Top

Omorul – art.174 Cod penal. Lovituri cauzatoare de moarte – art.183 Cod penal. Diferenţieri.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor se diferenţiază de cel al infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prin latura subiectivă a acestora, respectiv, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările ei, infracţiunea de omor realizându-se cu intenţie directă sau indirectă, în timp ce infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte se caracterizează prin aceea că acţiunea de lovire se realizează cu intenţie, iar rezultatul mai grav – moartea victimei – se produce din culpă, situaţie denumită preterintenţie.

Prin Sentinţa penală nr.549 din 30.10.2007 dată în dosarul nr.1241/121/2007, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit. a şi b din Codul penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art.174 al.1 din Codul penal.

În baza art.71 Cod penal, a aplicat inculpatului M. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit. a, b şi c din Codul penal.

Conform art.350 Cod procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului M. V., iar potrivit art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 16.01.2007 la zi.

În baza art.14 Cod procedură penală, combinat cu art.998 Cod civil, a obligat pe inculpatul M.V. la plata sumei de 289,25 lei cu titlu de despăgubiri civile şi la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. M., respingând restul pretenţiilor civile solicitate de aceasta.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.6/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art.174 al.1 Cod penal.

În fapt s-au reţinut următoarele:

Victima B. G. şi inculpatul M.V. locuiau în oraşul B., judeţul G. şi se cunoşteau din vedere.

În vara anului 2006, între ciobanii angajaţi la stâna inculpatului şi victimă au avut loc unor multe conflicte, motivul fiind zona unde păşteau animalele.

În ziua de 10.01.2007, în jurul orelor 15.00, victima B.G. şi martorul A.V. S. au mers la punctul „V–C” pentru a tăia lemne de foc dintr-o pădure de salcâmi. În acest sens, victima a luat de la domiciliu o secure şi un ferestrău (joagăr).

Cei doi s-au oprit la marginea pădurii şi imediat s-au apucat de tăiat copaci. Victima s-a dezbrăcat de geacă, a luat toporul şi s-a apucat de lucru, iar martorul A.V. S. a luat şi el fierăstrăul şi a început să taie copacii mai subţiri.

În acest timp, inculpatul M.V., împreună cu soţia sa şi cu martorii N.G. şi N. M., se întorceau cu căruţele din zona „V–M.”, unde au tăiat lemne.

Când au ajuns în punctul „V–C” au auzit zgomote de topor şi au oprit căruţele.

Întrucât în zona respectivă se afla şi pădurea moştenită de inculpat de la tatăl său, martora M.L., urmată la mică distanţă de inculpat, s-au deplasat către locul unde veneau zgomotele, pentru a vedea cine taie lemnele.

Atât martora cât şi inculpatul i-au recunoscut imediat pe cei care tăiau, ca fiind A.V.S. şi B.G.

Martora a început să le adreseze reproşuri celor doi în legătură cu faptul că taie lemne dintr-o pădure ce nu le aparţinea.

La vederea inculpatului şi a martorei, victima B.G. şi martorul A.V. şi-au luat hainele de jos şi uneltele, au abandonat lemnele şi au fugit spre râpa din apropiere.

Deşi şi-a dat seama că victima şi martorul nu tăiau copaci din pădurea sa, ce este situată mai în interior, inculpatul a fugit totuşi după ei. Victima şi martorul au coborât în râpă, fiind însă urmăriţi îndeaproape de inculpat, care avea asupra sa biciul.

În timp ce martorul a reuşit să scape, victima B.G. a fost ajunsă şi prinsă de inculpat la circa 15 metri adâncime faţă de malul râpei.

Inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a smuls din mâna victimei securea şi, reproşându-i că a venit la furat lemne, i-a aplicat o lovitură cu coada acesteia în zona capului.

Victima B.G. şi-a ferit capul, iar coada toporului i-a lovit doar umărul şi i-a şters obrazul stâng.

În continuare, victima B.G. a ripostat, încercând să-l lovească şi ea pe inculpat, dar întrucât era mai în vale decât acesta, nu a reuşit. Atunci, inculpatul a împins-o pe victimă cu mâna în zona pieptului, iar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut spre fundul râpei, rămânând căzută la pământ.

În momentul incidentului, victima avea pe cap un fes din material textil de culoare neagră, care i-a căzut când a fost lovită de inculpat.

Toate acestea au fost văzute şi de martora M.L., care în momentul când soţul ei a coborât în râpă, a mers şi ea la malul râpei să vadă ce se întâmplă.

În continuare, inculpatul, urmat de soţia sa, s-au întors la căruţă. În drum spre căruţă, inculpatul a luat un salcâm tăiat, l-a cărat în spate câţiva metri şi apoi l-a abandonat la marginea pădurii.

Fiind întrebat de martorii N.G. şi N.M. cine erau cei care tăiau lemne, inculpatul le-a relatat că este vorba de A.V. şi B.G. şi că acestuia din urmă i-a aplicat o palmă, i-a luat securea şi l-a împins în râpă.

După aceasta atât familia M., cât şi familia N., au urcat în căruţele lor şi s-au îndreptat către casă.

Pe drum, cei patru s-au întâlnit cu martorul B.M. – fratele victimei – Inculpatul i-a spus că s-a certat cu victima B.G., pentru că tăia copaci din pădurea lui şi din această cauză i-a aplicat o lovitură cu palma şi i-a luat securea. Totodată, inculpatul i-a arătat martorului securea pe care i-o luase lui B G.

Între timp, constatând că victima B.G. nu s-a mai întors la domiciliu, martorul AVS a plecat în căutarea acesteia, găsind-o în cele din urmă, pe fundul râpei, decedată. Dându-şi seama că victima a fost omorâtă de inculpat, martorul a anunţat imediat organele de poliţie şi rudele victimei.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că:

– moartea victimei BG este violentă;

– ea se datorează şocului hemoragic consecutiv unei hemoragii interne masive, prin ruptură hepatică;

– leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, fără să fie exclusă posibilitatea producerii prin cădere-rostogolire pe un plan înclinat cu denivelări;

– între leziunile traumatice şi decesul victimei se stabileşte legătura directă şi necondiţionată de cauzalitate;

– leziunile şi moartea victimei pot data din 10.01.2007;

– toate leziunile traumatice descrise au caracter vital;

– sângele recoltat victimei nu conţine etanol şi aparţine grupei sanguine AII (raport de constatare medico-legală f.13-21 ds.u.p.).

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat că râpa unde a fost găsită decedată victima are o adâncime de aproximativ 45 metri şi cu înclinaţie a malurilor de aproximativ 60 de grade, ambele planuri fiind foarte abrupte, de la marginea râpei spre baza acesteia sunt mai multe urme de încălţăminte; la o distanţă de circa 15 metri spre baza râpei, a fost găsit un fes din material textil de culoare neagră, care s-a stabilit că aparţine părţii vătămate.

De asemenea, din locul unde a fost găsit fesul şi până la baza râpei a fost găsită victima, s-a constatat existenţa mai multor arbuşti de salcâm cu crengile rupte proaspăt, iar solul răscolit de urme de încălţăminte.

Cu ocazia examinării securii cu care inculpatul a lovit-o pe victimă, s-a constatat pe coada acesteia, lungă de aproximativ 80-90 cm, o porţiune aşchiată la aproximativ 20-25 cm de capăt, între care se aflau câteva fire textile de culoare neagră, care provin de la fesul pe care victima îl purta pe cap în momentul incidentului.

În faza de urmărire penală B.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON), reprezentând cheltuieli cu înmormântarea şi pomenirea soţului său B.G.

În faza de cercetare judecătorească B.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul M.V. a recunoscut parţial comiterea faptei.

Astfel, a arătat că în ziua de 10.01.2007, împreună cu soţia sa, martora M. L. şi cu familia N au fost programaţi să ia lemne din punctul „Valea şase” –Milionari.

În jurul orelor 15,30-16 au terminat de tăiat lemne şi au plecat spre casă iar când au ajuns în zona „V.C.” au auzit zgomote ca şi cum cineva tăia copaci, au oprit căruţa la marginea pădurii iar martora M.L. a plecat imediat către zona de unde se auzeau zgomotele. Inculpatul a declarat că a urmat-o pe martora M.L. având biciul în mână.

Martora M.L. a început să strige la cei care tăiau şi când inculpatul a ajuns acolo, cei doi care tăiau lemne şi-au luat hainele de jos şi au fugit.

Inculpatul a precizat că imediat ce i-a văzut pe cei doi indivizi i-a recunoscut, aceştia fiind A.V. şi B.G.

A mai arătat că, în momentul în care aceştia au fugit, A.V. avea în mână joagărul iar B.G. avea securea.

A precizat totodată că întrucât G.B. alerga mai greu, a reuşit să-l ajungă, după ce acesta a coborât câţiva metri în râpă, l-a întrebat pe B.G. de ce taie din pădure iar acesta i-a răspuns că nu taie din pădurea inculpatului.

Inculpatul a precizat că, de altfel, şi-a dat seama că pădurea de unde tăiau cei doi nu era a lui, întrucât cei doi tăiau la marginea pădurii, iar tatăl inculpatului are pădurea mai spre interior.

Inculpatul a declarat că, după schimbul de replici pe care l-a avut cu B.G., în timp ce se aflau la câţiva metri spre interiorul râpei, B.G. a ridicat securea pentru a-l lovi iar inculpatul, care se afla într-o poziţie mai înaltă decât B.G., a prins securea cu ambele mâini şi după o scurtă luptă a reuşit să i-o smulgă din mână, după care i-a aplicat o palmă puternică peste faţă iar acesta a căzut spre fundul râpei, câţiva metri.

A mai declarat inculpatul că ulterior a urcat pe mal, unde se afla soţia sa, martora M.L., şi împreună cu aceasta a plecat la căruţă, iar apoi s-au îndreptat spre casă urmaţi de familia N.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală arătând că B.G. a ridicat securea pentru a-l lovi iar el a încercat să se apere împingându-l cu palma peste faţă, moment în care B.G. a dat drumul la secure şi i-a luat-o inculpatul, iar victima a căzut în râpă.

Ulterior, victima B.G. s-a ridicat şi i-a spus că o să-l prindă tatăl şi fratele său.

Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 al .1 Cod penal, în infracţiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, şi în această încadrare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. e Cod penal, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 44 Cod penal.

Cererile nu au fost primite de către instanţa de fond pentru următoarele considerente:

Tribunalul Galaţi a reţinut că retractarea de către inculpat în faţa instanţei a declaraţiilor date în cursul urmăririi penale cu motivarea că ar fi fost supus la violenţe psihice nu trebuie acceptată necritic, prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal şi se minimalizează necesitatea şi importanţa urmăririi penale. Este cunoscut că, de regulă, declaraţiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal în momentele iniţiale ale urmăririi penale, precum şi cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să conceapă strategia de apărare.

Pentru a produce efecte, revenirea inculpatului asupra declaraţiilor date anterior trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi totodată să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Prima instanţă a constatat, raportat şi la considerentele anterior expuse, că în cauză, inculpatul nu a motivat temeinic revenirea sa asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, afirmaţia referitoare la faptul că procurorul care l-a audiat a încercat să îl învinovăţească neconstituind o motivare temeinică a atitudinii oscilante a inculpatului.

Totodată, s-a constatat că declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Susţinerile inculpatului în sensul că victima a încercat să-l lovească cu securea, dar el a reuşit să i-o smulgă din mână, după care i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă iar victima a căzut spre fundul râpei câţiva metri sunt contrazise de declaraţia martorei M.L., soţia inculpatului.

