CIVIL. Prestaţie periodică. Starea materială a pârâtului, nu reprezintă un criteriu ce poate fi avut în vedere la stabilirea unei prestaţii periodice ce se acordă cu titlu de despăgubiri în baza art. 998-999 Cod civil. Art. 998, 999 Cod civil

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita sub nr. 1147/269/2010 reclamantul ND a chemat în judecata pe pârâtul PM solicitând majorarea obligatiei de întretinere stabilita prin sentinta civila nr. 1027/16.05.2007 pronuntata de Judecatoria Oltenita.

În motivarea actiunii reclamantul arata ca prin sentinta civila mai sus mentionata, pârâtul PM a fost obligat la plata unei prestatii lunare de 65 lei.

Întrucât au crescut nevoile sale cât si veniturile pârâtului solicita majorarea pensiei (prestatiei lunare) în functie de veniturile pârâtului.

Reclamantul arata ca în urma unui accident rutier a ramas cu un handicap major si nu se poate prezenta la instanta.

Din cererea depusa la dosar, rezulta ca pârâtul mai are în întretinerea sa înca doi copii care sunt elevi.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.736/14.04.2010, Judecatoria Oltenita a respins actiunea formulata de reclamantul ND împotriva pârâtului PM, ca netemeinica.

A mentinut dispozitiile sentintei civile nr.1027/16.05.2007 pronuntata de Judecatoria Oltenita în dosarul nr.1218/269/2007.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca din cuponul de pensie rezulta ca pârâtul este pensionar si realizeaza 399 lei, mai are doi copii în întretinerea sa, care sunt elevi, astfel ca nu se impune majorarea obligatiei de întretinere.

În termen legal, împotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamantul ND criticând-o pentru faptul ca instanta de fond nu a avut în vedere la analizarea cauzei ca a crescut salariul mediu pe economie si ca pârâtul PM obtine venituri din asociatia sa agricola.

Intimatul pârât PM nu a formulat întâmpinare în cauza.

În recurs nu au fost administrate probatorii noi.

Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, facând si aplicarea dispozitiilor art. 3041 Cod proc.civ. privind analizarea cauzei sub toate aspectele, constata ca recursul formulat de recurentul reclamant ND este întemeiat.

Analizând sentinta civila nr. 1027/2007 a Judecatoriei Oltenita depusa la instanta de fond de catre reclamant, tribunalul constata ca pârâtul PM a fost obligat catre reclamantul ND la plata unei despagubiri sub forma unei prestatii periodice ca urmare a faptului ca prin infractiunea savârsita a vatamat grav sanatatea reclamantului, acesta ramânând cu un handicap grav permanent.

În aceasta situatie, persoana vatamata (în cazul de fata reclamantul) poate solicita majorarea acestor prestatii în cazul în care cheltuielile pentru restabilirea sanatatii sale sau îngrijirea acestuia au crescut fata de data la care au fost stabilite sau a aparut noi prejudicii având drept cauza aceeasi fapta ilicita.

În stabilirea întinderii despagubirii sub forma prestatiei periodice nu se ia în considerare nici starea materiala a autorului prejudiciului, nici starea materiala a victimei.

Fata de aceste aspecte, tribunalul constata ca instanta de fond trebuia sa solicite reclamantului precizari la actiunea formulata, respectiv sa precizeze cauzele care au determinat cresterea prejudiciului produs prin infractiunea savârsita de pârâtul PM, iar în functie de aceasta sa administreze probele corespunzatoare. De asemenea, tribunalul apreciaza ca pentru o solutionare corecta a cauzei se impunea cel putin depunerea hotarârii penale în care s-a stabilit prejudiciul reclamantului pentru a se analiza criteriile de stabilire a acestuia si eventual cresterea lui sau aparitia unor prejudicii noi determinate de aceeasi fapta a pârâtului.

Oricum, criteriul avut în vedere de instanta de fond la pronuntarea sentintei atacate, respectiv starea materiala a pârâtului, nu reprezinta un criteriu ce poate fi avut în vedere la stabilirea unei prestatii periodice ce se acorda cu titlu de despagubiri în baza art. 998-999 Cod civil.

Astfel, tribunalul constata ca hotarârea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, si întrucât se impun precizari ale actiunii de catre reclamant si administrarea unor probatorii suplimentare, tribunalul urmeaza în baza art.312 Cod proc civ. a admite recursul declarat de reclamantul ND împotriva sentintei civile nr.736/2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita pe care o va casa în tot si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante

Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va solicita reclamantului sa-si precizeze actiunea conform celor aratate anterior si în raport de aceste precizari va dispune probatoriile necesare, precum si va solicita depunerea hotarârii instantei penale prin care s-a stabilit initial prejudiciul produs reclamantului.

Tags: Prestaţie periodică

Prestaţie periodică

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1653/ 16.06.2010

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2009, pe rolul acestei instanţe, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul G.G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat acesta să-i plătească suma de 100 de lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 25.05.2008, în localitatea Stânca, a fost victima unui accident de maşină cauzat de pârât, precum şi faptul că, ulterior, a formulat plângere penală la poliţie, fiind internat la Spitalul Orăşenesc, timp de 5 zile.

A mai menţionat reclamantul că, după accident, i-a fost afectată grav starea de sănătate, fiind necesară administrarea de tratament, al cărui cost solicită să fie suportat de pârât.

În drept, reclamantul nu a indicat nicio dispoziţie legală.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în virtutea dispoziţiilor art. 15 lit. 0 din Legea nr. 146/1997.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând faptul că, după accident, reclamantul a refuzat să se prezinte la Serviciul de Medicină Legală ( SML ), pentru ca un medic specialist să constate dacă există legătură de cauzalitate între accident şi diagnosticul stabilit de medic.

A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată pe nicio dispoziţie legală.

Instanţa a încuviinţat din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtului, dispunând ataşarea dosarului penal nr. xxx/321/2009 al Judecătoriei şi dosarului de urmărire penală ( în continuare d.u.p. ) nr. xxx/P/2008.

Analizând materialul probator administrat, precum şi susţinerile părţilor, instanţa va respinge acţiunea, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. În raport de atari prevederi legale, care consacră principiul potrivit căruia, în procesele civile, sarcina probei, aparţine, în principiu, reclamantului, faţă de probatoriul administrat în dosar, instanţa apreciază că P.I. nu a făcut dovada obligaţiei pârâţilor de a achita suma solicitată.

Astfel, după cum reiese din răspunsul dat de pârât la prima întrebare din interogatoriu ( fila 15 ), precum şi din rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 CP, din d.u.p. 892/P/2008, la data de 26.05.2008, pârâtul l-a acroşat cu autoturismul nr. NT-XX-XXX, pe raza com. X., jud. Neamţ, pe reclamantul P.I..

Se mai reţine că, imediat după accident, reclamantul care, iniţial fusese dezechilibrat, cazând pe şosea, s-a ridicat fără ajutor în picioare, nu a suferit leziuni şi, deşi i s-a pus în vedere să se prezinte la SML Neamţ, a refuzat, aspecte probate prin declaraţia dată de reclamant în tipul efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, coroborată cu răspunsul dat de pârât la întrebarea nr. 2 din interogatoriu.

În raport de aceste circumstanţe, instanţa reţine că, faţă de motivele invocate, reclamantul a înţeles să iniţieze un demers justiţiar care să materializeze o acţiune în pretenţii izvorând din răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

În drept, faţă de această situaţie, trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelaşi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Din interpretarea prevederilor legale evocate, se deduc condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Aşa fiind, prin raportare la probatoriul administrat, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile sus menţionate, după cum urmează:

Deşi reclamantul a stat internat după accident la Spitalul Orăşenesc T., fiind externat cu diagnosticul de contuzie craniofacială – placă zigomatică, contuzie cot stâng, contuzie coxofemurală, după cum rezultă din foaia de observaţie clinică generală, depusă de spitalul menţionat, la solicitarea instanţei ( filele 32-40 ), acesta nu a dovedit în niciun mod costul medicamentelor prescrise, desigur în eventualitatea în care acestea i-au fost recomandate, astfel încât nu se poate conchide că a fost probat caracterul cert al prejudiciului.

Desigur că, astfel cum rezultă din probe, a existat o faptă ilicită, materializată în acţiunea de accidentare a reclamantului cu autovehiculul, pe un drum public, provocată din imprudenţa pârâtului, însă nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate între faptă şi un eventual prejudiciu, din moment ce reclamantul a refuzat în mod expres să se prezinte, deşi i s-a pus în vedere de organul de cercetare penală, la SML Neamţ, pentru efectuarea unei expertize.

Prin urmare, se va reţine culpa reclamantului în ceea ce priveşte inconvenientul generat de internare medicală, dat fiind că starea sa de pasivitate a determinat imposibilitatea stabilirii, printr-o expertiză medico-legală, singura probă concludentă, a existenţei raportului cauzal anterior evocat.

De altfel, este dubioasă atitudinea reclamantului care, iniţial a înţeles să nu formuleze plângere penală prealabilă împotriva pârâtului, pentru ca, mai apoi, să atace în instanţă soluţia procurorului de confirmare a propunerii neîncepere a urmăririi penale. În atari circumstanţe, trebuie amintit că dreptul de acces la o instanţă imparţială şi independentă nu echivalează cu transformarea unei asemenea posibilităţi într-o nejustă cauză de îmbogăţire şi de obligare a pârâtului la plata inechitabilă a unor sume pecuniare necuvenite.

Prin urmare, instanţa apreciază că solicitarea reclamantului, de a obliga pe pârât la plata sumei de 100 lei, lunar, cu titlu de daune materiale – prestaţie periodică, nu are suport real, urmând a fi respinsă acţiunea, ca nefondată.

Soluţia este una legală, dată fiind şi linia de raţionament a curţii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).

Relativ la cheltuielile de judecată solicitate de pârât, se reţine faptul că acesta a efectuat cheltuieli în sumă totală de 500 lei, constând în onorariu avocat ( fila 25 ).

În raport de aspectul conform căruia instanţa, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 CPC, apreciază că onorariul avocatului ales este prea mare, faţă de cuantumul obiectului şi gradul de dificultate al cauzei, văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. 1 CPC, pârâtul este îndreptăţit la 300 lei – cheltuieli de judecată.

Tags: Prestaţie periodică