Top

Recidiva

Materia: Recidiva

Decizia penală nr.63/16.02.2007

Autor: secţia penală: Tribunalul Vrancea

Recidiva

Prin sentinţa penală nr. 608/6.11.2006 a Judecătoriei Adjud a fost condamnat inculpatul S.E.C. pentru săvârşirea infracţiunilor:

-fals privind identitatea prev.de art. 293 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, la 6 luni închisoare;

-participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 31 cod penal, art. 26 cod penal, raportat la art. 289 cod penal, cu aplic.art. 37 lit.a cod penal, la 1 an închisoare.

In baza art. 33, 34 cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 39 al.2 cod penal, s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu restul neexecutat de 5â625 zile din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2944/09.09.2003 a Judecătoriei Bacău şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 625 zile închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a,b Cod penal în cond.art.71 cod penal.

S-a dispus anularea unui titlu de călătorie emis de Ambasada României la Paris şi a actelor întocmite de autorităţile franceze pe numele „Moise Costel Ionuţ”.

Instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt că inculpatul a părăsit legal România la 19.01.2005 şi s-a stabilit la Paris unde a rămas şi după expirarea termenului legal de şedere.

Fiind depistat de autorităţile franceze şi pentru a evita interdicţia, inculpatul a declarat că se numeşte Moise Costel Ionuţ şi este născut la 05.05.1987 în localitatea Apele, România

Sub această identitate inculpatului i s-au întocmit documente de către Ambasada României la Paris necesar returnării în ţară.

La data de 01.02.2006 inculpatul a fost returnat în România şi pe Aeroportul din Bucureşti şi-a dat identitatea adevărată ocazie cu care s-a constatat că este dat în urmărire generală în baza unui mandat de executare a pedepsei emis în urma pronunţării sentinţei penale nr. 2944/9.09.2003 a Judecătoriei Bacău.

Prin decizia penală nr. 63/16.02.2007 Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa în ceea ce priveşte aplicarea art. 39 al.2 cod penal înlăturând dispoziţia de contopire a pedepsei de 1 an închisoare cu restul de 625 zile din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2944/9.09.2003 a Judecătoriei Bacău şi menţinând pedeapsa aplicată de 1 an închisoare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a considerat de către instanţa de apel că în mod greşit prima instanţă a dispus în baza art. 39 al.2 cod proc.penală contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată de inculpat cu restul de 625 zile neexecutate din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2944/2003 a Judecătoriei Bacău.

Infracţiunile reţinute inculpatului prin sentinţa apelată nu au fost săvârşite de inculpat după liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2944/2003 a Judecătoriei Bacău, cum greşit a reţinut instanţa de fond ci în timpul executării acesteia.

Inculpatul a început executarea pedepsei de 5 ai şi3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2944/2003 a Judecătoriei Bacău la data de 7.02.2006 şi pentru că această pedeapsă a fost modificată la 4 ani şi 3 luni închisoare prin decizia penală nr. 81/10.02.2004 a Curţii de Apel Bacău inculpatul a fost liberat condiţionat la 7.12.2004.

Ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin decizia penală nr. 1626/8.03.2005 a I.C.C.J. – secţia penală, s-a casat decizia penală nr.81/2004 a Curţii de Apel Bacău şi a fost menţinută sentinţa penală nr.2944/2003 a Judecătoriei Bacău prin care s-a stabilit pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.

Urmare acestei situaţii, inculpatul a fost reîncarcerat la 2.02.2006 fiind liberat condiţionat la 4.10.2006 potrivit sentinţei penale nr. 2631/29.09.2006 a Judecătoriei Focşani.

Deci în timpul executării pedepsei inculpatul a fost liber în perioada 7.12.2004 – 2.02.2006 şi a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa apelată în această perioadă respectiv la 15.01.2006.

In consecinţă instanţa de fond ar fi trebuit să contopească pedeapsa de 1 an închisoare cu restul de pedeapsă neexecutat de 3 ani şi 5 luni din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare potrivit disp.art. 39 al.2 Cod penal.

Nu s-a putut face contopirea între pedeapsa de 1 an închisoare şi restul neexecutat de 3 ani şi 5 luni închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare deoarece s-ar fi creat inculpatului o situaţie mai grea în propria cale de atac încălcându-se art. 372 al.1 cod proc.penală.

In ceea ce priveşte încadrarea juridică, corect ar fi fost ca inculpatul să fie condamnat pentru participaţie improprie la fals intelectual prev.de art. 31 al.2 cod penal cu referire la art. 25 cod penal, raportat la art. 289 cod penal şi nu pentru infracţiunea prev.de art. 31 cod penal, cu referire la art. 26 cod penal şi art. 289 cod penal.

Inculpatul nu a ajutat funcţionarii ambasadei să săvârşească fără vinovăţie infracţiunea de fals intelectual, ci i-a determinat pe funcţionari să săvârşească infracţiunea fără vinovăţie.

Deficienţa instanţei nu a putut fi remediată în apelul declarat numai de inculpat deoarece i s-ar fi creat o situaţie mai grea în propria cale de atac.

Etichete:

Stare de recidivă. Omisiune

Tip: Decizie
Nr./Dată: 40/R (30.01.2008)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: Recidivă. Concurs de infracţiuni. Pluralitate intermediară

Prin sentinţa penală nr.634/2007, Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art. 75 lit. c Cod penal şi după anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare – aplicată prin sentinţa penală nr. 400/2007 a Judecătoriei Bârlad – care a fost descontopită în componentele ei, de 1 an şi 6 luni şi respectiv 5 luni închisoare, s-au contopit acestea cu pedeapsa de 10 luni închisoare , în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr.40/R din 30 ianuarie 2008, s-a casat în parte această sentinţă şi, în rejudecare, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.D. în sensul reţinerii disp. art. 37 lit.a Cod penal, menţinîndu-se pedeapsa de 10 luni închisoare.

S-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare – aplicată prin sentinţa penală nr. 400/2007 a Judecătoriei Bârlad – s-a descontopit această pedeapsă în componentele ei de 1 an şi 6 luni şi respectiv 5 luni închisoare, după care, conform disp. art. 36 alin.1 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare cu cea de 5 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 897/2006 a Judecătoriei Bârlad şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 luni închisoare , în total 2 ani şi 4 luni închisoare.

S-a reţinut că, inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie , în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 897/2006 a Judecătoriei Bârlad şi nu în concurs cu fapta pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Etichete: , ,

Apel. Reţinerea greşită a stării de recidivă. Omisiunea instanţei de fond de aplicare a prevederilor Legii 543/2002.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 42 (03.04.2008)
Autor: Tribunalul Tulcea
Domenii asociate: furt

Referitor la apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi inculpaţii D.M., C.M. şi C.S. împotriva sentinţei penale nr. 1203 din 26 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, tribunalul reţine următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 335/P/2004 din 3 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mişcare a acţiuni penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor D.M., C.M. şi A.M. pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e şi g Cod penal precum şi inculpatul C.S. pentru instigare la comiterea infracţiunii de mai sus.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare că în noaptea de 8/9 iunie 2002, la instigarea inculpatului C.S., ceilalţi 3 inculpaţi au sustras împreună dintr-un loc public 68 ovine din zona localităţii R., animale care aparţineau părţii vătămate B.V..

În cursul urmăririi penale, acesta din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 5.250 lei.

Prin sentinţa penală nr. 1203 din 26 oct 2007 Judecătoria Tulcea, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor reţinute in sarcina tuturor inculpaţilor in sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 209 alin.1 lit. e din Codul penal.

Totodată a fost schimbată încadrarea juridica în privinţa faptei inculpatului A.M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în art. 26-208 alin. 1- 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art .37 lit. a Cod penal.

A fost schimbată încadrarea juridica în privinţa faptei inculpatului C.M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin .1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal in art. 208 alin.1 – 209 alin. 1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b din cod penal.

In temeiul art. 25- 208 alin. 1-209 alin.1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul C.S. la o pedeapsa de 1an închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal.

In temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal a fost condamnat inculpatul C.M. la o pedeapsa de 5 ani închisoare şi i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal.

In temeiul art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

In baza art. 83 c.p., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea şi s-a dispus adiţionarea acesteia la pedeapsa stabilita prin hotărâre, inculpatul urmând să execute in final o pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, lit. a şi b din codul penal.

In temeiul art. 26 – 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal a fost condamnat inculpatul A.M. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1an închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea şi a dispus adiţionarea acesteia la pedeapsa stabilită prin hotărâre, inculpatul urmând să execute in final o pedeapsa de 4 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, lit. a şi b din Codul penal.

Judecătoria Tulcea a respins acţiunea civilă ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în luna mai 2002 inculpaţii C.S. şi C.D. şi-au adus ovinele proprietate personală, circa 600 capete, pe raza localităţii R. Cam în aceeaşi perioadă şi partea vătămată B.V. şi-a adus în aceeaşi zonă, dar la distanţa de circa 1,5 – 2 km, ovinele proprietate personală, în număr de 1200 animale.

În raport de suprafaţa destinată păşunatului şi numărul ovinelor existente în aceeaşi zonă, între fraţii C.S. şi partea vătămată B.V. s-a ivit o stare conflictuală, apreciindu-se că nu era suficient spaţiu pentru păşunat, fraţii C. cerându-i părţii vătămate să părăsească zona. B.V. a arătat că nu va pleca cu turma de oi în acea zonă întrucât acesta achitase deja sume de bani cu titlu de taxă de păşunat Primăriei comunei M., dar şi proprietarul terenului, numitul A.V.

A mai reţinut prima instanţă că, lovindu-se de refuzul părţii vătămate, starea conflictuală a escaladat, iar în cursul zilei de 8 iunie 2002, numitul C.S. le-a cerut să sustragă o parte din ovinele părţii vătămate B.V. şi să le transporte la locuinţa sa din sat L., comuna M.K. , promiţându-le celor 3 sume de circa 10 milioane ROL.

A mai constatat prima instanţă că fiind instigaţi şi motivaţi de propunerea lui C.S., C.M., D.M. şi A.M. s-au decis ca în seara de 08.06.2002 să procedeze la sustragerea unui număr cât mai mare de ovine, urmărind ca prin această faptă să-l determine pe B.V. să plece din zona respectivă.

Astfel, în noaptea de 8/9.06.2002,in jurul orelor 2300, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu oile proprii până în apropierea unui cârd de ovine ce aparţinea părţii civile (şi ai cărui ciobani dormeau în apropiere). Aici, A.M. a rămas cu oile proprii, in timp ce ceilalţi doi inculpaţi au intrat in cârdul de ovine amintit şi au reuşit să desprindă un număr de capete ce ulterior s-au dovedit a fi 68 de bucăţi. Cu acestea, inculpaţii C.M. şi cu D.M. s-au deplasat către localitatea L., la locuinţa lui C.S.. Pe drum, in jurul orelor 24, in marginea satului R., inculpaţii, însoţiţi de mai mulţi căini de stână, împreună cu oile pe care le mânau intr-un ritm alert ,au fost observaţi de către martorul O.D.. De aici, inculpaţii au condus oile la locuinţa lui C.S., unde au ajuns in jurul orelor 5 dimineaţa. In acest loc, omul de curte al lui C.S., martorul N.I., i-a ajutat să introducă oile intr-un saivan, iar în cursul zilei de 9.06.2002, C.S. s-a interesat la centrul de achiziţie de ovine din localitatea G. despre posibilitatea vinderii animalelor şi de preţul pentru aceasta operaţiune, promiţând aducerea în ziua următoare a unor berbecuţi.

A mai reţinut judecătorul fondului că, în acesta locaţie, oile au rămas până a doua zi dimineaţa, pe 10.06.2002,intr-o zi de luni, când C.S. a încărcat animalele intr-un camion înmatriculat în judeţul Constanta, şi le-a transportat până in localitatea G., la centrul de achiziţii ovine condus de martorul N.A. (cu care inculpatul C.S. vorbise şi cu o zi înainte). Aici, după numărarea şi cântărirea oilor, martorul N.A. a cerut inculpatului acte de identitate in ceea ce-l priveşte şi acte de provenienţă pentru animalele predate. Nedorind să se deconspire, inculpatul C.S. a promis aducerea in cursul aceleaşi zile a actelor de provenienţă pentru animale. Pentru a obţine un bilet de adeverire a proprietăţii oilor, inculpatul C.S. s-a prezentat nu la primăria din localitatea de reşedinţa unde-şi realiza creşterea efectiva a animalelor, ci la Primăria din localitatea B. (unde probabil avea cunoştinţe apropiate). Aici, profitând de identitatea de nume cu o persoana din raza de competenta teritorială a acestei autorităţi locale, a reuşit obţinerea biletului cu nr. 86/10.06.2006 (deşi persoana cu acelaşi nume nu era înregistrată in evidentele specifice cu oi şi, aşa cum a arătat această persoana cu ocazia audierii sale în prezenta cauză, nici nu a solicitat eliberarea vreunui bilet de adeverire a proprietăţii asupra unor oi).

