CERINŢE PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII GENERALE A INSOLVENŢEI: EXIGIBILITATEA CREANŢEI MAI MULT DE 90 DE ZILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, Judecător sindic, creditoarea S.C.C S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C.A S.R.L., pentru recuperarea sumei de 210.531,03 lei. În motivare, creditoarea arată că a livrat debitoarei mai multe produse în baza contractului de vânzare cumpărare X/12.08.2009, fiind emise facturi fiscale. Plata facturilor a fost garantată de debitoare cu emiterea unor bilete la ordin, ce poartă aceleaşi date scadente. Produsele au fost livrate de creditoare şi au îndeplinit condiţiile de calitate potrivit documentelor de calitate şi conformitate ale furnizorilor. Livrarea nu a fost contestată, de altfel facturile sunt acceptate prin semnare, ştampilare şi recunoaşterea debitoarei. Între părţi s-a stabilit clar modalitatea de plată a debitului, dar şi termenele de plată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:
În fapt, între creditoare şi debitoare s-a încheiat convenţia X/12.08.2009, privind cumpărarea de către debitoare a unor produse agricole de la creditoare. Produsele au fost livrare debitoarei, aşa cum atestă avizele de însoţire a mărfii.
Ca urmare, creditoarea a emis facturile fiscale nr. …. Ca garanţie, debitoarea a emis şi bilete la ordin cu aceleaşi scadenţe.
Debitoarea nu a făcut dovada achitării acestor sume de bani.
În drept, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, raportat la art. 31 din acelaşi act normativ, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi promovată doar de un creditor îndreptăţit, adică acel creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă mai mult de 90 de zile. De asemenea, potrivit art. 3 pct.12, creanţa creditorului trebuie să aibă o valoare minimă de 45.000 lei.
Exigibilitatea conferă creditorului posibilitatea de a cere executarea silită, se referă la calitatea creanţei de a fi ajuns la scadenţă. Însă Legea insolvenţei a stabilit că nu este suficient ca scadenţa să fie împlinită, ci, pentru declanşarea procedurii, este necesară curgerea unui termen de cel puţin 90 de zile de la data scadenţei.
Or, analizând creanţa creditorului, instanţa constată că părţile au convenit termene de plată în favoarea debitorului, acestea fiind potrivit anexelor la contract, scadenţelor din biletele la ordin şi chiar susţinerii creditoarei de: 15.07.2010, 20.07.2010, 23.07.2010, 25.07.2010. Singurele sume care au scadenţă anterior lunii iulie 2010 sunt de 3481,34 lei şi 6962,69 lei, scadente la 28.08.2009, respectiv la 15.12.2009.
Prin urmare, se constată că de la scadenţa facturilor nr. A/25.08.2009, nr. B/4.09.2009, nr. C/15.09.2009, nr. D/15.09.2009, până la data promovării prezentei cereri a creditoarei(moment la care se analizează condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei) nu au trecut cele 90 de zile prevăzute de art. 3 pct.6 din Legea 85/2006.
Pentru acele din sume scadente în 2009, pentru care a fost depăşit termenul de 90 de zile de la momentul exigibilităţii, care ar putea fi avute în vedere de instanţă, nu este întrunită cerinţa valorii prag reglementată de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006.
Nefiind întrunite cerinţele legii pentru deschiderea procedurii insolvenţei, instanţa va respinge cererea creditoarei, aşa cum a fost formulată, respingând pe cale de consecinţă şi solicitarea de atragere a răspunderii administratorului, atragerii răspunderii penale a organelor de conducere(acţiuni ce nu se pot judeca în afara procedurii speciale a insolvenţei).