CIVIL – PARTAJ BUNURI COMUNE

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.07.2009, sub dosar nr…., reclamanta CG a chemat în judecată pe pârâtul CIA, solicitând în contradictoriu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se declare desfăcută căsătoria încheiată la data de ….., înregistrată sub nr….., înscrisă în Registrul Stării Civile la nr…..de către fostul Consiliu Popular al comunei Brădeanu, jud. Buzău, din vina pârâtului; să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei şi să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a învederat că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de … iar, pe parcursul căsătoriei. au dobândit următoarele bunuri imobile şi mobile: casa cu terenul aferent situată în …, str. Umbrelor nr.23; o combină frigorifică; un covor persan; două covoare persane; mobilă sufragerie; mobilă bucătărie; un aspirator; un televizor.

Pârâtul – susţine reclamanta – este o fire violentă, consumă alcool şi provoacă certuri şi scandaluri, nu se ocupă de gospodărie, nu avea serviciu şi o agresa verbal.

Imobilul casă de locuit cu terenul aferent, aflat în Municipiul …, str. Umbrelor nr. 23 l-au dobândit în cote de contribuţie egală în anul 1991, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…. de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău iar, pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţire la această construcţie, au contractat un credit de 10.000 lei.

Aşadar, arată reclamanta – este vorba de un credit comun şi, prin urmare, de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţi, context în care se solicită obligarea pârâtului la achitarea cotei de ? din rata lunară până la data achitării efective a împrumutului contractat la Piraus Bank, cu dobânzile aferente.

Cum, niciuna din părţi nu are posibilităţi materiale de achitare a sultei, solicită reclamanta scoaterea imobilului la vânzare, conform prevederilor art. 67311 Cod procedură civilă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 37 şi următoarele din Codul familiei; art. 111, 6731 şi următoarele Cod procedură civilă şi celelalte dispoziţii legale în materie.

La termenul de judecată din data de 04.09.2009, instanţa a dispus , în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea capătului de cerere privind divorţul de cel referitor la partajarea bunurilor comune, astfel că, acesta din urmă a fost înregistrată separat sub dosar nr….

În susţinerea cererii disjunse, reclamanta a depus copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…., de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău.

În şedinţa publică din data de 13.11.2009, pârâtul prin apărător ales, a declarat că nu contestă existenţa bunurilor, posesia şi nici preţuirea bunurilor mobile, astfel cum a fost efectuată de reclamantă şi că solicită a-i fi atribuit în natură imobilul – casă de locuit, urmând ca, în acest scop, să identifice sursele pentru plata sultei.

La acelaşi termen, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru iar, la solicitarea părţilor, a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică – specialitatea construcţii, având ca obiect evaluarea şi lotizarea imobilelor casă de locuit şi teren aferent identificate în cererea introductivă, ulterior disjunsă.

În temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat o cerere completatoare (fila 31) solicitând instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului compus din casă şi teren , situat pe strada Umbrelor nr. 23, jud. Buzău şi să fie obligat pârâtul să-i predea următoarele bunuri personale: 4 costume compuse din 4(patru) sacouri, 3 (trei) fuste şi o pereche de pantaloni; o rochie de ocazie de culoare maro; o scurtă de piele de culoare maro închis; 10 fuste diferite culori.

În drept, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, instituirea dreptului de retenţie în favoarea sa , asupra imobilului mai sus identificat, se impune datorită poziţiei pârâtului care a solicitat a-i fi atribuit în lot iar, cu privire la restituirea bunurilor personale, a susţinut că fostul soţ refuză să i le predea.

Cererea de asistenţă judiciară prin scutire de la plata taxei de timbru formulată de petenta CG a fost respinsă de instanţă prin încheierea din dată în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 26.04.2010.

La termenul de judecată din data de 27.04.2010, reclamanta a depus actul procedural denumit „Cerere precizatoare şi completatoare” cu privire la ultimul petit al cererii introductive, în sensul constatării că, părţile au realizat în timpul căsătoriei, la PIRAEUS BANK, pe numele reclamantei, un credit de 10.000 lei + dobânzile aferente. În atare situaţie, reclamanta apreciază că este vorba de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţile litigante, astfel că se impune obligarea pârâtului la plata către aceasta a cotei de ? din suma împrumutată şi dobânzile aferente iar titulara creditului să achite , în continuare, ratele la bancă (fila 35).

În virtutea rolului activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătoria a solicitat relaţii de la Piraeuas Bank – Sucursala Buzău, cu privire la creditul acordat foştilor soţi, comunicate de organul bancar cu adresa nr. 1025/04.06.2010 (fila 39).

În susţinerea celor făcute PIRAEUS BANK- Sucursala Buzău, a depus copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe mai multe ordine de încasare, consemnate la filele 41 -72.

Pentru a se determina soldul din creditul contractat la Piraeus Bank, existent la data desfacerii căsătoriei, eventualele plăţi efectuate şi cine este plătitorul, la termenul de judecată din data de 22.06.2010, judecătoria a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile.

Lucrarea a fost întocmită de expert contabil ZE care a concluzionat că, la data divorţului – 09.03.2010, soldul creditului contractat de reclamantă prin contractul nr. … este de 5.682,78 lei, ratele în sumă totală de 8.209 lei fiind achitate tot de reclamantă, din care, pentru lunile aprilie 2010 – august 2010, suma de 1.250 lei (filele 83 – 85), concluzii necontestate de părţi.

Pentru întocmirea raportului de expertiză în specialitatea construcţii civile a fost desemnat expertul RN, care a propus şi variantele de lotizare finală (filele 93 – 100), cu privire la care pârâtul, prin apărătorul său, a formulat critici, solicitându-se ca expertul să respecte, la propunerea loturilor, principiul partajării în natură a bunului imobil, instituit prin dispoziţiile art. 741 din Codul civil, în sensul constituirii a două unităţi locative distincte.

Această obiecţie a fost înlăturată de instanţă atâta vreme cât, pe parcursul cercetării judecătoreşti, apărătorul pârâtului a solicitat în mod constant ca imobilul casă de locuit să-i fie atribuit în natură, cum rezultă neechivoc şi din practicaua încheierii şedinţei publice din data de 13.11.2009 iar reclamanta a achiesat la acest punct de vedere, în raport de această poziţie procesuală fiind administrate şi probatoriile .

Principul înscris în art. 741 Cod civile, în conformitate cu care, la compunerea loturilor, trebuie să se dea, pe cât posibil loturi fizice apropiate ca valoare , nu este absolut, legiuitorul, prin sintagma „pe cât posibil” lăsând la aprecierea instanţei modul de aplicare a criteriilor de partajare, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei speţe.

Art. 673 indice 5 alin 2 Cod procedură civilă, stabileşte, atribuirea bunurilor în natură, dar prevede în teza a II-a că, în situaţia inegalităţii loturilor, ca valoare, ele se întregesc prin sultă, fără a limita instanţei posibilitatea de a aprecia faţă de criteriile obiective prevăzute în art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, asupra mărimii loturilor fizice .

De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea în sensul atribuirii reclamantei în totalitate a bunurilor mobile, fără acordul acesteia, pentru că ar duce la încălcarea principiului împărţelii în natură a bun urilor mobile supuse partajului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătoria reţine următoarele:

Reclamanta CG şi pârâtul CIA au avut calitatea de soţi iar, în prezent, sunt despărţiţi în fapt, despărţire legalizată prin sentinţa civilă nr… pronunţată la data de 09.03.2010 de judecătoria Buzău, în dosarul nr….

Conform art.36 alin. 1 din Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile se împart între soţi, potrivit învoielii acestora iar, dacă nu se învoiesc asupra împărţelii bunurilor comune, va hotărâ instanţa judecătorească.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, instanţa urmează a stabili conform prezentelor considerente, bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietari a părţilor, cota – parte ce se cuvine fiecăreia şi creanţele născute din stare de proprietate comună.

Ca bun comun, conform prevederilor art. 30 din Codul familie, foştii soţi au cumpărat imobilul situat pe strada Umbrei, nr. 23, din Municipiul …, construit din chirpici, acoperit cu ţiglă, alcătuit din două dormitoare, sufragerie, hol, bucătărie, magazie, anexe şi din suprafaţa de 142 mp teren aferent, doveditor de necontestat în acest sens fiind contractul de vânzare – cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău sub nr. …, înscris trecut în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni sub nr. … din 11 iunie 1991, depus în copie la filele 8-9 dosar.

Expertul constructor a concluzionat că, valoarea totală a imobilului compus din construcţii cu terenul aferent este de 59.760 lei, în legătură cu care părţile nu au formulat obiecţiuni.

Ca făcând parte din masa de împărţit se vor reţine şi bunurile mobile indicate în acţiunea reclamantei, cu valorile menţionate de aceasta şi necontestate pe pârât, bunuri care nu comportă discuţii privind regimul lor juridic, respectiv: o combină frigorifică – 1000 lei; un covor persan – 300 lei; două carpete persane – 200 lei; mobilă sufragerie – 500 lei; mobilă bucătărie – 500 lei; un televizor – 300 lei; un aspirator – 200 lei.

Prin contractul de credit nr…din 07.08.2007, reclamanta a contractat cu titlu de împrumut suma de 9450 lei, pentru nevoi personale. La data de 09.03.2010, data divorţului, soldul creditului contractat era de 5.682,78 lei, expertul contabil concluzionând că ”…de la data angajării până în prezent, au fost achitate de reclamanta CG, în sumă totală de 8.209 lei, din care, pentru lunile aprilie 2010 – august 2010, după data divorţului, suma de 1.250 lei” /filele 85).

Conform susţinerilor reclamantei, însuşite de pârât, suma obţinută prin creditul respectiv a fost destinată realizării îmbunătăţirilor la imobilul bun comun.

Într-adevăr acest credit contractat de reclamantă în timpul căsătoriei reprezintă o datorie comună a celor doi soţi, potrivit art. 32 lit. c) Cod familie, constituind obligaţii contractate de un soţ pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei.

Aceste sume de bani au trecut ca efect al subrogaţiei reale cu titlu particular, în lucrările de îmbunătăţiri efectuate de cei doi soţi la imobilul bun comun.

Cum la data divorţului, soldul creditului contractat la Piraeus Bank de reclamantă se cifra la suma de 5.682,78 lei, această sumă va fi reţinută ca datorie comună a celor doi soţi, pârâtul urmând să-i plătească suma de 2.841,39 lei (adică: 5.682,78 lei x ?) în raport de cota de participare la activul masei de împărţit.

Cu ocazia cuvântului în dezbateri, reclamanta prin apărătorul său, a solicitat partajarea bunurilor comune prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză centralizator, întocmit de expertul RN.

În schimb, apărătorul pârâtului care aşa cum deja s-a reţinut, solicitase a-i fi atribuit imobilul în natură, ulterior întocmirii propunerilor de lotizare şi-a schimbat poziţia procesuală şi a cerut ca imobilul – casă de locuit să fie transformat în două unităţi locative.

Însă, această opţiune nu a fost primită de instanţă pentru următoarele considerente:

Locuinţa în litigiu a fost edificată ca o gospodărie pentru o singură familie, astfel că, prin formarea a 2 unităţi locative distincte s-ar ajunge la o scădere a valorii imobilului, după cum nu este posibilă nici partajarea terenului aferent casei de locuit.

Acest imobil este destinat ca folosinţă unei singure familii, dată fiind componenţa şi configuraţia acestuia (3camere tip vagon, hol, bucătărie, anexă, şopron) (fila 104), iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar lipsi ambele loturi de dependinţele necesare.

De observat, aşa cum rezultă din schiţa de la fila 104 dosar, că locuinţa are o singură bucătărie şi o singură intrare, astfel încât nu întruneşte criteriile şi exigenţele minimale de „locuinţă convenabilă” în sensul celor prevăzute de art. 2 şi Anexa 1 din Legea nr. 114/1996.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi faptul că, relaţiile dintre părţi sunt tensionate, pârâtul având o atitudine violentă, cu efecte negative asupra sănătăţii fizice şi psihice a reclamantei, astfel încât este imposibilă convieţuirea părţilor în acelaşi imobil, în caz contrar putându-se afecta integritatea fizică şi psihică a fostei soţii.

Pentru considerentele anterior dezvoltate , deoarece la termenul, de judecată din data de 13.11.2009, pârâtul a solicitat atribuirea imobilului aflat în posesia sa iar reclamanta a fost de acord, acesta va fi atribuit pârâtului în temeiul art. 673 indice 10 alin. 4 Cod procedură civilă direct în proprietate , cu obligarea la plata sultei, în temeiul dispoziţiilor art. 742 Cod civil cu stabilirea termenului de plată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 67310 alin 4 Cod procedură civilă.

Concluzionând, instanţa nu a putut reţine ca posibilitate viabilă în cauză partajarea în natură a imobilului pentru că, aşa cum s-a mai arătat, construcţia a fost proiectată şi realizată ca o singură unitate locativă iar partajarea în natură ar fi posibilă numai cu condiţia rămânerii în indiviziune a părţilor asupra unei părţi din spaţiul imobilului, ceea ce nu poate fi conceput în lipsa acordului ambelor părţi în acest sens.

Pentru că, în favoarea reclamantei urmează să se stabilească un drept de creanţă rezultat, în principiu, din contribuţia sa la dobândirea imobilului, apare ca întemeiată cererea acesteia cu privire la stabilirea în favoarea sa, a unui drept de retenţie asupra imobilului, până la achitarea integrală a sultei.

Dreptul de retenţie este un mijloc specific de garantare a obligaţiilor reprezentând uneori şi o formă de manifestare a excepţiei de neexecutare şi constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte ceea ce datorează în legătură cu acel bun.

O condiţie esenţială a existenţei dreptului de retenţie este aceea ca, între bunurile imobile ce aparţine debitorului şi creanţa care aparţine creditorului, trebuie să existe o strânsă legătură, situaţie dovedită în cauza de faţă.

În raport de situaţia de fapt reţinută, fundamentată pe probatoriul administrat şi analizat, văzând şi prevederile art. 36 teza a II a din Codul familiei instanţa urmează să admită, în parte, şi pe fond cererea disjunsă, ulterior precizată şi completată şi, pe cale de consecinţă, va dispune sistarea din codevălmăşie a părţilor prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert RN, înregistrat la Tribunalul Buzău – Biroul local pentru expertize tehnice şi contabile sub nr…, completată de instanţa de judecată în sensul includerii în comunitatea de bunuri şi a bunurilor comune mobile.

Varianta de lotizare omologată de instanţă a fost, aşadar, completată cu bunurile mobile indicate de reclamantă, avându-se în vedere valorile apreciate de aceasta şi necontestate de pârât.

În contextul expus, a atribuit lotul 1 pârâtului CIA, în valoare totală de 61.260 lei, compus din: imobilul casă de locuit situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul … evaluat la 10.970 lei; anexa cu şopron lipită de casa de locuit = 960 lei; coteţ păsări = 280 lei; coteţ porc cu ţarc =300 lei ; WC = 110 lei; teren aferent 142 mp = 47.140 lei; mobilă sufragerie = 500 lei; mobilă bucătărie = 500 lei; un aspirator = 200 lei; un televizor = 300 lei; dă sultă lotului nr.2 suma de 32.721,39 lei.

A atribuit lotul nr. 2 reclamantei CG, în valoare de 34.221,39 lei, compus din: o combină frigorifică = 1000 lei; un covor persan = 300 lei; două carpete persane = 200 lei; primeşte 32.721,39 lei sultă de la lotul nr. 1 (pârâtul CIA).

A instituit în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului compus din casă de locuit cu anexele şi terenul aferent situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul …, judeţul Buzău, până la achitarea sultei de către pârât.

În baza prevederilor art. 246(1) Cod procedură civilă a luat act de cererea de renunţare la petitul referitor la restituirea bunurilor de uz personal.