Deşi obţinuse acest document, inculpatul C.S. nu s-a mai deplasat la centrul de achiziţii pentru că între timp aflase că politia din localitatea M. se afla in căutarea oilor dispărute, lucru pe care l-au făcut însă partea civilă şi lucrători de politie. După identificarea animalelor, acestea au fost ridicate de către partea civila şi transportate din nou în locul din care fuseseră luate cu câteva zile în urmă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii D.M., C.M. şi C.S., care au criticat-o pentru nelegalitate, precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.

În motivele de apel, procurorul a arătat că sentinţa Judecătoriei Tulcea este nelegală deoarece, în cazul inculpatului C.M., s-a reţinut în mod greşit doar starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal în condiţiile în care se impunea şi reţinerea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal în raport de condamnarea aplicată prin sentinţa penală nr. 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi, din a cărei executare inculpatul C.M. a fost eliberat condiţionat la 20 iunie 2001, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutată de 571 zile.

În dezbateri, apărătorii inculpaţilor D.M. şi C.M. au solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepselor aplicate deoarece sancţiunile primei instanţe sunt foarte mari.

Apărătorul inculpatului C.S. a solicitat achitarea acestuia întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei, iar în subsidiar a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Analizând apelurile, tribunalul apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente :

Astfel, referitor la apelul procurorului, tribunalul constată că se impunea reţinerea la încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.M. şi a stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. a Cod penal având în vedere condamnarea aplicată prin sentinţa penală 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 20 iunie 2001, cu un rest neexecutat de 577 zile.

Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 334 Cod pr penală să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal.

Totodată, apelantul C.M. a criticat hotărârea atacată doar cu privire la individualizarea pedepsei pe care a considerat-o prea mare.

Tribunalul constată că raportat la modul concret de comitere a faptei şi urmările acesteia, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este prea severă, motiv pentru care, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, va fi redusă la 4 ani închisoare.

În baza art. 61 al. 1 Cod penal, se va fi menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 577 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentinţa penală nr. 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi.

De asemenea , hotărârea va fi reformată şi sub aspectul aplicării în mod greşit a pedepsei accesorii pentru inculpaţii D.M. şi C.M., fiind interzis în mod greşit dreptul de a alege.

Totodată, aflându-se în acelaşi grup procesual cu inculpaţii apelanţi, vor fi extinse efectele apelului şi faţă de inculpatul A.M., astfel încât în baza art. 71 Cod penal li se va aplica inculpaţilor C.M., D.M. şi A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, având în vedere jurisprudenţa recentă a C.E.D.O. (cauza Hrist contra Marea Britanie).

Referitor la critica inculpatului D.M. privind individualizarea pedepsei, tribunalul consideră că aceasta nu este fondată, iar pedeapsa de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat revocarea suspendării de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea este corect dozată, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii şi ecoul în comunitate a faptei comise prin sustragerea unui nr. mare de animale.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului C.S., instanţa de apel reţine că potrivit art. 1 din Legea 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, pentru infracţiuni comise anterior datei de 4 octombrie 2002.

Potrivit art. 4 din Legea 543 /2002, nu beneficiază de prevederile legii de graţiere cei care li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative, inclusiv pentru infracţiunea de furt de autovehicule, precum şi furtul calificat prevăzut în art. 209 al. 1 lit. a, b d şi g , al. 2 şi 3 Cod penal, în redactarea anterioară a OUG 207/2000, art. 209 al. 1 – 4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 publicată la 25 iulie 2001 şi în art. 209 al. 2 – 4 Cod penal în redactarea de la momentul în vigoare a Legii nr. 543/2002.

Întrucât fapta reţinută în sarcina inculpatului C.S. a fost comisă în noaptea de 8/9 iunie 2002, se costată că infracţiunea prevăzută de art. 25- 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal nu era exceptată de la beneficiul legii de graţiere, la momentul săvârşirii acesteia fiind exceptate doar infracţiunile încadrate în prevederile art. 209 al. 2 – 4 Cod penal.

Faţă de cele expuse, va fi admis apelul declarat de inculpatul C.S. şi în baza art. 1 şi art. 4 al. 2 pct. 12 din Legea 543/2002, se va constata graţiată pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal, de instigare la furt calificat.

Referitor la critica inculpatului C.S. că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii tribunalul constată că aceasta este dovedită cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi şi ale părţii civile.

Referitor la inculpaţii C.M., A.M. şi D.M., se observă că aceştia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 543/2002, deoarece erau recidivişti la momentul săvârşirii infracţiunii.

Nefiind alte motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 1203/ 2007 a Judecătoriei Tulcea.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, cu plata onorariilor apărători oficiu.

Etichete: , ,