Concurs de infracţiuni. Valoarea probatorie a declaraţiilor inculpatului.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei nr.358/P/08.05.2008, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului S.I. pentru comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 C.pen., loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen., tentativă de viol prevăzută de art. 20 rap. la art.197 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.33 lit. „a” C.pen. şi art.37 lit. „b” C.pen.
Din probele administrate în cauză rezultă că în noaptea de 10.04.2008, inculpatul S. I. a pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate P. C. faptă care, în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen. deoarece inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie.
Deşi inculpatul a negat că a încercat să întreţină raporturi sexuale prin constrângere fizică cu partea vătămată P. C., susţinerile acestuia au fost combătute şi înlăturate ca fiind nerelevante de declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor audiaţi în cauză, cât şi din conţinutul raportului de constatare medico-legală prin care se constată că partea vătămată avea o zonă excoriată de cca. 4/3 cm, acoperită de resturi de cruste hematice pe faţa dorsală a cotului stâng, echimoză a metacarpianului şi falangei proximale a acestuia, excoriaţii pe faţa anterolaterală a braţului drept care demonstrează că inculpatul a agresat şi constrâns-o pe aceasta încercând să aibă raporturi sexuale cu aceasta.
În drept, fapta inculpatului S. I. de a încerca să întreţină raporturi sexuale prin constrângere fizică a părţii vătămate P. C. întruneşte elementele constitutive a tentativei la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 rap. la art.197 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen., avându-se în vedere starea sa de recidivă postexecutorie în momentul comiterii.
Fapta aceluiaşi inculpat de a aplica părţii vătămate P. D. lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin.2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S. I. şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere pericolul concret al infracţiunilor comise de acesta, condiţiile şi împrejurările comiterii acestora, conduita sa anterioară şi ulterioară comiterii faptelor, precum şi starea sa de recidivă, apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei se poate realiza numai prin privarea sa de libertate.
În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului S. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, a aplicat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare.

Tags: concurs de infracţiuni

PENAL. CONCURS DE INFRACTIUNI. CONTOPIRE INTRE PEDEPSE SI MASURI EDUCATIVE

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor minori RI pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat in forma continuata si complicitate la talharie prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.i C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen si de art. 26 C.pen. rap. la art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. ambele cu aplic. art. 99 si urm. C.pen. si CG pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca inculpatul RI la data de 24.05.2007 l-a sprijinit pe inculpatul CG sa sustraga prin violenta un telefon mobil marca Nokia in valoare de 80 lei de la partea vatamata SAC , pe timp de zi si intr-un loc public; intr-o zi din perioada 24.05. – 4.06.2007 a patruns prin efractie in locuinta partii vatamate MAV de unde a sustras o combina muzicala si o camera foto in valoare de 400 lei; la data de 8.06.2007, pe timp de zi a sustras un telefon mobil marca Sagem in valoare de 500 lei, apartinand lui ZI, de pe pervazul unei ferestre; s-a mai retinut ca inculpatul CG la data de 24.05.2007 a sustras prin violenta un telefon mobil marca Nokia de la partea vatamata SAM, pe timp de zi si dintr-un loc public, cu complicitatea concomitenta a celuilalt inculpat.

Prin Rechizitoriul al Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest a inculpatului minor CG si punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului minor VW pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma continuata prev. de art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si art. 99 si urm. C.pen.

Prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca inculpatii in zilele de 14.11.2007 si 15.11.2007, pe timp de zi si in loc public au deposedat prin violenta partile vatamate DN si ECV de telefoanele mobile pe care acestea le aveau asupra lor, creand un prejudiciu total de 500 lei nerecuperat.

Acest rechizitoriu a fost initial inregistrat pe rolul instantei, astfel ca in sedinta publica din 17.01.2008 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul ……

Analizand intregul material probator analizat in prezenta cauza, respectiv declaratiile inculpatilor, declaratiile partilor vatamate SAC, MAV, ZI, DN si ECV, declaratiile martorilor RC, CRV, PMC si PCF, procesele verbale de cercetare la fata locului, fotografiile judiciare, procesele verbale de constatare a infractiunilor, procesele verbale de prezentare si recunoastere si fotografiile judiciare, procesul verbal de perchezitie domiciliara, dovezile de ridicare si predare a bunurilor, instanta va retine urmatoarele :

Inculpatul RI (17 ani) are domiciliul in mun. B, la fel ca si inculpatii CG (17 ani) si VW ( 15 ani).

Inculpatul RI se afla in executarea unei masuri educative prev. de art. 104 C.pen. masura dispusa prin decizia penala a Tribunalului Buzau.

Inculpatul CG a fost arestat preventiv in cursul urmaririi penale in dosarul … si pus in libertate prin revocarea masurii arestarii preventive conform deciziei a Tribunalului Buzau.

Ulterior punerii in libertate inculpatul CG s-a mai prezentat la un singur termen de judecata (12.02.2008) dupa care a plecat din tara asa cum rezulta din mentiunile procesului verbal incheiat de organele de politie cu ocazia indeplinirii procedurii executarii mandatului de aducere din data de 31.03.2008, dar si din sustinerile fratelui inculpatului, numitul RV, formulate la termenul de judecata din data de 11.03.2008.

In consecinta , inculpatul a fost citat in conformitate cu dispoz. art. 177 al.4 C.pr.pen. apreciindu-se totodata ca acesta s-a sustras de la judecata.

In ceea ce priveste inculpatul VW, instanta a retinut ca acesta este plecat in strainatate, asa cum rezulta din sustinerile inculpatului CG formulate in sedinta din 17.01.2008, dar si din mentiunile organelor de politie consemnate in procesul verbal din 12.02.2008.

Drept urmare si acest inculpat a fost citat conform dispoz. art. 177 al.4 C.pr.pen., apreciindu-se ca s-a sustras de la judecata.

Inculpatii se cunosc fiind prieteni.

La data de 24.05.2007, inculpatii RI si CG se aflau in apropierea magazinului Penny- XXL in jurul orelor 13,30 cand l-au observat pe minorul SAC in varsta de 16 ani, care mergea pe o alee din zona blocurilor. Cei doi s-au apropiat de el si i-au cerut cate 1 leu , dar minorul i-a refuzat. Inculpatul RI a insistat, adoptand si un ton mai dur, astfel ca partea vatamata SAC le-a dat celor doi cate 1 leu.

Imediat, cei doi inculpati i-au cerut partii vatamate telefonul mobil, sub pretextul initierii unui apel. SAC a refuzat initial , dar CG a inceput sa traga de haina aflata pe un ghiozdan purtat de partea vatamata in spate, cu intentia de a o lua, pentru a cauta in buzunarele acestuia bani si alte bunuri. Pentru ca nu a reusit a intervenit si inculpatul RI, care a tras la randul sau de haina. Profitand de dezechilibrarea partii vatamate, CG i-a smuls acestuia telefonul din mana stanga.

Inculpatii au fugit de la fata locului cu bunul asupra lor, in aceeasi zii vanzandu-l unei persoane necunoscute pentru suma de 46 lei.

Intr-o zi din intervalul 24.05. – 4.06.2007 inculpatul RI a patruns in locuinta vecinului sau MAV, dupa ce a spart cu o piatra lacatul cu care era prevazuta usa de acces si din interior a sustras o combina muzicala cu doua boxe audio, un aparat de fotografiat, mai multe surubelnite si chei fixe, precum si o fata de masa, toate in valoare de 400 lei.

Inculpatul a depozitat aceste bunuri in podul locuintei sale, de unde au fost predate organelor de politie de mama acestuia. Aparatul de fotografiat insa, nu a fost recuperat intrucat inculpatul l-a defectat si l-a aruncat.

Chiar daca partea vatamata MAV a sustinut ca din locuinta i-a disparut si suma de 1600 lei, nu s-au identificat mijloace de proba care sa-i confirme sustinerea, astfel ca nu s-a retinut si aceasta suma intre bunurile sustrase.

La data de 8.06.2007 in jurul orelor 10,00, inculpatul RI a intrat intr-o frizerie situata in zona Bazar si observand ca nu se afla nici o persoana in interior, a urcat pana la primul etaj al imobilului de unde a luat un telefon mobil aflat pe pervazul ueni ferestre.

A parasit cladirea in fuga, dar a fost observat de proprietarul bunului, partea vatamata ZI care a anuntat organele de politie, acestea depistandu-l pe inculpat la scurt timp, avand asupra sa telefonul mobil.

In ziua de 14.11.2007, in jurul orelor 13,00 inculpatii minori CG si VW, care sunt si veri, s-au intalnit intamplator in zona pietei centrale din mun. B si s-au hotarat sa mearga in Cart. M pentru a face rost de bani, intentionand sa fure bani de la copii singuri, pe care îi intalneau pe strada.

Astfel, cei doi s-au deplasat pe Bd. U in apropierea blocului …, in apropierea „zidului Episcopiei Buzau”, cand au observat un copil, respectiv partea vatamata DN in varsta de 13 ani.

Acesta se deplasa singur catre autogara XXL, motiv pentru care cei doi l-au urmarit, au intrat cu el in vorba punandu-i cateva intrebari pentru a-i distrage atentia.

Ulterior, profitand de faptul ca in zona nu se mai aflau alte persoane, inculpatul VW i-a acoperit partii vatamate DN gura cu o mana ca sa nu poata tipa, iar cu cealalta mana, i-a imobilizat mainile la spate, moment in care inculpatul CG i-a sustras din buzunarul pantalonilor un telefon mobil marca Sony Ericson K300i. Dupa aceea cei doi s-au deplasat pe platoul Dacia unde au vandut telefonul unei persoane necunoscute cu suma de 65 lei, pe care au impartit-o in mod egal.

In ziua de 15.11.2007, in jurul orelor 14,30 inculpatii s-au intalnit din nou in zona Pietei Centrale hotarandu-se sa procedeze ca in ziua precedenta.

Astfel in jurul orelor 16,30 , cei doi s-au deplasat tot in zona „zidului Episcopiei” si vazand un copil, pe partea vatamata ECV, in varsta de 14 ani, care se deplasa singur, au intrat si cu acesta in vorba.

Din nou, vazand ca nu sunt persoane in zona inculpatul VW, i-a pus partii vatamate mana la gura, iar cu cealalta i-a imobilizat mainile, moment in care inculpatul CG i-a luat din buzunarul pantalonilor telefonul mobil marca Nokia 6070.

Ulterior, cei doi s-au deplasat pe platoul Dacia unde au vandut telefonul mobil unei persoane necunoscute pentru suma de 100 lei, pe care au impartit-o in mod egal.

In drept, faptele inculpatilor astfel cum au fost retinute intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de furt calificat in forma continuata si complicitate la talharie prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.i C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen si de art. 26 C.pen. rap. la art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. ambele cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., in ceea ce-l priveste pe inculpatul RI; ale infractiunii de talharie prev. de art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen.. si ale infractiunii de talharie in forma continuata prev. de art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si art. 99 si urm. C.pen., in ceea ce-l priveste pe inculpatul CG si ale infractiunii de talharie in forma continuata prev. de art. 211 al.1,2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si art. 99 si urm. C.pen, in ceea ce-l priveste pe inculpatul VW.

Retinand vinovatia inculpatilor, instanta îi va condamna in baza situatiei de fapt si a textelor incriminatorii, la stabilirea si dozarea pedepselor avand in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen si anume: imprejurarile savarsirii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora rezultat din modalitatea in care au fost savarsite faptele, limitele de pedeapsa prevazute de legea penala si persoana inculpatilor care sunt minori si au avut o atitudine sincera pe toata desfasurarea procesului penal, mai putin inculpatul VW care nu a putut fi audiat in cursul cercetarii judecatoresti si inculpatul RI.

In cursul urmaririi penale insa, inculpatul VW a adoptat o atitudine sincera, recunoscand faptele savarsite.

In ceea ce-l priveste pe inculpatul RI, instanta a retinut ca acesta a adoptat o pozitie oarecum oscilanta in sensul ca a recunoscut initial, in linii mari savarsirea faptelor, modificandu-si ulterior , in mod succesiv declaratiile. In fata instantei inculpatul RI a recunoscut savarsirea infractiunii de complicitate la talharie savarsita asupra minorului SAC, aratand ca pe celelalte doua fapte nu si le aminteste.

Pozitia inculpatului insa este nesincera cu privire la aceste fapte, aceasta pozitie rezultand din celelalte probe administrate in cauza respectiv, declaratiile partilor vatamate MAV si ZI, precum si declaratiile martorilor RC ( concubina inculpatului) si CRV.

Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul CG a mai fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni de furt calificat in forma continuata cu aplic. art. 110 raportat la art. 81 C.pen, prin sentinta penala a Judecatoriei Buzau, definitiva la 1.06.2007, termenul de incercare fiind de 3 ani si 6 luni.

Inculpatul a fost retinut in prezenta cauza 24 ore incepand cu 15.11.2007 si arstat preventiv incepand cu 16.11.2007, pana la data de 24.01.2008 cand s-a revocat arestul preventiv.

In ceea ce-l priveste pe inculpatul RI, instanta retine ca prin sentinta penala a Judecatoriei Buzau s-a luat fata de acesta masura educativa a libertatii sub supraveghere pentru o infractiune de furt calificat, iar prin sentinta penala a Judecatoriei Buzau, astfel cum a fost modificata prin decizia penala a Tribunalului Buzau s-a luat fata de inculpat masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare in baza art. 104 C.pen.

Inculpatul a inceput executarea masurii in Centrul de Reeducare Tîrgu Ocna incepand cu 9.08.2007, masura fiind confirmata pana la data de 29.07.2008, cand minorul implineste varsta de 18 ani.

Inculpatul VW se afla la prima incalcare a legii penale.

Cu toate acestea, in favoarea inculpatilor au fost retinute circumstante atenuante personale, conform art. 74 C.pen. avand in vedere prejudiciile modice si atitudinea adoptata de acestia in fata organelor judiciare.

Asa fiind, in contextul elementelor de fapt si de drept retinute, instanta în baza art. 211 al.1 , 2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. cu referire la art. 74 si 76 lit.c C.pen., va condamna pe inculpatul CG la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de tilharie ( fapta din 24.05.2007).

In baza art. 211 al.1 , 2 lit.c si al.2 ind. 1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si 99 C.pen. in referire la art. 74 si 76 lit.c C.pen, va condamna pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tilharie in forma continuata ( fapta din 14.11.2007 si 15.11.2007).

In baza art. 33/a – 34/b C.pen. va contopii cele doua pedepse, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an si 6 luni inchisoare.

In baza art. 83 C.pen. va revoca beneficiul suspendarii conditionate a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinta penala a Judecatoriei Buzau, definitiva la 1.06.2007, pedeapsa ce se va executa impreuna cu pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta penala, inculpatul avand de executat 3 ani inchisoare.

In baza art. 88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive, respectiv 15.11.2007 – 24.01.2008.

In baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza II si b C.pen. cu incepere de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la terminarea executarii pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa apreciază că, nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit.a C.penal, în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar faptele săvârşite de inculpat nu sunt de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 C.penal (Hotărârea CEDO Hirst vs. GB si decizia ICCJ nr. 74/5.11.2007 ) .

In baza art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 99 C.pen. in referire la art. 74 si 76 lit.d C.pen., va condamna pe inculpatul RI la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata ( fapta din perioada 24.05. – 4.06.2007).

In baza art. 26 C.pen. rap. la art. 211 al.1, 2 lit.c si al.2 ind.1 lit.a cu aplic. art. 99 C.pen. cu referire la art. 74 si 76 lit. c C.pen. va condamna acelasi inculpat la o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la tilharie ( fapta din 24.05.2007).

Va constata ca infractiunile deduse prezentei judecati sunt concurente cu infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,e,g C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. pentru care s-a luat fata de inculpat masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare conform art. 104 C.pen. prin decizia penala a Tribunalului Buzau.

In baza art. 34 C.pen. va contopii cele doua pedepse si masura educativa, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea , aceea de 2 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art. 88 C.pen. si art. 36 al.3 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicata o zi retinere, respectiv 8.06.2007 si perioada executata in baza art. 104 C.pen. cu incepere de la data de 9.08.2007 la zi.

In baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza II si b C.pen. cu incepere de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la terminarea executarii pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa apreciază că, nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit.a C.penal, în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar faptele săvârşite de inculpat nu sunt de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 C.penal (Hotărârea CEDO Hirst vs. GB si decizia ICCJ nr. 74/5.11.2007 ) .

Va anula formele de executare emise pentru executarea masurii educative prev. de art. 104 C.pen. si dispune emiterea de noi forme de executare conform dispozitiilor prezentei sentinte penale.

In baza art. 211 al.1 , 2 lit.c si al.2 ind. 1 lit.a C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si 99 C.pen. in referire la art. 74 si 76 lit.c C.pen, va condamna pe inculpatul VW la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tilharie in forma continuata ( fapta din 14.11.2007 si 15.11.2007) .

In baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza II si b C.pen. cu incepere de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la terminarea executarii pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa apreciază că, nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit.a C.penal, în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art. 3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar faptele săvârşite de inculpat nu sunt de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 C.penal (Hotărârea CEDO Hirst vs. GB si decizia ICCJ nr. 74/5.11.2007 ).

In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta apreciaza ca scopul acesteia poate fi atins si fara executare in regim de detentie, avand in vedere atitudinea inculpatului, atat inainte cat si dupa savarsirea faptei, astfel ca în baza art. 110 C.pen. cu ref. la art. 81 C.pen. va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe perioada unui termen de incercare de 3 ani si 6 luni.

In baza art. 359 C.pr.pen in referire la art. 83 C.pen. va atrage atentia inculpatului asupra revocarii suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni in termenul de incercare.

In baza art. 71 al.ultim. C.pen. va suspenda pedepsele accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Va lua act ca partile vatamate MAV, SAC, ZI, ECV si DN nu s-au constituit parti civile.

In baza art. 118 al.1 lit.e C.pen. va confisca de la inculpatul CG suma de 105,5 lei, de la inculpatul RI suma de 23 lei si de la inculpatul VW suma de 82 ,5 lei, acestea reprezentand sumele de bani obtinute de inculpati urmare instrainarii bunurilor sustrase.

In baza art. 191 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul CG la 650 lei cheltuieli judiciare, din care 440 lei onorariu aparator oficiu, pe inculpatii RI si VW la cate 350 lei fiecare, cu acelasi titlu, din care cate 200 lei fiecare onorariu aparator oficiu.

Tags: concurs de infracţiuni

PENAL. CONCURS DE INFRACTIUNI CONFORM ART. 36 AL. 1 COD PENAL

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului BFA, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit.e şi g C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul în noaptea de 27/28.12.2007 a sustras de la partea vătămată CAM din barul „Tentant” din mun. B un telefon marca Nokia în valoare de 800 lei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul – verbal de predare – primire a bunului, instanţa va reţine următoarele:

Inculpatul BFA ( 22 ani) are domiciliul în mun. B, în prezent fiind arestat în altă cauză în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău.

În seara zilei de 27.12.2007 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul „Tentant” din mun. B situat în apropierea Târgului „Drăgaica” iar în jurul orelor 03,15 s-a apropiat de tejgheaua unde servea barmaniţa CAM încercând să discute cu ea.

Profitând de neatenţia acesteia, inculpatul i-a sustras telefonul mobil marca Nokia 6100 din bar, l-a ascuns în buzunarul pantalonilor săi şi a părăsit barul în grabă.

Partea vătămată CAM a constatat lipsa telefonului şi şi-a dat seama că inculpatul a fost cel care i l-a sustras şi, când s-a terminat programul, l-a căutat pe inculpat la domiciliu, unde a găsit-o pe soţia acestuia, relatându-i respectivei fapta săvârşită de soţul ei.

Pentru că inculpatul nu i-a restituit telefonul în termenul stabilit de ea, partea vătămată a formulat plângere împotriva acestuia, adresată organelor de poliţie.

Pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a recunoscut fapta comisă, restituind părţii vătămate telefonul sustras.

În drept fapta inculpatului constând în aceea că i-a sustras părţii vătămate un telefon mobil, din loc public şi pe timp de noapte, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit.e,g C.pen.

Această faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind atrase dispoziţiile art. 37 lit.a C.pen. în raport de condamnarea dispusă prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoarea cu aplicarea art. 86/1 termenul de încercare fiind de 5 ani.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa îl va condamna în baza situaţiei de fapt şi a textului incriminator, la stabilirea şi dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. şi anume: împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală şi persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră, de recunoaştere a faptei pe toată durata procesului penal şi nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist aşa cum s-a arătat anterior.

În favoarea inculpatului se vor reţine, totuşi, dispoziţiile art. 74 C.pen. privind circumstanţele atenuante personale, având în vedere atitudinea inculpatului pe toată durata procesului penal, precum şi faptul că prejudiciul este unul modic şi a fost recuperat.

Infracţiunea dedusă prezentei judecăţi este concurentă cu infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău.

Aşa fiind, în contextul elementelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa în baza art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit.e,g C.pen. cu aplicarea art. 74 şi 76 lit.c C.pen. în referire la art. 37 lit.a şi art. 80 C.pen. va condamna inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Va constata că infracţiunea dedusă prezentei judecăţi este concurentă cu infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit.e şi g C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen., art. 74 şi 76 lit.c şi art.80 C.pen. săvârşită în data de 10/11.09.2007 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la data de 29.04.2008 la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău în pedepsele componente, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit.e şi g C.pen. cu art. 74 – 76 lit.c şi art. 80 C.pen. şi 1 an închisoare prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău.

În baza art. 36 al. 1 în referire la art. 34/b C.pen. va contopi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă prezentei judecăţi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Va menţine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total inculpatul având de executat 2 ani închisoare.

În baza art. 36 al. 3 C.pen. va scade din pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, perioada executată de inculpat începând cu 29.04.2008 la zi.

În baza art.71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa apreciază că nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit.a C.penal, în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârşită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 C.pen. (Hotarărea CEDO, Hirst Vs GB şi Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007).

Va anula mandatul de executare nr. 409/2008 emis în baza sentinţei penale şi dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentinţe penale.

Va lua act că partea vătămată CAM nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art.191 C.proc.pen. va obliga inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător oficiu

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infracţiuni. Anularea suspendării executării pedepsei – regim sancţionator.

Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează şi se aplică regulile privitoare la concursul de infracţiuni.

Decizia nr. 166/R din 16.10.2008 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 224/29.11.2007 a Judecătoriei Făurei, inculpatul N. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109, art. 74 lit. c şi art. 76 lit. c Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 544/06.11.2006 a Judecătorie Făurei şi s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca în total inculpatul N. I. să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 2/3.08.2006, inculpaţii N.I., N. S. D şi D. I., au pătruns prin efracţie în magazinul părţii vătămate SC Rovers SRL de unde au sustras bunuri în valoare de 1.478 lei.

Prin decizia penală nr. 154/16.06.2008 a Tribunalului Brăila apelul declarat de inculpatul N.I. a fost admis, dar numai sub aspectul laturii civile.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.I., susţinând că pedeapsa este prea mare.

Recursul este fondat dar pentru alte motive.

Infracţiunea dedusă judecăţii – fapta din noaptea de 2/3.08.2006 – a fost săvârşită înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 544/06.11.2006 a Judecătorie Făurei, astfel că regimul sancţionator este cel prevăzut de art. 85 Cod penal – privind anularea suspendării condiţionate şi nu cel prevăzut de art. 83 Cod penal – privind revocarea suspendării condiţionate.

Pentru aceste motive recursul declarat de inculpatul N.I a fost admis. Au fost casate în parte cele două hotărâri şi în rejudecare

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.I prin sentinţa penală nr. 544/06.11.2006 a Judecătoriei Făurei.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului N.I prin sentinţa penală nr. 544/06.11.2006 a Judecătoriei Făurei, în pedepsele componente, respectiv:

– pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 , art.74 lit. a – c şi art. 76 lit. c Cod penal;

– pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. a – c şi art. 76 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 85 alin. 1 şi art. 36 alin. 1 în ref. la art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză, cu pedeapsa de 4 luni închisoare şi cu pedeapsa de 6 luni închisoare, ambele aplicate prin sentinţa penală nr. 544/06.11.2006 a Judecătoriei Făurei, şi s-a dispus ca inculpatul N.I să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, sporită la 10 luni închisoare.

În baza 85 alin. 3 în ref. la art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului N.I. pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani şi 4 luni, termen calculat de la data de 30.11.2006, data rămânerii definitive a sentinţei penale 544/06.11.2006 a Judecătoriei Făurei.

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infracţiuni. Apreciere spor la pedeapsa cea mai grea. Recurs declarat de inculpat pe netemeinicie şi respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.2138/91/2007, partea vătămată M.V. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosar nr.2138/91/2007.

Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.A. şi S.C. împotriva Sentinţei penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani.

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, s-a dispus achitarea, în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală şi art.10 lit.a Cod procedură penală, a inculpaţilor D.V., cercetat pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, S.C. şi S.A.., cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

A fost obligată partea vătămată M.V. la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, Tribunalul Vrancea, a reţinut că

Prin Sentinţa penală nr.1154/30.05.2007 pronunţată de Judecătoria Focşani în dosarul nr.2707/91/2006 a fost condamnat inculpatul D.V., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal la 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul sa fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit a,b,c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal şi art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Au fost condamnaţi inculpaţii S.C., şi S.A.. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, la câte 3 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpaţii să fie lipsiţi de drepturile prev. de art. 64 lit.a b c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal şi art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor principale şi a pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare de câte 2 ani şi 3 luni.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut din actele şi lucrările dosarului următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani nr.6822/2003 M.V. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. şi S.A.. pentru grăniţuire, revendicarea suprafeţei de 40 m.p. şi desfiinţarea gardului dintre cele două proprietăţi.

Prin Sentinţa civilă nr.1174/2004 a Judecătoriei Focşani s-a admis în parte acţiunea formulată de M.V., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform schiţei anexă la raportul de expertiză.

Au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea şi desfiinţarea gardului ca neîntemeiate.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/17.10.2005 a Curţii de Apel Galaţi, prin respingerea recursului.

La pronunţarea sentinţelor de mai sus s-a avut în vedere printre altele şi adeverinţa nr.197/25.04.2004 eliberată de Primăria Răstoaca şi adeverinţa nr.2508/2004 emisă de Primăria Milcovul, în care se menţionează că S.A.. figurează înscrisă în registrul Agricol vol.I fila 8 fără a se indica anul cu suprafaţa de 0,10 ha teren aferent construcţiei din anul 1967.

Instanţa, verificând registrul Agricol, vol. I din anul 1964-1970 Răstoaca, a constatat că la filele 8 şi 9 din registrul 1967 nu figurează înscrişi S.C. sau S.A.., ceea ce denotă că adeverinţa eliberată la solicitarea lui S.A.. în iunie 2006 nu conţine date reale, consemnate în registrul agricol. De asemenea S.C. şi S.A. nu figurează înscrişi în registrul agricol vol. II şi III 1967-1968 .

Deşi s-a reţinut în registrul agricol pe 2001-2005 că se regăsesc menţiunile din adeverinţele nr. 2508/2004 şi nr.197/2004, cei care le-au emis aveau obligaţia de a verifica registrele agricole din anii 1964- 1967.

Din decizia nr. 57/ 18 iulie 1975 a Primăriei com. M., instanţa a reţinut că i-a fost atribuit pentru construcţie de locuinţă lui S.A. terenul folosinţă în suprafaţă de 250 m.p. cu vecinii I.C, M.V., şi drum comun şi teren CAP, iar din adeverinţa nr. 234/1971 a CAP Răstoaca instanţa a reţinut că lui M.V. i-a fost atribuit 0,05 ha loc de casă cu vecinii: drum, G.N. fără a figura ca vecini S.A.. şi S.C..

Deşi inculpaţilor S.A. şi S.C. li s-a pus în vedere autorizaţia de construcţie a imobilului, aceştia au precizat că nu o au şi nu au dorit să dea declaraţii.

Inculpatul D.V., deşi în timpul urmăririi penale a precizat că a avut în vedere, la emiterea adeverinţei 197/2004, registrele din anii 2001-2005, la instanţă nu şi-a formulat nici o probă în apărare.

Coroborând întreg materialul probator în cauză instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpaţilor este dovedită.

Împotriva sentinţei au formulat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.C. şi S.A.

Criticile Parchetului vizează aspecte de nelegalitate fundamentate în esenţă pe următoarele argumente:

1. Soluţia instanţei de recurs în baza căreia Judecătoria Focşani a fost

investită cu soluţionarea faptelor pentru care partea vătămată M.V. a promovat plângere nu ar fi corectă şi legală din punct de vedere procedural. În acest sens, Parchetul formulează un punct de vedere concretizat prin faptul că instanţa unică de control judiciar nu avea căderea să desfiinţeze concomitent două soluţii de netrimitere în judecată paralel cu punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celor trei inculpaţi (atribut exclusiv al instanţei de fond).

2. Pe fondul cauzei se apreciază de apelant faptul că soluţia de

condamnare este nelegală, în mod greşit reţinându-se vinovăţia în sarcina inculpaţilor.

3. În ipoteza în care instanţa avea suficiente probe pertinente pronunţând

o soluţie de condamnare pentru o infracţiune de fals, în mod obligatoriu şi procedural se impunea aplicarea disp. art 445 Cod procedură penală cu referire la art. 14 pct. 3 lit. a Cod procedură penală.

Apelul inculpaţilor are în vedere aceleaşi motive ilustrate de Parchet la primele 2 puncte, dezvoltând pe larg aspecte ce ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost cercetaţi.

Tribunalul Vrancea a apreciat că apelurile sunt fondate.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate de apelant cât si din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanţa de fond, pornind de la o situaţie de fapt eronată, a stabilit vinovăţia inculpaţilor contrar probelor administrate pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, conform art. 378 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul Vrancea, dând o nouă apreciere a probelor administrate de prima instanţă, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Între inculpaţii S.C., S.A.. şi partea vătămată M.V. există un conflict de natură civilă, concretizat în procese civile derulate pe rolul instanţelor începând din anul 2003. Obiectul litigiului îl constituie, în esenţă, un gard comun şi revendicat reciproc din punct de vedere al aliniamentului, respectiv suprafaţa de 40 mp pe care este amplasat (Sentinta civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, rămasă definitivă, prin Decizia civilă nr. 715/17.10.2005 a Curtii de Apel Galati). Pe acest fond conflictual şi în raport de hotărârile judecătoreşti pronunţate, M.V. a învestit organele de cercetare penală cu o plângere îndreptată împotriva părţilor adverse precum şi faţă de învinuitul D.V., care în calitate de primar al comunei Răstoaca a eliberat la data de 25.VI.2004 adeverinţa nr. 197, falsă, în opinia petentului.

Plângerea promovată de M.V. a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani sub nr.4021/P/2004, şi având ca obiect demararea cercetărilor pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal si a infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal de către soţii S.

Prin Rezoluţia nr.4021/P/2004 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale.

Ulterior, această sesizare a parcurs cicluri procesuale prevăzute de legislaţia procedurală, ajungând în ultimă etapă la învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea faptelor penale prev. de art. 291 Cod penal prin Decizia penală nr. 571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea.

Învestirea instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar de faţă s-a efectuat prin decizia penală susmenţionată, moment în care s-a dispus în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţii D.V., S.C. şi S.A.

Faţă de noul cadru procesual, instanţa de fond a păşit la administrarea probatoriilor solicitate atât în cursul urmăririi penale cât şi cele solicitate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din punct de vedere procedural în limitele dispoziţiilor art. 278 al. 9 Cod procedură penală cu referire la art. 278 al. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a constatat că actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă al.1, respectiv persoana vătămată.

Faptul că instanţa de control judiciar, prin decizia dată a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţi şi înaintarea cauzei la instanţa de fond în vederea judecării cauzei, prin repartizarea în sistem aleatoriu, nu reprezintă un motiv de nelegalitate (si de apel) capabil să atragă sancţiunea desfiinţării sentinţei. Efectul juridic ar fi fost acelaşi (respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţi în raport de probele considerate temeinice în demararea procesului penal) chiar dacă prin decizia Tribunalului s-ar fi indicat ca instanţă de fond să procedeze în maniera dispusă şi fundamentată pe dispoziţiile art. 2781 al. 8 lit. c Cod procedură penală.

Pentru această raţiune Tribunalul Vrancea nu a achiesat la primul motiv de apel invocat de părţile apelante.

Pe fondul cauzei, în raport de probele existente la dosarul de fond dar şi de dispoziţiile încriminatoare, de conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 si uz de fals intelectual, prevăzută de art. 291 Cod procedură penală, având în vedere situaţia de fapt reţinută în apel, Tribunalul Vrancea a apreciat inexistenţa faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal se cer îndeplinite cerinţele ce vizează atât condiţiile preexistente cât si conţinutul constitutiv al infracţiunii prin prisma elementului material, activităţii de falsificare, urmării imediate şi legăturii de cauzalitate (specifice laturii obiective).

Chiar dacă subiectul activ de faţă este calificat (funcţionar public) înscrisul eliberat de acesta (în speţă, adeverinţa nr.197/25.06.2004), incriminat de instanţa de fond ca fiind fals) cuprinde referiri la împrejurări cercetate prin verificări operate la data solicitării de către învinuita S.A. Astfel, la fila 133 din dosarul nr. 9755/2004 se află cererea completată de către aceasta şi prin care solicită eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia din Registrul Agricol cu privire la bunurile existente pe raza comunei Răstoaca. La această cerere s-a eliberat adeverinţa în discuţie şi în raport de care s-a apreciat că este falsă (fila 34 din dosarul de urmărire penală nr. 1895/P/2005). Acest înscris atestă faptul că S.A.. figurează în registrul agricol vol I, fila 8, cu suprafaţa de 0,10 ha teren aferent construcţiei, locuinţa proprietate personala în Răstoaca din anul 1967.

Veridicitatea susţinerilor cuprinse în adeverinţa nr.197/2004 corespund datelor înregistrate în documentul indicat în cuprinsul actului şi anume REGISTRUL AGRICOL.

Uzanţele întocmirii, completării şi furnizării de date cuprinse într-un asemenea document sunt specificate în Decretul lege nr. 692/1973, OG nr. 1 din 13.03.1992 şi prevăd, printre altele, că „înscrierea datelor în Registrul Agricol se va face pe baza declaraţiei sub semnătură proprie, a capului de gospodărie sau în lipsa acestora a unui membru major al gospodăriei”.

Dincolo de aceste referiri, instanţa de apel a apreciat că, esenţial în cauză, cu conotaţii asupra caracterului penal al faptei în sine, de fals intelectual, îl reprezintă conţinutul solicitării învinuitei S.A… Dacă aceasta ar fi solicitat în cerere eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia rolului agricol deţinut pentru o perioadă anterioară anului în curs solicitării, iar funcţionarul public (primarul-inculpat în prezenta cauză) ar fi procedat la întocmirea înscrisului cu date nereale, sau inexistente în registrul agricol aferent perioadei 2001-2005 conţinutul infracţiunii era realizat în materialitatea sa. Or, diligenţele instanţei de fond de a verifica, Registrul Agricol pentru perioada 1964-1967 cu menţiunea existentei unei obligaţii din partea funcţionarului public de a proceda în maniera arătată mai sus excede cadrul legal dar şi materialului probator existent în cauză.

Obligaţia de a verifica un document, în speţă, Registrul Agricol o are funcţionarul public abilitat să o facă, în condiţiile în care există şi o cerere în acest sens. Instanţa de apel a apreciat că, faptul că învinuiţii S.A.. şi Constantin, în decursul litigiului purtat cu partea vătămată M.V., au solicitat de mai multe ori adeverinţe cu privire la rolul deţinut în Registrul Agricol fără a preciza şi anul în care sunt cuprinse date, informaţii relevante pentru procesele civile aflate pe rol, nu înseamnă că organul competent să furnizeze informaţiile cerute şi-ar fi încălcat obligaţii de serviciu si ar fi întocmit acte false, aşa cum în mod greşit a constatat instanţa de fond.

Din legislaţia specială ce reglementează Registrul Agricol, menţionată de altfel la începutul expunerii, nu rezultă obligaţia reţinută de instanţa de fond, în sarcina funcţionarului public în consultarea si eliberarea de date cuprinse în acest document pentru o perioadă anume în ipoteza în care nu este solicitată de cel interesat.

De altfel aşa cum s-a menţionat corespunzător anului în curs, orice persoană care deţine bunuri are obligaţia de a face declaraţii, pe proprie răspundere, menţiunile cuprinse în registre fiind completate sau modificate potrivit datelor furnizate de aceasta sau constatate de agentul agricol, persoane angajate la Primărie.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul Vrancea a apreciat că în cauză, faptele reţinute în sarcina inculpatului D.V. sunt străine ilicitului penal, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa iar pe fondul cauzei a procedat la achitarea inculpaţilor D.V., S.A.. şi S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

În ceea ce priveşte pe aceştia din urmă, temeiul achitării este identic cu cel al inculpatului D.V., motivat de faptul că uzul de fals este o infracţiune subsecventă infracţiunii de fals intelectual pentru care în considerentele expuse s-a apreciat de instanţa de control pe baza probelor reapreciate că nu există. Inexistenta infracţiunii anterioare de fals atrage în mod obligatoriu şi inexistenta uzului de fals.

Împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, în termen legal a formulat recurs partea vătămată M.V., prin apărător ales, criticând soluţia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat partea vătămată, prin apărător ales, că, în primul rând, instanţa de apel nu a observat că sesizarea sa penală se referă la săvârşirea infracţiunii de fals de către D.V., de uz de fals de către S.C. şi S.A. dar şi la cea de fals în declaraţii, săvârşită de aceştia din urmă.

Precizează că nu s-a făcut niciun fel de cercetare cu privire la această infracţiune în ultimul ciclu de judecată, ceea ce determină casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.38515 alin.1 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală.

În sesizarea sa a precizat că S.C. şi S.A. se fac vinovaţi şi de faptul că declaraţiile lor cu privire la anul construcţiei casei şi suprafaţa deţinută de ei în anul 1967, aferentă casei, care au stat la baza înscrierilor din registrul agricol de la poziţia lor sunt false.

În acest ultim ciclu de judecată, nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au procedat la cercetarea judecătorească cu privire la acest aspect.

În al doilea rând, instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt când a analizat faptele pentru care a solicitat condamnarea celor trei inculpaţi, eroare care a determinat pronunţarea unei soluţii greşite de achitare a inculpaţilor.

Inculpatul D.V., prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părţii vătămate la cheltuieli judiciare, conform art.193 Cod procedură penală.

Inculpaţii S.A. şi S.C., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în faţa Curţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Petentul M.V. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, solicitând cercetarea inculpatului D.V., primar al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal, arătând că acesta, în calitatea pe care o avea, a eliberat adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, în care atestă în mod fals că S.A figurează în registrul agricol cu o casă şi 0,10 ha teren aferent construcţiei, din anul 1967.

Această adeverinţă ar fi fost folosită de soţii S.A.. şi S.C. în cadrul unui proces civil ivit între petent şi soţii S., având ca obiect „revendicare, grăniţuire, desfiinţare de construcţii” şi care a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

În acest mod, inculpaţii S.C. şi S.A. ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

Prin Rezoluţia nr.4021/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele nu există.

În cauză a formulat plângere petentul M.V., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin Rezoluţia nr.1427/II/2/2004 a Prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.

Împotriva ambelor rezoluţii a formulat plângere, conform art.2781 Cod procedură penală, petentul M.V..

Prin Sentinţa penală nr.1480/05.05.2005 a Judecătoriei Focşani, desfiinţată prin Decizia penală nr.389/05.08.2005 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea petentului, au fost desfiinţate cele două rezoluţii atacate şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal (D.V.) şi art.291 Cod penal (S.C. şi S.A.).

Între timp, petentul M.V. a formulat o nouă plângere împotriva lui S.C. şi S.A.. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal, constând în aceea că au declarat fals în faţa agentului agricol de la Primăria comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, data construirii locuinţei şi terenul aferent, declaraţii în baza cărora s-ar fi făcut menţiuni nereale în Registrul agricol al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani sub nr.1895/P/2005, la dosarul de urmărire penală fiind conexat şi dosarul nr.4021/P/2004.

Prin Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele sunt de natură civilă.

Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani a fost infirmată prin Rezoluţia nr.263/II/2/2006 a Prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Focşani, care a reţinut cauza pentru continuarea cercetărilor.

Prin Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 05.05.2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal (D.V.), art.291 Cod penal şi art.292 Cod penal (S.C. şi S.A..).

Soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia nr.425/II/2/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a respins plângerea petentului M.V..

Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere, conform art.2781 Cod procedură penală, M.V..

Prin Sentinţa penală nr.2638/29.09.2006 a Judecătoriei Focşani (dosar nr.4718/2006) plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată, fiind menţinute rezoluţiile atacate.

În cauză a formulat recurs petentul M.V.

Prin Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr.2707/91/2006) a fost admis recursul petentului şi casată Sentinţa penală nr.2638/2006 a Judecătoriei Focşani. În rejudecare au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal şi faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. pentru infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

S-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani pentru continuarea cercetării judecătoreşti.

Prin Sentinţa penală nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani (dosar nr.2707/91/2006) a fost condamnat inculpatul D.V. la 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal şi inculpaţii S.C. şi S.A.. la câte 3 luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.291 Cod penal.

În cauză au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.C. şi S.A.., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate.

Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate şi s-a dispus achitarea inculpaţilor.

Raportat la motivele de recurs invocate de partea vătămată şi la situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat următoarele:

1. Primul motiv de recurs, vizând nepronunţarea instanţei de apel asupra prevederilor art.292 Cod penal faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. este inadmisibil.

Se observă că prin Rezoluţia nr.1895/P/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, menţinută prin Rezoluţia nr.425/II/2/2006, a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, procurorul s-a pronunţat asupra acestei infracţiuni.

De asemenea, instanţa care a pronunţat Sentinţa penală nr.2638/2006 a Judecătorie Focşani s-a pronunţat cu privire la această infracţiune.

În schimb, instanţa care a pronunţat Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal, dispunând punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

Printr-o interpretare juridică sistematică rezultă că Tribunalul Vrancea a înţeles să menţină dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. pentru infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal.

Decizia penală nr.571/2006 a Tribunalului Vrancea este definitivă şi a intrat în autoritate de lucru judecat.

Partea vătămată M.V. nu a făcut demersuri pentru a solicita completarea dispozitivului Deciziei penale nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială sau a unei omisiuni vădite.

Corespunzător, instanţa care a pronunţat Sentinţa penală nr.1154/2007 a Judecătoriei Focşani a limitat cadrul procesual şi cercetarea judecătorească la infracţiunile prevăzute de art.289 Cod penal şi art.291 Cod penal, aşa cum stabilise, prin limitele deciziei de casare care erau obligatorii, Tribunalul Vrancea.

Împotriva Sentinţei penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani, partea vătămată M.V. nu a formulat apel, deşi avea această posibilitate, prin care să solicite instanţei de apel să se pronunţe şi asupra infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal.

Potrivit prevederilor art.3851 alin.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele penale în privinţa cărora persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului.

Ele însă pot declara recurs, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Se observă că instanţa care a pronunţat Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea nu a modificat cadrul procesual, pronunţându-se asupra infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal şi art.291 Cod penal.

În această situaţie, motivul de recurs vizând nepronunţarea instanţelor asupra infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal (S.C. şi S.A..) apare ca inadmisibil, recursul neputând opera „per saltum” prin ocolirea unei căi de atac.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe greşita interpretare şi analiză a probelor, se dovedeşte nefondat.

În primul rând, faţă de inculpatul D.V. se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal, lipsind un element esenţial, anume intenţia.

Intenţia inculpatului D.V. nu este dovedită de probele administrate în cauză.

În altă ordine de idei, inculpatul D.V. a semnat adresa nr.197/25.04.2004 în calitatea sa de Primar al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea. Responsabilitatea pentru conţinutul acestei adrese şi pentru exactitatea datelor acesteia putea reveni, eventual, agentului agricol de la Primăria Răstoaca, judeţul Vrancea, persoană care nu a fost identificată şi audiată în cauză şi faţă de care nu s-au făcut cercetări.

De asemenea, faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. nu s-a stabilit intenţia de a folosi un act falsificat ştiind că acesta este falsificat.

În al doilea rând, mergând spre fondul problemei, se constată că la data de 25.06.2004 S.A.. a înaintat Primăriei comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, o cerere prin care solicită eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia sa din Registrul Agricol al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Prin adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea, s-a răspuns în mod exact solicitării petentei, atestându-se situaţia sa din Registrul Agricol, la acel moment, aşa cum de altfel rezultă şi titlul de proprietate nr.16525/10.11.1993 emis de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar nr.18/1991.

În ceea ce priveşte exactitatea menţiunilor din Registrul agricol, se constată că aceste menţiuni au fost inserate în baza prevederilor Decretului nr.692/28.12.1973 şi O.G 1/1992 pe baza declaraţiilor date pe proprie răspundere de S.C. şi S.A…

În al treilea rând se constată inadvertenţe în ceea ce priveşte data eliberării adeverinţei nr. 197/25.04.2004 şi situaţia registrelor agricole.

Adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei comunei Răstoaca conţine date privitoare la situaţia terenurilor inculpaţilor S.C. şi S.A, din anul 1967.

Aceste terenuri erau situate pe raza comunei Răstoaca în anul 1967. Ca urmare a reorganizării administrative din anul 1968, acest teren se situa pe raza comunei Milcov, judeţul Vrancea.

Ca urmare a reorganizării din anul 2004, aceste terenuri au revenit în zona comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Arhiva comunei Milcov, judeţul Vrancea, a fost predată către comuna Răstoaca, judeţul Vrancea, în două tranşe, respectiv la 30.04.2004 şi 14.07.2004.

Registrul Agricol din anul 1967 a fost predat la 14.07.2004, deci la o dată ulterioară adresei nr.197/25.06.2004, astfel încât nu era posibil ca adresa să facă referire la Registrul Agricol din anul 1967 din moment ce acest registru agricol nu se afla încă în posesia Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea.

În al patrulea rând, se constată că adeverinţa nr.197/25.06.2004 a Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea, are acelaşi conţinut cu al adeverinţelor nr.1052/03.03.2000, 5194/16.10.2003, 2508/05.04.2004 ale Primăriei Milcov, judeţul Vrancea.

Aceste adeverinţe au fost folosite în diferite procese civile dintre părţi şi, cu toate acestea, partea vătămată M.V. nu a contestat conţinutul acestora şi nu a formulat plângere penală împotriva celor care au emis aceste adeverinţe.

În al cincilea rând, se constată din analiza conţinutului Sentinţei civile nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/2005 a Curţii de Apel Galaţi, că instanţele nu au avut în vedere această adeverinţă ci alte probe administrate în cauză, astfel încât ea nu a produs practic consecinţe juridice.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de partea vătămată M.V. împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea.

În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, ca urmare a respingerii recursului, partea vătămată M.V. a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 Cod procedură penală, a obligat recurentul la plata sumei de 14.000 lei, cheltuieli judiciare către intimatul-inculpat D.V..

Faţă de complexitatea cauzei, a numărului mare de dosare şi a problemelor juridice ridicate, Curtea a aprecia onorariul apărătorului ales ca fiind justificat, raportat la prestaţia sa.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe recurenta-parte vătămată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infracţiuni. Potrivit art. 34 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concuremte.

Prin sentinţa penală nr. 563/20.12.2006 a Tribunalului Galaţi, inculpatul I. A. a fost condamnat la:

– o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174 alin 1 în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 lit. c Cod penal;

– o pedeapsă de 1 (una) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 lit. e Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare cu pedeapsa de 1 lună închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

Împotriva sentinţei penale nr. 563/20.12.2006 a Tribunalului Galaţi a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie. S-a invocat că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi că în mod greşit în favoarea inculpatului a fost reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Critica este fondată.

Potrivit art. 34 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente.

Conform dispoziţiilor art 74 alin. 1 lit. a Cod penal, poate fi considerată circumstanţă atenuantă conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii. Din actele dosarului rezultă că inculpatul I. A. a manifestat dezinteres faţă de actul educaţional, a înregistrat o repetenţie în clasa a V-a şi o repetenţie în clasa a XI-a, lipseşte nejustificat de la cursuri, a fost sancţionat contravenţional de Secţia II Poliţie pentru Tulburarea liniştii publice, nu se înţelege cu mama sa căreia nu-i recunoaşte autoritatea şi face parte dintr-un anturaj cu persoane cu atitudini deviante, astfel că nu se poate reţine că anterior a avut o comportare bună.

Pentru aceste motive, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 563/20.12.2006 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, inculpatul Iordache Alexandru a fost condamnat la:

– o pedeapsă de 3 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 în ref. la art. 175 alin. 1 lit i Cod, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 Cod penal;

– o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 Cod penal.

În temeiul art. 34 lit a şi art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 10 luni închisoare.

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infracţiuni. Aprecierea sporului de pedeapsă adăugat la pedeapsa cea mai grea. Recurs declarat de inculpat pe netemeinicie şi respins ca nefondat

Prin sentinţa penală nr. 1 din 10 ianuarie 2007, Judecătoria Tg.Bujor a condamnat inculpatul A.E. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal la 4 ani ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 – 209 alin. 1 lit. g şi alin. 2 lit. b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani pe care a sporit-o la 6 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 198 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.E. şi a menţinut starea de arest.

Împotriva celor două hotărâri, în termenul prevăzut de lege inculpatul a declarat recurs.

Atât în motivarea recursului ca şi a apelului inculpatul a considerat că cele două hotărâri sunt netemeinice întrucât instanţa de fond a aplicat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani un spor de 2 ani iar instanţa de apel a considerat că hotărârea este temeinică şi legală.

Prin decizia penală nr. 338 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Din probele dosarului rezultă că în data de 25 noiembrie 2006 la ora 21,00, inculpatul a pătruns în curtea şi apoi în locuinţa părţii vătămate G.T. în vârstă de 75 de ani care locuia singură, a lovit-o cu pumnii peste faţă, a imobilizat-o cu braţele şi a întreţinut raport sexual normal cu aceasta, după care la plecare a luat suma de 50 lei, actele de identitate, nişte cupoane de pensie şi câteva articole de îmbrăcăminte.

Instanţa de fond având în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa îndreptată către minimul prev. de lege subevaluând criteriile de individualizare ca şi faptul că inculpatul a comis 3 fapte prevăzute de legea penală în concurs şi pe timp de noapte, din care infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.

Cum în recursul declarat de inculpat nu i se putea agrava situaţia acestuia, Curtea de apel a avut în vedere conjunctura şi modalitatea în care a fost săvârşită fapta şi în mod deosebit cea de viol asupra unei persoane în vârstă şi care locuia singură.

A considerat, în aceste împrejurări că sporul de 2 ani aplicat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani se justifică pe deplin chiar dacă reprezintă 50 % din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului de instanţa de fond.

În condiţiile reţinute a fost respins recursul inculpatului ca nefondat.

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infracţiuni. Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Prin sentinţa penală nr. 285 din 4 aprilie 2007 Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inculpatul P.V.R.la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 şi 87 alin. 1 din OUG 195/2002, iar pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 a dispus achitarea şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii.

Prin decizia penală nr. 236/A din 2 iulie 2007 s-a desfiinţat în parte această sentinţă şi, în rejudecare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/200, întrucât şi această faptă prezenta gradul de pericol social. Reamintim că prin decizia nr. 35 din 6 nov. 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţiile unite a stabilit că „În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 cod procedură penală”.

Tags: concurs de infracţiuni

Concurs de infractiuni. Tâlharie si port ilegal al cutitului.

Prin sentinta penala nr. 524/2009, instanta a dispus condamnarea

inculpatului P.C.A. la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare cu suspendarea

conditionata a executarii pedepsei, pentru savârsirea infractiunilor de tâlharie,

prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c si alin. 2 ind. 1 lit. a, b, cu aplicarea

dispozitiilor art. 99 si urm., art. 74 alin. 1 lit. a si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal,

si port ilegal al cutitului, prevazuta de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, savârsite

în conditiile art. 33 lit. a Cod penal. Pentru a dispune astfel, instanta a retinut

urmatoarele:

Inculpatul, împreuna cu martorii P.C.M., L.S.V., A.S.L., P.L.L. si D.M.R.,

au petrecut câteva ore la restaurantul K. din incinta mallului M., dupa care s-ai

deplasat într-un parc din apropiere, unde au continuat sa consume bauturi

alcoolice. Atât în timpul petrecut la restaurant, cât si ulterior în parcul în care s-

au deplasat, martorii sus mentionati l-au vazut pe inculpat purtând asupra sa un

cutit tip briceag care se deschidea cu lama în lateral, lama care avea aproximativ

15 cm lungime si cu care a desfacut sticlele de bautura, atât la restaurant, cât si

ulterior în parc. În acelasi parc se afla si partea vatamata F.I. însotita de martorii

S.M.G., D.A. si A.V., care iesisera la plimbare cu bicicleta, precum si un alt

grup distinct, din care facea parte si faptuitorul T.A.. Toti cei care faceau parte

din grupurile susmentionate se cunosteau între ei din vedere, întrucât frecventau

zona de mai mult timp.

La un moment dat, aflat în stare de ebrietate, inculpatul, însotit de

faptuitorul minor T.A., s-a apropiat de grupul partii vatamate si i-a cerut

martorului D.A. bicicleta; desi acesta a refuzat sa i-o dea, inculpatul nu a mai

insistat întrucât faptuitorul T.A. i-a spus ca nu vrea bicicleta respectiva pentru

ca este prea mare pentru el. În momentul imediat urmator, inculpatul i-a cerut

bicicleta partii vatamate F.I. si vazând ca aceasta nu se conformeaza solicitarii, a

scos din buzunar cutitul pe care-l purta asupra sa si l-a pus la gâtul partii

vatamate amenintând-o, iar aceasta, de frica, a coborât din saua bicicletei care a

fost sustrasa de faptuitorul minor T.A., acesta disparând apoi imediat din zona

cu tot cu bicicleta.

În individualizarea sanctiunii si a modului de executare a acesteia, instanta

a avut în vedere persoana inculpatului, care se afla la primul conflict cu legea

penala, nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuala adoptata

de catre inculpat în fata organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Tags: concurs de infracţiuni

CONCURS DE INFRACTIUNI. GRESITA APLICARE A PEDEPSEI COMPLEMENTARE

Prin sentinta penala nr.414 din 08.11.2004 a Judecatoriei Saveni, a fost condamnat inculpatul pentru savarsirea infractiunii prev. de art.192 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prev. de art.197 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 4 ani inchisoare si conform art.33 lit.”a”, 34 lit.”b” Cod penal s-a dispus sa se execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

S-a facut aplicarea art.71, 64 Cod penal.

In temeiul art.65 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.”a”, „b” si „e” Cod penal pe o durata de 2 ani.

S-a mentinut arestarea preventiva si s-a dedus durata acesteia pana la zi.

Apelul inculpatului care critica gresita individualizare a pedepselor, a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr.34 A din 25.01.2005 a Tribunalului Botosani.

Invocand acelasi motiv – gresita individualizare a pedepselor, ambele hotarari au fost recurate de catre inculpat, dar Curtea de Apel Suceava a gasit recursul intemeiat, insa sub alt aspect respectiv cel prevazut de art.3859 pct.171 C.pr.pen. – gresita aplicare a legii.

In cauza, inculpatul a fost condamnat pentru 2 infractiuni, violare de domiciliu si viol aflate in concurs real.

Conform art.197 alin.1 Cod penal infractiunea de viol se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar potrivit art.65 alin.2 Cod penal aplicarea pedepsei complementare este obligatorie cand legea o prevede.

Pe de alta parte, in art.35 alin.1 Cod penal se arata ca daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii.

Rezulta deci, ca interzicerea unor drepturi este o pedeapsa complementara care se aplica pe langa pedeapsa principala a inchisorii in conditiile prevazute de art.65 Cod penal.

Or, in speta de fata, prima instanta nu a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi pentru nici o infractiune aflata in concurs (ci in mod gresit, direct pedepsei principale rezultante), situatie in care putem spune ca prevederile art.35 alin.1 Cod penal nu au fost respectate.

Pentru aceste considerente, prin decizia penala nr.187 din 21.03.2005, Curtea de Apel Suceava – sectia penala a admis recursul inculpatului, casat decizia si partial sentinta in sensul ca a inlaturat pedeapsa complementara a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art.64 lit.”a”, „b”, „e” Cod penal, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.

Tags: concurs de infracţiuni