În baza art. 67310 (1) Cod procedură civilă va stabili termen pentru plata sultei 6 (şase) luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate în parte, urmând ca, în baza dispoziţiilor art. 274 şi următoarele Cod procedură civilă, pârâtul să plătească reclamantei, cu acelaşi titlu, suma de 1306,3 lei.

Tags: CIVIL-PARTAJ BUNURI COMUNE

CIVIL-PARTAJ BUNURI COMUNE

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de …., sub nr…. /200/2008, pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta D.D., şi pe terţul deţinător de bunuri D.S. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de ? pentru fiecare soţ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părţile au avut calitatea de soţi, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ conform sentinţei civile nr.…..a Judecătoriei Buzău. În perioada convieţuirii lor în proporţii de ? au realizat ca bunuri comune îmbunătăţiri la imobilul proprietatea mamei pârâte D.S. domiciliată în …..Realizarea acestor îmbunătăţiri au fost posibile după înstrăinarea de către reclamant a unui apartament situat în Comuna …, str.jud….. Preţul rezultat din vânzarea acestei locuinţe a fost înglobat în parte în îmbunătăţirile realizate la imobilul proprietatea mamei pârâte care la momentul căsătoriei lor era într-o stare avansată de degradare, situaţie ce a impus realizarea acestor îmbunătăţiri, după cum urmează: turnat fundaţii integrale, , reparat acoperişul integral în care a înglobat în parte materiale vechi şi în cea mai mare parte materiale noi, însemnând material lemnos şi ţiglă, refăcut integral pereţii exteriori, în sensul montării de plasă de sârmă şi refacerii integrale a tencuielilor, refăcut parţial pereţii interiori prin tencuieli şi văruieli, construit două sobe de teracotă, înlocuit parţial tâmplăria interioară prin înlocuirea uşilor şi ferestrelor, vopsit întreaga tâmplărie,pardosit cu beton 2 camere, construit bucătărie exterioară din paiantă şi lemn cu acoperiş cu plăci din azbociment, pardoseli de ciment, scară betonată la intrare, sobă cu plită, cazan de ţuică din inox încorporat în sobă, tâmplărie ( uşi , ferestre ), construit coteţ păsări, porc, construit garduri la stradă şi pe toate laturile proprietăţii mamei pârâtei din lemn şi piatră, construit poartă metalică la intrare, amenajat terenul de la intrare pentru a face posibil accesul, acesta fiind denivelat. Cu prilejul realizării acestor îmbunătăţiri pe lângă materialele noi folosite au achiziţionat şi o serie de materiale din demolarea unei case vechi, respectiv material lemnos. Tâmplărie ( 5 uşi, 6 ferestre ), geamuri. În imobilul proprietatea mamei pârâtei la care au făcut îmbunătăţirile enumerate mai sus au locuit după ce au înstrăinat locuinţa proprietatea sa din localitatea … şi până la momentul despărţirii în fapt intervenind în cursul anului 2002 , când a fost alungat din domiciliu de fosta soţie. Imobilul casă de locuit compus din 3 camere, hol, prispă, anexă gospodărească şi 1000 mp teren. În perioada de după despărţirea în fapt a locuit o perioadă de timp la diferite persoane pentru ca în perioada despărţirii în fapt să achiziţioneze prin contribuţia sa exclusivă un imobil casă de locuit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …..BNI Ş.C.L.Solicită ca să se că acest imobil deşi a fost dobândit în timpul căsătoriei la achiziţionarea acestuia pârâta nu a avut nici o contribuţie. , achiziţionarea imobilului s-a făcut după despărţirea în fapt preţul remis provenind în parte din suma rămasă din înstrăinarea imobilului din localitatea …şi în parte din restituirea unui împrumut pe care l-a făcut numitului Ş.L.într-o perioadă anterioară momentului căsătoriei cu pârâta. Din surse proprii a împrumutat această persoană printr-un contract de împrumut autentificat sub nr…….

În drept a invocat dispoziţiile art. 36 alin. 1 Codul familiei.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 265 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că soţii au dobândit împreună în timpul căsătoriei un imobil casă de locuit compus din 3 camere, hol, verandă, anexe gospodăreşti, şi teren în suprafaţă de 1000 mp.

În motivare a arătat că a fost căsătorită cu reclamantul din data de 30.09.2000 până la data de 10.10.2007 când a fost desfăcută căsătoria prin divorţ conform sentinţei civile nr. ……pronunţată de Judecătoria Buzău, , anterior având o relaţie de concubinaj cu reclamantul din luna februarie 1999. La data când la cunoscut pe reclamant deţinea un apartament proprietate personală cu trei camere situat în comuna….,jud….., iar reclamantul a cumpărat de la sora sa în luna martie 1999 o garsonieră în acelaşi imobil, respectiv Comuna …jud. .., la preţul de 2000 lei, garsoniera fiind în cel mai avansat grad de uzură La insistenţele reclamantului şi-a vândut apartamentul proprietate personală şi a investit o mare parte din bani în renovarea garsonierei pârâtului unde au locuit împreună din luna iulie 2000, data înstrăinării proprietăţii sale. După o perioadă de convieţuire de aproximativ 3 ani de comun acord cu reclamantul dat fiind faptul că acesta nu mai avea loc de muncă şi se întreţineau doar din salariul ei, şi din ceea ce mai rămăsese din vânzarea proprietăţii ei, au hotărât să se pensioneze şi să se mute la mama sa, aceasta fiind singură în urma decesului tatălui ei, în locuinţa acesteia din Comuna …, judeţul Buzău. în urma acestei hotărâri reclamantul a înstrăinat garsoniera, primind preţul în rate încheind în acest sens un contract de împrumut cu respectivul cumpărător. După o scurtă perioadă reclamantul a început să caute în satele învecinate o casă de locuit afirmând că în domiciliul conjugal nu se simte proprietar, dat fiind faptul că surorile mele nu vroiau să cedeze în favoarea mea la dreptul lor, în urma decesului tatălui său. În vara anului 2003 acesta ia adus la cunoştinţă că a găsit o casă dată spre vânzare în acelaşi sat şi că este hotărât să o cumpere. În încercarea sa de a –i explica că nu este o ideea foarte bună , acesta a reacţionat violent şi a luat o serie de bunuri din casă, îmbrăcăminte, aşternuturi şi banii existenţi în sumă de 1500 lei. La câteva zile a aflat de la vecini că acesta a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare pentru imobilul descris mai sus, lucru confirmat şi de către reclamant după 3 luni de zile când a revenit la domiciliul conjugal, afirmând că de acum este proprietar, că se simte în siguranţă exprimându-şi dorinţa de a convieţui în continuare împreună lucru ce s-a întâmplat până în 2005 când acesta a părăsit domiciliul conjugal . Contribuţia la dobândirea bunului imobil descris mai sus a fost de ambele părţi pentru că atât pârâta cât şi reclamantul au deţinut proprietăţi pe care le-au înstrăinat reuşind în acest fel să dea un spor de valoare imobilului iar suma de bani pe care pârâta o deţinea la data încheierii căsătoriei era mai mare decât suma de bani pe care reclamantul a primit-o ca urmare a înstrăinării garsonierei.

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru şi 0,5 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, arătând că pe lângă cele menţionate în cererea reconvenţională că de la data mutării lor în imobilul mamei sale până la data despărţirii lor în fapt care s-a produs în anul 2005 reclamantul a refuzat în permanenţă să contribuie la treburile gospodăreşti, şi la întreţinerea gospodăriei, fapt care a contribuit printre altele la despărţirea lor. Reclamantul nu a adus nici o îmbunătăţire aşa cum se menţionează în cererea de chemare în judecată, imobilul nu a fost construit având la bază o fundaţie şi nu are nici în prezent , acesta are la bază o centură din piatră tencuită, tipic zonei, acoperişul este din ţiglă şi nu a fost refăcut, aşa cum susţine reclamantul ci doar au fost înlocuite 10-15 ţigle existente în gospodăria mamei sale cu ajutorul vecinilor, pereţilor exteriori li s-a refăcut tencuiala abia în anul 2006 deoarece reclamantul refuza şi nu admitea să participe la astfel de lucrări, afirmând în permanenţă că nu este proprietar, sobele de teracotă au fost construite din teracota avută de ea din imobilul proprietate personală de către unul dintre vecini, a fost schimbată o uşă şi o fereastră, tâmplărie existentă în gospodăria mamei sale de la o soră a sa în urma renovării imobilului acesteia, într-adevăr tâmplăria, uşa şi fereastra înlocuite au fost vopsite, cazanul cu ţuică din inox este proprietatea mamei sale aceasta locuind într-o zonă de deal proprietară a unor livezi de pruni, cazan pe care de anii de zile mama sa îl punea la dispoziţia consătenilor în vederea folosirii, iar pentru a fi pus în funcţie acesta trebuia încorporat în aşa o zisă sobă de pământ , aceasta putând fi considerată o îmbunătăţire adusă acestui cazan. Restul aşa ziselor îmbunătăţiri de care face vorbire reclamantul şi anume, scara betonată, soba cu plită, tâmplărie ( uşi ferestre ), coteţ păsări, porci, garduri la stradă şi pe toate laturile proprietăţii mamei sale , porţi la intrare şi amenajarea terenului de la intrare pentru a face posibil accesul, toate acestea sunt bunuri indispensabile într-o gospodărie unde în care părinţii săi au gospodărit şi au fost făcute de aceştia, iar după moartea tatălui său au fost întreţinute de către mama sa cu sprijinul surorilor sale şi ale soţilor lor. Au înţeles ca de la data la care se stabilesc în imobilul mamei sale să preia grijile gospodăriei să se folosească de acesta, de toate roadele ei, ori pentru aceasta nu a fost necesar să aducă îmbunătăţiri şi să facă investiţii, mama sa nu a fost de acord să aducă modificări majore în sensul de a demola sau construi pe proprietatea a cesteia ci să doar să întreţină ceea ce există. Mama sa beneficiază de o pensie şi de sprijinul surorilor sale acestea contribuind semnificativ cu bani şi cu alimente periodic, fie prin poştă fie aproape periodic la două luni se deplasau la mama sa. Mama sa fiind proprietara unor terenuri împădurite şi a unor terenuri agricole nu existau probleme în privinţa lemnelor sau a cerealelor, dimpotrivă toate acestea valorificându-le făcea mult mai uşor traiul lor. Referitor la imobilul casă de locuit compus din trei camere, hol, prispă anexă gospodărească, şi 1000 mp teren arată că acesta a fost cumpărat în timpul căsătoriei, respectiv la sfârşitul anului 2003 la insistenţele pârâtului pe motiv că acesta trebuia să fie asigurat în cazul în care surorile ei ar fi ridicat pretenţii la imobilul mamei ei. Sunt total neadevărate susţinerile reclamantului în sensul că imobilul sus menţionat nu ar fi bun comun achiziţionat în timpul căsătoriei pe considerentul că erau despărţiţi în fapt şi că pârâta nu ar fi avut nici o contribuţie materială. Arată că amândoi au contribuit la dobândirea imobilului pentru că atât ea cât şi reclamantul au deţinut proprietăţi pe care le-au înstrăinat ea investind o parte din bani în proprietatea reclamantului reuşind în acest fel să dea un spor de valoare imobilului , iar suma de bani pe care reclamanta o deţinea la data încheierii căsătoriei era mai mare decât suma de bani pe care reclamantul a primit-o în urma în urma înstrăinării garsonierei , iar în decursul timpului de când s-au mutat în casa mamei sale au avut sprijin material din partea surorii ei cât şi din partea mamei ei, punându-le la dispoziţie toate veniturile acesteia venituri provenind din pensie şi din vânzarea recoltelor. Separaţia în fapt a soţilor nu atrage după sine încetarea sau desfacerea căsătoriei astfel încât bunul achiziţionat în această perioadă este bun comun.

Prin serviciul registratură la data de 13.11.2008 terţul deţinător de bunuri D.D.a arătat că pretenţiile reclamantului cu privire la îmbunătăţirile aduse de soţi imobilul proprietatea sa sunt neîntemeiate şi nu concordă cu realitatea , în sensul că acesta nici nu a contribuit nici fizic nici material la majoritatea lucrărilor calificate ca îmbunătăţiri , acesta părăsind periodic domiciliul conjugal iar toate acestea fiind susţinute în principal de către proprietara imobilul , respectiv mama pârâtei D., iar în secundar de către pârâtă. În ceea ce priveşte imobilul casă de locuit compus din trei camere, hol, prispă, anexe gospodăreşti şi 1000 mp teren acest imobil a fost dobândit de soţi împreună în perioada în care au fost căsătoriţi, separaţia în fapt a soţilor nu ridică prin ea însăşi caracterul comun al bunului dobândit de oricare dintre soţi în această perioadă.

In cauza instanta a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: chitanţa nr. …( f 8 ), factura fiscală nr…. ( f 7 ), copie CI seria ..nr. ( f 10 ), certificat de căsătorie seria ..nr…( f 11 ), sentinţa civilă nr. …..a Judecătoriei ( f 12-13 ), antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …..de BNP ….( f 14 ), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …..de BNP ……( f 15 ), încheiere nr. .. ( f 16 ), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …..de BNP …..( f 17-18 ), copie CI seria ..nr. … ( f 19 ), copie CI seria .. nr. … ( f 26 ), plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate ( f 70 ), contract de împrumut autentificat sub nr. ….( f 72 ), chitanţă de mână din data de 12.07.2002 ( f 73 ), carnet de muncă ( f 75-76), notă de lichidare ( f 77 , ), chitanţe privind trimiterea unor colete ( f 79-82 , 86-87), chitanţe privind achitarea unor sume de bani ( f 84-85 ), contract de închiriere nr. ….( f 88 ), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …de BNP …..( f 110-111 ) certificat de căsătorie ( f 112) declaraţie pe proprie răspundere autentificată sub nr. …..( f 89 ), planşe foto ( f 117-118 ), proba cu interogatoriul părţilor, răspunsurile acestora la interogatoriu consemnându-se şi ataşându-se la filele 63-68, 71 din dosar, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii C.M , P.R, M.A, propuşi de pârâtă, S.A, G.N. şi D. M. , propuşi de reclamant, martorii Ş.L.D. şi Ş.L., audiaţi din oficiu de instanţă declaraţiile acestora consemnându-se şi ataşându-se la filele 93-98 din dosar.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 13.03.2009 instanţa a admis in principiu cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul B.G, cu domiciliul în……, împotriva pârâtei D.D. cu domiciliul în …

A respins în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă D.D., împotriva reclamantului pârât B.G. cu domiciliul în ….

A constatat că soţii B.G. şi D.D. au avut o contribuţie la dobândirea bunurilor comune de ? fiecare.

A constatat că reclamantul pârât B.G. şi pârâta reclamantă D.D. au adus în timpul căsătoriei îmbunătăţiri la imobilul proprietatea mamei pârâte D.S., situat în Comuna…jud…., constând în turnat fundaţie integral, reparat acoperişul integral în care a înglobat în parte materiale vechi şi în cea mai mare parte materiale noi, însemnând material lemnos şi ţiglă, refăcut integral pereţii exteriori, în sensul montării de plasă de sârmă şi refacerii integrale a tencuielilor, refăcut parţial, respectiv în două camere pereţii interiori prin tencuieli şi văruieli, construit două sobe de teracotă, înlocuit parţial tâmplăria interioară prin înlocuirea uşilor şi ferestrelor, vopsit întreaga tâmplărie, pardosit cu beton 2 camere, construit bucătărie exterioară din paiantă şi lemn cu acoperiş cu plăci din azbociment, pardoseli de ciment, scară betonată la intrare, sobă cu plită, a încorporat cazanul de ţuică din inox, proprietatea mamei pârâtei, în sobă, tâmplărie ( uşi , ferestre ), construit un coteţ de păsări, şi un coteţ de porc, construit garduri la stradă şi pe toate laturile proprietăţii mamei pârâtei din lemn şi piatră, construit poartă metalică la intrare, amenajat terenul de la intrare pentru a face posibil accesul, acesta fiind denivelat.

A constatat că imobilul casă de locuit compus din 3 camere, hol, prispă, anexă gospodărească şi 1000 mp teren, situat în extravilanul satului…, comuna …judeţul …tarlaua 71, dobândit prin contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ….BNI …este bun propriu al reclamantului pârât B.G..

Pentru a pronunţa această încheiere de admitere în principiu instanţa a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 30.09.2000, căsătoria acestora fiind desfăcută prin Sentinţa civilă nr. ….a Judecătoriei … Instanţa reţine contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune de ? pentru fiecare soţ, cota de contribuţia a soţilor de ? pentru fiecare nefiind contestată de niciunul dintre soţi. Din declaraţiile martorilor S.A., G.N. şi D.M , propuşi de reclamant instanţa reţine că în timpul căsătoriei, soţii au adus îmbunătăţiri la imobilul proprietatea mamei pârâte D.S., situat în Comuna…, sat…, judeţul .., constând în turnat fundaţie integral, reparat acoperişul integral în care a înglobat în parte materiale vechi şi în cea mai mare parte materiale noi, însemnând material lemnos şi ţiglă, refăcut integral pereţii exteriori, în sensul montării de plasă de sârmă şi refacerii integrale a tencuielilor, refăcut parţial, respectiv în două camere pereţii interiori prin tencuieli şi văruieli, construit două sobe de teracotă, înlocuit parţial tâmplăria interioară prin înlocuirea uşilor şi ferestrelor, vopsit întreaga tâmplărie, pardosit cu beton 2 camere, construit bucătărie exterioară din paiantă şi lemn cu acoperiş cu plăci din azbociment, pardoseli de ciment, scară betonată la intrare, sobă cu plită, a încorporat cazanul de ţuică din inox, proprietatea mamei pârâtei, în sobă, tâmplărie ( uşi , ferestre ), construit un coteţ de păsări, şi un coteţ de porc, construit garduri la stradă şi pe toate laturile proprietăţii mamei pârâtei din lemn şi piatră, construit poartă metalică la intrare, amenajat terenul de la intrare pentru a face posibil accesul, acesta fiind denivelat.

În ceea ce priveşte imobilul casă de locuit compus din 3 camere, hol, prispă, anexă gospodărească şi 1000 mp teren, situat în extravilanul satului…, comuna…, judeţul …, tarlaua 71, dobândit prin contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …BNI …, instanţa reţine următoarele. Pârâta reclamantă a recunoscut că nu a fost de acord cu achiziţionarea acestui imobil că aceasta a fost dorinţa exclusivă a reclamantului deoarece acesta „ nu se simţea proprietar în casa mamei pârâtei” şi că a fost achiziţionat în perioada în care soţii au fost despărţiţi în fapt. Acest fapt duce la concluzia că reclamantul dispunea de suma de bani cu care a achiziţionat acest imobil. Imobilul a fost dobândit prin contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ….BNI …. însă reclamantul a încheiat cu vânzătorul un antecontract de vânzare cumpărare la data de 30.06.2003, ocazie cu care a achitat întregul preţ al imobilului de 30.000.000 lei, astfel cum rezultă din antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ….de BNP …. Instanţa apreciază ca fiind reală susţinerea reclamantului că preţul pentru acest imobil s-a plătit din banii proveniţi din vânzarea garsonierei sale bun propriu, situată în Comuna …., judeţul …, dat fiind contextul în care s-a achiziţionat acest bun, perioada relativ scurtă dintre data înstrăinării imobilului bun propriu 06.08.2002 şi data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul cumpărat în timpul căsătoriei, respectiv 30.06.2003, dată la care s-a achitat preţul acestui imobil, precum şi faptul că preţul achitat de către reclamant pentru imobilul cumpărat în timpul căsătoriei este mult mai mic de 30.000.000 lei faţă de preţul obţinut din vânzarea garsonierei bun propriu al reclamantului, care în realitate a fost de 167.000.000 lei vechi, cuprinzând şi suma de 74.400.000 lei menţionată în contractul de împrumut autentificat sub nr…… Acest din urmă aspect a fost reţinut de instanţă din declaraţia martorului Ş.L.D., care este persoana căreia reclamantul i-a înstrăinat la data de 06.08.2002 garsoniera bun propriu al reclamantului. Acest martor a arătat că preţul real al garsonierei a fost de 167.000.000 lei şi se compune din avansul de 16.700.000 lei, respectiv 10% din valoarea garsonierei, 90.000.000 lei credit de la CEC, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ……de BNP …şi suma de 74.400.000 lei menţionată în contractul de împrumut autentificat sub nr….. Instanţa nu poate reţine susţinerea pârâtei reclamante că bunul cumpărat în timpul căsătoriei cu banii obţinuţi de reclamantul pârât din vânzarea garsonierei bun propriu al reclamantului, garsoniera fiind dobândită anterior încheierii căsătorie la 25.03.1999, este bun comun întrucât pretinde pârâta reclamantă că la garsoniera reclamantului pârât atât ea cât şi reclamantul pârât a adus îmbunătăţiri, constând în pus gresie şi faianţă, îmbunătăţiri care s-au făcut cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentului bun propriu al pârâtei reclamante, compus din trei camere situat în comuna…., jud…., pentru următoarele motive. În primul rând pârâta reclamantă nu a făcut dovada că banii obţinuţi din vânzarea apartamentului bun propriu pe care oricum a obţinut un preţ mai mic respectiv 74.000.000 lei vechi, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …..de BNP…., faţă de preţul obţinut de reclamantul pentru vânzarea garsonierei bun propriu de 167.000.000 lei. Instanţa urmează să înlăture declaraţia martorului M.A. care a arătat că pârâta reclamantă a cumpărat gresie şi faianţă din preţul obţinut din vânzarea apartamentului bun propriu al ei, pentru renovarea garsonierei bun propriu al reclamantului pârât, acest martor nefiind sincer, relatează aspecte care nu se confirmă nici măcar cu susţinerile pârâtei reclamantei din întâmpinare şi cererea reconvenţională. Astfel acest martor a arătat că persoana de la care reclamantul pârât a cumpărat garsoniera bun propriu era o bătrânică care nu era rudă pârâta reclamantă, în timp ce pârâta reclamantă a menţionat că reclamantul pârât a cumpărat garsoniera de la sora pârâtei reclamate. Acest martor a arătat că faianţa a fost aplicată pe întreg peretele până la tavan atât în bucătărie cât şi în baie şi avea culoarea albastru cenuşiu, în timp ce din pozele aflate la filele 117-118 din doar, necontestate de către pârâta reclamantă şi recunoscute şi de martorul Ş.L.D., rezultă că nici gresia nici faianţa nu au culoarea albastru cenuşiu. Mai mult acest martor care a cumpărat garsoniera de la reclamantul pârât în 06.08.2002, a arătat că la data cumpărării gresia şi faianţa din garsonieră avea o vechime de 4, 5 ani, de unde rezultă că reclamantul pârât a cumpărat garsoniera cu aceste îmbunătăţiri. Un alt indiciu că martorul M.A. nu relatează adevărul este acela că a spus că este naşul de cununie al soţilor, deşi el s-a căsătorit cu soţia lui la 30.10.2000, în timp ce soţii s-au căsătorit cu o lună mai înainte 30.09.2000, în consecinţă nu putea fi naşul de cununie al soţilor. În al doilea rând şi dacă ar fi real că pârâta reclamantă a folosit banii săi obţinuţi din vânzarea apartamentului propriu pentru îmbunătăţirile efectuate la garsoniera bun propriu al reclamantului, acest fapt nu ar schimba natura juridică a garsonierei care are calitatea tot de bun propriu al reclamantului pârât fiind dobândit anterior încheierii căsătoriei, conform art. 31 lit. a din Codul familiei. Îmbunătăţirile aduse unui imobil se încorporează în imobil, şi astfel fiind un bun accesoriu urmează regimul juridic al bunului principal. Eventual pârâta reclamantă ar fi putut să ceată contravaloarea acestor îmbunătăţiri sub forma unui drept de creanţă. Într-adevăr, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale părţilor, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, rezultă din dispoziţiile art. 30 Codul familiei. În speţă imobilul respectiv a fost dobândit în timpul căsătoriei părţilor, acestea nu erau despărţite prin hotărârea de divorţ ci numai în fapt, ştiut fiind că, comunitatea de bunuri comune încetează la data pronunţării divorţului avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 30 Codul familiei. Însă în art. 31 se menţionează bunurile care nu sunt comune, la lit. f precizându-se că: constituie bun propriu al fiecărui soţ valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare. În consecinţă imobilul fiind cumpărat cu suma de bani ce provine din vânzarea unui bun propriu al reclamantului pârât în virtutea subrogaţiei reale acest imobil constituie bun propriu al reclamantului pârât.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii, pentru identificarea, evaluarea şi lotizarea îmbunătăţirilor, făcute de soţi imobilului proprietatea mamei pârâte, D.S., situat în Comuna …, judeţul .., fiind depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcţii întocmit de expert Anton Mihai şi schiţa anexă, ( filele 165-173 din dosar).

Prin raportul de expertiză sus menţionat s-a stabilit valoarea totală a îmbunătăţirilor la suma de: 22573,34 lei.

Dat fiind faptul că îmbunătăţirile s-au făcut de către cei doi soţi la imobilul proprietatea mamei pârâte, sporind astfel valoarea imobilului proprietatea mamei pârâtei, îmbunătăţirile vor fi atribuite în natură pârâtei, urmând ca pârâta să achite cu titlu de sultă reclamantului jumătate din contravaloarea acestor îmbunătăţiri.

În ceea ce priveşte imobilul casă de locuit compus din 3 camere, hol, prispă, anexă gospodărească şi 1000 mp teren, situat în extravilanul satului…, comuna…., judeţul Buzău, tarlaua 71, dobândit prin contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ….BNI…., instanţa va constata că este bun propriu al reclamantului pârât B.G., pentru motivele arătate în încheierea de admitere în principiu.

În bata art. 277 Cod procedură civilă, pârâta reclamantă va fi obligată la plata a ? din cuantumul onorariului de expert, suportat integral de către reclamantul pârât, în raport cu contribuţia sa la dobândirea bunurilor comune, urmând ca potrivit art. 276 cod procedură civilă să se dispună compensarea celorlalte cheltuieli de judecată efectuate de părţi, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial.

Tags: CIVIL-PARTAJ BUNURI COMUNE