Referitor la declaraţiile date pe parcursul procesului penal de această martoră, s-a constatat că şi aceasta, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, cu motivarea că a fost anchetată două zile la poliţie şi obligată de poliţist să scrie ce îi spunea acesta iar procurorul a transcris aceste declaraţii şi nu a întrebat-o nimic şi nu a ştiut ce trebuie să spună.

A susţinut contrar celor declarate în faza de urmărire penală că victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu securea, inculpatul s-a apărat şi i-a luat securea din mână şi i-a dat victimei o palmă peste barbă. Victima s-a rostogolit de câteva ori înspre râpă, după care s-a ridicat şi i-a ameninţat că îi va pune pe tatăl şi pe fratele său să îi omoare.

A mai declarat ulterior, că probabil inculpatul când i-a luat securea din mâna victimei a atins-o pe aceasta cu coada securii, însă nu ştie exact, pentru că nu se uita la inculpat şi la victimă ci se uita la cai să nu plece.

S-a constatat că, în faza de cercetare judecătorească, martora a declarat aspecte contradictorii, nu a putut să susţină până la capăt afirmaţiile–susţineri care sunt contrazise cu privire la anumite aspecte, chiar şi de declaraţiile inculpatului.

Pe de altă parte, martora nu a motivat temeinic şi nu a putut dovedi convingător motivul pentru care a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, motiv pentru care s-a dat eficienţă declaraţiei martorei dată în faţa procurorului, în faza de urmărire penală, luată cu respectarea condiţiilor prevederilor de lege (referitor la aplicarea disp. art. 64 al .2 Cod penal s-a precizat anterior că nu se impune a se da eficienţă pentru considerentele expuse).

cunoştea foarte bine locul, cunoştea adâncimea râpei şi prin urmare, putea şi trebuia să îşi dea seama că împingând-o pe victimă în râpă, exista posibilitatea ca aceasta să moară.

Mai mult decât atât, după ce a împins-o în râpă pe victimă, inculpatul a plecat, abandonând-o pe aceasta.

Nici cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. e Cod procedură penală întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 Cod penal nu a putut fi primită de către Tribunalul Galaţi.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 al. 1, 2 Cod penal privind legitima apărare.

S-a reţinut că inculpatul este cel care a iniţiat atacul, venind cu biciul în mână în pădurea care nu îi aparţinea (inculpatul arătând în declaraţiile date în faza de urmărire penală, că şi-a dat seama că martorul A şi victima nu tăiau lemne din pădurea lui, întrucât cei doi tăiau lemne la marginea pădurii, iar tatăl său are pădurea mai spre interior). În momentul în care martorul A şi victima l-au văzut venind pe inculpat –astfel cum declară şi inculpatul şi-au luat hainele de jos şi au început să fugă.

Astfel, deşi victima a fugit, pentru a evita un conflict cu inculpatul, aceasta a urmărit-o, a coborât după ea în râpă, a dezarmat-o de secure, a încercat să o lovească cu securea în cap, şi ulterior a împins-o în râpă.

Aşadar, victima nu era înarmată la momentul în care a fost lovită, ulterior a fost împinsă într-o râpă adâncă de 45 metri, cu o înclinaţie a malurilor de aproximativ 60 de grade, ambele planuri fiind foarte abrupte-şi ulterior abandonată.

În drept, Tribunalul Galaţi a constatat că fapta inculpatului M.V., care în ziua de 10.01.2007, pe fondul unui conflict spontan, în timp ce se afla în pădure pe raza oraşului B, Jud. G, a lovit-o pe victima B.G. cu coada securii în zona capului, după care a împins-o într-o râpă abruptă şi adâncă, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzute de art. 174 al .1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatul M.V. prin această hotărâre, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a aplicat inculpatul şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3(trei) ani după executarea pedepsei principale.

În privinţa pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 Cod penal, prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală, B.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON) reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenirea soţului său B.G..

Împotriva sentinţei penale nr.549/2007 a T G au declarat apel inculpatul M.V. şi partea civilă B.M.

Inculpatul M.V., prin apărător, solicită admiterea apelului, casarea sentinţei instanţei de fond şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice date faptei săvârşite din infracţiunea de omor, prevăzută de art.174 al.1 din Codul penal, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, şi, în această încadrare să se dispună achitarea sa în baza dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.e din Codul penal, în cauză fiind incidente disp.art.44 din Codul penal, respectiv săvârşirea faptei în legitimă apărare.

Aceste solicitări le-a făcut şi cu ocazia judecării cauzei în fond.

A motivat că a aplicat victimei B.G. doar o lovitură cu palma şi că, deşi la plecare, aceasta era în picioare proferându-i ameninţări, nu îşi explică cum a căzut în râpă şi că în orice caz, nu a avut intenţia de a omorî victima.

De asemenea, arată că lovitura cu palma aplicată victimei, în urma provocării acesteia, care a încercat iniţial să-l lovească pe inculpat cu toporul şi că faţă de această atitudine, consideră că s-a aflat în legitimă apărare.

Apelul inculpatului este nefondat, pentru cele ce urmează:

Cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice date faptei, din infracţiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, în mod corect instanţa de fond a respins această cerere, întrucât cele două infracţiuni se diferenţiază prin latura subiectivă a acestora, respectiv, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările ei, infracţiunea de omor realizându-se cu intenţie directă sau indirectă, în timp ce infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte se caracterizează prin aceea că rezultatul mai grav, în cazul de faţă, moartea victimei, se produce din culpă, situaţie denumită în doctrină preterintenţie.

În situaţia de faţă, din declaraţiile iniţiale ale inculpatului şi ale soţiei acestuia, martora M.L., reiese că inculpatul a lovit victima cu coada unui topor, pe care îl smulsese acestuia din mână, în zona capului şi a umărului, după care, a împins-o într-o râpă adâncă de 45 de metri şi cu o înclinaţie de 60 de grade.

Din expertizarea toporului cu care inculpatul a lovit victima, au fost găsite pe coada acestuia fire textile aparţinând fesului pe care victima îl avea pe cap, fire textile ce nu s-ar fi găsit dacă inculpatul nu ar fi aplicat o lovitură suficient de intensă.

Nu poate fi reţinută susţinerea inculpatului că nu ar fi intenţionat să omoare victima, întrucât, faţă de obiectul cu care a lovit, zona vizată, respectiv capul victimei, precum şi faptul că a împins-o pe aceasta într-o râpă abruptă a cărei adâncime o cunoştea, fiind localnic, coroborat cu atitudinea acestuia de nepăsare, constând în părăsirea victimei, conduce la ideea că inculpatul a acceptat posibilitatea ca victima să moară, intenţia sa fiind indirectă, modalitate cerută de lege pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de omor.

Revenirile ulterioare asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, nu au fost temeinic justificate şi probate, astfel că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, neputând fi reţinute de instanţă.

Cu privire la susţinerea inculpatului că ar fi săvârşit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea sa în baza disp.art.10 lit.e din Codul de procedură penală, din întreg probatoriul reiese că inculpatul a fost acela care a iniţiat atacul, venind către victimă cu biciul în mână, urmărind-o apoi când aceasta a început să fugă, după care, în condiţiile în care aceasta nu mai era înarmată, a lovit-o cu coada toporului şi a împins-o în râpă, situaţie ce nu se încadrează în cerinţele art.44 din Codul penal potrivit cărora fapta inculpatului a fost săvârşită pentru a înlătura un atac material, direct şi injust din partea victimei.

Faţă de aceste considerente, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, s-au respins apelurile declarate de inculpatul MV şi de partea civilă B.M., ca nefondate şi le-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispoziţiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.

Întrucât inculpatul M.V. se află în stare de arest preventiv, conform art.383 alin.2 Cod procedură penală, art.350 Cod procedură penală, Curtea a menţinut starea de arest preventiv şi a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 16.01.2007 la zi (11.02.2008).

Etichete: