Reîncredinţare minor

Dosar nr.609/253/2008

TRIBUNALUL TULCEA JUDEŢUL TULCEA

Decizia Civilă nr.31

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009

Asupra apelului civil de faţă;

Prin actiunea civila legal timbrata si inregistrata la Judecătoria Măcin, sub nr. 609/253 din 17 iulie 2008, reclamanta FF a chemat in judecata pa paratul TU solicitand prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna modificarea masurii incredintarii minorei LG ns. la 14 aprilie 1994 prin sentinta civila 503/2 decembrie 2003 a Judecatoriei Macin.

Prin sentinţa civilă nr.502 din 12 septembrie 2008, Judecătoria Tulcea a admis acţiunea, a modificat măsura încredinţării minorei LG , născută la …. 1994 dispusă prin sentinţa civilă nr.503/02 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Măcin în sensul că a reîncredinţat pe minoră spre creştere şi educare reclamantei FF .

A obligat pe pârâtul TU la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei LG, născut la ….1994 , în sumă de 100 lei cu începere de la data pronunţării prezentei hotărâri , 12 septembrie 2008 şi până la majoratul minorei respectiv ….. 2012 şi a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.083,3 lei , reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că legăturile dintre tată şi minoră s-au rezumat doar la a trimite minorei bani şi pachete nemaiexistând însă o legătură afectivă între tată şi fiică. Pârâtul şi-a văzut de propria viaţă împreună cu concubina sa în Italia sarcina creşterii şi îngrijirii minorei căzând în sarcina bunicilor paterni. Deşi calitate de reclamant şi pârât în prezenta cauză o au mama şi respectiv tatăl minorei , lupta privind reîncredinţarea minorei se duce între reclamantă şi bunicii paterni.

Acest fapt poate fi observat chiar din dosar pârâtul fiind prezent doar la primul termen după care a plecat în Italia , reclamanta rămânând să se lupte cu bunicii paterni.

Pe de altă parte din declaraţiile martorilor , din referatul de anchetă socială şi din audierea minorei rezultă că în ultimii doi ani relaţiile dintre mamă şi fiică au căpătat o altă dimensiune în sensul că sau apropiat afectiv una de cealalta.

Potrivit prevederilor Legii 272/2004 trebuie să primeze interesul superior al copilului iar acest interes trebuie stabilit în urma examinării tuturor criteriilor de apreciere printer care: interesul şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după separaţia acestora, legăturile afective care sau stabilit între parinti si copil , vârsta şi sexul copilului , condiţiile pe care i le poate asigura fiecare părinte , vârsta şi sexul copilului, ataşamentul faţă de copil şi nu în ultimul rand opţiunea minorului.

Sub acest aspect trebuie observat că o dată cu creşterea fetiţei între aceasta şi bunicii paterni care în buna lor credinţă au manifestat o exigenţă corectă , au apărut conflicte cărora bunicii nu au mai reuşit să le facă faţă . Pe de altă parte în lipsa sprijinului moral al pârâtului fetiţa sa apropiat de mama sa , care or cum poate manifesta o altă autoritate faţă de minoră.

Nedându-i posibilitatea minorei să o urmeze pe mama sa în Spania şi lăsând-o în grija bunicilor paterni şi nu a tatălui poate duce la conflicte majore între aceştia şi minoră cu consecinţe care pot fi şi dezastruoase pentru minoră fiind de notorietate situatia unor copii lăsati în grija bunicilor de părinţii plecati la muncă în străinătate.

Pe de altă parte este evident că legăturile afective între mamă şi fiică au suferit modificări prin apropierea acestora.

Mai mult existând posibilitatea ca cele două să fie în permanenţă împreună prin luarea minorei de către reclamantă în Spania , având în vedere şi vârsta minorei , reclamanta în calitate de mamă poate deveni un bun sfătuitor , poate să o supravegheze permanent şi să o ferească pe minoră de anumite tentaţii , pe care bunicii nu le pot preveni.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâtul apelant, TU, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, cu motivarea că intimata – reclamantă şi-a „cumpărat” copilul prin banii şi cadourile pe care a început să i le trimită începând din luna aprilie a anului curent şi prin promisiunea unei vieţi libertine în Spania.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivele invocate, probatoriul administrat, tribunalul reţine următoarele;

Prin sentinţa civilă nr.503/2.12.2003, Judecătoria Măcin, judeţul Tulcea a dispus desfacerea căsătoriei dintre soţii FF şi TU, încredinţând-o spre creştere şi educare pe minora LG, născută la data de……..către apelantul – pârât, cu obligarea corelativă a intimatei – reclamante la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

Ulterior pronunţării divorţului, timp de 5 ani de zile minora LG a fost lăsată de tatăl său în grija bunicilor paterni, datorită faptului că a muncit în afara ţării. Aceştia s-au preocupat îndeaproape de creşterea şi educarea minorei, aceasta beneficiind de afecţiunea şi apropierea bunicilor.

Cu toate acestea însă, rezultatele la învăţătură ale minorei în ultimul an şcolar nu sunt dintre cele mai bune şi odată cu trecerea timpului, aceasta a început să prezinte şi unele deficienţe de comportament în raporturile de grup, aspecte care denotă faptul că posibilităţile educaţionale ale bunicilor s-au epuizat o dată cu trecerea copilăriei propriu-zise, fiind depăşite în prezent de exigenţele şcolare, precum şi de cele pe care le implică viaţa socială.

Ca atare, se impune cu necesitate ca minora să fie încredinţată unuia din părinţii săi care oricum, între timp s-au preocupat de asigurarea unui confort financiar şi material în general al minorei, păstrând legătura cu aceasta prin intermediul telefonului, cadourilor şi trimiterilor poştale.

Dintre părinţi, se remarcă faptul că intimata – reclamantă este cea care a produs dovezi în sensul interesului minorei. Astfel, aceasta a dovedit că, pe parcursul timpului, a reuşit să se apropie mai mult de minoră, să sesizeze problemele pe care le implică impactul ajungerii la vârsta adolescenţei cu tentaţiile vieţii cotidiene, luând-o pe minoră la locuinţa sa pe parcursul şederii în ţară.

Totodată, din probatoriul administrat mai rezultă şi că intimata – reclamantă a reuşit să-şi dezvolte în Spania propria sa afacere, prin deschiderea unui atelier de croitorie şi procurarea unei locuinţe.

Prin urmare, este evident că intimata – reclamantă dispune de condiţiile materiale bune pentru creşterea şi educarea minorei, oferind şi garanţii morale în acelaşi sens.

Cât priveşte fotografiile aflate la dosar, recunoscute în parte de martor, în opinia instanţei, nu pot fi considerate relevante şi apte de a conduce, prin ele însele la aprecieri asupra moralităţii intimatei – reclamante.

În aceste condiţii, se apreciază că voinţa minorei a fost influienţată şi de comportamentul exigent al bunicilor paterni, însă în acelaşi timp, din întregul probatoriu administrat rezultă la fel de evident că aceştia fiind şi la o vârstă înaintată nu mai pot face faţă exigenţelor vârstei minorei, aşa cum s-a precizat şi în cele mai sus menţionate.

Totodată, de remarcat este şi faptul că plecarea din ţară a intimatei după pronunţarea sentinţei de către prima instanţă, pe de o parte nu a fost dovedită, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi probat, nu ar fi fost în măsură să determine reformarea sentinţei primei instanţe întrucât se putea constitui într-o situaţie tranzitorie în cerc, intimata să fie nevoită să plece în Spania (unde are o afacere în derulare) lăsându-şi copilul la părinţii săi.

Împrejurarea că intimata nu a participat până acum la viaţa socială a minorei nu poate fi imputată acesteia, pe de o parte întrucât copilul a fost încredinţat tatălui în urmă cu 5 ani de zile prin hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte s-a dovedit că aceasta s-a preocupat foarte mult de asigurarea unei stabilităţi financiare proprii, scopul său fiind de asemenea probat: dorinţa de a o avea pe fiica sa aproape, de a o înconjura de dragostea sa maternă şi de a-i asigura un nivel educaţional superior celui pe care i-l puteau oferi bunicii paterni şi care de altfel în ultimul timp nu mai funcţiona.

Faţă de toate aceste considerente, apelul este privit ca neîntemeiat şi în baza art.296 Cod proc.civilă, va fi respins în acest mod, cu obligarea, în tem. art.274 Cod proc.civilă a apelantului de a plăti intimatei FF suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Etichete: Reîncredinţare minor