Top

Acţiune în contencios administrativ. Inadmisibilitate

Prin cererea înregistrată sub nr. 164/COM/2005 la Tribunalul Galaţi, reclamantul J.N. a chemat în judecată pe pârâtul C.C.O., executor judecătoresc al B.E.J.T., solicitând să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.006.285 lei, reprezentând cheltuieli de judecată de la debitorul E. N. din 4 dosare de executare silită. În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că solicită suma de 20.006.285 lei de la executorul judecătoresc în baza dispoziţiunilor Legii 29/1990, pentru că a refuzat nejustificat să îndeplinească executarea hotărârii judecătoreşti.

Prin tergiversarea executării pârâtul a adus atingere Justiţiei Române, iar reclamantului în calitate de creditor i-a cauzat daune materiale şi morale.

În apărare pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând excepţia calificării greşite a acţiunii motivat de faptul că executorul judecătoresc nu este autoritate a administraţiei publice centrale, pe cale de consecinţă nu este supus regimului Legii 554/2004.

De asemenea a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi arătând că acţiunea are un caracter civil în pretenţii cu o valoare de sub 10.000.000.000 lei, deci competenţa aparţine Judecătoriei.

S-a mai invocat şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi motivat de faptul că intimatul îşi are sediul în Tulcea, astfel că judecarea cauzei ar urma să fie declinată în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pârâtul a mai arătat prin întâmpinare că toate dosarele de executare ale reclamantului sunt perimate având în vedere lipsa de stăruinţă în executare mai mult de 6 luni a creditorului.

Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 399 alin.1 din C. proc. Civ. împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Potrivit art. 5 al.2 Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Funcţie de aceste considerente, s-a apreciat că acţiunea reclamantului este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârât, instanţa le-a respins ca nefondate, executorii judecătoreşti fiind asimilaţi autorităţilor publice în sensul Legii 554/2004 fiind autorizaţi să desfăşoare un serviciu public.

Potrivit art. 10 alin. 3, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celui de la domiciliul pârâtului.

Aşa fiind, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă, iar excepţiile invocate ca nefondate, prin sentinţa civilă nr.239/2005.

Î m p o t r i v a acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare recurentul a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, că instanţa nu a ţinut seama de probele administrate din care rezultă că acţiunea sa este fondată, pârâtul cauzându-i prejudicii neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 304/1 C. proc. Civ., Curtea a apreciat că recursul nu este fondat.

În urma analizei complete şi critice a probelor administrate şi aplicării dispoziţiilor legale în materie, instanţa a pronunţat în cauză o soluţie legală şi temeinică, a cărei reformare nu se impune.

În mod corect, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului iese de sub incidenţa prevederilor Legii nr.554/2004, reclamantul având deschisă o altă procedură judiciară pentru valorificarea pretenţiilor sale. Astfel, acesta putea contesta actele de executare silită pe calea unei acţiuni de drept comun în condiţiile art. 399 şi urm. din C. proc. civ. şi nu printr-o cerere întemeiată pe dispoziţiunile speciale privitoare la contenciosul administrativ.

Ca atare, celelalte susţineri ale reclamantului sunt irelevante atât timp cât acesta nu a uzat de calea prevăzută de lege.

Constatând că nu există alte motive de nelegalitate a sentinţei recurate, de natură a putea fi luate în discuţie chiar şi din oficiu, în temeiul art.312 C. proc. Civ. Curtea a respins recursul ca nefondat.

Etichete: