei, printr-un înscris sub semnătura privata. De la data perfectării actului (01.12.1976), reclamantul a intrat in posesia imobilului pe care îl stăpâneşte si in prezent. Întrucât de la acea data posesia care a exercitat-o a fost continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, reclamantul considera ca aceasta îndeplineşte atât condiţiile prevăzute de lege pentru uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890 Cod Civil), cat si pentru cea de la 10 la 20 de ani (art. 1895 Cod Civil), existând un just titlu.

2. Legal citat, …………. nu a depus întâmpinare, insa printr-o adresa depusa la termenul de judecata din 25.02.2009, a arătat ca nu are obiecţiuni in cazul in care instanţa va aprecia cererea de chemare in judecata ca fiind întemeiata si legala, terenul identificat in expertiza in suprafaţa de 567 mp nefiind inclus in « Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al oraşului Sulina ».

3. In vederea soluţionării cauzei, instanţa a procedat la audierea martorilor ………….. (fila 37 dosar) si …………. (fila 58 dosar). De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective identificarea terenului in litigiu si indicarea solei, parcelei, a numărului cadastral si a vecinătăţilor acestuia, raportul fiind depus la dosarul cauzei la data de 28.01.2009 (filele 92 – 93 dosar).

B. ANALIZAND ACTELE SI MATERIALUL PROBATOR AL CAUZEI, INSTANTA RETINE URMATOAREA SITUATIE DE FAPT :

4. La data de 01.12.1976, reclamantul …………… a încheiat cu Atanasiu Eufrosina o convenţie prin care primul plătea un avans de 10.000 de lei din preţul unei case de locuit situata in ………….., urmând ca restul de 500 de lei sa fie plătiţi la momentul perfectării actului de vânzare – cumpărare. Acest rest a fost plătit ulterior fara sa fi intervenit perfectarea actelor la Notariatul de Stat. De la momentul autentificării reclamantul a intrat in stăpânirea de fapt a imobilului casa de locuit, împreuna cu terenul aferent, fapt confirmat de declaraţiile martorilor audiaţi in cauza.

5. Instanţa apreciază ca in cauza, posesia reclamantului întruneşte toate condiţiile necesare pentru a fi considerata ca fiind utila : a fost continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Astfel, reclamantul, de la data intrării in stăpânirea de fapt, s-a comportat ca un adevărat proprietar, a achitat impozitele locale cerute de lege in ceea ce priveşte casa de locuit si terenul aferent (filele 26 – 36 dosar), dreptul sau aparent nefiind contestat de nicio persoana pana la acest moment.

6. Cat priveşte durata posesiei, instanţa constata ca aceasta situaţie de fapt durează de peste 30 de ani. Totuşi, susţinerile reclamantului ca ar fi întrunite si condiţiile uzucapiunii de la 10 la 20 de ani nu pot fi primite. Chitanţa autentificata sub numărul 2249/01.12.1976 nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi considerata « just titlu » in accepţiunea art. 1895 Cod Civil, ea făcând dovada încheierii a cel mult unui antecontract de vânzare cumpărare si nicidecum a transmiterii dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, chitanţa priveşte doar vânzarea in viitor a casei de locuit, nu si a terenului aferent acesteia, in privinţa căruia partile nu au convenit nimic nici atunci, nici ulterior.

7. Prin urmare, instanţa apreciază ca in cauza sunt îndeplinite doar condiţiile uzucapiunii de 30 de ani (art. 1890 Cod Civil), astfel ca va admite acţiunea formulata de către …………… doar sub acest aspect si va constata ca acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 567 mp situat in oraşul ………….. si având ca vecinatati: la nord ……….., la vest …………, la sud teren …………, la est ……………..

Etichete:

Uzucapiune

Sentinţa civilă nr.681

Şedinţa publică din 02 martie 2009

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la 19.09.2008, reclamanţii …. au solicitat instanţei, in contradictoriu cu pârâtele .., sa se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1272 de metri pătraţi de teren situat in intravilanul localităţii Sf.Gheorghe, judeţul Tulcea prin efectul posesiei utile de lunga durata.

In motivare, reclamanţii arata ca au stăpânit in mod util terenul in discuţie din anul 1956 când a decedat autorul lor, … in calitate de soţi, iar … singur.

In dovedire au fost depuse: certificate de moştenitor, autorizaţii de construcţie, contracte de vânzare-cumpărare, schiţe topografice, certificate de atestare fiscala si au fost audiaţi martorii …

Pârâtele legal citate nu au depus întâmpinare.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca reclamanţii din prezenta cauza sunt soţi (…), respectiv fraţi (..) si ca împreuna au folosit terenul de 1272 de metri pătraţi situat in intravilanul localităţii Sf.Gheorghe, judeţul Tulcea, teren care provine de la autorul celor doi fraţi, …. Astfel, pe acest teren atât cei doi soţi, cât si celălalt frate au ridicat cate o construcţie pe care le folosesc si in prezent.

