Top

ACŢIUNE CIVILĂ ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢILE ART.5 ALIN.2 DIN TITLUL X AL LEGII NR.247/2005.ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE SAU DE ÎNTREŢINERE.VOINŢA REALĂ A PĂRŢILOR.

JUDECĂTORIA POGOANELE SENTINŢA CIVILĂ NR.629/16.06.2008 ACŢIUNE CIVILĂ ÎNTEMEIATĂ PE DISPOZIŢILE ART.5 ALIN.2 DIN TITLUL X AL LEGII NR.247/2005.ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE SAU DE ÎNTREŢINERE.VOINŢA REALĂ A PĂRŢILOR. Prin acţiunea civilă promovată reclamanţii A.M.şi A.M.au chemat în judecată pe pârâţii V.N.şi V.M.solicitând ca,în temeiul prevederilor art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr.247/2005 să pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul casă de locuit şi teren ce a făcut obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare,cu motivarea că antecontractul s-a încheiat la data de 20.02.2008,că au plătit preţul de 1.500 lei iar pentru diferenţa de 3.500 lei s-au obligat să-i întreţină pe pârâţi pe tot parcursul vieţii şi că, deşi prin clauza înserată în actul încheiat s-au obligat ca în termen de 30 de zile să încheie actul autentic,pârâţii nu s-au conformat. Pârâţii legal citaţi cu menţiunile personal la interogatoriu şi să depună întâmpinare,nu s-au înfăţişat şi nu s-au conformat,împrejurare apreciată de instanţă ca o recunoaştere deplină a pretenţiilor formulate de reclamanţi,în sensul prevederilor art.225 cod procedură civilă. Analizând acţiunea dedusă judecăţii în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză instanţa a reţinut că la data de 20.02.2008 părţile în proces au încheiat un act sub semnătură privată din care reiese că reclamanţii au cumpărat de la pârâţi o casă cu terenul aferent evaluate la 5.000 lei,că au plătit drept preţ suma de 1.500 lei şi că pentru restul de 3.500 lei s-au obligat să le asigure întreţinerea pe tot timpul vieţii,asigurându-le cele necesare unui trai decent şi medicamente în caz de boală,iar după moarte să le facă cele creştineşti conform datinilor. Aşa fiind ,fără a încălca principiul disponibilităţii părţilor din procesul civil,instanţa este obligată să stabilească natura juridică a contractului dintre părţi,respectiv dacă actul încheiat poate fi calificat ca un antecontract de vânzare-cumpărare ,de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere sau de întreţinere. Problema calificării naturii juridice a contractului este deosebit de importantă atunci când se pune problema neexecutării obligaţiei de întreţinere dar şi atunci când se ridică problema interpretării clauzelor din contract-în cel de întreţinere clauzele se interpretează,potrivit regulilor generale,în favoarea debitorului,în cel de vânzare-cumpărare se interpretează în contra vânzătorului. In cauza dedusă judecăţii,întrucât proporţia dintre preţul în bani(1.500 lei) şi valoarea prestaţiei în natură(3.500 lei)este în favoarea celei din urmă,contractul încheiat între părţi este un contract de întreţinere. Instanţa mai reţine că potrivit prev.art.2 alin.1 din titlul X al Legii nr.247/2005,terenurile cu sau fără construcţii,situate în intravilan sau extravilan,indiferent de destinaţia sau de întinderea lor,pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii,încheiate în formă autentică,sub sancţiunea nulităţii absolute şi că drept urmare actul încheiat între părţile cauzei este nul de drept ca şi contract de întreţinere,fiind întocmit cu nerespectarea cerinţei formei autentice prevăzută de lege”ad validitatem”.. Cu toate acestea,este indiscutabil că,din punct de vedere obiectiv,actul lovit de nulitate cuprinde toate elementele unei promisiuni sinalagmatice de întrăinare(consimţământ,capacitate,obiect,cauză),iar în plan subiectiv o asemenea promisiune corespunde unui rezultat economic analog celui voit de părţi şi exprimat prin actul nul. Aşa după cum s-a reţinut pârâţii nu s-au apărat şi nu s-au înfăţişat la interogatoriu pentru a dovedi că şi-au îndeplinit obligaţia de a face inserată în antecontractul încheiat. In raport de cele ce preced instanţa a admis acţiunea ca întemeiată şi a perfectat cu titlu de întreţinere înstrăinarea imobilului în litigiu,sentinţa ţinând loc de act autentic de înstrăinare. In temeiul prevederilor art.77/1 alin.6 din codul fiscal s-a dispus ca o copie a sentinţei să fie trimisă administraţiei financiare competente teritorial în vederea calculării şi încasării impozitului pe tranzacţia imobiliară. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Tags: