SENTINŢA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CONSTANŢA
SECTIA CIVILĂ
Dosar civil nr. 5305/212/2008
SENTINŢA CIVILĂ NR.2790
Şedinţa publică din data de 16.02.2009
Pe rol, soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanta AP în contradictoriu cu pârâtul PD, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamantă avocat CM, în substituire pentru avocat DM , conform delegaţiei de substituire aflată la dosarul cauzei (fila 175 dosar) , pârâtul fiind lipsă.
Procedura de citare cu părtile este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
Reprezentantul reclamantei arata ca nu mai are alte cereri sau probe de formulat în cauza .
Instanta în temeiul art.150 Cod pr.civ. constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulată şi precizată şi obligarea paratului la plata sumei datorate si a penalitatilor .Cu cheltuieli de judecata .
INSTANŢA,
Prin cererea adresată JC la data de 19.03.2008 si înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5305/212/2008 reclamanta AP nr. 614 a chemat în judecată pe pârâtul PD pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligat la plata sumei de 6.462,73 lei, cu titlu de cheltuieli de întreţinere pentru perioada aprilie 2005 – decembrie 2007 şi penalităţi de întârziere.
În fapt, reclamanta arată că pârâtul în calitate de membru al Asociaţiei de proprietari nr. 614 Constanţa înregistrează constant restanţe la întreţinere, pentru perioada aprilie 2005 – decembrie 2007 datorând suma de 4.465,57 lei şi 1.995,16 lei, penalităţi de întârziere aferente debitului restant.
Se mai arată că pârâtul a fost somat de mai multe ori să achite debitul restant, dar acesta nu şi-a achitat datoria, fapt ce atrage o serie de probleme cu furnizorii.
În drept, cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C.civ. şi Legea 114/1996.
În susţinerea acţiunii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: listă privind calculul penalităţilor de întârziere, încheierea nr. 116/12.05.2003 pronunţată de judecătorul delegat de JC la S.P.I.T.V.B.L., procesul verbal al AP din data de 06.02.2005, procesul verbal al Asociaţiei de proprietari din 15.01.2004, listele lunare privind sumele datorate cu titlu de cheltuieli de către membrii Asociaţiei de proprietari.
La data de 09.06.2008 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea acestei solicitări, pârâtul a arătat că reclamanta l-a mai acţionat în judecată pe calea somaţiei de plată, soluţia pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul cu nr. 17162/212/2007 fiind de respingere a cererii întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din O.G. 5/2001.
Se mai arată de către pârât că la momentul formulării cererii privind emiterea somaţiei de plată reclamanta solicita obligarea sa la plata sumei de 3965 lei ( 2265,40 lei, cheltuieli de întreţinere şi 1699,94 lei, penalităţi ) pentru ca în prezentul dosar să solicite o sumă mai mare.
Se mai arată de către pârât că deşi a debranşat de la sistemul centralizat de încălzire 3 calorifere existente în apartamentul său, reclamanta nu a procedat la recalcularea cheltuielilor de întreţinere şi la reducerea lor corespunzătoare.
Pârâtul arată că nu cunoaşte nici destinaţia sumelor încasate de către reclamantă din amplasarea antenelor pe acoperişul blocului, respectiv dacă acestea au fost folosite la reducerea cheltuielilor de întreţinere.
Pârâtul precizează că deşi a achitat la casieria asociaţiei costul apei, administratorul reclamantei a raportat sumele plătite la alt capitol şi nu la cel solicitat de către pârât. Mai precizează că locatarii nu au acces la boxele de la subsolul imobilului în care locuiesc şi că numeroşi locatari şi-au supradimensionat caloriferele fără ca asociaţia de proprietari să procedeze la recalcularea cheltuielilor de întreţinere.
În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 2377 pronunţată la data de 08.02.2008 de Judecătoria Constanţa în dosarul cu nr. 17162/212/2007, notificare adresată Asociaţiei de Proprietari, proces verbal de constatare a debranşării din 18.01.2005, proces verbal de inventariere din data de 25.01.2006, răspunsul furnizat de către RADET Constanţa pârâtului nr. 3044/30.04.2007, cererea de debranşare formulată de dl.PD , adresă înaintată la data de 17.04.2007 de pârât către Radet Constanţa, cererea adresată de pârât Radet Constanţa la data de 04.01.2006, răspunsul cu nr. 87579/ 25.07.2007 furnizat de Primăria Municipiului Constanţa pârâtului.
La data de 10.06.2008 reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului şi la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de penalităţi precum şi actualizarea sumelor datorate de către acesta cu indicele de inflaţie.
În temeiul dispoziţiilor art. 167 C.p. civ. instanţa a încuviinţat în cauză administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză contabilă, la dosar fiind depus raportul de expertiză efectuat de către exp.CI .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Pârâtul PD este proprietarul apartamentului, , bloc ce face parte din AP nr. 614 C.
Din analiza listelor de întreţinere întocmite în perioada aprilie 2005 –decembrie 2007 precum şi a concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanţa reţine că pârâtul a acumulat un debit la plata cheltuielilor cu întreţinerea de 2.425,83 lei.
Debitorul nu a făcut dovada faptului că a achitat acest debit, ci dimpotrivă a recunoscut prin diferite înscrisuri depuse la dosar că nu a achitat întreţinerea fiind nemulţumit de calculele făcute de către administratorul Asociaţiei de proprietari.
Potrivit art. 23 pct. B lit. a din H.G. 400/ 2003 proprietarii au obligaţia de a contribui la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei de proprietari şi să achite în termenul stabilit cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari.
H.G. 400/ 2003 – în vigoare la data afişării listelor lunare cu privire la cheltuielile de întreţinere aferente fiecărui apartament – a fost abrogată prin H.G.1588/ 19.12.2007, dar şi noul act normativ care aprobă normele metodologice de înfiinţare, organizare şi funcţionare a asociaţiilor de proprietari, stabileşte în art. 32 al. 1 obligaţia pe care o au toţi proprietarii să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.
Conform art. 25 al. 1 din H.G. 400/2003 cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, în termen de maximum 15 zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
În prezent H.G. 1588/ 19.12.2007 stabileşte în art. 32 al. 1 faptul că, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Având în vedere succesiunea dispoziţiilor legale în timp – H.G.1588/ 19.12.2007 intrând în vigoare la data de 21.01.2008 – instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile H.G. 400/2003, text în vigoare la data afişării listelor de întreţinere întocmite pentru apartamentul pârâtului, în perioada aprilie 2005 –decembrie 2007.
În plus, art. 46 din Legea 270/ 2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari stabileşte că toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
Având în vedere dispoziţiile legale sus enunţate, instanţa reţine în sarcina pârâtului obligaţia de plată a sumei de 2.425,83 lei, reprezentând cheltuielile de întreţinere datorate pentru perioada aprilie 2005 – decembrie 2007.
Instanţa nu poate reţine apărările pârâtului în legătură cu cuantumul sumelor datorate cu titlu de întreţinere şi prin care s-a învederat că nu s-a ţinut seama la determinarea costului lunar al căldurii pentru apartamentul său de faptul că şi-ar fi debranşat anumite calorifere, întrucât expertul contabil a menţionat în raportul de expertiză întocmit faptul că, deşi s-a calculat în plus preţul căldurii în cursul anului 2005, ulterior s-a procedat la recalcularea sumelor datorate de pârât şi la reducerea acestora ( fila 158 din dosar ).
De asemenea, nici apărările acestuia prin care se arată că cererea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile O.G. 5/2001 a fost respinsă nu pot fi reţinute, întrucât potrivit dispoziţiilor 11 1 şi art. 7 din O.G. 5/2001 soluţia pronunţată în procedura somaţiei de plată nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul raporturilor juridice dintre părţi, creditorul având posibilitatea în caz de respingere a cererii sale de emitere a somaţiei de plată să se adreseze instanţei potrivit dreptului comun.
Aspectele indicate în întâmpinare de către pârât cu privire la sumele de bani încasate de Asociaţia de proprietari în urma amplasării unor antene pe acoperişul blocului precum şi cu privire la necalcularea cheltuielilor datorate pentru căldură în funcţie de mărimea caloriferelor sunt de asemenea apreciate de către instanţă ca neîntemeiate.
Astfel, art. 13 din Legea 230 / 2007 stabileşte că veniturile obtinute din exploatarea proprietatii comune apartin asociatiei de proprietari. Aceste venituri alimenteaza fondurile speciale ale asociatiei de proprietari pentru reparatii si investitii cu privire la proprietatea comuna si nu se platesc proprietarilor.
Faţă de aceste prevederi legale, instanţa reţine că sumele încasate de către Asociaţia de proprietari ca urmare a instalării unor unor antene pe acoperişul blocului nu vor putea fi folosite pentru a diminua cota de contribuţie la întreţinere pe care o datorează lunar fiecare membru al asociaţiei de proprietari, ci pentru reparatii si investitii cu privire la proprietatea comuna.
În ceea ce priveşte cuantumul sumelor lunare datorate pentru căldură, instanţa reţine că potrivit art. 48 al. 2 din Legea 230/2007 cheltuielile efectuate de asociatia de proprietari pentru plata unor servicii de utilitati publice sau de alta natura, legate de proprietatile individuale din condominiu si care nu se factureaza individual pe fiecare dintre acestea, se repartizeaza dupa acelasi criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu prevederile contractului incheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Faţă de această dispoziţie legală, instanţa reţine că existenţa unor calorifere supradimensionate în apartamentele vecine nu influenţează cuantumul sumelor datorate de către pârât, acestea fiind calculate în funcţie de suprafaţa radiantă încălzită.
Principiul aplicabil la stabilirea despăgubirilor care se cuvin creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiei de către debitor este acela al reparării integrale a prejudiciului, debitorul urmând a fi obligat nu numai la repararea pagubei efective ( damnum emergens ) produse în patrimoniul creditorului ci şi la suportarea beneficiului nerealizat de către creditor din culpa debitorului ( lucrum cessans ).
Instanţa apreciază că intră în categoria câştigului nerealizat şi daunele interese constând în suma de bani rezultată ca urmare a devalorizării monedei naţionale, prin aplicarea indicelui de inflaţie la suma efectiv datorată.
Pentru acest motiv, instanţa urmează să admită doar în parte cererea reclamantei şi să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2700,49 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de întreţinere datorată de pârât pentru perioada aprilie 2005 – decembrie 2007, respectiv 2.425,83 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, astfel cum aceasta a fost calculată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit art. 31 din Regulamentului cadru al AP , anexa nr. 2 la Legea 114/1996 asociaţia de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, şi a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.
O.G. 85/2001 ( în vigoare până la 22.08.2007 ) precum şi Legea 270 / 2007 ( în vigoare de la data de 22.08.2007 ) stabileşte că penalităţile datorate de către proprietari pentru neachitarea în termen a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreţinere nu vor fi mai mari de 0,2 % pe fiecare zi de întârziere şi se vor aplica pentru fiecare cotă de întreţinere lunară numai după o perioadă de 30 de zile de la termenul prevăzut pentru plată, fără ca penalităţile să poată depăşi suma cotei de întreţinere la care s-au aplicat.
Prin procesul verbal al Comitetului Executiv al AP din 15.01.2004 s-a stabilit aplicarea unor penalităţi de 0,2 – 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, raportate la valoarea sumei restante pentru proprietarii care nu plătesc cota ce le revine din cheltuielile comune de întreţinere timp de mai mult de 30 de zile de la data afişării listelor de plată.
Pentru neplata la termen a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreţinere, pârâtul datorează penalităţi de 1884,81 lei, acestea fiind calculate de către expertul contabil desemnat în cauză, prin aplicarea cotei maxime de 0,2 % stabilită de legislaţia în vigoare.
Având în vedere prevederile legale în vigoare la data scadenţei obligaţiei de plată pentru cotele de întreţinere precum şi pe cele privind penalităţile legale prevăzute pentru neachitarea la termen a cotelor de întreţinere, instanţa reţine şi obligaţia pârâtului de a plăti sumele calculate cu titlu de penalităţi de întreţinere, motiv pentru care acesta va fi obligat în acest sens.
Reţinând culpa procesuală a pârâtului, instanţa , în temeiul dispoziţiilor 274 C.p. civ .potrivit cărora partea care a căzut în pretenţii va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, urmează să dispună obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către reclamantă, respectiv a onorariului pentru efectuarea expertizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta AP in contradictoriu cu pârâtul PD,
Obligă pârâtul să achite reclamantei următoarele sume :
– 2700,49 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreţinere pentru apartamentul pârâtului în perioada aprilie 2005 – decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflaţie
– 1884,81 lei, penalităţi de întârziere
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16.02.2009.
Tags: Sentinta civila
SENTINŢA CIVILĂ
Dosar nr. 15216/212/2007
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CONSTANŢA
SECTIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR.16783
Şedinţa publică de la 02.10.2008
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii, acţiune formulată de reclamant GA, HT , la sediul Cabinetului de Avocat AP, în contradictoriu cu pârât DGAFPB La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru reclamant av. Alina Pîrvănescu, lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
Reclamantul prin apărător arată că nu are alte cereri de formulat.
În conformitate cu disp.art. 150 C.pr.civ. instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea cererii formulate.
Instanţa constată dezbaterile încheiate şi rămâne în pronunţare.
INSTANŢA
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 17.09.2007 sub nr.15216/212/2007 reclamanta GA a solicitat instantei in contradictoriu cu parata DGAFPB obligarea acesteia la actualizarea in raport cu indicele de infltie a despagubirilor banesti recunoscute prin hotararea nr. 2196/08.05.203 si obligarea paratei la plata unei amenzi civile in favoarea statului de 50 lei pe zi de intarziere de la data ramanerii definitive pana la executare cu cheltuieli de judecata.
In motivare, arata ca este mostenitoarea lui OT , fiind indreptatita sa beneficieze de dispozitiile Legii nr. 9/1998. In aceasta calitate a declansat procedura prevazuta de legea speciala,iar cererea inregistrata sub nr. 600/2030/1999 carea fost aprobata prin htararea nr. 2196/08.05.2003. La data de 19.09.2005 ANRP a validat prin ordinul nr. 4741 hotararea comisiei locale.Porivit dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 in termen de cel mult 60 de zile comisia locala este obligata sa valideze/invalideze masurile stabilite de comisiile judetene si a mun. Bucuresti. In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite ,acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de Comisia centrala, iar in situatia in care se platesc in anul urmator,directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum.validarea hotararii s-a facut la data de 09.09.2005, desi trebuia facuta la 08.03.2003.
In drept au fost invvocate dispozitiile art. 998-999 C.civ.,Legea nr. 9/1998,art. 580 ind. 3 C.pr.civ.,art.274 C.pr.civ.
Legal citata, parata a formulat inampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive .
In motivare, arata ca plata se efectueaza prin Directia generala economica din cadrul CPM .
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 9/1998 ,HG nr. 1643/2004.
Prin incheierea de sedinta din data de 03.12.2007 astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 17.12.2007 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parata ca neintemeiata.
In cursul judecatii, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si reclamantei proba cu expertiza contabila.
La dosar au fost depuse urmatoarele inscrisuri: extras de cont din 26.03.2006, extras de cont din 25.09.2006,ordin nr. 4741/19.09.2005, hotararea nr. 2196/08.05.2003, sentinta civila nr. 8663/2003, decizia civila nr. 177/2004.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin hotararea nr. 2196/08.05.2003 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea nr. 600/2030/02.02.1999 si s-a propus acordarea compensatiilor banesti lui PM ,GA ,OL , mostenitorii defunctului ON pentru bunurile acestuia din urma trecute in proprietatea statului bulgar. Valoarea totala a compensatiilor a fost stabilita la suma de 1.007.719.409 lei ROL. Prin ordinul nr.4741/19.05.2005 a fost validata hotararea nr. 2196/08.05.2003, suma urmand a fi esalonata in conformitate cu dispozitiile art. 5 din HG nr. 286/2004. Suma a a fost achitata reclamantilor conform extraselor de plata depuse la dosar.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 9/1998 comisiile judetene si a municipiului Bucureşti primesc, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor. Hotararile privind acordarea compensatiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotararile se adopta cu majoritatea voturilor membrilor comisiei si se comunica comisiei centrale, spre validare, precum si solicitantului.
Art. 8 alin 2 din acelasi act normativ prevede ca in termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), în functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor. În cazul în care compensatiile se platesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar în situaţia în care se achita în anul urmator, direcţiile generale ale finantelor publice le actualizeaza în raport cu indicele de crestere a preţurilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistica înaintea plaţii, faţa de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi.
Validarea hotararii nr. 2196 nu s-a facut in termenul de zile prevazut de dispozitiile legale mentionate,ci in data de 19.09.2005 prin ordinul nr. 4741.
Intrucat compensatiile nu au fost platite in anul in care au fost stabilite,instanta retine ca actiunea reclamantei este intemeiata.
Avand in vedere cele mentionate, va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 17.720,67 lei reprezentand valoarea actualizata a despagubirilor acordate prin hotararea nr. 2196/08.05.2003.
In ceea ce priveste cererea prinvind obligarea paratei la plata unei amenzi civile de 50 lei pe fiecare zi de executare de la data ramanerii definitive pana la executare, instanta retine ca potrivit art. 580 ind. 3 C.pr.civ. daca obligatia de a face nu poate fi îndeplinită prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabila, dată cu citarea parţilor, sa platească, în favoarea statului, o amendă civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de întarziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Ar. 580 ind. 3 C.pr.civ. preveste neexecutarea obligatiilor de a face. La termenul din 26.06.2008,fata de obiectul cererii si vazand si dispozitiile art. 84 rap. la art. 129 alin. 5 C.pr.civ., a calificat obiectul actiunii ca fiind obligatie de a da, nu de a face.
Prin urmare, constatnd ca in cauza nu sunt aplicabile dispoziziile art. 580 ind. 3 C.pr.civ., va respinge cererea ca neintemeiata.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.pr.civ., va obliga paratul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta reprezentand onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de reclamantul GA la sediul Cabinetului de Avocat AP , în contradictoriu cu pârâtul DGAFPB
Obliga paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 17.720,67 lei reprezentand valoarea actualizata a despagubirilor acordate prin hotararea nr. 2190/08.05.2003.
Respinge cererea de obligarea a parâtei la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi de intaziere in favoarea statului.
Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunata in sedinta publica azi 02.10.2008.
Tags: Sentinta civila
SENTINŢA CIVILĂ
Dosar nr. 26339/212/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CONSTANŢA
SECTIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 9699
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 02.06.2009
Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune / accesiune, acţiune formulată de reclamantii CE si CG in contradictoriu cu piritii CL prin P
Acţiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru 2124,84 lei şi timbru judiciar 1,5 lei
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentantul reclamanţilor, avocat DG, şi pentru pârâţi avocat AP .
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei expus oral de grefierul de şedinţă, care S-a făcut referatul cauzei expus oral de grefierul de şedinţă.
Reprezentantul reclamanţilor depune taxa judiciară de timbru 1974,84 lei pe care instanţa o anulează .
Nemaifiind alte probe, cereri sau excepţii de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanţilor solicită admiterea acţiunii . Solicită instanţei să constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune de lungă durată şi prin joncţiunea posesiilor cu autorii lor şi asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat în cauză . Apreciază că din probatoriile administrate acţiunea a fost dovedită , în sensul că s-a făcut dovada unei posesii continue , netulburată , neviciată şi sub nume de proprietar. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâţilor solicită respingerea acţiunii, apreciind că reclamanţii prin probele administrate nu au făcut dovada fără echivoc a îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege. Astfel, deşi se invocă joncţiunea posesiei cu cea a autorilor reclamanţilor, apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada posesiei exercitate de autorii reclamanţilor, făcându-se vorbire doar despre o casă cu două camere. În concluzie apreciază că pe de o parte nu sunt îndeplinite condiţiile posesiei, iar imobilul nu este identificat Fără cheltuieli de judecată..
INSTANŢA
Prin cererea inregistrata sub nr. 26339/212/2008pe rolul JC reclamantii CE si CG au solicitat ca in contradictoriu cu piritii CL si CP PRIN P sa se constate ca au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de circa 5000 mp situat in intravilanul comunei Lumina prin prescriptia achizitiva si dreptul de proprietate saupra constructiilor edificate pe acest teren prin accesiune .
In motivarea cererii reclamantii arata ca sotii PD si PF au dobindit ina nul 1954 un teren de circa 5000 mp pe care au edificat anexe ggospodaresti.Arata reclamantii ca autorii lor sustin ca terenul respectiv ar fi facut parte dintr-un lot de teren de 4,8 ha cu care ar fi fost improprietarit PD dupa al doilea razboi mondial, dar nu exeista un titlu de proprietate care sa permita localizarea terenului.Se arata ca sotii P au decedat, iar reclamanta CE este fiica acestora.Se sustine ca reclamanta a locuit tot timpul cu parintii sai, iar in 1964 s-a casatorit cu CG cu care a locuit in imobil.Sustin reclamantii ca atit ei cit si autorii lor au stapinit imobilul continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar.
In drept au fost invocate disp art. 482 si urm, 1846 si urm c.civ.
Piritii nu au formulat intimpinare .
In sustinera cererii reclamantii au administrat proba cu inscrisuri ,proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica imobiliara .
In cauza s-a depus situatia juridica a imobilului cu adresa nr. 1931/25.02.2009 si raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de ing.CM .
Analizind actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele :
Reclamantii ocupa un teren de 5000 mp situat in comuna L, Pe teren este edificata o constructie –anexa gospodareasca in suprafata de 152 mp .Inaintea lor terenul a fost ocupat de catre paritnii reclamantei. Imobilul a fost ocupat in mod continuu , pasnic si sub nume de proprietar de catre reclamanti si de catre autorii lor.
Astfel martorul IV arata :”In 1965 reclamantii aveau un imobil compus din teren de 5000 mo , o casa cu 2 camere si un saivan.. ”, iar martorul CG arata “ I-am apreciat pe reclamanti ca proprietarii imobilului .Anterior reclamantilor , in imobil au locuit parintii lui CE .”
Imobilul ,teren ,nu face parte din domeniul public ci din domeniul privat al orasului (conform adresei nr. 1931/25.02.2009 -situatia juridica,fila 35) reclamantul figurind in registrul fiscal din 1971 (adresa nr779-istoricul de rol fila 20).
Potrivit art.1847 c.civ. “Pentru a se prescrie se cere o posesie continua ,neintrerupta ,netulburata ,publica si sub nume de proprietar “
Prescriptia achizitiva ( uzucapiunea )este modul de dobindire a proprietatii sau a altor drepturi reale prin posesia neintrerupta asupra unui imobil pe o perioada si in conditiile prevazute de lege .Conditiile cerute de lege pentru a interveni uzucapiunea de 30 de ani sint :posesia utila si exercitarea posesiei neintrerupt timp de 30 de ani .
Termenul de 30 de ani este prevazut in partea finala a art. 1890 c.civ. in care se arata ca cel ce invoca prescriptia nu e obligat sa produca vreun titlu si nu i se poate opune reaua credinta .
Prin urmare ,simplul fapt al implinirii termenului de 30 de ani duce la dobindirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ,adica starea de fapt se transforma intr-o stare de drept si se consolideaza in drept de proprietate .
Potrivit art.1860 c.civ “Orice posesor posterior are facultatea ,spre a putea opune prescriptia ,sa uneasca posesia sa cu posesiunea autorului sau .“
Deci pentru invocarea jonctiunii posesiilor este necesara indeplinirea a doua conditii si anume :sa fie vorba despre doua sau mai multe posesii utile ,iar posesia sa fie transmisa in baza unui raport juridic valabil .
Dreptul la optiune cu privire la jonctiunea posesiilor a fost instituit de legiuitor din aceleasi ratiuni pentru care a recunoscut si dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, respectiv consolidarea situatiilor de fapt prin transformarea lor in situatii de drept in scopul cresterii gradului de securitate a circuitului civil.
In cauza de fata atit posesia reclamantei cit si posesia parintilor reclamantei sint doua posesii utile ,iar reclamanta a dobindit posesia in baza calitatii sale de mostenitoare parintilor.
Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui lucru considerat mai putin important intr-un lucru considerat mai important.
Principiul accesiunii este inscris in art 488 c.civ. potrivit caruia”tot ce se uneste si se incorporaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”
Potrivit art.492 c.civ. ‘Orice constructie ,plantatie sau lucru facut in pamint sau asupra pamintului sint prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamint cu cheltuiala sa si ca sint ale sale ,pina ce se dovedeste in contra.”
In conceptia legiuitorului lucrul mai important il reprezinta terenul , asa incit proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietar al constructiei , plantatiei sau altei lucrari edificate pe terenul respectiv – superficies solo cedit.
Fata de cele expuse instanta constata ca in cauza sint indeplinite conditiile prevazute de art.1847,1890,si 492 c.civ. astfel ca va admite actiunea si va constata ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 5000 mp prin efectul uzucapiunii de lunga durata si al jonctiunii posesiilor si dreptul de proprietate asupra constructiilor prin efectul accesiunii imobiliare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite actiunea civila formulata de reclamantii CE si CG, in contradictoriu cu piritii CL prin P si CL alCL
Constata ca reclamantii au dobindit dreptul de proprietatea asupra terenului in suprafata de 5000 mp situat in com L, cu vecinii : la N – drum comunal , la S – teren proprietate de stat , la E – str Morilor , la V – teren proprietate de stat , prin efectul uzucapiunii de lunga durata si al jonctiunii posesiilor.
Constata ca recalamantii au dobindit dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe terenul descris mai sus prin efectul accesiunii imobiliare .
Cu recurs in 15 zile de la comunicare .
Pronuntata in sedinta publica azi, 2.06.2009.
Red.jud.F.M./01.07.2009
Dact.R.A.R./ 03.08.2009/6ex
Tags: Sentinta civila
SENTINTA CIVILA
Dosar nr. 11053/212/2008
R O M Â N I A
JUDECATORIA CONSTANTA
SENTINTA CIVILA NR.12116
SEDINTA PUBLICA DIN 7.07.2008
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect somatie de plata, actiune formulata de creditoarea SCVR (la avocat FO ), in contradictoriu cu debitorul PN
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezintă pentru creditoare avocat MC , conform delegaţiei de la dosar, lipsind debitorul.
Procedura este legal indeplinita .
Prezenta actiune este legal timbrata cu taxa de timbru in valoare de 39 lei, conform O.P. nr. 3176/15.04.2008 si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
Apărătoarea creditoarei depune la dosar delegatie de reprezentare. Având cuvântul pe probatorii, solicită încuviintarea probei cu înscrisurile depuse.
Instanta, în conformitate cu disp.art. 167 Cod proc.civ., încuviintează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse.
Apărătoarea creditoarei precizează că dobânzile comerciale solicitate au caracter subsidiar capătului de cerere prin care solicită obligarea debitorului la plata penalitătilor de întârziere. Totodată, arată că nu mai are cereri de formulat.
In conformitate cu disp.art. 150 Cod procedură civilă, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fond.
Aparatoarea creditoarei solicita admiterea actiunii astfel cum a fost precizată, respectiv sa se dispuna emiterea unei ordonante care sa contina somatia de plata, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevazute de O.G. nr. 5/2001,creanta fiind certa, lichida si exigibila, cu cheltuieli de judecata.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul JC la data de 29.05.2008 sub nr. 11053/212.2008 creditoarea SCVR SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitorul PN să emită ordonanţa conţinând somaţia de plată pentru următoarele sume:
– 446,45 LEI contravaloare serviciilor de telefonie mobilă prestate,
– 1265,21 RON, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate până la data de 31.05.2008, aferente preţului principal,
– penalităţi convenţionale curse în continuare în cuantum procentual de 0,5% pe zi până la achitarea integrală a debitului,
– contravaloarea dobânzilor legale,
– cheltuieli de judecată.
La termenul de astăzi, creditoarea a precizat caracterul subsidiar al dobânzilor legale.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că în baza contractului încheiat cu debitorul a prestat acestuia servicii de telefonie mobilă, sens în care s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, a căror valoare a rămas neachitată.
În sustinerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei nota de calcul a penalităţilor ( fila 5), contractul de telefonie mobilă ( fila 8), facturi fiscale ( fila 12-13).
În drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G.%/2001, O.G. 9/2000 art. 969 Cod civil, art. 379 Cod procedură civilă.
Debitorul, desi legal citat nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 17.02.2006, între debitor şi SCV (fosta M SA) s-a încheiat contractul având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice Connex. Prin semnarea contractului, debitorul s-a obligat la plata tarifelor, precum şi a penalităţilor în caz de întârziere la plată.
Art. 969 Cod civil prevede obligativitatea respectării conventiilor legale făcute între părţile contractante.
Potrivit art. 1 O.G. 5/2001, procedura somatiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării creantelor certe, lichide, exigibile asumate prin înscris însuşit de părti prin semnătură.
Creanţa creditoarei îndeplineşte conditiile prevăzute de art. 379 Cod proc.civ.. Astfel, creanţa este certă şi lichidă, existenţa şi întinderea ei reieşind din actul de creanţă, respectiv facturile fiscale. De asemenea, creanţa este exigibilă, scadenţa intervenind în termen de 14 zile de la emiterea facturii. Verificând mentiunilede pe facturi, instanţa constată că acestea au fost emise în perioada 23.10.2006-23.11.2006.
Tariful serviciului prestat a fost stabilit în bani, iar obligaţiile părtilor au fost asumate prin contract constatat prin înscris, însuţit de părti prin semnătură.
Acest înscris atestă dreturi şi obligaţii în sarcina părtilor privind executarea anumitor servicii. Prin urmare, reclamanta şi-a asumat în prealabil o obligaţie de a face – prestarea serviciilor de telefonie mobile, iar debitorul, o obligaţie de a da – plata sumei de bani aferente serviciiului de care a beneficiat.
În baza acestor considerente, instanţa va admite primul capăt de cerere al acţiunii şi, în consecinţă va soma debitorul la plata sumei de 446,45lei contravaloare facturi neachitate.
În ceea ce priveşte capătul de cererea privind acordarea de penalităţi, instanţa constată temeinicia acestuia. Potrivit art. 6.1. din contractul părtilor, în caz de întârziere la plată, creditoarea are dreptul de a percepe penalităţi în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, penalităţi al căror total pot depăşi cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate. În baza acestor considerente, instanţa va soma debitorul la plata sumei de 1265,21RON, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate până la data de 31.05.2008, precum şi a celor curse în continuare, în cuantum de 0,5% pe zi până la achitarea integrală a debitului.
Văzând şi dispozitiile art. 274 cod proc.civ., instanţa constată că reclamanta a făcut dovada existentei şi întinderii cheltuielilor de judecată provocate de prezentul proces şi, în consecinţă va obliga debitorul la plata sumei de 98,8 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat.
În baza art. 6 O.G. 5/2001, va stabili termen de plată de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea SC VR SA şi (la avocat FO), in contradictoriu cu debitorul PN
Somează pe debitor să plătească creditoarei in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei somaţii următoarele sume:
– 446,45 lei ,reprezentând preţ al serviciilor de telefonie mobilă,
– 1265,21 lei reprezentând penalităţi convenţionale in cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente preţului neachitat de 446,45 lei pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei facturi si data de 31.05.2008 ;
-contravaloarea penalităţilor convenţionale in cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului de 446,45 lei curse în continuare pentru perioada intre 1.06.2008 si data îndeplinirii obligaţiei de plată
-98,8 lei cheltuieli de judecată.
Cu acţiune în anulare în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată in şedinţă publică, azi 7.07.2008.
Tags: Sentinta civila
SENTINŢA CIVILĂ
Dosar civil nr. 6300/212/2007
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANŢA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR.2893
Şedinţa publica din data de 17.02.2009
Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect fond funciar – anulare act, acţiune formulată de reclamanţii IM şi IS, în contradictoriu cu pârâţii AG, IŞ, şi CJPSDDPAT
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 10.02.2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunţării de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la data de 17.02.2009.
INSTANŢA
Asupra cererii de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6300/212/2007 pe rolul acestei instanţe, reclamanţii IM şi ID, au chemat în judecată pe pârâţii AG, IS şi CJPSDDPAT solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 51493/04.01.1994 emis pentru succesori lui IM , în ceea ce priveşte suprafaţa de 2770 m.p. teren situat în loc. Valu lui Traian, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat în esenţă că prin cererea ce formează obiectul dosarului civil nr. 2860/212/2007 al JC , au fost chemaţi în judecată de AG pentru ieşirea din indiviziune asupra terenului situat în extravilan şi asupra terenului situat în extravilan, terenuri atribuite prin titlul de proprietate nr. 51493/04.01.1994, cu această ocazie aflând că suprafaţa de 2770 m.p. teren din intravilan a fost reconstituită prin titlul de proprietate de pe urma autorului comun IM, ceea ce nu era posibil.
Au mai arătat reclamanţii că în anul 1955 a decedat autorul lor IM, fiind emis certificatul de moştenitor nr. 629/29.01.1969 din care rezultă că averea defunctului se compune din teren în suprafaţă de 5000 m.p. cu una casă cu două camere şi grajd, iar ca moştenitori erau menţionaţi cei patru copii, cu cote succesorale de 1, adică: IS (pârâtul 2 din prezenta cauză), AF (mama pârâtei 1), IM (tatăl reclamantului IM şi respectiv soţul reclamantei IS ) şi IM (fiu predecedat al autorului comun IM ).
Arată reclamanţii că suprafaţa de 5000 m.p. teren a fost împărţită în timp de moştenitorii autorului comun, iar IS şi-a construit o casă cu care apare înregistrată în evidenţele fiscale încă din 1986, AF (fostă I) şi-a construit de asemenea o casă, iar moştenitorii lui IM au vândut casa şi terenul în 1979 cu actul de înstrăinare nr. 721/26.01.1979.
Au mai menţionat reclamanţii că în data de 15.04.1992 a decedat I M – tatăl şi respectiv soţul reclamanţilor – iar de pe urma acestuia s-a emis certificatul de moştenitor nr. 1342/21.07.1992 în care s-a trecut conform relaţiilor obţinute de la Primăria com. Valu lui Traian şi suprafaţa de 2067 m.p. teren şi o casă compusă din 5 camere şi dependinţe.
Au mai arătat reclamanţii că nu cunosc în ce condiţii a fost emis titlul de proprietate contestat în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 2770 m.p. situat în intravilan, deoarece autorul lor comun a avut o suprafaţă de teren intravilan de 5000 m.p. care a fost împărţită între moştenitorii săi aşa cum s-a arătat mai sus, iar terenul intravilan ce a rămas tatălui/soţului reclamanţilor nu putea fi trecut în titlul de proprietate, deoarece acest teren se cuvine deţinătorilor casei de locuit conf. art. 8 din Legea nr. 42/1990 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991, iar din suprafaţa de teren intravilan de 2770 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nu poate face parte nici suprafaţa de 670 m.p. deoarece această suprafaţă i-a fost atribuit reclamantului IM conf. HCLM nr. 13/1994 şi procesului verbal de predare-primire din data de 02.09.1997.
În drept, au invocat prev. art. III din Legea nr. 169/1997, art. 23 din Legea nr. 18/1991 şi art. 644 C.civ. şi au solicitat judecata şi în lipsă.
În dovedire, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, expertiză judiciară şi martori.
În şedinţa publică din data de 28.05.2007, instanţa a calificat acţiunea ca fiind o acţiune prin care reclamanţii au înţeles să solicite constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 51493/04.01.1994.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare conf. art. 115 – 118 C.pr.civ.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
În data de 04.01.1994, a fost emis Titlul de proprietate nr. 51493/04.01.1994 (fila 6 din dosar), pe numele moştenitorilorAP ,IS şi IM, de pe urma defunctului IM , pentru suprafaţa de 4,21 ha teren, din care suprafaţa de 3,933 ha teren extravilan şi suprafaţa de 2770 m.p. teren situat în intravilan.
Suprafaţa de 2770 m.p. teren situat în intravilan este situată în parcela 113 a comunei Valu lui Traian şi este compusă din suprafaţa de 670 m.p. teren arabil cu vecini: N- DC; E- parcela 112; S- OP şi V-FR , suprafaţa de 1900 m.p. teren arabil cu vecini: N- DC; E-JN ; S- DC şi V- intravilan, precum şi suprafaţa de 200 m.p. teren curţi-construcţii cu vecini: N- DC; E-JN ; S- DC şi V- intravilan.
Autorul comun IM , decedat la data de 09.01.1955, conform certificatului de moştenitor nr. 626/29.01.1969 emis de fostul Notariat de Stat Judeţean Constanţa, coroborat şi cu certificatul nr. 9/207/19.05.1947 emis de Primăria com. Valu lui Traian şi adeverinţa nr. 4399/04.04.2007 emisă de Primăria com. Valu lui Traian (filele 7; 13 şi 32 din dosar) cât şi cu celelalte probe administrate în cauză, a deţinut în timpul vieţii suprafaţa de 5 ha teren arabil şi 5000 m.p. teren intravilan (între anii 1971 – 1975, terenul intravilan înscris în Registrul agricol, vol. VI, poz. 196 fiind de numai 4100 m.p. – fila 13).
Conform certificatului de moştenitor nr. 629/29.01.1969 (fila 7) averea defunctului era compusă din teren în suprafaţă de 5000 m.p. cu una casă cu două camere şi grajd, iar moştenitori au fost menţionaţi cei patru copii, cu cote succesorale de 1, adică: IS (pârâtul 2 din prezenta cauză), AF (mama pârâtei 1), IM (tatăl reclamantului IM şi respectiv soţul reclamantei IS ) şi IM (fiu predecedat al autorului comun IM ).
În timp, înainte de anul 1990, între moştenitorii autorului comun IM, decedat la data de 09.01.1955, terenul situat în intravilan a fost partajat voluntar, fiecare construindu-şi câte o casă şi stăpânind, în fapt şi separat, anumite suprafeţe de teren, pentru care unii moştenitori au obţinut deja titluri de proprietate, şi anume hotărâri judecătoreşti prin care s-a constat că a intervenit prescripţia achizitivă.
Suprafaţa de 670 m.p. teren intravilan a fost atribuită reclamantului IM în cu conf. H.C.L.M. nr. 16/1992 şi cu procesul verbal de predare-primire din data de 02.09.1997 ( filele 171 şi 9 din dosar) şi aşa cum se reţine şi în raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară întocmit în cauză de expert MV (la pct. 2 din „concluzii”), în mod greşit a fost inclusă în titlul de proprietate contestat, deoarece această suprafaţă de teren a fost constituită direct în proprietatea reclamantului IM şi nu trebuia inclusă în titlul de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de autorul comun IM
De asemenea, întreaga suprafaţă de teren intravilan de 2770 m.p. teren situată în com. Valu lui Traian în mod nelegal a fost inclusă în Titlul de proprietate nr. 51493/04.01.1994 (fila 6 din dosar), deoarece reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului comun IM nu puteau să vizeze decât terenul situat în extravilan, iar pentru terenul situat în intravilan şi care a fost deja partajat în fapt şi voluntar între moştenitorii acestuia înainte de anul 1990, conform realităţii faptice existente în prezent, fiecare dintre proprietarii locuinţelor construite în mod individual trebuiau să solicite emiterea ordinului prefectului conf. art. 36 din Legea nr. 18/1991 sau obţinerea unui titlu de proprietate separat pentru terenul aferent casei de locuit, anexe şi gradină, conf. art. 23 din aceeaşi lege, or pe calea constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune, cale aleasă deja de unii din moştenitori.
Suprafaţa de teren situată în intravilan nu trebuia înscrisă în titlul de proprietate şi pentru că de la data decesului autorului comun (09.01.1955) şi până în prezent a suferit anumite transformări (constând în partajarea voluntară între moştenitori, construirea unor locuinţe individuale pe anumite suprafeţe de teren determinate individual în fapt, măsurătorile din anul 1955 nu mai corespund cu cele din prezent când aparatură tehnică este de o mai mare precizie, reamenajarea teritoriului şi a nomenclatoarelor stradale, vânzarea unor locuinţe şi a terenului aferent de către unii moştenitori – ca de exemplu vânzarea dispusă de IS , moştenitoarea defunctului IM care la rândul său a fost moştenitorul autorului comun IM şi care a obţinut terenul pe care a construit locuinţa înstrăinată de la tatăl său IM – act de vânzare cumpărare nr. 721/26.01.1976 aflat la fila 14 din dosar, etc.), or în atare situaţie nu putea fi inclusă în titlul de proprietate şi suprafaţa de 2770 m.p. teren intravilan deţinută exclusiv de reclamanţi ca fiind aferentă casei de locuit a acestora, deoarece astfel, ar intra în mod inechitabil în masa partajabilă de pe urma autorului comun IM (cu privire la teren) şi această diferenţă de teren ce a fost anterior partajată voluntar între moştenitori.
Reconstituirea dreptului de proprietate se poate dispune conf. art. 8, 9, 11 şi 13 (fost art. 12 anterior) din Legea nr. 18/1991 numai cu privire la terenurile ce nu s-au găsit în patrimoniul defunctului – fost proprietar deposedat de terenuri – la data deschiderii succesiunii, nu şi pentru terenul ce a existat la data deschiderii succesiunii şi a fost partajat între moştenitori, deoarece după acest moment s-ar putea pune în discuţie doar acele terenuri care au fost preluate – de Stat sau de cooperativele agricole de producţie – direct de la moştenitori, care ar fi devenit personal „foşti proprietari deposedaţi”, iar reconstituirea dreptului de proprietate ar fi trebuit să se facă individual pentru suprafaţa preluată de la aceştia.
Terenul situat în intravilan, în suprafaţă de 2770 m.p., nu a fost preluat niciodată de Stat sau CAP de la autorul comun IM ci a fost transmis moştenitorilor acestuia, motiv pentru care nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991, adică al reconstituirii dreptului de proprietate.
Pentru aceste motive, instanţa constatând că suprafaţa de 2770 m.p. teren intravilan a fost înscrisă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 în Titlul de proprietate nr. 51493/04.01.1994, va admite acţiunea şi va constata nulitatea absolută parţială a acestui titlu de proprietate, respectiv numai cu privire la suprafaţa de 2770 m.p. teren situat în intravilan, parcela 113 a comunei Valu lui Traian, compusă din suprafaţa de 670 m.p. teren arabil (cu vecini: N- DC; E- parcela 112; S- OP şi V-FR ), suprafaţa de 1900 m.p. teren arabil (cu vecini: N- DC; E-JN ; S- DC şi V- intravilan), precum şi suprafaţa de 200 m.p. teren curţi-construcţii (cu vecini: N- DC; E-JN ; S- DC şi V- intravilan).
În conf. cu prev. art. 274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâţii ca părţi căzute în pretenţii, să plătească reclamanţilor suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu expert (600 lei) şi onorariu avocat (1000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanţii IM şi IS , in contradictoriu cu pârâţii AG, IS, şi CJPSDDPATC .
Constată nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 51493/580/04.01.1994, cod 63125, emis pe numele AP , IS şi IM , în calitate de moştenitori ai defunctului IM , respectiv numai pentru suprafaţa de 2770 m.p. teren intravilan situat în parcela 113 compus dintr-o parcelă de 670 m.p., una de 1900 m.p. şi una de 200 m.p. (în total 2770 m.p.).
Obligă pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu expert (600 lei) şi onorariu avocat (1000 lei).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17.02.2009.
Tags: Sentinta civila
SENTINŢA CIVILĂ
Dosar civil nr. 12761/212/2008
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANŢA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2468
Sedinţa publica din data de 10.02.2009
Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect fond funciar, acţiune formulată de reclamantul T L, în contradictoriu cu pârâtii CLPSDDPATOO, CJPSDDPATC.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică, din data de 27.01.2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunţării de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentu a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la data de 03.02.2009 şi apoi la data de 10.02.2009.
INSTANTA
Asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12761/212/2008 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantulTL, în contradictoriu cu pârâtele CLPSDDPATOO, CJPSDDPATC solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea producţiei agricole pe care nu a realizat-o pe suprafaţa de 11,5513 ha teren arabil în anii agricoli 2006 – 2007 şi 2007 – 2008 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este moştenitorul legal al defunctelor TSşi TN calitate în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 1,6666 ha şi respectiv 9,8847 ha teren arabil, cerere ce i-a fost respinsă de CLO, fiindu-i respinsă şi contestaţia prin Hotărârea nr. 472/11.09.2006 a CJC
A arătat reclamantul că instanţele sesizate cu soluţionarea plângerii împotriva hotărârii comisiei judeţene mai sus menţionată, iniţial au respins plângerea sa prin sentinţa civilă nr. 4294/06.04.2007 a JC, iar prin decizia civilă nr. 703/02.08.2007 a TC, a fost casată această sentinţă şi pe fond a fost admisă plângerea sa pârâtele fiind obligate la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,6666 ha teren de pe urma defunctei TS şi pentru suprafaţa de 9,8847 ha teren de pe urma defunctei TN decizie definitivă şi irevocabilă.
A mai precizat reclamantul că a înaintat această decizie a TC în copie legalizată către CLOşi a solicitat emiterea titlului de proprietate şi punerea în posesie pe vechiul amplasament, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 12226/17.08.2007, dar această comisie de fond funciar nu a soluţionat cererea sa, motiv pentru care s-a adresat din nou instanţei, iar prin sentinţa civilă pronunţată de JCîn dosarul civil nr. 9625/212/2008 s-a dispus obligarea CLO să întocmească şi să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâtaCJC, CJCa fost obligată să emită titlul de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie întocmite de CLO şi a actelor prealabile întocmite de aceasta, ambele pârâte fiind obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, hotărâre neexecutată de pârâte, iar faţă de aceste împrejurări, reclamantul susţine că în anii 2006 – 2007 şi 2007 – 2008, nu a putut realiza producţia agricolă la care spera, fapt ce i-a cauzat un prejudiciu însemnat.
În drept, a invocat prev. art. 998 C.civ.
În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză.
În data de 31.07.2008, pârâta CLO, a depus prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în despăgubiri civile promovată de reclamant, arătând că nu există condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale în sensul că nu există faptă ilicită, deoarece comisia locală a respectat procedura administrativă prev. de Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 18/1991, nu există prejudiciu deoarece decizia civilă nr. 703/02.08.2007 a TC a devenit definitivă şi irevocabilă şi a fost investită cu formulă executorie în decembrie 2007 şi nu în anul 2005 – 2007, iar din decembrie 2007, CLO a îndeplinit toate procedurile în vederea punerii în posesie a reclamantului, lipsind astfel şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
A mai arătat pârâta că pe terenul pe care reclamantul susţine că este vechiul său amplasament se va construi „Cartierul Tineretului”, iar PO a efectuat toate demersurile pentru realizarea acestui cartier (cadastru, întabulare, scoatere din circuitul agricol, obţinerea altor avize etc.) urmând ca acest teren să fie lotizat şi repartizat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, în baza Legii nr. 15/2003, motiv pentru care nu s-a putut face reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren şi s-a propus reclamantului reconstituirea dreptului de proprietate pe alte parcele dar acesta a refuzat sistematic, dorind ca reconstituirea dreptului său de proprietate să se facă pe amplasamentul unde se va construi „Cartierul Tineretului”, deşi comisia locală nu recunoaşte acest amplasament ca fiind vechiul amplasament al autorilor reclamantului, vechiul amplasament fiind imposibil de identificat.
A mai arătat pârâta că în data de 03.04.2008, CLO reanalizează posibilitatea de punere în posesie a reclamantului şi de comun acord au hotărât reconstituirea dreptului de proprietate pentru un anumit teren, lipsind astfel culpa comisiei locale cu privire la neexecutarea hotărârii judecătoreşti.
În drept, a invocat prev. art. 115-118 C.pr.civ.
În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În data de 06.08.2008, pârâta CJC a depus prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în despăgubiri civile promovată de reclamant, arătând că nu există condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale în sensul că nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu şi nici raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, invocând aceleaşi motive de fapt ca şi pârâta CLO .
În drept, a invocat prev. art. 115-118 C.pr.civ.
În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4294/06.04.2007 a JC a fost respinsă plângerea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele din cauza de faţă, privind anularea Hotărârii nr. 472/11.09.2006 a CJC , prin care se respinsese cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,6666 ha şi respectiv 9,8847 ha teren arabil de pe urma defuncţilor TS şi TN, această sentinţă fiind modificată în tot prin decizia nr. 703/02.08.2007 a TC, dos. civ. nr. 1689/212/2006, iar pe fond s-a dispus anularea Hotărârii nr. 472/11.09.2006 a CJC, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului astfel:
– 1,6666 ha teren de pe urma defunctei TS;
– 9,8847 ha de pe urma defunctei TN, această hotărâre fiind definitivă şi irevocabilă.
Pentru executarea acestei hotărâri judecătoreşti, reclamantul s-a adresat CLO cu notificarea nr. 14001/17.09.2007 (fila 19), solicitând punerea sa în posesie în parcela PS 443/1/2/1/2. Ulterior, reclamantul a solicitat executarea deciziei nr. 703/02.08.2007 a TC şi prin intermediul executorului judecătoresc VS în dosarul de executare nr. 170/2007 (fila 20-22), pârâta CLO formulând contestaţie la executare, contestaţie respinsă prin sentinţa civilă nr. 3419/25.02.2008 (filele 25-27).
Prin procesul verbal din data de 23.01.2008, pârâta CLO a hotărât de comun acord cu reclamantul TL , ca reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie să se facă în parcela Ps 443/9, lângă „Cartierul Tineretului” şi în parcela Ps 443/8, cu un teren în suprafaţă totală de 11,5513 ha (fila 31-32).
Prin procesul verbal din data de 03.04.2008, pârâta CLO a hotărât înscrierea reclamantului în anexa 22 şi a propus ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă astfel:
1. După autorul TN , cu suprafaţa de 9,8847 ha, s-a hotărât punerea în posesie pe un teren având ca vecini: N – Ps 443/8 şi Ps 443/1/2/1/2 (teren propr. Oraş Ovidiu şi concesionar Boştină Dragoş); E – DN 22C (deschidere 74,13 m); S – teren aferent Cartierului Tineretului şi De 472; V – terenul în suprafaţă de 1,6666 ha din Ps 443/8 ce i se va atribui reclamantului TL , după autorul TS;
2. După autorul TS, teren în suprafaţă de 1,6666 ha, s-a hotărât punerea în posesie pe un teren având ca vecini: N – Ps 443/8; E – teren în suprafaţă de 9,8847 ha din Ps 443/8 care i se va atribui reclamantului după autorul TN ; S – De 472 şi V – Ps 443/8 (filele 38-39).
Prin sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, s-a dispus obligarea CLO să întocmească şi să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâtaCJC , CJC a fost obligată să emită titlul de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie întocmite de CLO şi a actelor prealabile întocmite de aceasta, ambele pârâte fiind obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, hotărâre neexecutată de pârâte.
Cum pârâtele nu au executat efectiv nici decizia nr. 703/02.08.2007 a TC, dos. civ. nr. 1689/212/2006 şi nici sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, adică să emită actul final de executare, respectiv titlul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 9,8847 ha după autorul TN şi pentru terenul în suprafaţă de 1,6666 ha după autorul TS , deşi au emis un act de delimitare a acestor suprafeţe de teren aşa cum s-a arătat mai sus, iar reclamantul a fost de acord cu parcele propuse spre reconstituire, iar de la data emiterii deciziei nr. 703/02.08.2007 a TC dos. civ. nr. 1689/212/2006, a trecut deja o perioadă mare de timp (aprox. 1 an), pârâtele fiind puse în întârziere atât prin somaţia emisă de executorul judecătoresc în dosarul civ. nr. 170/2007, cât şi de drept, hotărârea menţionată fiind definitivă şi irevocabilă de data pronunţării fiind pronunţată de instanţa de recurs şi executorie având în vedere obiectul acesteia – fond funciar, instanţa reţine că cele două pârâte, în mod culpabil nu au executat efectiv hotărârea judecătorească, tergiversând fără motiv executarea, fapt ce a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în imposibilitatea de a folosi acest teren în suprafaţă totală de 11,5513 ha.
Data de la care reclamantul se putea prevala de un drept de proprietate şi ar fi putut folosi suprafaţa totală de 11,5513 ha teren agricol, este data pronunţării deciziei nr. 703/02.08.2007 TC , adică reclamantul putea folosi terenul agricol conform uzanţelor agricole pentru anul agricol 2007 -2008.
Potrivit raportului de expertiză agricolă întocmit în cauză de expert tehnic judiciar specialitatea agricultură, dr. Ing. FI , pentru anul 2007 -2008, reclamantul dacă ar fi avut posibilitatea de a intra în posesia efectivă a terenului, ar fi putut cultiva rapiţă şi ar fi putut obţine un profit de 45.373,04 lei, la această sumă fiind raport prejudiciul reclamantului constând în beneficiul nerealizat.
Prin sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, pârâtele au fost obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, or pârâtele nu au executat nici această sentinţă, daunele cominatorii putând fi transformate în dezdăunări – daune compensatorii – aşa cum s-a reţinut şi de ÎCCJ– Secţiile Unite, în recursul în interesul legii pronunţat în Decizia nr. XX din 1.12.2005, potrivit cu care (citat) „daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată şi cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuşi o modalitate de constrângere ce rezultă din ameninţarea cu o atare executare dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată.
Faţă de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligaţia, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuşi la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluţie nefiind posibilă.
Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăşi valoarea prejudiciului pentru că diferenţa s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăţi în acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert şi nelichid.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum şi că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă şi lichidă, revine instanţei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În atare situaţie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanţa de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii”.
Obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti trebuie aduse la îndeplinire fără excepţie, statul, prin autorităţile sale administrative (cum este cazul pârâtelor în speţa de faţă), fiind răspunzător de îndeplinirea obligaţiei astfel stabilite, iar executarea unei hotărâri, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în caz contrar, dreptul la un tribunal în înţelesul art. 6 din convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inactivă în detrimentul unei dintre părţi (în acelaşi sens fiind şi practica Curţii Europene a drepturilor Omului, ca de exemplu în cauzele Sabin Popescu împotriva României, Tacea împotriva României, Mihai Iulian Popescu împotriva României, Dragne împotriva României, Croitoriu împotriva României).
Având în vedere că pârâtele nu au executat efectiv hotărârile judecătoreşti, reclamantul fiind privat de folosinţa dreptului său de proprietate, stabilind că prejudiciul încercat de reclamant este echivalent cu suma de 45.373,04 lei raportat numai la cultura de rapiţă ce ar fi putut să o obţină şi numai pentru anul agricol 2007 -2008, an în care prima hotărâre a instanţei de recurs menţionată mai sus trebuia executată efectiv, executare ce nu a avut loc din culpa comună a celor două pârâte, având în vedere şi disp. art. 998 – 999 C.civ., potrivit cu care „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” (art. 998), “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”(art. 999), precum şi disp. art. 1003 C.civ., potrivit cu care “Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”, reţinând că pârâtele împreună aveau obligaţia de a executa hotărârile judecătoreşti culpa lor constând în neexecutarea acestora cu bună credinţă şi de îndată, instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 45.373,04 lei, reprezentând daune compensatorii (raportate la c.val. culturii de rapiţă în anul agricol 2007 – 2008) menite să acopere prejudiciul încercat de reclamant ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătoreşti de către pârâte, în mod culpabil, acestea având posibilitatea să se întoarcă cu acţiune în regres împotriva persoanelor vinovate de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti (membrii comisiilor de fond funciar).
În conformitate cu prev. art. 274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâtele ca părţi căzute în pretenţii la plata sumei de 2886 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu expert).
PENTRU ACELEAŞI MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul TL în contradictoriu cu pârâtii CLPSDP ASUPRA TERENURILOR A OO, , CJPSDRP ASUPRA TERENULUI Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 45.373,04 lei, reprezentând daune compensatorii (raportate la c.val culturii de rapiţă în anul agricol 2007-2008).
Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 2.886 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu expert).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10.02.2009.
Tags: Sentinta civila
Sentinţă civilă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEŞTI
JUDEŢUL BACĂU
dosar nr. 4314/270/2008
din 22.09.2008 rezoluţiune contract
SENTINŢA CIVILĂ NR. 3425
Şedinţa publică din data de 9.12.2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREŞEDINTE – NATALIA-PETRONELA VÂLCU
GREFIER – MARIANA GHIHANIŞ
Astăzi a fost pe rolul instanţei soluţionarea cauzei civile pentru rezoluţiune contract, formulată de reclamanta M.M., împotriva pârâtei R.M.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: reclamanta asistată de avocat B. T. şi martorii U.T. şi Ţ. G., lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, avocat B. T. pentru reclamantă depune la dosar ziarul cu care face dovada citării prin publicitate a pârâtei.
Sub prestare de jurământ sunt audiaţi pe rând cei doi martori, declaraţiile fiind consemnate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Avocat B.T. pentru reclamantă solicită a se avea în vedere faptul că pârâta nu şi-a respectat contractul de întreţinere, nu şi-a respectat nici obligaţia de întreţinere lunară la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 3465/2.10.2002. După pronunţarea hotărârii s-a mutat la reclamantă pentru un scurt timp, iar în anul a plecat la muncă în Italia, lăsând-o pe reclamantă în grija unei cunoştinţe care îi făcea doar cumpărături şi pârâta venea la 3 luni. Reclamanta îi dădea pârâtei întreaga pensie împreună cu cuponul. Pârâta făcea scandal, se auzea de afară şi în 6 ani de zile nu a scos-o niciodată afară. În anul 2008 luna august pârâta a plecat definitiv şi a abandonat-o. Pentru aceste considerente, solicită admiterea acţiunii şi desfiinţarea contractului de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.
I N S T A N Ţ A
Deliberând,
Asupra cauzei civile de faţă,
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Oneşti sub nr.4314/270/2008 reclamanta M. M. a chemat-o în judecată pe pârâta R. M., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.1849/2000.
Cererea a fost legal timbrată iar în motivare reclamanta a arătat că pârâta nu-şi respectă obligaţiile contractuale asumate prin contractul de întreţinere de mai sus.
La dosarul cauzei reclamanta a depus: copia contractului autentificat sub nr.1849/2000, copia sentinţei civile nr.3465/2002 a Judecătoriei Oneşti prin care a fost transformată obligaţia de întreţinere în suma de 2,5 milioane lei lunar, decizia de pensionare a reclamantei nr.65652/1994, bilet de ieşire din spital, ale reclamantei.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art.1021 Cod civil.
Pârâta a fost citată prin publicitate deoarece reclamanta a arătat că din vara acestui an prima a plecat în Germania şi nu-i cunoaşte domiciliul.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 19.X.2000 a intervenit între părţi contractul de întreţinere autentificat sub nr.1849 potrivit căruia pârâta s-a obligat să-i acorde reclamantei în schimbul apartamentului proprietatea ei întreţinere şi îngrijire pe tot timpul vieţii, constând în hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, încălzit, iluminat, medicamente, spitalizare şi alte prestaţii în natură după nevoile zilnice, întreţinere evaluată la 4000 lei.
Pentru că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin contractul de mai sus, prin sentinţa civilă nr.3465/29002 a Judecătoriei Oneşti pârâta a fost obligată la plata sumei de 2,5 milioane lei lunar în schimbul întreţinerii.
De la data pronunţării sentinţei civile nr.3465/2002 a Judecătoriei Oneşti relaţia dintre părţi nu a fost normală deoarece pârâta s-a mutat în aceeaşi casă cu reclamanta pentru a nu-i plăti lunar suma de 2,5 milioane lei şi pentru că toată întreţinerea care trebuia acordată de pârâtă să fie suportată din banii reclamantei.
Pe tot parcursul existenţei contractului de întreţinere pârâta a acordat reclamantei întreţinere într-o măsură foarte mică în raport de necesităţile ultimei în sensul că în timp de 6 ani pârâta nu a scos-o din casă, aceasta neputându-se deplasa singură, alimentele erau cumpărate din pensia reclamantei, pârâta contribuind cu prepararea. Starea de fapt este dovedită prin martorele U. T. şi Ţ.G. care au mai arătat că şi datoriile reclamantei erau plătite tot din pensia acesteia dar şi cu o contribuţie mică a pârâtei. Tot aceste martore au mai arătat că pârâta o înjura pe reclamantă, îi vorbea urât şi se plângea că nu mai moare şi că din vara acestui an pârâta a plecat în Germania şi nu a lăsat pe nimeni să o îngrijească pe reclamantă în locul ei, aceasta din urmă primind ajutor de la vecini fără o înţelegere a acestora cu pârâta. Din declaraţiile martorelor de mai sus rezultă că pârâta nu a mai respectat nici obligaţiile contractuale şi nici cele stabilite prin sentinţa civilă nr.3465/2002 a Judecătoriei Oneşti.
Potrivit art.1020 Cod civil condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său şi în conformitate cu art.1021 Cod civil „în acest caz contractul nu este desfiinţat de drept, partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia sau să ceară desfiinţarea ei”.
Din analiza textelor de mai sus rezultă că rezoluţiunea poate opera, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii:
a) una din părţi să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile asumate;
b) neexecutarea să-i fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de mai sus din culpa acesteia, instanţa va constata că acţiunea reclamantei este fondată, urmând în temeiul art.1021-1022 va admite acţiunea şi va dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.1849/2000. Fiind dovedită culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art.274 Cod procedură civilă aceasta va plăti reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E :
Admite acţiunea formulată de reclamanta M. M., domiciliată în Oneşti, … împotriva pârâtei R. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în Oneşti, ….
Dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.1849/19.X.2000.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă obligă pârâta să-i plătească reclamantei 800 lei onorariu apărător.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9.XII.2008.
P R E Ş E D I N T E , G R E F I E R ,
Red. N.P.V. – 19.12.2008
Tehnored. C.M. – 19.12.l2008
Tags: Sentinta civila
Sentinţă civilă
R O MÂ N I A
JUDECĂTORIA O N E Ş T I
JUDEŢUL B A C Ă U
Dosar nr. 307/270/2009 investire filă CEC
Înreg. 15.01.2009
Î N C H E I E R E
Şedinţa publică din data de 04 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREŞEDINTE – GHEORGHE ANDRONACHE
GREFIER – NICOLETA – DALIA VRÎNCEANU
Pe rol fiind cererea formulată de reclamanta S.C. „ G. IFN” S.R.L., cu sediul în Oneşti, …, judeţul Bacău, reprezentată legal de C. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. „ D. O. C.” S.R.L. cu sediul în Tg.Ocna, …, judeţul Bacău, prin care solicită investirea cu formulă executorie a filei CEC seria BA.313 nr. 0 3208594/06.12.2008.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat C.A. reprezentând pârâta, conform împuternicirii avocaţiale nr. 041454, lipsă fiind reclamanta şi reprezentantul acesteia.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, apărătorul pârâtei depune la dosar Încheierea din data de 20.01.2009 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 310/270/2009 şi arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanţa acordă cuvântul pe cererea de investire.
Avocat C.A. reprezentând pârâta solicită respingerea cererii de investire.
Cauza a rămas în pronunţare.
I N S T A N Ţ A
– deliberând –
Asupra cererii de faţă;
Constată că prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, la data de 15.01.2009 sub nr. 307/270/2009, reclamanta S.C. G. IFN S.R.L. Oneşti, a solicitat învestirea cu formulă executorie a filei CEC nr. BA31303208594, emisă la data de 06.12.2008 de către S.C. D. O. C. – S.R.L. Tg. Ocna.
Cererea nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbrată judiciar în cuantum de 1,50 lei.
Reclamanta a depus la dosar, în original şi copie xerox, fila CEC a cărei învestire cu formulă executorie se solicită şi, în copie xerox, justificarea de refuz din data de 06.01.2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că, la data de 06.12.2008, S.C. D.O.C. S.R.L. Tg. Ocna a emis fila CEC seria BA31303208594 pentru suma de 20.000 lei, stipulat la ordin în favoarea reclamantei S.C. G. IFN S.R.L. Oneşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 374 al.1 din Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, „Hotărârea judecătorească sau alte titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie prevăzută de art. 269 al.1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie”.
Corelativ, în art. 376 al. 1 din acelaşi cod, s-a reglementat faptul că „se investesc cu formulă executorie prevăzută de art. 269 al.1, hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile prevăzute de lege”.
Alineatul 1 al art. 374 din Cod procedură civilă a fost modificat, în partea lui introductivă, prin înlocuirea formulării „nicio hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formulă executorie (….)”, cu noua formulare „hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie (….)”, precum şi în partea lui finală, prin introducerea între titlurile executorii ce se execută fără învestirea cu formulă executorie şi a „unor înscrisuri prevăzute de lege”, altele decât încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri prevăzute de lege.
Se poate observa deci, că noul text are semnificaţia de a preciza că formalitatea învestirii cu formulă executorie este necesară pentru orice titlu care se pune în executare, indiferent că este vorba de o hotărâre judecătorească sau alt înscris constatator al creanţei.
Dar, aşa cum s-a prevăzut prin dispoziţiile art.374 al.1 din Cod procedură civilă, de la această regulă au fost stabilite anumite excepţii, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi de alte hotărâri ori înscrisuri determinate de lege.
Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, aceste înscrisuri se pun în executare fără învestirea cu formulă executorie.
Totodată, aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu cele ale art. 3741, introdus prin art. I pct.16 din Legea nr. 459/2006, unde legiuitorul prevede în mod expres că: „Înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie”.
Acest text stabileşte, aşadar, că toate înscrisurile cărora legea le conferă caracterul de titlu executoriu se valorifică fără a se mai impune formalitatea învestirii cu formulă executorie.
În consecinţă, cecul, ca urmare a caracterului lui executoriu stabilit de lege, se pune în executare fără învestirea lui cu formulă executorie.
Astfel, caracterul de titlu executoriu este recunoscut şi cecului prin art. 53 al.1 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia: „Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 48 şi 49”.
Cum, în raport de aceste reglementări, cecul este titlu executoriu, se impune considerarea că prin prevederile cuprinse în art. 3741 Cod procedură civilă, legiuitorul a stabilit că aceste înscrisuri să se execute fără formulă executorie.
Prin urmare, faţă de modificările aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr.459/2006, având în vedere şi dispoziţiile art. 3741 nou introduse, norma juridică inserată în art. 53 al.3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, referitor la competenţa stabilită în sarcina judecătoriilor de a învesti cecul cu formulă executorie, prevăzută de art. 269 din Cod procedură civilă, a devenit caducă.
Mai mult, normele respective nu conţin o prevedere imperativă, în sensul învestirii cecului cu formulă executorie, stabilind doar instanţa competentă pentru a efectua această operaţiune juridică.
Or, condiţiile de fond pentru învestirea cu formulă executorie şi cazurile în care este necesară această învestire în vederea executării silite sunt prevăzute în Cod procedură civilă care, în noua reglementare, exceptează în mod expres de la învestire, înscrisurile cărora legea le recunoaşte valoarea de titluri executorii.
De altfel, formalitatea învestirii cu formulă executorie are ca efect doar comfirmarea faptului că titlul respectiv este susceptibil de a fi pus în executare silită, precum şi inexistenţa formală a eventualelor evenimente suspensive de executare silită. Dar, în cazul cecului, formula executorie este o simplă formalitate, deoarece în esenţa lui, acest titlul este titlu de creanţă, întotdeauna susceptibil de a fi pus în executare silită, iar învestirea lui cu formulă executorie nu poate fi condiţionată de existenţa unui eveniment suspensiv de executare silită, astfel de aspecte procesuale putând fi valorificate doar în procedura opoziţiei la executare.
Pe de altă parte, calificarea ca normă specială a dispoziţiilor art. 53 al. 3 din Legea nr. 59/1934, se impunea instanţelor sub aspectul raportului dintre norma generală şi cea specială, redat în adagiul „specialia generalibus derogant”, numai sub imperiul legii vechi de procedură.
Acesta întrucât, interpretarea coroborată a textelor art. 374 şi 376, în redactarea anterioară modificărilor Codului de procedură civilă prin Legea nr.459/2006, conduce la concluzia conform căreia învestirea cu formulă executorie era condiţia necesară pentru ca atât hotărârile, cât şi înscrisurile să poată fi puse în executare.
Doar în contextul acestor texte, în redactarea anterioară Legii nr. 459/ 2006, dispoziţiile din Legea nr. 58/1934 şi Legea nr. 59/1934, referitoare la învestirea cu formulă executorie a cambiei, biletului la ordin şi cecului, aveau caracterul unor norme speciale.
Acest caracter a fost însă înlăturat, prin Legea nr. 459/2006, când, printr-un articol separat, respectiv, art. 3741 din Cod procedură civilă, legiuitorul a înţeles să confere un regim distinct înscrisurilor cărora legea le recunoaşte caracterul de titlul executoriu, în cazul acestora, punerea în executare silită fiind îngăduită fără învestirea cu formulă executorie.
La această concluzie se ajunge şi din interpretarea istorică a dispoziţiilor legale invocate, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acestor modificări, respectiv, simplificarea procedurilor de executare, prin înlăturarea formalităţilor excesive, tendinţă în dreptul european contemporan.
Prin urmare, fila CEC care constată o obligaţie bănească certă, lichidă şi exigibilă poate fi pusă în executare silită prin cererea adresată direct executorului judecătoresc, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii judiciare necontencioase de învestire cu formulă executorie.
Faţă de cele de mai sus, instanţa,
D I S P U N E :
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. „ G. IFN” S.R.L., cu sediul în Oneşti, …, judeţul Bacău, în contradictoriu cu pârâta S.C. „ D.O. C.” S.R.L., cu sediul în Tg.Ocna, str. T. Vladimirescu bl. D.15, ap. 18, judeţul Bacău.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 februarie 2009.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Red. Gh.A. – 09.02.2009
Tehnored. M.L. – 10.02.2009
Tags: Sentinta civila
Sentinţă civilă
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA O N E Ş T I
JUDEŢUL B A C Ă U
DOSAR NR. 9/270/2009 plângere la contravenţie
ÎNREG. 05.01.2009
SENTINŢA CIVILĂ NR. 617
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Preşedinte – Gheorghe Andronache
Grefier – Nicoleta – Dalia Vrînceanu
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere la contravenţie formulată de petenta S.C. „ T. IFN” D. R., comuna …, în contradictoriu cu intimatul I.R.P.C. GALAŢI – O.J.P.C. Bacău.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată cauza în stare de judecată şi, având în vedere că petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, lasă cauza în pronunţare.
I N S T A N Ţ A
Deliberând,
Asupra cauzei civile de faţă;
Constată că prin plângerea, formulată petenta S.C. T. IFN-S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi anularea procesului – verbal seria XXX-0158378, nr. 334/162/18.12.2008, încheiat de I.R.P.C Galaţi – O.J.P.C. Bacău, pe care îl menţine.
În motivare plângerii petentul arată că a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 1.000 lei pentru pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 18 din O.G. nr. 21/1992, însă sancţiunea, se continuă în motivare, este prematur aplicată, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din O.G. nr. 21/ 1992, precum şi ale art. 2 pct.2 din acelaşi act normativ.
Astfel, conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumatorul este definit ca fiind o persoană fizică sau un grup de persoane constituite în asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează sau consumă produse şi servicii. Deci, persoana fizică nominalizată de intimată trebuie să aibă calitatea de consumator, adică să fi intenţionat să cumpere serviciile petentei. Or, intimata nu a făcut dovada că semnatara sesizării a dorit să aibă calitatea de consumator în raport cu petenta şi, dovedind această calitate, nu i s-a oferit posibilitatea să facă o alegere raţională, în conformitate cu interesele ei.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată, având în vedere că sancţiunea i-a fost aplicată tocmai pentru faptul că nu avea afişate corect preţurile practicate, astfel încât să informeze consumatorii în mod corect şi precis, ca aceştia să poată lua decizia ce îi interesează.
Informarea incorectă, imprecisă şi incompletă nu se referă doar la persoana care a făcut sesizarea, ci la consumatori în general, deoarece toate persoanele care intră în casa de amanet trebuie să fie informate prin mijloacele prevăzute de lege, astfel încât să poată lua decizia de tranzacţionare care să corespundă intereselor lor.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, din analiza cărora instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 18.12.2008 Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – O.J.P.C. Bacău a sancţionat pe petenta S.C. T. I.F.N.-S.R.L. cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 21/1992, încheind în acest sens procesul-verbal seria XXX-0158378, nr. 334/162/2008.
S-a consemnat în procesul-verbal că, în data de 16.12.2008, ora 1200, în urma cercetării aspectelor reclamante de către numita C.M. –O., înregistrată la O.J.P.C. –Bacău cu nr. 2752-R 1924/ 28.11.2008, s-au constatat că la Casa de Amanet „..”, din Oneşti, …, aparţinând S.C. T… IFN –S.R.L., cât şi în exteriorul ei erau afişate următoarele informaţii referitoare la tarife/preţuri amanetare: panoul fotografiat de către petentă se află la exteriorul unităţii şi conţine aceleaşi informaţii ca cele din fotografia ataşată reclamaţiei „Preţ până la 50 lei/gr.AUR”, nefiind menţionate criteriile de evaluare a bijuteriilor şi nici criteriile de acordare împrumut.
În interiorul unităţii sunt afişate următoarele preţuri de amanetare: titlu 585 (14k)= 41 lei/g, titlu 750 (18k)= 46 lei/g, titlu 916(22k)=50lei/g, aur deteriorat=37 lei/g, cu menţiunea: „ Împrumutul acordat se negociază cu clientul conform art. 3 din Regulamentul de funcţionare”.
Tarifele menţionate apar stipulate în Regulamentul de funcţionare nr. 2240/26.06.2008 al S.C. T.IFN S.R.L. Neamţ la pct.2 (a fost prezentată o copie după extrasul din regulament, ataşată la prezentul proces-verbal). De asemenea, s-a prelevat copia de pe afişul din unitate cu preţurile de amanetare practicate, menţionate mai sus. În urma verificării efectuate s-a constatat că, prin decizia nr.3469/29.09.2008, emisă de către petentă, s-a decis modificarea preţurilor de amanetare pe gram bijuterie începând cu data de 29.09.2008, după cum urmează: aur deteriorat = 28 lei/gr., titlu 585=30 lei/gr., titlu 750 = 32 lei/gr., titlu 916=36 lei/gr.. Astfel, la data şi ora controlului unitatea verificată practica preţurile modificate menţionate în decizia nr. 3469/19.09.2008. Preţurile de amanetare practicate nu sunt afişate, consumatorii nefiind informaţi asupra preţurilor luate în calcul la stabilirea sumei împrumutate. Ţinând cont de preţurile practicate, informaţia prezentată pe panoul din exterior (preţ, până la 50 lei/gr.aur) este imprecisă, incorectă, deoarece preţul de amanetare poate ajunge până la 36 lei/gr. (luând în calcul preţurile practicate).
Se constată o neconcordanţă între preţurile afişate şi cele practicate realizându-se o informare incompletă, neprecisă, incorectă a consumatorilor asupra preţurilor de amanetare. Se încalcă prevederile art.18 din O.G. nr.21/1992, modificată.
La analiza din oficiu a legalităţii şi temeiniciei procesului – verbal contestat, conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate a acestuia, procesul – verbal fiind întocmit potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv O.G. nr.2/2001 şi O.G. nr.21/1992.
În drept, instanţa reţine că, potrivit art.18 din O.G. nr.21/1992, consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
În art. 2 pct. 2 din acelaşi act normativ se arată că, prin „consumator”, se înţelege orice persoană fizică sau un grup de persoane fizice constituite în asociaţiei, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
În conformitate cu art.25 din O.G. nr. 21/1992, preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.
Din probele dosarului ( înscrisul de la fila 19 – Regulament de funcţionare începând cu 26.06.2008- Casa de Amanet „…”; înscrisul de la fila 21 – tarife afişate în interiorul unităţii; fila 31 – Decizia nr. 3469/29.09.2008, emisă de petentă ) rezultă că petenta a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionată.
În ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că sancţiunea aplicată petentei este în limitele prevăzute de actul normativ şi este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 al.3 din O.G. nr. 2/2001.
Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând că procesul-verbal este legal şi temeinic încheiat, instanţa urmează a respinge plângerea şi a menţine procesul-verbal.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E :
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. T. IFN-S.R.L., cu sediul în com. …, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi, cu sediul în Galaţi, str. Al. I. Cuza, bl. Cristal, sc. 2, et.2, privind procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria XXX-0158378, nr. 334/162/18.12.2008, încheiat de I.R.P.C Galaţi – O.J.P.C. Bacău, pe care îl menţine.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25.02.2009.
PREŞEDINTE, GREFIER,
RED. G.A. 27.02.2009
TEHNOR.M.L. 27.02.2009
Tags: Sentinta civila
Sentinţă civilă
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEŞTI
JUDEŢUL BACĂU
DOSAR NR.6862/270/2007
Înreg.18.12.2008 împ. bunuri
SENTINŢA CIVILĂ NR.2334
Şedinţa publică din data de 16.09 .2008
Completul de judecată format din :
Preşedinte – Carmen Ciosu ,judecător
Grefier – Eliza Fekete
Astăzi a fost pe rol pronunţarea în cauza civilă pentru împărţire bunuri formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei T. M.
Dezbaterile în fon d au avut loc la data de 10.09.2098 fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N Ţ A
Deliberând,
Asupra cauzei civile de faţă ;
Constată că reclamantul B.V., a chemat-o în judecată pe pârâta T. M. solicitând împărţire bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
Cererea este legal timbrată.
În motivare se arată masa bunurilor compusă din:
– casă formată din 3 camere şi dependinţe din chirpici, tencuită şi acoperită cu ţiglă împreună cu un grajd din lemn şi lut, acoperit cu plăci de azbociment, situat pe terenul de la pct. 2 pe care le evaluăm la 10000 lei.
– suprafaţa de 485 mp teren-construcţii situat în intravilanul satului Prăjoaia, comuna Livezi, tarlaua 14, parcela 426, megieşit cu S. A., drumul satului, B. A. şi B. G. pe care o evaluăm la 2000 lei.
– suprafaţa de 515 mp teren arabil situat în intravilanul satului Prăjoaia, comuna Livezi T. 14, P. 425, megieşit cu S.A., B. V. Gh., B. A. şi B. V. Gh. pe care îl evaluam la 1000 lei.
– apartament format din 2 camere şi dependinţe, situat în Oneşti, str. Libertăţii … cu contractul autentificat sub nr. 1164/27 mai 2003 pe care îl evaluăm la 50000 lei.
– mobilă bucătărie formată din masă cu 4 scaune, bufet şi mască de chiuvetă în valoare de 500 lei.
– combină frigorifică + maşină de spălat + aragaz, pe care le evaluăm la 1500 lei.
– mobilă dormitor formată din şifonier în 2 canate, pat recamier, vitrină, cuier pom, în valoare de 1000 lei.
– 2 televizoare color în valoare de 500 lei.
– 2 covoare pluşate în valoare de 200 lei.
– bibliotecă cu 5 corpuri + canapea în valoare de 1000 lei.
– 2 plăpumi + 3 seturi lenjerie + 4 perne în valoare de 500 lei,
calităţii de foşti soţi, însă nu specifică care este cota legală de împărţit.
La rândul său, pârâta, în termen legal formulează întâmpinare cerere reconvenţională legal timbrată.
Arată că la casa din comuna Livezi, au efectuat îmbunătăţiri cu banii dobândiţi din vânzarea unui apartament.
Solicită a se reţine la masa de împărţit şi următoarele bunuri aflate în posesia părţilor:
Bunuri aflate în comuna Livezi, sat …:
– gard la drum lung de 35 ml cu bordură ciment, stâlpi ţeavă şi scândură, în valoare de 2000 lei,
– 2 porţi mari şi una mică din fier şi scândură, în valoare de 500 lei,
– gard interior din scândură, ce desparte curtea de grădină, lung de 25 ml în valoare de 500 lei,
– pompă de apă manuală de 8 m adâncime cu put de ciment, în valoare de 1500 lei,
– gard din scândură la grădină, lung de aproximativ 20 ml, în valoare de 500 lei,
– terasă vie cu forme metalice , în valoare de 250 lei,
Dormitor:
– un Tv color Samsung, în valoare de 400 lei,
– un dublu radio-casetofon, în valoare de 400 lei,
– şifonier cu 3 uşi, în valoare de 250 lei,
– 4 buc. scaune tapiţate, în valoare de 250 lei,
– 2 buc. oglinzi cu noptiere, în valoare de 250 lei,
– 1 tablou nou pictat, în valoare de 100 lei,
– 2 tablouri mici, în valoare de 200 lei,
– o draperie din lemn cu perdea înflorată, în valoare de 200 lei,
– o lustră rotundă, în valoare de 100 lei,
– un covor persan pe jos de 4×4, fond grena, în valoare de 350 lei,
– o traversă mochetă vişinie în dungi, în valoare de 150 lei,
– pat tip studio cu set persan vişiniu pe el, pătură, cearceaf, în valoare de 450 lei,
Camera de zi:
– 4 bucăţi mileuri artizanat şi o faţă de masă persană, în valoare de 300 lei,
– 8 perne, o plapumă, 1 set lenjerie pat, un milieu mare, în valoare de 300 lei,
– un recamier, în valoare de 150 lei,
– 2 buc. mochete albastre în dungi, în valoare de 150 lei,
– o masă cu scaun cu spătar, în valoare de 250 lei,
– o mochetă în dungi, culoare bej, în valoare de 100 lei,
– 2 buc. cuiere pom, în valoare de 150 lei,
– una faţă de masă, în valoare de 80 lei,
– o lustră cu 3 braţe, în valoare de 150 lei,
– 2 buc. mochete roşii în dungi, în valoare de 150 lei,
Bucătărie:
– un aragaz cu 4 ochiuri, în valoare de 350 lei,
– un frigider Arctic, în valoare de 450 lei,
– mobilă bucătărie cu 2 corpuri suspendate, masa cu 2 scaune, dulap, în valoare de 350 lei,
– o perdea cu draperie, în valoare de 150 lei,
Camera neterminată:
– un aragaz cu 2 ochiuri şi butelie, în valoare de 450 lei,
– o draperie cu perdea albă, în valoare de 150 lei,
Grajd:
– 2 buc. butoaie stejar, unul de 150 l şi altul de 300l, în valoare de 250 lei,
– 4 butoaie de 60 l plastic, în valoare de 250 lei,
– o roabă în valoare de 150 lei,
– 10 buc. sape în valoare de 150 lei,
– 4 săpătoare în valoare de 100 lei,
– 4 buc. lopeţi, în valoare de 100 lei,
– 3 buc. greble în valoare de 100 lei,
– 1 buc. canistră, în valoare de 100 lei,
Bunuri în apartamentul din Oneşti- Sufragerie:
– o vitrină din lemn şi sticlă, în valoare de 250 lei,
– un birou din lemn, în valoare de 250 lei,
– 2 fotolii în valoare de 150 lei,
– un set persan vişiniu pe 2 fotolii şi 4 perniţe, în valoare de 200 lei,
– 20 buc. bibelouri, în valoare de 150 lei,
– 2 seturi farfurii masă a 12 persoane de porţelan, unul alb şi altul crem, în valoare de 250 lei,
– 2 seturi servicii cafea, unul arcopal maro şi altul alb, în valoare de 150 lei,
– 3 seturi a 6 persoane pahare, vin, ţuică, şampanie, în valoare de 250 lei,
– o lustră cu 5 braţe în valoare de 250 lei,
– 16 buc. mileuri macrameu, în valoare de 350 lei,
– 3 seturi cuţite, linguri, furculiţe, linguriţe pentru 12 persoane şi un set cuţite lungi cu mâner roşu, în valoare de 250 lei,
Dormitor:
– 4 buc. pilote, albastre şi crem, în valoare de 300 lei,
– o draperie lemn cu perdea, în valoare de 250 lei,
– 2 carpete portocalii, în valoare de 300 lei,
– 2 pături, una roşie şi una maro în valoare de 200 lei,
– 2 scaune cu spătar, în valoare de 300 lei,
– o masă TV cu vitrină, în valoare de 300 lei,
– o lustră cu 2 braţe, în valoare de 200 lei,
Hol:
– 4 buc. tablouri pictate, în valoare de 30 lei,
– draperie lemn şi perdele crem tip Paşcani în valoare de 300 lei
– 3 buc. carpete rotunde, pe fon bej, în valoare de 150 lei,
Bucătărie:
– o draperie şi perdea, în valoare de 250 lei,
– mobilă bucătărie – corpuri recente-2 corpuri suspendate, 2 dulapuri, în valoare de 250 lei,
– un colţar la bucătărie alb cu tapiţerie maro, în valoare de 250 lei,
– 2 carpete, bej şi portocalie, în valoare de 150 lei,
– 6 buc. oale în valoare de 250 lei,
– 2 buc. oale, inox, în valoare de 150 lei,
– o oală roşie de 10 l, în valoare de 100 lei,
– o găleată albă smălţuită, în valoare de 80 lei,
– o cratiţă roşie de 10 l, în valoare de 50 lei,
– 2 lighene emailate la 10 l, în valoare de 80 lei,
– 1 lighean roşu plastic, în valoare de 25 lei,
– 2 ibrice în valoare de 30 lei,
– 2 buc. cratiţe mici, în valoare de 50 lei,
– 1 ceaun în valoare de 30 lei,
– 1 set farfurii de bucătărie, în valoare de 20 lei,
– 2 seturi pahare, unul vin, altul ţuică, în valoare de 100 lei,
– cuier de perete cu dulap încălţăminte, în valoare de 100 lei,
– o lustră tip glob, în valoare de 80 lei,
Bunuri aflate în Oneşti, în posesia reclamantului:
– un autoturism Dacia 1300, cu nr. BC…, an fabricaţie în valoare de 2000 lei,
– solicităm ca uzura acestuia de la data despărţirii în fapt până la momentul evaluării să fie imputată în lotul reclamantului,
– un medalion cu lanţ 10 gr. în valoare de 300 lei,
– un lanţ 3 gr. în valoare de 120 lei,
– 2 verighete a 3 gr.8buc. în valoare de 400 lei,
– o pereche cercei de 4 gr. În valoare de 250 lei,
– 4 inele aur cu piatră a câte 3,5 gr./buc. în valoare de 350 lei.
