Top

Sentinţă civilă

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 647/270/2008

Din 05.02.2008 -mod. prog. vizitare minor-

SENTINŢA CIVILĂ NR.1553

Şedinţa publică din data de 23.05.2008

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – Aglaia Hogea

GREFIER – Daniela Ghiţă

Astăzi a fost pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul S. C. C. împotriva pârâtei L.A., pentru modificarea programului de vizită minor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: avocat D. C. care substituie pe avocat D. E. pentru reclamant şi avocat S. D. pentru pârâtă, lipsă fiind părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, avocat D. C. şi S. D. depun la dosar delegaţii de substituire.

Avocat D. arată că reclamantul are 2 locuinţe, una în Tg.-Ocna şi una în Oneşti, str. …. Depune la dosar notă de probe solicitând proba cu interogatoriu pârâtă, cu înscrisuri şi proba cu 2 martori. Mai depune planşă fotografică şi practică judiciară.

Avocat S. pentru pârâtă depune la dosar notă de probe solicitând proba cu interogatoriu reclamant, înscrisuri şi proba cu 2 martori. Mai depune la dosar şi caracterizare de la Grădiniţa cu P.P. nr. 12 Oneşti.

Instanţa, faţă de obiectul acţiunii, actele din dosar şi temeiul de drept, respinge cererile formulate ca fiind neutile cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa declară dezbaterile închise, şi acordă cuvântul în fond.

Avocat D. C., pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, arătând că interesul copilului este de a avea legături strânse cu ambii părinţi, iar reclamantului îi este interzis să aibă legătură cu copilul. Solicită să i se permită acestuia vizitarea minorului şi depunerea de concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat S. D., pentru pârâtă, este de acord cu susţinerile reclamantului în ceea ce priveşte interesul minorului, chiar dacă părinţii sunt divorţaţi, minorul are nevoie de ambii, dar arată că atitudinea reclamantului este una necorespunzătoare, arătând un dezinteres total, cu toate că pârâta a încercat să ia legătura cu acesta. Arată faptul că reclamantul are obligaţia de a fi aproape de minor, atitudine total inversă din partea sa; pe acesta nu l-a interesat de minor şi nu l-a căutat. Arată că nu este admisibilă această cerere, solicitând a se avea în vedere vârsta minorului, mediul necunoscut în care acesta va fi dus. Solicită să se respingă acţiunea, reclamantul să-l vadă pe minor dar la domiciliul pârâtei. Fără cheltuieli de judecată.

Dezbaterile fiind închise, cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând

Asupra cauzei de faţă,

Constată că reclamantul S.C.C., a chemat în judecată pârâta L.A., solicitând modificarea programului de vizită a minorului Alexandru-Ştefan, stabilit prin sentinţa civilă nr. 1470/2005 a acestei instanţe.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 6,3 lei, iar în motivare se arată că, programul de vizită stabilit prin sentinţa menţionată mai sus, nu mai corespunde situaţiei actuale, timpul de 8 ore pe lună nu-i permite reclamantului să menţină relaţii solide de afecţiune cu minorul.

În drept, reclamantul invocă prevederile art. 44 şi următoarele cod familie.

Pârâta a formulat întâmpinare (fila 18 dosar), prin care solicită respingerea acţiunii, nefiind de acord cu modificarea programului de vizită.

La dosar s-au depus acte şi planşe foto, din analiza cărora instanţa reţine în fapt următoarele:

Părţile au fost căsătorite, ulterior au divorţat, iar minorul Alexandru-Ştefan, născut la 05.06.2003, a fost încredinţat spre creştere şi educare pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 1470/11.05.2005, pronunţată în dosar nr. 2553/2005 al acestei instanţe, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâtei, stabilindu-se dreptul reclamantului să viziteze minorul la domiciliul pârâtei în zilele de sâmbătă din prima şi a treia săptămână din fiecare lună, între orele 14-18.

Din considerentele hotărârii, rezultă că pârâta propusese acest program de vizită, iar instanţa a avut în vedere vârsta prea mică a minorului pentru a-l lăsa pe acesta la tatăl său în perioada concediilor.

În prezent, condiţiile de fapt care au determinat acel program, s-au schimbat, datorită vârstei copilului care a crescut între timp.

Dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat minorul, este stabilit prin lege, care, nu prevede o vârstă minimă de la care minorul să poată avea legături cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat.

Potrivit principiului prevăzut de art. 97 din codul familiei ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori.

În acord cu prevederile din codul familiei sunt şi cele ale art. 18 pct. 1 din Legea nr. 18/1990, republicată, pentru ratificarea convenţiei cu privire la drepturile copilului, conform căruia: „statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Părinţii sau, după caz reprezentanţii săi legali sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului. Aceştia trebuie să acţioneze, în primul rând, în interesul suprem al copilului.”

Acelaşi act normativ, la pct. 3 al art. 9, stabileşte că: „statele părţi vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre ei de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.”

Dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, cât şi realizarea acestora este stabilit prin Legea 272/2004 /art. 14, 15).

În speţă, instanţa constată că, vizitarea minorului de către reclamant la domiciliul pârâtei, nu permite comunicarea firească care trebuie să existe între minor şi tatăl său, nefiind în acord cu principiile prevăzute de art. 97 al. 1, art. 92 al. 2, art. 98 al. 1 şi art. 43 al. 3 din codul familiei, precum şi a celorlalte acte normative menţionate.

Faţă de cele expuse, se va admite acţiunea reclamantului aşa cum a fost formulată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea reclamantului S.C.C., domiciliat în Oneşti, …, împotriva pârâtei L. A., domiciliată în Oneşti, ….

Modifică programul de vizită a minorului C.A.Ş., născut la 5.06.2003, stabilit prin sentinţa civilă nr. 1470/11.05.2005, pronunţată în dosar nr. 2553/2005 al acestei instanţe, în sensul că:

– obligă pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul la domiciliul reclamantului, în prima şi a treia săptămână în fiecare lună, de sâmbătă de la ora 10 până duminică ora 18, o săptămână în vacanţa de primăvară şi iarnă şi o lună de zile în vacanţa de vară.

Sistează efectele sentinţei civile nr. 1470/11.05.2005.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 23.05.2008.

Preşedinte, Grefier,

Etichete: