Procedura de ascultare a martorilor

« 1 2 3 4 Vezi toate paginile»

Pentru a orienta martorul asupra împrejurărilor pentru care este chemat să facă declaraţii, organul judiciar va preciza obiectul cauzei, după care i se cere să expună liber tot ce ştie. Dispoziţiile privind tactica ascultării învinuitului sau inculpatului se aplică şi martorului; în acest sens în situaţia în care sunt mai mulţi martori, fiecare este audiat separat. În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulţi martori, fiecare este audiat fără să fie şi ceilalţi de faţă, potrivit prevederilor art.86 alineatul 3 Cod procedură penală combinat cu art.71 alineatul 2 Cod procedură penală.

Ascultarea martorului nu poate începe cu citarea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză (art.86 alineatul 3 combinat cu art.71 alineatul 4 Cod procedură penală).  Martorul nu poate prezenta sau citi o declaraţie scrisă mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra unor amănunte greu de reţinut (art. 86 alineatul 3 combinat cu art.71 alineatul 5 Cod procedură penală). Martorul este lăsat mai înainte să declare tot ce ştie în cauză, după care i se vor pune întrebări de către membrii completului de judecată, de către procuror, partea care l-a propus şi cealalte părţi cu privire la faptele sau împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părţilor precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate. Ori de câte ori martorul se găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, conform art.86 alineatul 3 combinat cu art.74 Cod procedură penală.

Relatarea liberă prezintă avantajul spontaneităţii faţă de declaraţiile obţinute prin adresarea de întrebări, faptele fiind prezentate aşa cum au fost percepute şi memorate de către martor.

Prin intermediul acestei tactici de ascultare se creează posibilitatea:

• studierii şi cunoaşterii mai bine a martorului;
• se realizează o depoziţie care prezintă garanţia unei bune fidelităţi, când martorul este sincer;
• sunt evidenţiate limitele cunoştinţelor pe care le are martorul despre faptă;
• este redusă influenţa organului judiciar asupra persoanei martorului.

Organul judiciar care realizează ascultarea trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

• să nu intervină în timpul relatării libere numai dacă martorul se abate de la subiectul discuţiei, în aceasta situaţie intervenţia se face cu tact şi cu răbdare;
• organul judiciar să nu manifeste nerăbdare sau dezaprobare;
• să nu afişeze mimică de aprobare sau dezaprobare;
• să nu intervină prin întrebări sugestive .

În timpul relatării libere este indicat ca organul judiciar să nu-şi ia notiţe decât în cazul în care volumul de informaţii este mare şi nu-l poate reţine. Uneori martorii cunosc şi alte fapte în afară de cele despre care au fost întrebaţi, de aceea nu este indicat să li se ceară să-şi scurteze declaraţiile pentru că într-o asemenea situaţie nu vor relata tot ce ştiu.

Ascultarea martorilor poate lua sfârşit după parcurgerea etapei relatării libere, dacă martorul a clarificat toate faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost ascultat. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazul martorilor de bună-credinţă ce au perceput şi memorat complet împrejurările la care au asistat şi reuşesc să redea cu uşurinţă cele percepute şi reţinute. Dacă după relatarea liberă au rămas fapte sau împrejurări neclarificate, organul judiciar va trece la cea de-a treia etapă, aceea a formulării de întrebări.

« 1 2 3 4 Vezi toate paginile»