Prin întâmpinare reclamantul recunoaşte gardul la drum, 2 porţi, mare şi una mică, gard interior din scândură, gard la grădină. Însă arată că terasa cu vie şi pompa de apă sunt a părinţilor săi.
Recunoaşte parţial următoarele bunuri mobile:
Dormitor:
– TV color Samsung,
– dublu radio-casetofon,
– 2 tablouri mici,
– lustră rotundă,
– draperie din lemn,
– Şifonierul cu 3 uşi cerut de pârâtă este al părinţilor mei, preluat odată cu casa. Celelalte bunuri cerute în dormitor nu au existat.
Camera de zi:
– 2 buc. mochete albastre,
– 1 mochetă în dungi,
– faţă de masă,
– 2 bucăţi mochete roşii în dungi,
Recamierul cerut este al părinţilor preluat odată cu casa. Celelalte bunuri nu au existat.
Bucătărie:
– un frigider Arctic şi o perdea cu draperie, celelalte lucruri nu au existat.
Camera neterminată:
– aragazul cu 2 ochiuri, draperie cu perdea albă, butelie nu am avut.
Grajd
– o sapă, un hârleţ, o lopată fără coadă, o greblă şi o canistră de plastic de 20 litri.
Bunuri în apartamentul din Oneşti:
Sufragerie:
– vitrină din lemn şi sticlă,
– birou din lemn,
– 2 fotolii,
– draperie din lemn cu perdea crem,
– set persan vişiniu şi 4 perniţe,
– 6 bucăţi bibelouri,
– 6 farfurii mari şi 6 farfurii mici,
– 2 seturi servicii cafea,
– 2 seturi servicii cafea,
– 2 seturi de pahare de vin şi ţuică (6+6 bucăţi)
– lustră cu 5 braţe,
– 6 linguri + 6 furculiţe + 6 linguriţe,
Dormitor:
– draperie lemn cu perdea,
– 2 carpete portocalii,
– o pătură roşie,
– 2 scaune cu spătar. Celelalte bunuri menţionate nu le-am avut.
Hol:
– 4 bucăţi tablouri. Celelalte nu au fost.
Bucătărie:
– dulap bucătărie,
– draperie şi perdea,
– 2 bucăţi oale,
– cratiţă roşie,
– lighean roşu plastic,
– 2 ibrice,
– 2 cratiţe mici,
– un set farfurii bucătărie.
Autoturismul Dacia 1300 afirmă că a fost vândut în 2007 când erau împreună.
Nu recunoaşte obiectele din aur şi nici bunurile mobile.
La dosar au fost depuse înscrisuri de proprietate şi au fost audiaţi martori.
Instanţa a reţinut prin Încheierea din 09.04.2008:
Părţile s-au căsătorit la 5 decembrie 1979 şi au divorţat prin acord conform sentinţei civile nr. 637/08.03.2007 rămasă definitivă şi irevocabilă.
Au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri cu contribuţie comună: casă compusă din 3 camere în comuna Livezi, sat …, suprafaţa de 485 mp teren curţi-construcţii şi 515 mp teren intravilan satul … conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 76/15.10.1999; apartament cu 2 camere situat în Oneşti conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1164/27.05.2003; bunuri mobile: mobilă bucătărie formată din două corpuri suspendate, două dulapuri, mască chiuvetă, masă, 4 scaune;
– gardul la drum în lungime de 35 ml cu bordură din ciment, stâlpi, ţeavă şi scândură;
– 2 porţi mari şi una mică din fier şi scândură;
– gard interior din scândură, ce desparte curtea de grădină;
– gard din scândură la grădină de aproximativ 20 ml.
– terasă vie ( copertină)
– TV color „Samsung”; dublu radiocasetofon;
– 2 tablouri mici;
– lustră rotundă;
– draperii din lemn;
– faţă masă;
– două cuverturi albastre;
– o mochetă în dungi,
– două mochete roşii în dungi;
– recamier;
– frigider arctic;
– perdea cu draperie,
– aragaz cu două ochiuri;
– draperie cu perdele albe,
– sapă, hârleţ, lopată fără coadă, greblă, canistră plastic 20 l; Aceste bunuri se află în loc. …
– vitrină din lemn şi sticlă;
– birou lemn;
– 2 fotolii;
– draperie lemn cu perdea crem,
– set persan vişiniu şi 4 perniţe;
– 6 bibelouri;
– 6 farfurii mari, 6 mici;
– 2 seturi serviciu cafea;
– 2 seturi de pahare vin şi ţuică (6 bucăţi + 6 bucăţi);
– draperie lemn cu perdea;
– două carpete portocalii;
– o pătură roşie,
– două scaune cu spătar;
– 4 tablouri;
– draperie şi perdea la bucătărie;
– 2 oale;
– cratiţă roşie;
– lighean roşu plastic,
– 2 ibrice;
– 2 cratiţe mici;
– un set farfurii bucătărie;
Va fi reţinut şi autoturismul Dacia vândut de reclamant după separare, după înregistrarea cererii de divorţ la 3 zile pe 5.02.2007.
Cota ? pentru fiecare parte. Cu privire la bunurile proprii, instanţa se va pronunţa la fond.
Pârâta a formulat obiecţiuni cu privire la expertiza în construcţii, contestând valorile bunurilor imobile.
Astfel, expertul a stabilit că valoarea apartamentului cu 2 camere situat în Oneşti, str…. este actualmente de 98946,00 lei, iar casa din localitatea P.-L. de 22.158,00 lei.
Expertiza este judicios întocmită, valorile cuprinse în raport corespund realităţii. S-au făcut propuneri de lotizare.
Expertul constructor a emis să efectueze lotizarea finală.
Instanţa va suplini lipsa şi va constata că valoarea totală a masei bunurilor de împărţit bunuri mobile, autoturism, construcţii şi terenuri este de 127.509 lei.
Valoric, fiecărei părţi îi revin bunuri de câte 63.754 lei.
Casa din localitatea P…a fost a părinţilor reclamantului. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.76/1996 la B.N.P. M.V., părinţii reclamantului le-a vândut părţilor o casă şi suprafaţa de 1000m.p. (485 m.p. curţi-construcţii şi 516 m.p. arabil), contra sumei de 1.000.000 lei şi în schimbul întreţinerii şi îngrijirii pe tot restul vieţii.
Ar fi total nefiresc ca fosta noră (divorţată) să locuiască în casa foştilor socri şi mai mult să-i îngrijească.
Instanţa apreciază că varianta optimă care corespunde intereselor părţilor este varianta I a raportului de expertiză în care reclamantul va primi casa părinţilor şi terenul, pentru apartament plus alte bunuri mobile.
Cererile fiind întemeiate, conform art. 36 din Codul familiei se va admite în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională.
Se va dispune încetarea stării de codevălmăşie conform raportului de expertiză varianta I-a.
Se va respinge ca nedovedit capătul de cerere referitor la restituirea bunurilor proprii.
Pentru egalizarea loturilor, lotul I plăteşte sultă lotului nr.II reclamantului suma de 35.672 lei.
Cu privire la onorariul de expertiză, reclamantul a achitat două onorarii de 700 şi respectiv 500 lei, iar pârâta, două onorarii de câte 450 lei.
După efectuarea compensării şi ţinând seama de cota legală, de ? a fiecăruia, pârâta va plăti reclamantei diferenţă onorariu expert în sumă de 150 lei.
Se vor compensa onorariile de avocat şi taxele judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E :
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul B. V., domiciliat în Oneşti,str…., împotriva pârâtei T. M., cu acelaşi domiciliu.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta T. M.
Dispune încetarea stării de codevălmăşie şi atribuie loturile conform raportului de expertiză întocmit de ing.constructor, completat, conform variantei I, astfel:
Lotul I se atribuie pârâtei şi se compune din următoarele bunuri:
– apartament format din două camere situat în Oneşti, str…, în valoare de 98.946,00 lei; 1 tablou – 11 lei; lustră cu un bec-15 lei; draperii lemn cu perdea-18 lei; 1 buc.faţă masă damasc-7 lei; 1 cuvertură albastră-13 lei;mochetă roşie în dungi-27 lei; vitrină lemn şi sticlă-132 lei; 1 fotoliu fix-42 lei; un set persan vişiniu-10 lei; 3 bibelouri porţelan-24 lei; 6 bucăţi farfurii adânci porţelan – 6 lei; 1 set serviciu cafea porţean-18 lei; un set pahare vin semicristal-16 lei; 1 set pahare ţuică semicristal-11 lei; draperie lemn cu perdea-24 lei; 1 buc.carpetă lână portocalie-65 lei; 1 buc.pătură lână amestec-5 lei; 1 scaun cu spătar – 11 lei;2 tablouri imitaţii ramă lemn-26 lei.
Primeşte bunuri în valoare de 99.426 lei.
Are dreptul la 63.754 lei.
Plăteşte sultă lotului II, suma de 35.672 lei.
Lotul II se atribuie reclamantului şi se compune din următoarele bunuri:
– casă formată din 3 camere, acoperită cu ţiglă, situată în comuna Livezi, sat …,jud.Bacău, în valoare de 17.146 lei;
– grajd în aceeaşi localitate, în valoare de 1085 lei;
– gard la stradă – 550,70 lei;
– gard curte – 93,20 lei;
– gard grădină – 1143,30 lei;
– cortină vie – 2140 lei;
– autoturism Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare BC… – 789 lei;
– 376 m.p. teren curţi-construcţii situat în comuna Livezi, sat …, cu vecinii: N -S. C., E – drum, S – B. A., V- B. G. în valoare de 3008 lei;
– 624 m.p. teren arabil situat în comuna Livezi, sat …, între vecinii: N-S.C., E-drum, S-B. A., V-B. G. în valoare de 1248 lei;
– 2 bucăţi corpuri suspendate – 14 lei;
– 2 bucăţi dulap vase – 30 lei;una masă – 10 lei; 4 bucăţi scaune taburet – 24 lei; mască chiuvetă – 7 lei; TV color Samsung-126 lei; dublu radiocasetofon – 56 lei; 1 tablou-11 lei; 1 buc.cuvertură albastră – 13 lei;
– un buc.mochetă dungi sintetică-15 lei;
– recamier – 65 lei; 1 frigider Arctic 180 litri – 68 lei;
– draperie lemn cu perdea – 18 lei;
– aragaz cu 4 ochiuri – 85 lei;
– draperie lemn cu perdea – 22 lei;
– birou lemn – 52 lei; 1 fotoliu fix – 42 lei; draperie lemn perdea în apartamentul din Oneşti – 24 lei;
– 3 bibelouri porţelan – 24 lei;
– 3 farfurii mici porţelan – 3 lei;
– 1 serviciu cafea – 18 lei;
– 1 serviciu semicristal pahare vin – 16 lei;
– 1 serviciu ţuică semicristal – 17 lei;
– 1 carpetă lână portocalie – 65 lei;
– 1 scaun cu spătar – 11 lei;
– 2 tablouri imitaţie, ramă lemn – 26 lei;
– draperie lemn cu perdea – 13 lei;
– 2 bucăţi oale emailate 4 l – 5 lei;
– 1 buc. cratiţă emailată 4 l – 2 lei;
– 6 farfurii adânci – 3 lei.
Primeşte bunuri în valoare de 28.082,00 lei.
Are dreptul la 63.754 lei.
Primeşte sultă 35.672 lei de la lotul I.
Respinge cererea pârâtei privind restituirea bunurilor proprii.
Obligă pârâta la 150 lei, contravaloarea onorariu expertiză către reclamant.
Compensează onorariile de avocat şi taxele judiciare de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată azi 16.IX.2008, în şedinţă publică.
P R E Ş E D I N T E , G R E F I E R ,
Red. C.C. – 09.10.2008
Tehnored. C.M. – 09.10.2008
Exemplare – 4.
Tags: Sentinta civila