Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate

Prin cererea formulată de reclamanta D.G.P. şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6066/110/2009 s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N. restrângerea pentru acesta a dreptului de circulaţie pe teritoriul Norvegiei pentru o perioadă de până la 3 ani.

În susţinerea cererii sale arată că pârâtul a fost returnat de autorităţile norvegiene pe baza Acordului de readmisie încheiat între România şi Norvegia, ratificat prin Legea nr. 69/2003.

În drept se invocă dispoziţiile Legii 248/2005.

Solicită judecata în lipsă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul nu a depus întâmpinare, s-a prezentat la judecată şi nu a formulat alte apărări în scris..

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Potrivit art. 38 din Legea 248/2005 restrângerea exercitării dreptului de circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între ROMÂNIA şi acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul uni stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau pe care ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor ROMÂNIEI sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre ROMÂNIA şi acel stat.

Potrivit art. 27 alin.(1) din DIRECTIVA 2004/38/ CE, sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice. Potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor cetăţeni români este o măsură excepţională şi care nu poate fi dispusă decât în condiţiile restrictive permise de Constituţie şi de legislaţia comunitară. Aceste condiţii trebuie să fie expres prevăzute de lege şi să fie prezente la cazul concret în integralitatea lor, atât cu privire la număr, cât şi cu privire la fundamentul lor, adică în cazul de faţă să fie vorba de o persoană returnată pe baza unui acord de readmisie, returnarea să aibă ca motiv, fie tulburarea ordinii publice, fie punerea în pericol a siguranţei publice ori a sănătăţii publice din statul norvegian.

Pe lângă existenţa condiţiilor prevăzute expres de lege se cere ca măsura restrângerii dreptului de liberă circulaţie să fie proporţională cu scopul pentru care este permisă, adică să nu depăşească ceea ce este suficient pentru atingerea scopului şi în plus să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, conduită care să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii (ordine publică, siguranţă publică ori sănătate publică).

Având în vedere aceste prevederi şi considerente în drept, instanţa constată în fapt că pârâtul a fost returnat de autorităţile norvegiene, iar singurul document transmis de autorităţile norvegiene este un talon, din care nu rezultă motivul deportării.

La solicitarea instanţei, reclamanta nu a fost în măsură să comunice înscrisuri emise de autorităţile norvegiene din care rezulte faptele comise de pârât, cu excepţia unei adrese emisă de centrul pentru cooperare poliţienească internaţional, care transmite relaţiile trimise de poliţia norvegiană, potrivit cărora pârâtul a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni de furt şi de falsificare a mijloacelor de plata la pedeapsa de 2, 5 ani închisoare cu suspendare.

Presupunând că pârâtul a fost condamnat era necesară depunerea la dosar a unei hotărâri în care să fie descrise faptele comise de pârât, pentru ca instanţa să poată aprecia în concret cu privire la oportunitatea şi necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, având în vedere că în jurisprudenţa CJCE s-a conturat ideea că nici existenţa unei condamnări penale nu face ca pârâtul constituie, în sine, în orice situaţie, dovada unei ameninţări la ordinea publică a statului respectiv.

Simplul fapt al deportării pârâtului coroborat cu declaraţia acestuia că a fost arestat şi deportat pentru furt, nu face dovada unei ameninţări concrete şi real pentru ordinea publică norvegiană.

Ca atare, instanţa apreciază că în prezent nu sunt întrunite condiţiile excepţionale impuse de legislaţia comunitară şi care să permită luarea măsurii restrângerii libertăţii de circulaţie pentru pârât pe teritoriul norvegian, din moment ce măsura restrângerii libertăţii de mişcare nu poate fi luată în scop preventiv ori din motive de ordin economic, motive pentru care cererea va fi respinsă ca nefondată.

Tags: Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate

Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate

Dosar nr. 1357/89/2010 – limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 760

Sedinta publica de la 08 Iunie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU

Grefier ANGELA CHIRVASA

——–

Cu participare procuror Armeanu Cristina

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti, Şi pe pârât CN, cu domiciliul în, având ca obiect limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate.

La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza faptul ca dosarul este la primul termen de judecata; reclamanta a depus copie O.P. 1508 în valoare de 8 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar; lipsa întâmpinare; se solicita judecarea în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care instanta constata achitat timbrajul si nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public la dezbateri, pe fondul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita admiterea cererii formulata de reclamanta si restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie în Danemarca privind pe numitul CN pentru o perioada de cel mult 3 ani, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 38 lit. a din Legea 248 /2055 în conditiile în care pârâtul a fost returnat din Danemarca în baza acordului de readmisie încheiat între România si statul danez, deoarece prin atitudinea pe care a avut-o pe parcursul sederii sale pe teritoriul acestei tari a pus în pericol ordinea publica a statului danez, rezultând din declaratia data de pârât imediat dupa returnare ca a fost retinut de politia daneza pentru tâlharie, judecat si condamnat pentru aceasta fapta la un an si 7 luni închisoare din care, conform propriei declaratii a executat 11 luni, fiind expulzat de pe teritoriul statului danez. Fiind astfel îndeplinite conditiile prevazute de Legea 248/2005, solicita admiterea cererii.

Instanta declara dezbaterile închise, conform art. 150 Cod procedura civila si lasa cauza în pronuntare, dând solutia de fata;

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante cu nr. 1357/89/2010, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Vaslui a solicitat restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie în Danemarca pentru o perioada de cel mult 3 ani pârâtului CN.

În motivarea actiunii se arata ca, din documentele înaintate Directiei Generale de Pasapoarte de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera cu privire la numitul CN în vederea luarii masurilor conform competentelor si a dispozitiilor legale în vigoare, rezulta ca în data de 27.04.2010 lucratorii P.F.- Henri Coanda, au întocmit pe numele susmentionatului, înscrisul denumit -Talon -pe care fac mentiunea – Returnat Danemarca – însotit de declaratia din aceeasi data, ca urmare a masurii dispuse de catre autoritatile din Danemarca.

Motivul returnarii reiese din declaratia data de catre pârât în punctul de trecere al frontierei, în cuprinsul careia, acesta marturiseste ca a fost retinut de politia daneza pentru tâlharie, fiind judecat si condamnat la 1 an si 6 luni, pedeapsa din care a executat 11 luni.

Arata reclamanta ca România a încheiat cu statul danez Acordul de readmisie, ratificat prin Legea nr. 66/2000, care la art. 1 alin. 1 prevede ca: “Fiecare parte contractanta readmite pe teritoriul statului sau, la cererea celeilalte parti contractante si fara formalitati, orice persoana care (…) nu mai îndeplineste cerintele privind sederea, aplicabile pe teritoriul statului partii contractante solicitante “.

Acest acord are la baza dorinta de a întari si de a dezvolta în continuare relatiile dintre cele doua state si dintre cetatenii acestora. Pâna la momentul actual, prezentul acord nu a fost suspendat, denuntat sau modificat de nici una din partile semnatare

În temeiul dispozitiilor art. 38 lit.(a) din Legea nr.248/2005, “-restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor români poate fi dispusa (…) cu privire la persoana care a fost re turnata dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat. ”

Prevederile art.5 lit.a din acelasi act normative prevad, între obligatiile pe care le au cetatenii români pe perioada sederii lor în strainatate, si pe aceea de a respecta legislatia României, dar si a statului în care se afla, precum si scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a ramâne pe teritoriul acestui stat, în conditiile stabilite prin legislatia acestui stat sau prin documentele internationale încheiate cu România.

Dreptul la libera circulatie este în strânsa legatura cu respectarea legislatiei statului român, precum si a tratatelor si conventiilor pe care România le-a ratificat si care fac astfel parte din dreptul intern.

Statul român trebuie sa actioneze în vederea stoparii migratiei ilegale, iar prezenta, fara respectarea conditiilor legale de intrare si sedere, a pârâtului (ca si a altor persoane aflate in situatii similare) pe teritoriul altor state ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetatenilor români, ceea ce este de natura sa justifice o astfel de restrictie, admisa de art.2 alin.4 al Protocolului nr.4 la C.E.D.O. care prevede ca “drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrângeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratica. ”

În raport cu aceste circumstante, considera ca, prin actiunea introdusa, Directia Generala de Pasapoarte a respectat norma edictata de legiuitorul national, în apararea unui interes general al statului român si în baza unei obligatii asumate de tara noastra, prin acorduri internationale, de a stopa migratia ilegala, dispozitiile art.2 al Protocolului nr.4 si nu a încalcat alte dispozitii internationale în materie.

Pârâtul, pe lânga îndeplinirea conditiilor de calatorie în strainatate, prevazute prin Legea nr.248/2005, trebuie sa îndeplineasca si alte obligatii, stabilite de statele în care calatoreste si, eventual, în care a dobândit dreptul la munca. Returnarea unui cetatean român, în baza unui acord de readmisie, se dispune, evident, atunci când s-a încalcat ordinea juridica interioara a respectivului stat. Masura returnarii face dovada deplina ca pârâtul nu a respectat conditiile de calatorie în strainatate în momentul verificarilor efectuate de catre autoritatile daneze competente.

Fiind în culpa, pârâtul trebuie sa suporte consecintele faptelor sale, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulatie va fi limitat, sa fie avut în vedere faptul ca aceasta masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si ca, prin aceasta masura, nu se poate aduce atingere existentei acestui drept.

În drept a invocat art. 5, 38, 39 din Legea 248/2005.

Actiunea a fost legal timbrata.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta pentru a-si formula apararea.

Din actele si lucrarile dosarului de fata, instanta constata ca actiunea formulata este întemeiata.

Pârâtul CN a fost returnat din Danemarca la data de 27.04.2010, conform talonului cu aceasta mentiune însotit de declaratia data la aceeasi data, ca urmare a masurii dispuse de catre autoritatile din acest stat, motivul returnarii reiesind din declaratia data chiar de catre pârât în punctul de trecere al frontierei, în cuprinsul careia acesta arata ca a fost retinut de politia daneza pentru tâlharie, fiind judecat si condamnat la 1 an si 6 luni pedeapsa din care a executat 11 luni.

Potrivit Directivei Parlamentului European si a Consiliului 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere, pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora precum si potrivit disp. Legii nr. 248/2005 de transpunere a acestei directive de catre statul nostru, toti cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de max. 3 luni, fara nici o conditie sau formalitate, cu exceptia cerintei de a poseda o carte de identitate valabila sau pasaport valabil. Statele membre pot restrictiona libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor de familie, indiferent de nationalitate, din motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

Aceste motive nu pot fi invocate pentru a servi unor scopuri economice, masurile luate respecta principiul proportionalitatii si se bazeaza exclusiv pe conduita personala a individului în cauza.

Din actele depuse la dosar, rezulta ca persoana care a fost expulzata a fost notificata în acest sens fiind informatii asupra motivelor pe care se bazeaza decizia luata.

Fata de acele aratate instanta va admite cererea formulata de Directia Generala de Pasapoarte în contradictoriu cu CN si va dispune, în baza art. 5 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului de circulatie a acestuia pe teritoriul Danemarcei pe o perioada de 3 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti, cu sediul în Bucuresti, în contradictoriu cu pârâtul CN

Dispune restrângerea dreptului de circulatie al pârâtului pe teritoriul Danemarca pentru o perioada de 3 ani începând cu data pronuntarii sentintei.

Executorie.

Cu apel în 5 zile de la comunicare

Pronuntata în sedinta publica azi, 08 iunie 2010.

Presedinte,

ADINA ALEXANDRU

Grefier,

ANGELA CHIRVASA

Tags: Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate