Drept de superficie, caracterizare.
Prin decizia civilă nr. 496/25.10.2004 a Curţii de Apel Iaşi, s-a admis recursul formulat de S.C. „HOFFER IMPEX” SRL Iaşi împotriva deciziei civile nr. 1406/06.10.2003 a Tribunalului Iaşi care a fost recurată.
Prin consecinţă, s-a respins apelul formulat de reclamanta – inculpată.
S.C. „INGERL ROMÂNIA TRADING” SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 24.261/11.12.2002 a Judecătoriei Iaşi pe care a păstrat-o.
S-a reţinut că greşit s-a admis apelul împotriva sentinţei Judecătoriei Iaşi prin decizia civilă nr. 1406/06.10.2003 a Tribunalului Iaşi şi s-a schimbat în parte sentinţa Judecătoriei Iaşi nr. 24.261/11.12.2002, pe care a schimbat-o în parte în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulată de pârâta – reclamantă S.C. „HOFFER IMPEX” SRL în contradictor cu reclamanta – pârâtă vizând constituirea unui drept de superficie privind construcţiile proprietatea S.C. „HOFFER IMPEX” SRL edificate pe terenul proprietatea reclamantei, pe toată durata existenţei lor.
Dreptul de superficialitate este un drept real principal, dezmembrământ a dreptului de proprietate asupra unui teren proprietate unei persoane (superficiar) privitor la construcţia ce se află edificată pe terenul proprietatea altuia, asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie.
Posesia şi folosinţa terenului pe care se află construcţia se exercită în strânsă legătură şi n limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului care se circumscrie cu privire la posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei.
De asemenea, superficiarul mai are dreptul să înstrăineze construcţia fără consimţământul proprietarului terenului, ceea ce defineşte acest drept (de superficie) ca fiind transmisibil prin acte juridice.
Aşadar, fiind un drept perpetuu, evident că acesta există cât timp există construcţia. Dreptul de superficie nu se poate stinge prin schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului, se stinge numai atunci când este desfiinţată construcţia de către superficiar sau când prin convenţie, succesiune sau uzucapiune proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei.
În speţă, S.C. „INGERL ROMÂNIA TRADING” SRL, după pronunţarea sentinţei Judecătoriei Iaşi nr. 24.261/11.12.2002, la 20.01.2002 a vândut terenul în discuţie pe care s-a constituit dreptul de superficie, dar a cest fapt nu poate conduce la încetarea dreptului de superficie, avându-se în vedere toate aspectele relevate în cele ce preced.
Concluzionând, se constată că în mod corect instanţa de fond prin sentinţa menţionată a reţinut că dreptul de superficie este o suprapunere a două drepturi de proprietate aparţinând la doi proprietari diferiţi, proprietatea superficiarului asupra construcţiei şi proprietatea celuilalt titular asupra terenului. Dreptul de superficie este o excepţie de la regula potrivit căreia proprietarul terenului cuprinde şi proprietatea asupra a tot ceea ce se află pe suprafaţa acestuia. Acest drept se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, nestingându-se prin neuz, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.
Decizia comercială nr. 496/25.10.2004