Cerere de încredinţare minor. Protejarea interesului superior al copilului este principiul care trebuie aplicat atunci când se hotărăşte căruia dintre părinţi va fi încredinţat minorul spre creştere şi educare.
Dosar nr. 2796/233/2009
Sentinţa civilă nr. 6472 din 22 Iulie 2009
Titlu:
Cerere de încredinţare minor. Protejarea interesului superior al copilului este principiul care
trebuie aplicat atunci când se hotărăşte căruia dintre părinţi va fi încredinţat minorul spre creştere şi
educare.
Hotărârea:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 26.02.2009 sub nr.
2796/233/2009 reclamantul F S G a chemat în judecată pe pârâta C F, solicitând instanţei ca prin
hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună să-i fie reîncredinţată minora F M R spre creştere şi
educare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că din căsătoria părţilor a rezultat minora F M R şi în
urma divorţului a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei.
Arată reclamantul că la acest moment pârâta este plecată la muncă în străinătate, iar copilul
este lăsat în grija bunicilor materni, care nu se ocupă în mod corespunzător de ea.
Mai arată reclamantul că nu poate să-şi viziteze minora deşi i-a fost stabilit în acest sens un
program de către instanţa de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 44 C.fam.
Legal citat, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând instanţei respingerea cererii ca nefondată.
Pârâta a arătat că reclamantul a manifestat un dezinteres total în ceea ce priveşte creşterea şi
educarea minorei, care a locuit de când s-a născut la bunicii materni. Mai mult, reclamantul a refuzat să
restituie obiectele vestimentare ale minore, astfel că a fost nevoită să formuleze acţiune în instanţă.
Minora refuză să-şi vadă tatăl întrucât a fost martora unor scandaluri şi a perceput atitudinea
violentă a reclamantului, astfel că aceasta s-a speriat, a căpătat o teamă sporită de a merge la
domiciliul reclamantului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 115 C.pr.civ.
Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri, proba testimonială cu
martorii C P şi N A, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, renunţându-se la
audierea martorilor F C şi C M.
La solicitarea instanţei Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Galaţi a întocmit şi
depus la dosar referatul de anchetă socială la domiciliile părţilor.
În condiţiile art. 44 raportat la art. 42 alin. 1 C.Fam. instanţa a audiat-o pe minora F M R în
Camera de Consiliu la data de 14.07.2009.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Minora F M R, născută la data de 23.08.2003, este fiica reclamantului şi a pârâtei, născută în
timpul căsătoriei acestora, desfăcută prin sentinţa civilă nr. 9671/14.11.2007 a Judecătoriei Galaţi (f.11-
13ds.).
Prin această hotărâre s-a dispus şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorei către
mama sa, pârâta din prezenta cerere, precum şi obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere
în favoarea minorei, de la data pronunţării şi până la majoratul copilului.
Cererea reclamantului este întemeiată pe art. 44 din Codul Familiei, care prevede că se poate
cere modificarea măsurilor luate de instanţa învestită cu desfacerea căsătoriei cu privire la drepturile şi
obligaţiile personale şi patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii doar în situaţia schimbării împrejurărilor
care au fost avute în vedere la luarea acestor măsuri, la cererea părinţilor, a copilului, dacă acesta a
împlinit vârsta de 14 ani sau la cererea autorităţii tutelare.
De asemenea, acest text mai prevede că modificarea măsurilor menţionate se face în condiţiile
stabilite de art. 42 C.Fam.
Din interpretarea textului şi faţă de regulile privind forţa obligatorie a unei hotărâri judecătoreşti,
instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin care se iau măsurile privitoare la
încredinţarea minorilor odată cu desfacerea căsătoriei dintre părinţi are caracter relativ, ea durând până
la schimbarea împrejurărilor de fapt care au fost avute în vedere la luarea acestor măsuri.
Prin urmare, în condiţiile în care nu se poate contesta la acest moment justeţea dispoziţiilor
instanţei învestită cu desfacerea căsătoriei, aceste aspecte fiind discutate în căile de atac prevăzute de
lege împotriva acestei hotărâri, se prezumă că la încredinţarea minorului către mama sa instanţa a
verificat toate împrejurările legate de interesul minorei de a primi o bună educaţie, de a beneficia de
afecţiune şi condiţii optime de viaţă şi instruire, motiv pentru care în prezenta cerere reclamantul poate
solicita încredinţarea copilului către ea doar dacă mama sa, pârâta, nu îi mai poate asigura toate aceste
condiţii enumerate mai sus şi creşterea şi educarea sa au de suferit din acest motiv. În acest mod,
legea înclină spre menţinerea unei situaţii locative şi familiale a minorei, dacă aceasta îi este favorabilă,
chiar dacă şi celălalt părinte ar avea posibilitatea de a-l îngriji, în scopul de a asigura copilului
stabilitatea necesară atât din punct de vedere familial şi afectiv, cât şi social.
Din ansamblul probator administrat în cauză şi văzând şi dispoziţiile art. 42 alin. 1 C.Fam.
instanţa apreciază că cererea reclamantului nu este întemeiată şi o va respinge ca atare, pentru
următoarele considerente:
Astfel, martorul propus de reclamant, respectiv N A, a declarat că nu ştie cum este îngrijit
copilul de către pârâtă întrucât nu a fost niciodată în casa bunicilor şi că reclamantul îşi iubeşte copilul,
fără însă a arăta în ce mod interesele minorei sunt prejudiciate în îngrijirea mamei sale. De asemenea,
declaraţia martorului propus de pârâtă, respectiv C P, a relevat faptul că mama se ocupă de minoră,
care locuieşte împreună cu acesta şi bunicii materni, care o ajută cât timp este plecată la muncă în
Italia, că pârâta pleacă la muncă doar periodic, că de la data divorţului(din anul 2007) reclamantul a
venit să vadă minora doar o singură dată- în prima zi de Paşti a anului 2009 şi în tot acest interval de
timp reclamantul nu a dat nici măcar un telefon pentru a vorbi cu minora, că minora a locuit de la
naştere cu bunicii materni chiar şi pe parcursul căsătoriei şi că este ataşată sufleteşte de mama sa.
La soluţia ce va fi adoptată de instanţă se vor avea în vedere şi aspectele legate de condiţiile
bune de trai pe care pârâta le oferă minorei, în locuinţa sa (rezultate din concluziile referatului de
anchetă socială) şi nu în ultimul rând poziţia minorei.
Cu ocazia întrevederii cu minora, aceasta a arătat instanţei că doreşte să rămână cu mama sa,
cu care se înţelege foarte bine şi cu care ţine legătura cât este plecată la muncă în Italia, dar nu se
înţelege cu tatăl său şi nu doreşte să-l vadă.
În plus, faţă de vârsta minorei, faţă de faptul că reclamantul s-a trezit brusc după doi ani de la
desfacerea căsătoriei să-şi vadă minora şi să considere că mama nu este în măsură să se ocupe de
creşterea şi educarea pârâtei, faţă de problemele specifice perioadei pe care acesta o traversează,
instanţa consideră că o schimbare a mediului din punct de vedere al educaţiei şi al relaţiilor sociale ar
avea efecte negative asupra sa şi nu pot oferi minorei stabilitatea şi siguranţa necesară unui copil de 6
ani.
Mai reţine instanţa că nici aspectele referitoare la împiedicarea reclamantului de a vedea copilul
în perioadele stabilite prin hotărâre judecătorească nu sunt relevante în cauză şi nu pot fundamenta
schimbarea măsurilor cu privire la minoră, întrucât pe de o parte minora este cea care refuză în mod
vehement să plece cu tatăl său ,iar pe de altă parte aceste împrejurări pot fi rezolvate prin alte mijloace
prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că în prezent interesul minorei este cel mai bine
protejat prin rămânerea sa în îngrijirea mamei sale şi cum acesta este singurul criteriu ce trebuie să fie
avut în vedere la încredinţarea sa şi nu dorinţa părinţilor de a exercita în mod direct drepturile părinteşti
cu privire la acesta, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. instanţa va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei
de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea având ca obiect reîncredinţare minor formulată de reclamantul F S G
domiciliat în Galaţi, în contradictoriu cu pârâta C F domiciliată în Galaţi, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.07.2009.
Publicat de: pe 18 July, 2011 
Categorie: 