Terenul de 1272 de metri pătraţi, aşa cum arata martorii audiaţi, a fost in permanenta îngrădit, încă de când era stăpânit de către …. (lucru perfect explicabil având in vedere ca terenul se învecinează pe doua laturi cu străzi publice si pe celelalte doua laturi cu case particulare folosite de asemenea in toata perioada).

Asupra acestui teren reclamanţii au exercitat o posesie sub nume de proprietar,lucru care rezulta din certificatele de atestare fiscala depuse la dosar .

Terenul in discuţie este, aşa cum rezulta din adresa de la fila 38, nu se afla in evidenta domeniului public ,astfel ca acesta poate fi uzucapat.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa retine ca reclamanţii au avut o posesie utila asupra terenului intravilan de 1272 de metri pătraţi pentru o perioada de peste 50 de ani, astfel ca cerinţele uzucapiunii de lunga durata sunt îndeplinite.

Aşa fiind, instanţa va admite cererea si va constata ca reclamanţii (Bălan Andrei si Maria împreuna in calitate de soţi) au dobândit proprietatea asupra terenului de 1272 de metri pătraţi,teren care este individualizat cadastral potrivit lucrării topografice făcute extrajudiciar de către … si aflata la fila 29 din dosarul cauzei.

Etichete:

Uzucapiune

SENTINŢA CIVILĂ NR. 499

Şedinţa publică de la 16.02.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei …….., la data de …………. sub nr. ……….., reclamanţii ………….. şi ……….., domiciliaţi în …………., au chemat în judecată pârâţii …………… şi ………., solicitând să se constate calitatea lor de proprietari prin efectul uzucapiunii asupra terenului situat în ……….., în suprafaţă de ……….. mp.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că asupra imobilului în litigiu au exercitat încă din anul ……… o posesie utilă, comportându-se faţă de acesta ca adevăraţi proprietari.

S-au invocat în drept dispoziţiile art. 1856 C. civil şi 111 C. p.civ.

Pârâta ………. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

La termenul de judecată din ……….., reclamanţii, prin apărător, au învederat instanţei că terenul în discuţie l-au cumpărat cu chitanţă de mână de la numita ……….., înscris pe care l-au depus la dosarul cauzei la termenul de judecată următor.

Din oficiu, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.

Relativ la excepţia invocată instanţa reţine următoarele:

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect şi o sancţiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane. Prin urmare, este necesar, ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar.

În speţă, reclamanţii susţin că au cumpărat terenul de la o persoană fizică, sens în care au depus la dosarul cauzei şi un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, împrejurare faţă de care, în opinia instanţei, nu se justifică calitatea procesuală pasivă a autorităţii administrativ-teritoriale.

Aşadar, câtă vreme înscrisul existent la dosarul cauzei atestă posibilitatea existenţei unui proprietar care nu a fost chemat în judecată, soluţia ce se impune în cauză este de respingere a cererii, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Etichete:

Uzucapiune

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 26 ianuarie2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.239

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la data de 05.02.2008 sub nr.550/327/2008, reclamanta .. a solicitat instanţei sa constate, in contradictoriu cu pârâţii …, că este proprietarul suprafeţei de 3700 de metri pătraţi de teren si a casei amplasata aici ,situata in municipiul Tulcea,…, ca efect al posesiei de lunga durata, prin efectul joncţiunii posesiilor tatălui, respectiv bunicului său.

In motivare, reclamanta arata ca din anul 1966 bunicul sau, …, a intervertit detenţia precară specifica indiviziunii apărute ca urmare a decesului părinţilor săi intr-o posesie utila pe care a exercitat-o pana la data decesului sau(august 1998). După acest moment aceeaşi posesie utila a fost exercitată de către reclamanta, se mai arata, in calitatea sa de nepoata de fiu predecedat, pana in prezent.

In susţinerea cererii, au fost depuse de către reclamanta: chitanţa din 1966, act de vânzare din anul 1922, acte de stare civila, sentinţa civilă nr.2796/2007 a Judecătoriei Tulcea si au fost audiaţi martorii …

Prin întâmpinarea depusa de către paratul … (denumita cerere de intervenţie, dar calificata de către instanţa ca si întâmpinare) s-a arătat ca cererea este inadmisibila pentru ca imobilul in discuţie a aparţinut părinţilor săi si ca descendenţi ai acestora sunt mai multe persoane care sunt in aceeaşi măsură îndreptăţite la recunoaşterea dreptului de proprietate.

In susţinerea întâmpinării au fost depuse acte de stare civila si au fost au fost audiaţi martorii …

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca reclamanta di prezenta cauza solicita sa se constate proprietatea acestei asupra unui imobil (construcţie si teren) ca urmare a exercitării unei posesii utile, personale si prin folosirea posesiilor anterioare ale autorilor săi, pe o perioada de peste 30 de ani, începând din 1966 si până in prezent.

Uzucapiunea de lunga durata presupune verificare elementelor posesie utile (care trebuie sa se regăsească in cazul joncţiunii posesiilor in persoana tuturor celor care si-au unit posesiile) si a termenului. Pentru verificarea acestor elemente au fost audiaţi martorii menţionaţi in cele ce preceda.

Astfel, instanţa constata ca imobilul in discuţie a fost folosit de către numitul …, bunicul reclamantei si tatăl pârâtului …, împreuna cu mama acestuia pana la decesul acesteia. După acest moment, … a convenit cu fraţii săi sa cumpere de la aceştia (aşa cum rezulta din înscrisul de la fila 5 din dosar) drepturile lor succesorale, urmând sa rămână după facerea actului in forma autentica, unic proprietar. Deşi acest lucru nu s-a mai petrecut(cel putina sa rezulta din probele administrate in aceasta cauza), de la acel moment, ….s-a purtat in raport cu bunul ca un real si unic proprietar, realizând, din perspectiva prescripţiei achizitive, in privinţa cotelor celorlalţi moştenitori, o intervertire a detenţiei in posesie utila(art.1858 pct.4 din Cod civil).

Acesta, …,a exercitat o posesie utila pe toata perioada de la intervertire si pana la decesul sau din anul 1998, in imobilul in discuţie locuind, in diferite perioade de timp, soţia si copii săi. In privinţa acestora, până la decesul său, nu se poate vorbi de o posesie sau, mai exact, o coposesie pentru ca aceştia in afara elementului corpus (specific si detenţiei) nu au avut si animus domini, adică atitudinea de proprietar (si, din probe, nici pe cea de animus rem sibi habendi, adică atitudinea de a stăpâni pentru sine ca proprietar). Descendenţii lui … au locuit intervale mai mari s-au mai mici de timp cu tatăl lor, fără insa a exercita împreuna cu acesta (si cu atât mai puţin împotriva acestuia) o posesie utila pentru ca atitudinii acestora îi lipsea intenţia de se purta ca proprietari exclusivi, din nici o proba nerezultând schimbarea contactului material al acestora cu bunul in animus domini.

Prin urmare, pana la moartea lui … nu se poate vorbi de o posesie a descendenţilor acestuia si, din acest motiv, nu interesează din perspectiva cauzei daca reclamanta sau tatăl sau au locuit ori nu,mai mult ori mai puţin cu …..

Analizând posesia reclamantei după decesul bunicului sau, instanţa constata ca declaraţiile martorilor propuşi de către aceasta nu releva o posesie neviciata.

Astfel, după anul 1998, martora … arata ca reclamanta a locuit in imobilul in discuţie aproximativ vreo 5 ani. Dincolo de faptul ca afirmaţia martorei este necredibilă, atât pentru acesta nu a mai locuit in zona din anul 1980 si ca este buna prietena cu reclamanta, cat si pentru faptul ca este constant si neechivoc contrazisa total de către martorii paratului …. care sunt vecini permanenţi ai proprietăţii pe toata perioada in discuţie (1998 si pana in prezent), aceasta nici nu releva o situaţie faptică care sa conducă la concluzia ca reclamanta ar fi avut pe perioada presupusei locuiri o trecere de la simpla detenţie la posesia utila.

Intr-adevăr, reclamanta era, ca si ceilalţi descendenţi, moştenitoare a bunicului sau, stăpânind,aşa cum se întâmpla in cazul oricărei indiviziuni succesorale, si pentru ceilalţi moştenitori. Prin urmare, locuirea sa nu a avut atitudinea de a poseda pentru sine si a fost afectata de viciul echivocităţii.

Echivocul locuirii rezulta foarte bine si din faptul ca, concomitent, aşa cum arata martorii paratului …, si acesta folosea acelaşi imobil, cultivând pe el, întreţinând copacii, încercând sa închirieze casa.

Prin urmare, chiar daca reclamanta a avut un contact material cu imobilul in discuţie, după moartea bunicului sau nu se poate vorbi de o posesie utila care sa duca la recunoaşterea sa ca proprietar prin uzucapiune.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea ca nefondată.

Etichete: