Rejudecare în caz de extrădare la cererea condamnatului.

Prin sentinţa penală nr. 513/14.12.2009, pronunţată de Judecătoria Moineşti, în dosarul penal nr. 4124/260/2009 în baza art 522 ind 1 C proc pen, s-a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul B.L.P. născut la data de 28.06.1985, fiul lui V. şi al E., actualmente deţinut în Penetenciarul Bacău.

S-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu, avocat Ş.D..

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei pentru avocat Ş.D..

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea ce formează obiectul dosarului 4124/260/2009 a fost înregistrată cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul B.L.P. împotriva sentinţei penale nr.697/04.12.2007 pronunţată de Judecătoria Moineşti, definitivă prin decizia penală 603/14.10.2008 a Curţii de Apel Bacău.

În motivarea cererilor sale, petentul a arătat că solicită rejudecarea cauzei întrucât a fost condamnat nedrept.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin sentinţa penală nr.697/04.12.2007 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 2870/2007, definitivă prin decizia penală 603/2008 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul Beznă Licuţă Petrişor a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru două infracţiuni, cea de vătămare corporală şi respectiv tâlhărie, în urma revocării liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 7 luni şi 28 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sp. 1890/01.11.2004 a Judecătoriei Moineşti, definitivă prin neapelare la data de 12.11.2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 522/1 Cpp, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului.

Pentru a fi respectata voinţa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durata a procedurii de judecata până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata si pronunţarea în primă instanţă, cât si la judecata în apel si recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauza aceste cai ordinare de atac).

Din examinarea lucrărilor dosarului 2870/2007 al Judecătoriei Moineşti s-a constatat, că petentul Bezna Licuţă Petrişor a fost audiat de către instanţă (fila 299) şi a avut posibilitatea formulării probatoriilor. Inculpatul a luat cunoştinţă de condamnare si a declarat apel, recurs, nefiind însă prezent personal în fata instanţelor de control judiciar.

Ca atare, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin audierea si prezenţa sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, parţial în faza de judecata în prima instanţă, precum si în cadrul judecăţii în apel si, în permanenţă, prin apărători desemnaţi din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispoziţiile art. 522 ind.1 Cod procedură penală.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile si politice si ca art.6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei.

În consecinţă, instanţa a constatat ca cererea de rejudecare a petentului este inadmisibilă în principiu.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel, condamnatul Bezna Licuţă Petrişor, fără să-l motiveze în scris însă, oral a arătat că a lipsit de la prima judecată a cauzei.

Tribunalul analizând hotărârea apelată sub toate aspectele, în fapt, în drept,a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 522/1 C.pr. pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Ori, la termenul de judecată din 04. 12. 2007, inculpatul a fost prezent, a dat declaraţie în faţa instanţei, fiind consemnată şi semnată aceasta (la fila 299 dosar fond) în prezenţa apărătorului ales, d-nei avocat Pintilie Raluca.

Aşadar, inculpatul a fost prezent, i-a fost asigurată apărarea calificată prin apărătorul său, s-au administrat probe în apărarea sa, a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea principiului egalităţii armelor, având aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale, aşa cum le-a avut şi ceilalţi doi inculpaţi din cauza de faţă.

Art. 522/1 C.p.p. are în vedere situaţia unei persoane ce a fost judecată şi condamnată în lipsă (ceea ce presupune lipsa sa de la toate termenele de judecată şi de la dezbateri), situaţie care nu se regăseşte în cauza de faţă, aşa cum am arătat, inculpatul a fost prezent, motiv pentru care a apreciat soluţia dată de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică cu consecinţa respingerii ca nefondat a apelului promovat şi menţinerea hotărârii apelate.

Pentru aceste considerente prin D. p. nr. 22/AP din 21.01.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul – inculpat B.L.P., împotriva sentinţei penale nr. 513/14.12.2009, pronunţată de Judecătoria Moineşti, în dosarul nr. 4124/260/2009.

S-a dispus plata din fondurile MJCL către Baroul Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorar avocat oficiu, pentru av. Burghelea Daniela.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr. pen. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 230 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat recurs în termen legal persoana condamnată Bezna Licuţă Petrişor care este nemulţumită de cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată pe care îl consideră excesiv.

Analizând decizia penală recurată,în raport de motivele invocate cât şi din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 al.3 Cpp, Curtea a constatat că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfăţişa în continuare.

Soluţia privind respingerea cererii de rejudecare a cauzei pronunţată de Judecătoria Bacău, menţinută prin hotărârea atacată este legală şi temeinică.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., a căror aplicare este solicitată de petiţionarul condamnat, rejudecarea după extrădare, la cererea condamnatului, are loc numai în cazul persoanelor judecate şi condamnate în lipsă.

Pentru a fi respectată voinţa legiuitorului, interpretarea corectă nu poate fi decât aceea de a include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Din examinarea lucrărilor dosarului nr. 2870/2007 al Judecătoriei Bacău s-a constatat, astfel cum în mod corect au reţinut şi instanţele anterioare, că inculpatul B.L.P. a fost prezent la un termen de judecată (4.12.2007) pe parcursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, când a şi fost şi audiat în calitate de inculpat.

La judecarea cauzei în apel şi recurs în faţa Tribunalului Bacău şi a Curţii de Apel Bacău inculpatul a lipsit,însă soluţionarea căilor de atac având loc numai după ce s-a dispus legala citare a acestuia, în prezenţa apărătorilor acestuia.

Absenţa sa de la judecarea cauzei în căile de atac s-a datorat voinţei proprii a inculpatului, care nu i-a afectat dreptul la apărare, aceasta fiind reprezentat de un avocaţi.

Ca atare, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin prezenţa sa nemijlocită în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată în primă instanţă, iar în apel şi recurs apărarea sa a fost asigurată în permanenţă prin apărători, fiindu-i astfel inaplicabile dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” şi „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei. Curtea este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenţie se aplică cu mai puţină stricteţe, admiţându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienţa se desfăşoară fără prezenţa celui acuzat (Hotărârea Ekbatani).

Ca atare, soluţia adoptată în cauză este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În consecinţă, Curtea a respins ca nefondat recursul, potrivit art. 38515 pct. 1 lit.b.C.proc.pen.

Tags: Rejudecare în caz de extrădare la cererea condamnatului.