Top

Proces funciar

Dosar nr. 4207/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.59

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată la nr. 2031/88/2008, reclamanţii PO şi ME au chemat în judecată pe pârâtele Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată prima pârâtă la punerea în posesie asupra suprafeţelor de 9,35 ha, 5,70 ha şi 1,3 ha teren agricol, iar a doua pârâtă să emită titlurile de proprietate pentru aceleaşi terenuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1867/14 august 2008 Tribunalul Tulcea, calificând obiectul cererii ca proces funciar, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 4207/327/3 septembrie 2008.

La data de 2 octombrie 2008 reclamanţii au depus la dosar o cerere completatoare prin care, cu aceeaşi motivare, au chemat în judecată şi pe Primarul mun. Tulcea pentru a fi obligat la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate.

Pârâtul Primarul mun. Tulcea a depus la dosar la data de 16 octombrie 2008 o cerere prin care invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, această calitate aparţinând Comisiei municipale, iar cu privire la daunele cominatorii a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că punerea în posesie nu depinde în exclusivitate de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr.3341/05.12.2008 Judecătoria Tulcea a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea să pună în posesie petenţii cu suprafeţele de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv 9,35 ha, 5,70 ha şi 1,3 ha.

A obligat primarul mun. Tulcea la plata către petenţi a unor daune cominatorii de 150 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri şi până la punerea efectivă în posesie.

A obligat Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea să emită titlurile de proprietate după punerea în posesie şi întocmirea documentaţiei aferente de către Comisia municipală.

În temeiul art. 274 c.pr.civ.a obligat pârâţii la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către petenţi.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la calitatea procesuală a Primarului mun. Tulcea, instanţa a constatat că textul art. 64 din legea nr. 18/1991 face trimitere expresă la primar ca organ care are obligaţia punerii în posesie sub sancţiunea daunelor cominatorii.

Analizând cauza, instanţa a reţinut că în favoarea numiţilor ME şi OS s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 1,3 ha prin hotărârea nr. 1866/23 noiembrie 2006 a Comisiei judeţene, 5,7 ha prin hotărârea nr. 256/9 aprilie 2003 a Comisiei judeţene şi 9,5 ha pentru care au dobândit acţiuni la SC AG SA Tulcea, conform hotărârii nr. 1767/2/11 octombrie 1991.

Prin contractul nr. 2318/5 septembrie 2007 reclamantul PO a cumpărat de la numitul OS drepturile succesorale ale acestuia, astfel justificându-se calitatea sa procesuală activă.

Deşi reclamanţii au făcut mai multe demersuri în acest sens, până în prezent aceştia nu au fost puşi în posesie de către Comisia municipală.

Faptul că nu s-a încheiat protocolul de predare primire a terenurilor cu ADS nu poate fi reţinută de către instanţă ca motiv pentru nepunerea în posesie, în condiţiile în care, la cererea Comisiei municipale, ADS a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 2781/15 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, definitivă de la pronunţare şi irevocabilă la 16 ianuarie 2008, la încheierea protocolului de predare primire a terenurilor necesare punerii în posesie a acţionarilor şi locatorilor, iar Comisia municipală nu a făcut nici un demers în vederea executării acestei hotărâri. Mai mult decât atât, Comisia municipală nu a făcut dovada existenţei vreunui demers pe lângă ADS în perioada de aproape un an de la rămânerea irevocabilă a respectivei hotărâri pentru încheierea protocolului de predare primire a terenurilor.

Potrivit art. 64 din legea nr. 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.

În cauza de faţă, instanţa a apreciat că pasivitatea timp îndelungat a Comisiei municipale Tulcea în rezolvarea problemei punerii în posesie a reclamanţilor constituie un refuz al acesteia, motiv pentru care cererea reclamanţilor de obligare la punerea în posesie este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a formulat recurs Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Arată în esenţă recurenta că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la efectuarea procedurii de punere în posesie şi pentru suprafaţa de 5,7 ha., întrucât aceasta a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr.91928/25.07.2003, aspect recunoscut de intimata ME prin chiar cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr.247/2005, cerere înregistrată sub nr.28908/28.09.2005.

Totodată, apreciază recurenta că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât este o autoritate publică, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu propriu, iar sub aspectul culpei procesuale, obligaţia emiterii titlului de proprietate este subsecventă procedurii de punere în posesie care este atributul exclusiv al Comisiei municipale de fond funciar.

A formulat recurs şi Comisia Municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate este atributul Comisiei judeţene.

Pe fondul cauzei, se apreciază de asemenea că, cererea intimaţilor reclamanţi este neîntemeiată, întrucât nu a refuzat punerea în posesie, ci se află în imposibilitate de a face acest lucru, întrucât A.D.S.Bucureşti nu a procedat la încheierea protocolului la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr.2781/2007.

Totodată, critică hotărârea şi sub aspectul obligării la cheltuielile de judecată şi a daunelor cominatorii, atât în ce priveşte comisia, cât şi primarul municipiului Tulcea.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursurile sunt neîntemeiate.

Susţinerea recurentei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea, că intimaţilor reclamanţi li s-a emis titlu de proprietate pentru suprafaţa de 5,7 ha., nu poate fi primită, întrucât ea nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, mai mult, din actele dosarului rezultă că, în favoarea numiţilor ME şi OS , s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,7 ha. prin hotărârea nr.256/9 aprilie 2003 a Comisiei judeţene. Aceloraşi persoane li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafeţele de l,3 ha. prin hotărârea nr.354/21.16.2006 a Comisiei municipale şi 9,5 ha. prin hotărârea nr.1767/11.10.1991 a Comisiei judeţene, pentru care au dobândit acţiuni la S.C. AG S.A.Tulcea conform Hot.nr.1767/2/11.10.1991.

Prin contractul nr.2318/5.09.2007 intimatul reclamant PO a cumpărat de la numitul OS , drepturile succesorale ale acestuia, justificându-se astfel, calitatea sa procesuală activă.

În ce priveşte recursul Comisiei Locale Tulcea pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se reţine că şi acesta este neîntemeiat.

Atât Comisia municipală, cât şi primarul mun.Tulcea, au calitate procesuală pasivă, calitatea procesuală a primarului municipiului Tulcea fiind dată de prevederile art.64 din Legea nr.18/1991 care fac trimitere expresă la primar, ca organ care are obligaţia punerii în posesie sub sancţiunea daunelor cominatorii, atribuţii în ceea ce priveşte punerea în posesie având şi Comisia locală.

Susţinerea recurentei că nu a refuzat punerea în posesie şi se află în imposibilitate de a face acest lucru, nu poate fi primită, atâta timp cât recurenta avea la îndemână punerea în executare a sentinţei civile nr.2781/15.10.2007 a Judecătoriei Tulcea prin care A.D.S. a fost obligată la încheierea protocolului de predare primire a terenurilor necesare punerii în posesie a acţionarilor şi locatorilor. Mai mult, recurenta nu a făcut nici dovada vreunul demers pe lângă ADS în perioada de un an de zile care a trecut de las rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri.

Ambele recurente au criticat hotărârea atacată sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, critică care este de asemenea neîntemeiată.

Astfel, potrivit prevederilor art.52 al.(3) din Legea nr.18/1991, prevederile art.274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile în ce priveşte cele două comisii, judeţeană şi locală, care au calitate procesuală fiind reprezentate legal prin prefect sau primar, putând fi deci obligate la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut şi culpa procesuală a acestora.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursurile ca nefondate.

Etichete: