Top

Proces Funciar

Sentinţa civilă nr.629

Şedinţa publică din 25 februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la data de 02-04-2008, sub nr…., reclamantele … au solicitat instanţei desfiinţarea hotărârilor nr.1137/2006 si 1125/2006 emise de către pârâta …., precum si reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1,50 de hectare pentru prima reclamanta si asupra unei suprafeţe de 1 hectar de teren pentru ambele reclamante, terenuri situate in localitatea Uzlina, comuna Murighiol, judeţul Tulcea.

In motivare se arata ca terenul de 1,5 hectare este adevărata suprafaţa de teren pe care ar fi avut-o autorul reclamantei …, …, că terenul de 0,5 hectare reconstituit pana in prezent se afla in alta locaţie faţă de cel cerut prin prezenta cerere si ca pentru dovedirea dreptului se foloseşte proba cu martori. In privinţa celuilalt teren, se arata ca acesta a aparţinut autorilor comuni ai reclamantelor, … ai …., si ca aceasta suprafaţa este cea avuta in realitate in proprietate către cei doi, teren pentru care nu mai exista acte doveditoare, astfel ca proba dreptului anterior se face cu martori in condiţiile art.6 alin.13 din legea 1/2000.

In dovedire au fost depuse: adresa nr.P213/04-03-2008, calculul grafic al suprafeţelor şi extras din Planul parcelar al vetrei satului Uzlina, declaraţiile lui …., titlurile de proprietate nr.92115/27-08-2003 şi 92117/28-08-2003, extrase din registrul agricol pentru ….., copii de la Arhivele Statului cu lista gospodăriilor pentru …., certificat de moştenitor nr.82/20-02-1990, testamentul autentificat în data de 08-12-1989, acte de stare civilă pentru reclamante, au fost audiaţi martorii …. si a fost efectuata o expertiza tehnica topografica.

Pârâta …. nu a depus întâmpinare, ci doar actele care au stat la baza adoptării celor doua hotărâri contestate.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca reclamantele solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru doua suprafeţe de teren care ar fi aparţinut autorilor lor, urmărind să demonstreze îndreptăţirea la reconstituire cu martori , in condiţiile art. 6 alin.13 din legea 1/2000.

Conform art.6 alin.13 din legea 1/2000, in situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

Rezulta ca textul impune o serie de condiţii a căror existenţă se probează tot prin înscrisuri. Astfel, pentru a se verifica daca martorii audiaţi au fost ei sau autorii lor vecini cu terenul pe care îl recunosc in cauza in care testează, ar trebui să se prezinte titlurile vechi ale acestora in care sa apară, la vecinătăţi, numele solicitantului sau al autorului sau.

In cauza, calitatea de martori vecini pe toate laturile terenurilor solicitate (două) a fost doar afirmată fără a fi probata in vreun fel. Este adevărat ca la filele 150-151 s-au depus titlul si schiţa pentru terenul martorei … care ar fi vecina pe o latura cu unul din terenurile in discuţie, insa se poate observa foarte uşor ca aceasta vecinătate este stabilita in raport de reconstituirea făcuta in prezent in baza titlului de proprietate 92115/2003 (schiţa terenului de la fila 19, precum si numărul de solă si parcelă—tarla 9 si sola 55/1 pentru martor si tarla 9 si parcela 53 pentru reclamante—sugerează acest lucru). Or, aşa cum expres se arata in cererea de chemare in judecata, terenurile cerute in prezenta cerere vizează alte suprafeţe de teren situate in alte locaţii decât cele avute in vedere la reconstituirea dispusa deja.

De asemenea, in privinţa aceleiaşi condiţii (pentru ca proba cu martori sa fie pertinenta si concludenta este absolut necesar ca in cauza respectiva sa se audieze toţi martorii vecini de pe toate laturile terenului pentru care se solicita reconstituirea si nu doar pe unii dintre aceştia ), instanţa constată că nu s-a probat cu martorii de pe toate laturile terenurilor cerute in aceasta cauza, persoanele audiate relatând doar cu privire la terenul de 1,5 hectare.

Dar cea mai importanta condiţie care trebuie verificata la proba cu martori pentru reconstituirea dreptului de proprietate o reprezintă premisa textului precitat si anume ca reconstituirea sa se facă pe vechile amplasamente ceea ce presupune in mod necesar ca acestea sa fie libere(in sens juridic).

Din lucrarea topografica efectuata in cauza rezulta ca amplasamentele vechi ale terenurilor cerute nu sunt in prezent libere,din perspectiva textului neinteresând existenta unor alte amplasamente din care sa se poată face reconstituirea in natură (reconstituirea dreptului de proprietate atunci când îndreptăţirea se probează prin martori, in sistemul art.6 alin.13 din legea 1/2000,nu se poate face decât pe vechiul amplasament, deci nu prin acordare de despăgubiri si nu prin stabilirea in natura a unei alte locaţii).

Aşa fiind, instanţa constată că reclamantele nu au putut proba existenţa unui drept de proprietate (nu interesează din aceasta perspectiva eventuala folosinţă a autorilor reclamantelor care s-ar fi întins pe suprafeţe de teren mai mari decât cele pentru care s-a făcut deja reconstituirea) al autorilor lor care sa fi fost preluat de către stat, altul decât cel pentru care s-a făcut reconstituirea prin titlurile nr. 92115/2003 şi nr.92117/2003.

Prin urmare, instanţa va respinge in întregime cererile reclamantelor ca nefondate.

Etichete:

Proces Funciar

SENTINŢA CIVILĂ NR.472

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 11-02-2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la 11.07.2008, reclamanta … a solicitat instanţei anularea titlului de proprietate nr.95681/2006 si a procesului verbal de punere in posesie aferent acestuia,in contradictoriu cu pârâtele …., şi pârâtul …, intervenienta în interesul reclamantei fiind …

In motivare, reclamanta arata, in esenţa, ca paratul …. nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate in zona in care s-a realizat acest lucru pentru ca terenul se suprapune parţial peste terenul de 3963 metri pătraţi situat in intravilanul localităţii Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea aflat in proprietatea publica a Statului Român si administrarea A.D.S., concesionat in prezent pentru servicii veterinare. De asemenea, se mai arată că punerea in posesie a pârâtului … trebuia să se facă in terenul de 10 hectare aflat in rezerva Comisiei Locale de fond funciar aşa cum rezulta din adresa nr.998/2006.

In dovedire au fost depuse: titlul de proprietate si procesul verbal de punere in posesie amintite, hotărârea 981/2006, extras de carte funciara, schiţe, actele care au stat la baza emiterii titlului a cărui anulare se solicita.

Prin întâmpinarea formulata, pârâtul … a invocat excepţiile de tardivitate si de lipsa calitate procesuala activa, arătând că cererea trebuia formulată in termenul prevăzut de art.53-55 din legea 18/1991, care este depăşit, aceasta cauza si ca legitimare procesuala intr-o cerere in anulare de titlu are numai persoana îndreptăţita si una din cele doua comisii de fond funciar, reclamanta neaflându-se in niciuna din aceste ipostaze.

Prin întâmpinarea formulata de către parata …s-a cerut respingerea cererii ca nefondate, arătându-se ca s-a făcut o reconstituire pe vechiul amplasament al dreptului de proprietate si ca suprafaţa de 10 hectare pomenita intr-o adresa a O.C.P.I. nu exista in realitate.

Prin cererea depusa la termenul din 10.12.2008, numita S…a formulat cerere de intervenţie accesorie in favoarea reclamantei, arătând că punerea in posesie si titlul emis in favoarea pârâtului trebuie sa fie anulate pentru ca terenul ce face obiectul titlului a fost concesionat in anul 2003 către doctor …. si apoi, printr-un act adiţional, către … de către … De asemenea, se mai arată, terenul in întregime a fost intabulat in favoarea statului, fiind notata in cartea funciara concesiunea amintita.

In susţinerea intervenţiei accesorii au fost depuse: actul adiţional nr.1/27.05.2004, încheieri de intabulare si notare in cartea funciara.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata, in privinţa primei excepţii invocate ca termenul prevăzut de art.53-55 se refera doar la plângerile împotriva hotărârilor comisiei judeţene, ceea ce nu se petrece in cauză. In privinţa calităţii procesuale, instanţa retine ca orice persoana interesata care justifica un interes poate face o cerere in nulitatea titlului de proprietate (art.III alin.2 din legea 169/1997).

Prin urmare, cele doua excepţii sunt nefondate si urmează a fi respinse ca atare.

Pe fondul cauzei, instanţa constata ca pârâtului … i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul contestat pentru suprafaţa de 2500 de metri pătraţi, in intravilanul localităţii Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, pe vechiul amplasament (chestiune care rezulta din actul de proprietate anterior si din menţiunea expresa făcuta in hotărârea de la fila 34). Terenul a aparţinut autorului pârâtului, conform contractului de vânzare-cumpărare de la fila 43 din dosar.

Potrivit modificărilor făcute legilor funciare după anul 2000, principiul care guvernează reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor este acela al stabilirii dreptului in natura pe vechiul amplasament. Statul, privit dintr-o perspectivă generală, are obligaţia, autoasumată prin legile funciare, in calitate de dobânditor ilicit in perioada comunista a terenurilor, să asigure retrocedarea acestor terenuri către persoanele îndreptăţite, obligaţie pe care trebuie sa o onoreze in primul rând.

Potrivit art.34 din legea 1/2000,terenurile fără construcţii neafectate de lucrări de investiţii aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi nu mai prezintă nici o valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donaţie, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi ale altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz. De asemenea,conform art.5 alin 3 din legea 18/1991,doar terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public (decât în cazuri de excepţie pentru lucrări de interes naţional).Celelalte terenuri din domeniul public pentru a putea deveni obiect al retrocedării este necesara scoaterea din domeniul public, aşa cum pretinde art.5 alin 2 teza a doua din legea 18/1991.

Cu alte cuvinte, apartenenţa unui teren la domeniul public (si cu atât mai puţin la cel privat) al statului nu este in sistemul legilor funciare un impediment la retrocedarea acestuia persoanei îndreptăţite, in natura si pe vechiul amplasament (daca nu este vorba de situaţiile prevăzute de art.5 alin 3 din legea 18/1991).

In acelaşi sens mai este de observat ca terenul de 3963 metri pătraţi(in care se afla si cei 2500 de metri pătraţi din titlu) a fost menţionat ca aparţinând domeniului public al statului prin H.G.446/1999 (deşi nu exista nici un document care sa ateste aceasta apartenenţa,document in sensul art.3 alin.2 din legea 213/1998) pentru ca apoi, in 2004,prin H.G.661 terenul sa ajungă in proprietatea privată a statului. Prin urmare, la data emiterii titlului de proprietate nici măcar in condiţiile celor doua hotărâri de guvern indicate, terenul nu se mai găsea in domeniul public al statului.

Nu in ultimul rând, trebuie spus că, potrivit art.III alin.11din legea 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil(terenul in discuţie a fost doar concesionat anterior ceea ce nu echivalează cu o intrare in circuitul civil a dreptului de proprietate). După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.

In acest context, instanţa constata ca autorităţile îndreptăţite prin lege sa stabilească dreptul de proprietate (cele doua comisii de fond funciar) au procedat la retrocedarea terenului de 2500 de metri pătraţi moştenitorului celui care l-a pierdut in favoarea statului in perioada comunista pe vechiul amplasament (din acest motiv nici nu interesează daca comisia locala avea sau nu la dispoziţie alte 10 hectare de teren, din moment ce vechiul amplasament era retrocedabil) al acestui teren. Chestiunile referitoare la predarea formală către comisiile prevăzute de legile funciare reprezintă formalităţi administrative care nu afectează dreptul persoanei îndreptăţite de a primi terenul respectiv, mai ales ca potrivit textului precitat trecerea in rezerva s-a făcut ope legis.

Prin urmare, nu se poate spune ca reconstituirea dreptului de proprietate făcuta in favoarea pârâtului …. (prin punerea in posesie si prin emiterea titlului) s-a realizat in favoarea unei persoane neîndreptăţite (prin raportare la motivul de nulitate invocat in precizările de la fila 54).

Aşa fiind, instanţa va respinge cererea principală (in ambele privinţe ale acesteia) ca nefondată si, pe cale de consecinţa, va respinge si cererea de intervenţie accesorie in acelaşi mod.

Etichete:

Proces funciar

SENTINTA CIVILA NR.812
Sedinta publica de la 24 Martie 2008

Asupra cererii de fata,
Prin plangerea adresata instantei petentii ___________, in contradictoriu cu Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor _____ a solicitat anularea hotararii nr.1614/2006 emisa de intimata si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1 ha teren agricol situat pe raza comunei _____, pe vechiul amplasament.
In motivarea plangerii, arata petentii ca autorul acestora a detinut pe raza localitatii o suprafata totala de 5 ha, iar din aceasta suprafata s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 2,7 ha si nici unul dintre aceste terenuri nu se afla amplasat pe terenul de 1 ha solicitat prin prezenta cerere.
In drept, au fost invocate disp.Legii 18/1991, iar in dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori si expertize.
Prin adresa nr.1006/13.03.2007 Primaria comunei _____ inainteaza la dosar o serie de inscrisuri constand in: referat emis de comisia locala, anexa 3, titluri de proprietate, cerere de inscriere in G.A.C., extras de pe registrul agricol si precizari asupra suprafetelor de teren reconstituite in favoarea petentilor.
De asemenea, au fost atasate la dosar actele care au stat la baza emiterii hotararii atacate, constand in cereri, declaratii, hotararea nr.196/30.11.2005 emisa de Comisia locala _____ si referat emis de aceeasi comisie, dovada de comunicare a hotararii nr.1614/2006.
In cauza a fost administrata proba testimoniala fiind audiati martorii _______ si cu expertiza topografica avand ca obiectiv identificarea suprafetei de teren in discutie.
In cauza s-a dispus si efectuarea unui supliment la raportul de expertiza vizand identificarea suprafetelor de teren care au fost reconstituite prin titlurile de proprietate nr.________.
La termenul de judecata din data de _____ intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate mentionate anterior.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin hotararea nr.196/30.11.2005 Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor _____ a respins cererea petentilor vizand reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1 ha teren, motivat de faptul ca nu se face dovada proprietatii, iar declaratiile de martori depuse sunt neconcludente fata de inscrisurile existente in arhiva Primariei _____. De asemenea se retine ca suprafata solicitata a fost reconstituita potrivit Legii 18/1991.
Prin hotararea atacata intimata a validat propunerea comisiei comunale retinand ca suprafata de teren solicitata a fost reconstituita potrivit Legii 18/1991.
Din inscrisurile existente la dosar reiese faptul ca in favoarea numitilor ____, in calitate de descendenti ai lui _____ s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate ____, pentru suprafetele de 1,15 ha, respectiv 1,25 ha situate in localitatile ___, respectiv ____.
Prin Titlul de proprietate ____ s-a reconstituit in favoarea numitei ____ dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 1,75 ha teren aflat in localitatea _____.
De asemenea, in favoarea lui _____ s-a dispus constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de 1 ha teren situat in localitatea _____, prin Titlul de proprietate nr. _____, iar in favoarea petentei _____ s-a dispus constituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 0,5 ha.
Din inscrisurile aflate la dosar reiese faptul ca petentii solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de 1 ha, in calitate de mostenitorii ai autorului _____.
Din extrasul din registrul agricol aflat la fila 32 reiese ca la nivelul anului 1956, _____ impreuna cu familia sa figurau inscrisi cu suprafata de 5 ha teren, fiind evidentiat si locul situarii acesteia.
Conform extrasului din registrul agricol al com ____, ____, bunicul petentilor si tatal lui ______, figura inscris cu suprafata de 3, 65 ha , cu evidentierea locului unde erau amplasate loturile care compuneau aceasta suprafata (filele ___). De asemenea, din inscrisul aflat la fila __ se observa ca ____ a formulat Cerere de inscriere in GAC pentru suprafata de 1,25 ha.
Potrivit art. 8,11 si 14 din legea 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, suprafata adusa in cooperativa agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrarii in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori si terenurile cooperativelor agricole de productie situate in extravilanul localitatilor devin proprietatea cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, corespunzator suprafetelor aduse sau preluate in orice mod, in patrimoniul cooperativei.
Astfel cum prevad dispozitiile art. 6 al.1 ind.2 din legea 1/2000 consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza reiese faptul ca autorul petentilor, numitul ____ a stapanit pana in momentul preluarii de catre stat suprafata de aproximativ 5 ha teren, iar parte din aceasta suprafata se afla la iesirea din localitatea ____ , in sensul de deplasare catre ____, aceasta ultima suprafata fiind partial folosita de petenta ____.
Raportand considerente retinute de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor ____, la respingerea cererii formulata de petenti, respectiv ca intreaga suprafata de teren a fost reconstituita in temeiul legilor fondului funciar, la situatia de fapt, astfel cum aceasta reiese din ansamblul probator existent la dosar, se observa ca nu a fost reconstituit in totalitate dreptul de proprietate vizand pe autorul _____, astfel incat se apreciaza plangerea formulata ca intemeiata.
Relativ la amplasament, desi se mentioneaza faptul ca terenul era situat in localitatea ______, nu au fost depuse schite ale vechiului amplasament si nu s-a facut dovada faptului ca amplasamentul solicitat este acelasi, prin raportare la data mentiunilor din inscrisurile depuse in sustinere si configuratia actuala a terenurilor.
Avand in vedere considerentele expuse, se apreciaza plangerea formulata ca intemeiata, urmand a se dispune anularea in parte a hotararii 1614/28.09.2006, numai in ceea ce priveste cererea petentilor _____ si reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 1ha teren situat in extravilanul localitatii _______ in favoarea acestora, in fizic sau prin acordarea de despagubiri.
Vazand si dispozitiile art. 274 c.cproc civ

Etichete:

Proces funciar

SENTINTA CIVILA NR.433
Sedinta publica din data de 21 februarie 2008

Asupra actiunii civile de fata :
Prin cererea inregistrata la Judecatoria ____ la 21.08.2007, sub nr. 4494 reclamanta _____ a solicitat instantei desfiintarea hotararii 310/2007 emisa de catre Comisia Judeteana de Fond Funciar ____, precum si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 50 hectare teren agricol in extravilanul localitatii _______.
In motivare arata petenta ca detine acest teren de la tatal sau _______, care la casatorie i-a acordat zestre suprafata de 100 ha, teren care a fost preluat de Statul Roman, pana in 1945 si apoi in anul 1948 odata cu lichidarea mosierimii.
Mai arata ca in temeiul legilor fondului funciar a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, ca titulara, a suprafetei de 50 ha. teren, cerere care a fost respinsa de cele doua comisii, motivat de faptul ca a incalcat prevederile Legii nr.1/2000, fara a tine cont de modificarile aduse prin Legea nr.247/2005.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 53 al.2 din legea 18/1991, iar in sustinere au fost solicitate probele cu inscrisuri si testimoniala.
Au fost atasate la cerere inscrisuri constand in acte de stare civila, hotarare nr. 3/13.09.1920, Situatia detaliata a suprafetelor si productiei agricole in anul 1940, Extras din matricola botezatilor, Extras din Borderoul proprietatilor si exploatatilor agricole din orasul ____ intocmit potrivit Recensamantului agricol si al populatiei din ianuarie 1948.
La termenul de judecata din data de 01 octombrie 2007 s-au depus, in copie, la dosarul cauzei de catre Comisia Judeteana de Fond Funciar _____ actele care au stat la baza emiterii hotararii nr.310/12.07.2007, respectiv: hotararea nr.1786/2006, contestatie, cereri, declaratie, Extras de pe Situatia mosiilor expropriate pe baza Legii nr.187/1945 si stadiul exproprierilor la data de 23.05.1947, act dotal datat 29.10.1944, acte de stare civila, hotararea nr.55/2006 si referat emis de Comisia Municipala de Fond Funciar ____, adrese, Extras din situatia exproprierilor din jud._____ pe baza Legii din 1945, pe comune si proprietati la 10.10.1945, act de vanzare datat 1927, Extras din situatia imobilelor expropriate in jud. ______, copie de pe tabloul nominal de proprietarii persoane fizice sau juridice, cu proprietati agricole de 50 ha., sau mai mari la 05.07.1948, lasate proprietate respectivilor dupa expropriere si care au facut obiectul exproprierii, schita, Extras din situatia conacelor expropriate in jud._____ pe baza D.L. nr.83/1949 si destinatia data acestor conace.
De asemenea intimata a atasat la dosar actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate 85363/10.07.2002 si 88198/18.09.2002.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca prin hotararea contestata s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 50 ha. teren arabil, situat extravilanul localitatii ________.
Pentru a dispune aceasta solutie s-a retinut ca dovada proprietatii se face cu Situatia mosiilor expropriate pe baza legii agrare nr.187/1945 si stadiul exproprierilor la data de 23 mai 1947 ,eliberat de Arhivele Nationale potrivit careia numitei _________ i-a fost expropriata suprafata de 81,10 ha din care 48 ha situate pe mereaua ____ si 33,1 ha pe mereaua ____ si Act dotal autentificat cu procesul verbal cu nr. 738/1944 potrivit caruia _______ a primit dota de la autorul ______ o suprafata de 89,565 ha teren din care 56 ha pe mereaua ____ si 33,5 ha pe mereaua _____.
De asemenea, se retine ca potrivit legilor fondului funciar petentei I s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete totale de 50 ha teren, potrivit titlurilor proprietate nr. 85363/2002 respectiv nr. 88198/2002, astfel incat s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 50 de ha teren arabil, ceea ce reprezinta limita maxima prevazuta de art. 39 din legea 18/1991, iar suprafata solicitata excede acestei limite impuse de lege.
Intr-adevar, potrivit art.39 din legea 18/1991, persoanele fizice ale caror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum si al oricaror alte acte normative de expropriere, sau mostenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren trecuta in proprietatea statului, pana la limita suprafetei prevazute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945(50 de hectare), de familie, indiferent daca reconstituirea urmeaza a se face in mai multe localitati sau de la autori diferiti.
Prin modificarile aduse prin O.U.G 102/2001 (asa cum a fost aceasta aprobata cu modificari de legea 400/2002) la art.3 alin 2 din legea 1/2000,s-a stipulat ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevazute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se face pentru diferenta dintre suprafata de 10 ha de familie si cea adusa in cooperativa agricola de productie sau preluata prin legi speciale ori in orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Prin urmare,legiuitorul a inteles sa modifice implicit limita de reconstituire a dreptului de proprietate atunci cand solicitarile vizeaza autori deposedati diferiti.
In aceste conditii, instanta constata ca,sub acest aspect, solutia adoptata de parata este nelegala.
In privinta indreptatirii la reconstituire, instanta retine ca cele 50 de hectare reconstituite anterior conform titlurilor de la dosar, reprezinta teren de care a fost deposedat tatal sau, _____, solicitarea din prezenta cauza insa nu vizeaza terenul de 50 hectare de la acest autor, ci este formulata in calitate de titular al dreptului de proprietate asupra suprafetei, de 33,1 ha, astfel cum reiese si din inscrisul aflat la fila __ din dosar.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza cerere ca intemeiata, urmand a se dispune desfiintarea in parte a hotararii atacate, precum si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 33,1 hectare de teren extravilan in localitatea Tulcea, judetul Tulcea, pe vechiul amplasament, in natura, pe o alta locatie, daca vechiul amplasament nu este liber, prin acordarea de despagubiri daca primele doua variante nu sunt posibile.

Etichete:

Proces funciar

Dosar nr. 4207/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.59

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată la nr. 2031/88/2008, reclamanţii PO şi ME au chemat în judecată pe pârâtele Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată prima pârâtă la punerea în posesie asupra suprafeţelor de 9,35 ha, 5,70 ha şi 1,3 ha teren agricol, iar a doua pârâtă să emită titlurile de proprietate pentru aceleaşi terenuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1867/14 august 2008 Tribunalul Tulcea, calificând obiectul cererii ca proces funciar, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 4207/327/3 septembrie 2008.

La data de 2 octombrie 2008 reclamanţii au depus la dosar o cerere completatoare prin care, cu aceeaşi motivare, au chemat în judecată şi pe Primarul mun. Tulcea pentru a fi obligat la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate.

Pârâtul Primarul mun. Tulcea a depus la dosar la data de 16 octombrie 2008 o cerere prin care invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, această calitate aparţinând Comisiei municipale, iar cu privire la daunele cominatorii a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că punerea în posesie nu depinde în exclusivitate de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr.3341/05.12.2008 Judecătoria Tulcea a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea să pună în posesie petenţii cu suprafeţele de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv 9,35 ha, 5,70 ha şi 1,3 ha.

A obligat primarul mun. Tulcea la plata către petenţi a unor daune cominatorii de 150 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri şi până la punerea efectivă în posesie.

A obligat Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea să emită titlurile de proprietate după punerea în posesie şi întocmirea documentaţiei aferente de către Comisia municipală.

În temeiul art. 274 c.pr.civ.a obligat pârâţii la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către petenţi.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la calitatea procesuală a Primarului mun. Tulcea, instanţa a constatat că textul art. 64 din legea nr. 18/1991 face trimitere expresă la primar ca organ care are obligaţia punerii în posesie sub sancţiunea daunelor cominatorii.

Analizând cauza, instanţa a reţinut că în favoarea numiţilor ME şi OS s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 1,3 ha prin hotărârea nr. 1866/23 noiembrie 2006 a Comisiei judeţene, 5,7 ha prin hotărârea nr. 256/9 aprilie 2003 a Comisiei judeţene şi 9,5 ha pentru care au dobândit acţiuni la SC AG SA Tulcea, conform hotărârii nr. 1767/2/11 octombrie 1991.

Prin contractul nr. 2318/5 septembrie 2007 reclamantul PO a cumpărat de la numitul OS drepturile succesorale ale acestuia, astfel justificându-se calitatea sa procesuală activă.

Deşi reclamanţii au făcut mai multe demersuri în acest sens, până în prezent aceştia nu au fost puşi în posesie de către Comisia municipală.

Faptul că nu s-a încheiat protocolul de predare primire a terenurilor cu ADS nu poate fi reţinută de către instanţă ca motiv pentru nepunerea în posesie, în condiţiile în care, la cererea Comisiei municipale, ADS a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 2781/15 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, definitivă de la pronunţare şi irevocabilă la 16 ianuarie 2008, la încheierea protocolului de predare primire a terenurilor necesare punerii în posesie a acţionarilor şi locatorilor, iar Comisia municipală nu a făcut nici un demers în vederea executării acestei hotărâri. Mai mult decât atât, Comisia municipală nu a făcut dovada existenţei vreunui demers pe lângă ADS în perioada de aproape un an de la rămânerea irevocabilă a respectivei hotărâri pentru încheierea protocolului de predare primire a terenurilor.

Potrivit art. 64 din legea nr. 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.

În cauza de faţă, instanţa a apreciat că pasivitatea timp îndelungat a Comisiei municipale Tulcea în rezolvarea problemei punerii în posesie a reclamanţilor constituie un refuz al acesteia, motiv pentru care cererea reclamanţilor de obligare la punerea în posesie este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a formulat recurs Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Arată în esenţă recurenta că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la efectuarea procedurii de punere în posesie şi pentru suprafaţa de 5,7 ha., întrucât aceasta a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr.91928/25.07.2003, aspect recunoscut de intimata ME prin chiar cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr.247/2005, cerere înregistrată sub nr.28908/28.09.2005.

Totodată, apreciază recurenta că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât este o autoritate publică, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu propriu, iar sub aspectul culpei procesuale, obligaţia emiterii titlului de proprietate este subsecventă procedurii de punere în posesie care este atributul exclusiv al Comisiei municipale de fond funciar.

A formulat recurs şi Comisia Municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate este atributul Comisiei judeţene.

Pe fondul cauzei, se apreciază de asemenea că, cererea intimaţilor reclamanţi este neîntemeiată, întrucât nu a refuzat punerea în posesie, ci se află în imposibilitate de a face acest lucru, întrucât A.D.S.Bucureşti nu a procedat la încheierea protocolului la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr.2781/2007.

Totodată, critică hotărârea şi sub aspectul obligării la cheltuielile de judecată şi a daunelor cominatorii, atât în ce priveşte comisia, cât şi primarul municipiului Tulcea.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursurile sunt neîntemeiate.

Susţinerea recurentei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Tulcea, că intimaţilor reclamanţi li s-a emis titlu de proprietate pentru suprafaţa de 5,7 ha., nu poate fi primită, întrucât ea nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, mai mult, din actele dosarului rezultă că, în favoarea numiţilor ME şi OS , s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,7 ha. prin hotărârea nr.256/9 aprilie 2003 a Comisiei judeţene. Aceloraşi persoane li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafeţele de l,3 ha. prin hotărârea nr.354/21.16.2006 a Comisiei municipale şi 9,5 ha. prin hotărârea nr.1767/11.10.1991 a Comisiei judeţene, pentru care au dobândit acţiuni la S.C. AG S.A.Tulcea conform Hot.nr.1767/2/11.10.1991.

Prin contractul nr.2318/5.09.2007 intimatul reclamant PO a cumpărat de la numitul OS , drepturile succesorale ale acestuia, justificându-se astfel, calitatea sa procesuală activă.

În ce priveşte recursul Comisiei Locale Tulcea pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se reţine că şi acesta este neîntemeiat.

Atât Comisia municipală, cât şi primarul mun.Tulcea, au calitate procesuală pasivă, calitatea procesuală a primarului municipiului Tulcea fiind dată de prevederile art.64 din Legea nr.18/1991 care fac trimitere expresă la primar, ca organ care are obligaţia punerii în posesie sub sancţiunea daunelor cominatorii, atribuţii în ceea ce priveşte punerea în posesie având şi Comisia locală.

Susţinerea recurentei că nu a refuzat punerea în posesie şi se află în imposibilitate de a face acest lucru, nu poate fi primită, atâta timp cât recurenta avea la îndemână punerea în executare a sentinţei civile nr.2781/15.10.2007 a Judecătoriei Tulcea prin care A.D.S. a fost obligată la încheierea protocolului de predare primire a terenurilor necesare punerii în posesie a acţionarilor şi locatorilor. Mai mult, recurenta nu a făcut nici dovada vreunul demers pe lângă ADS în perioada de un an de zile care a trecut de las rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri.

Ambele recurente au criticat hotărârea atacată sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, critică care este de asemenea neîntemeiată.

Astfel, potrivit prevederilor art.52 al.(3) din Legea nr.18/1991, prevederile art.274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile în ce priveşte cele două comisii, judeţeană şi locală, care au calitate procesuală fiind reprezentate legal prin prefect sau primar, putând fi deci obligate la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut şi culpa procesuală a acestora.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursurile ca nefondate.

Etichete:

Proces funciar

Dosar nr.5753/327/2007

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.53

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin plângerea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată sub nr. 5753/327/2007, petenta IA în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea şi Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea a solicitat anularea hotărârii nr. 1866/23.11.2006 emisă de intimata Comisia Judeţeană şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 20 ha teren situat în Tulcea, pe vechiul amplasament.

În motivarea plângerii arată petenta că potrivit legii 18/1991, în favoarea sa şi a fratelui său a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 22,750 ha teren, însă în ceea ce priveşte operaţiunea de punere în posesie, aceasta s-a efectuat pe alte amplasamente şi pe terenuri de o calitate inferioară, cu un grad de fertilitate foarte scăzut,astfel încât nu a semnat de primire procesele verbale de punere în posesie.

Relativ la amplasament, arată petenta că din suprafaţa de 22,750 ha , 5 ha se află potrivit actelor pe care le deţine de o parte şi de alta a şoselei dinspre Câşla spre Tulcea la km 2, teren care actualmente este intravilan.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr.1580 din 09 iunie 2008 a respins plângerea, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, astfel cum se poate observa, prin Titlurile de proprietate nr. 750024/04.06.2001, 75025/ 04.06.2001, respectiv 87.311/30.08.2002 în favoarea petentei şi a lui TD a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 22,750 ha teren arabil, extravilan situat în Tulcea.

Referitor la criticile petentei, se constată că acestea vizează aspecte referitoare operaţiunea de punere în posesie cu suprafaţa de 20 de ha, reconstituită, care urma a se efectua pe un amplasament ce a fost refuzat de şi nu aspecte vizând recunoaşterea dreptului de proprietate.

Relativ la suprafaţa de teren în discuţie, se constată că aceasta a fost reconstituită prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr.1767/1/11.10.1991, urmare a formulării la data de 19.03.1991 a cererii nr. 5082 de către TD şi Ionescu Anghelina , situaţie în care erau incidente dispoziţiile art.13 din legea 18/1991, în vigoare la acea dată, potrivit cu care „ atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor”.

Potrivit art. 2 din cuprinsul aceleiaşi hotărâri titularii sau moştenitorii acestora, prevăzută în tabelul nominal anexat la hotărâre, au dobândit calitatea de acţionari la SC AN , urmând a li se elibera acţiuni proporţional cu suprafaţa de teren arabil trecută în proprietatea statului, fără a depăşi valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil, pentru petentă şi TD , fiind emise Deciziile 4721 şi 4722/11.10.1991.

Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că dreptul de proprietate pentru suprafaţa menţionată a fost în favoarea petentei în condiţiile arătate, astfel că în mod corect au fost emise hotărârile în discuţie.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen legal reclamanta Ionescu Angela, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A arătat recurenta că a solicitat primei instanţe să dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren de 20 ha. care fac obiectul titlurilor de proprietate nr.75024/04.06.2001 şi nr.75025/04.06.2001 pe vechile amplasamente mai ales pentru suprafaţa de 5 ha. din zona Km.2, şoseaua Tulcea – Câşla.

A mai arătat recurenta că referirea primei instanţe la incidenţa în speţă ca temei legal al Hot.nr.1767/1991 a dispoz.art.13 paragraful 2 din Legea 18/1991 este greşită deoarece Hot.nr.1767/1991 a fost emisă când recurentei şi fratelui acesteia li s-a confirmat calitatea de acţionar.

Ori, Hot.nr.1767/11 oct.1991 nu intră în discuţie în speţă, deoarece recurenta, a atacat Hot.nr.1866/2006, prin care s-a respins cererea formulată în temeiul Legii 247/2005 şi prin care reclamanta şi fratele acesteia a solicitat celor două comisii să revină asupra contestaţiilor formulate cu ocazia aplicării Legii nr.1/2000 prin care au cerut ca retrocedarea terenurilor agricole să se facă conform acestei legi, acesta fiind primul act normativ care a permis retrocedarea terenurilor către persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar.

Comisia Municipală Tulcea cu adresa nr.1297/2854/26.09.2006 a solicitat Agenţiei Domeniilor Statului Tulcea să analizeze cererea petenţilor sub aspectul posibilităţii reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestora pe vechile amplasamente, însă nu i s-a găsit o rezolvare favorabilă.

În aceste condiţii, recurenta a solicitat primei instanţe admiterea probei cu expertiza topografică.

A mai arătat recurenta că titlurile de proprietate le-au fost înmânate însă nu a semnat procesele verbale de punere în posesie.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia tribunalul reţine că recursul este întemeiat.

Dreptul de proprietate al recurentei a fost reconstituit integral prin titlurile de proprietate nr.87311/30.08.2002 – 2 ha. şi 7500 mp., nr.75024/04.06.2001 – 10 ha. şi nr.75025/04.06.2001 – 10 ha.

Recurenta şi numitul TD au avut calitatea de acţionari şi ulterior locatori la S.C.A.Nufăru SA.

Aceasta solicită suprafeţele de teren asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile de proprietate menţionate mai sus să se facă pe vechile amplasamente.

Potrivit art.2 alin.(1) din Legea 1/2000, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.

Potrivit art.2 alin.2 alin. (2) din aceeaşi lege: Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Potrivit art.30 alin.(2) din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesia proprietarilor suprafaţa de teren de până la 10 ha. de familie, transformată în acţiuni proporţional în echivalent arabil, stabilită în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, va fi retrocedată în natură conform Legii nr. 1/2000. În cazul în care proprietarii deposedaţi au deţinut suprafeţe mai mari, acestora li se vor retroceda terenuri până la limita a 50 ha.

Potrivit art.39 alin.1 din HG nr.890/2005 Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

În acest scop se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schiţa amplasamentului cu terenul deţinut sau orice alte informaţii din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

Pentru terenurile agricole comisiile locale împreună cu oficiile judeţene de cadastru şi publicitate imobiliară, pe baza analizei documentaţiilor prezentate la alin. (2), stabilesc dacă vechiul amplasament nu a fost atribuit legal altor persoane şi poate fi retrocedat, delimitându-se pe planul de situaţie terenurile solicitate conform prevederilor Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.

Potrivit art.47 al.1 din HG nr.,890/2005 În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare şi conform art. 9 şi 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi, în cel mult 30 zile de la comunicarea hotărârii însoţită de documentaţia care a stat la baza acesteia.

Faţă de solicitarea reclamantei IA de a I se reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament şi având în vedere textul de lege arătat mai sus, Tribunalul reţine că în speţă se impunea administrarea probei cu expertiza tehnică topografică, probă pe care recurenta a solicitat instanţei de fond să o încuviinţeze şi care în mod greşit nu a fost admisă.

În recurs, la solicitarea instanţei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunicat copia titlurilor de proprietate emise pentru suprafeţele de teren amplasate în parcelele 266, 267, 258, 259, 260, 261, 262, 265, 190, 291 şi 292, parcele pe care recurenta a susţinut că s-ar situa terenul cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.

În aceste condiţii, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru administrarea probei cu expertiza topografică, care în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi eventual şi de alte probe a căror administrare va fi considerată necesară şi utilă soluţionării cauzei se va identifica vechiul amplasament al terenului cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele petentei recurente şi a fratelui său, dacă acest amplasament este liber, dacă s-a reconstituit pe acesta dreptul de proprietate pe numele altor persoane.

Etichete:

Proces funciar

Dosar nr.3264/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.49

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr.3264/327/2008 din 09.07.2008 la Judecătoria Tulcea, reclamanţii (…) şi (…) au solicitat în contradictoriu cu Comisia Jud.Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sulina, anularea Hot.nr.1658/05 oct.2006 emisă de Comisia Jud.Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 800 mp. situată în Sulina, str.(…) şi (…).

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin cererea înregistrată sub nr.33/1536/30.09.2005 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 800 mp. ce a aparţinut bunicului acestora (…), teren care a fost preluat de stat prin anul 1963 şi pe care în prezent se află amplasat un bloc de locuinţe.

Soluţionând cauza Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 2685 din 20 oct.2008 a respins cererea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 800 de metri pătraţi de teren intravilan situat in localitatea Sulina, judeţul Tulcea ce a aparţinut bunicului lor (…). Autorul reclamanţilor a deţinut acest teren, parţial, pana in anul 1974 când a fost trecut in proprietatea statului prin s.c. 2645 a Judecătoriei Tulcea (fila 40).

Potrivit art.1 alin.1 din legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 … ,se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. Prin urmare,legea cadru in materie de restituiri de imobile este din anul 2001 legea 10,celelalte prevederi in materie de retrocedare având caracter special.

De asemenea,conform art.8 alin.1 din aceeaşi lege, nu intră sub incidenţa legii 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Din aceasta prevedere legala rezulta ca terenurile extravilane nu sunt vizate de legea 10/2001,iar dintre terenurile intravilane sunt excluse de la aplicabilitatea acestei legi doar acelea care sunt vizate de legile funciare si care au fost cerute conform legii 18/1991 si legii 169/1997.

Imobilul în discuţie nu este unul care sa se circumscrie ipotezelor reglementate de art.23-26 din legea 18/1991 pentru ca detenţia terenului nu aparţinea reclamantului si pentru ca terenul cerut nu s-a aflat in proprietate cooperatista(nici măcar nu se poate vorbi de o zona cooperativizata in oraşul Sulina), si nici celor prevăzute de art.36 alin.1-4 din aceeaşi lege pentru ca premisele din aceste texte nu sunt realizate in cauza. Singura ipoteza prevăzută de legea 18/1991 care ar putea fi analizata din perspectiva cererii reclamanţilor este cea prevăzută la art.36 alin.5, conform căreia terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

Cu toate acestea,pe de o parte,textul în discuţie trebuie privit in raport de prevederile art.10-11 din legea 10/2001 care reglementează aceeaşi ipoteza ca si cea din art.36 alin.5,precum si cu cele ale art.52 din legea 10/2001 care arata ca orice prevederi contrare legii 10/2001 sunt abrogate. Cum textul din legea 18/1991 vizează aceleaşi premise ca si textele indicate din legea 10/2001,acestea din urma fiind mai largi si in orice caz cu o procedura diferita de cea din legea fondului funciar, instanţa a apreciat că textul art.36 alin. 5 din legea 18/1991 este abrogat expres indirect de legea 10/2001.

Pe de alta parte,terenul pretins de către reclamanţi este ocupat in prezent de diverse construcţii.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanţii (…) şi (…) criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Au susţinut recurenţii că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, aceştia deţin în oraşul Sulina o suprafaţă de teren intravilan de 800 mp., care le-a fost atribuită, în compensare, de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sulina în anul 1992.

Au mai arătat reclamanţii că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu a formulat cerere de restituire în condiţiile Legii 10/2001, fără însă să aibă în vedere că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Legii 10/2001.

Deasemeni, instanţa de fond nu a luat în considerare prevederile art.11 alin.21 din Legea nr.18/1991, republicată, modificată şi completată prin Legea nrt.247/2005, situaţie în care reconstituirea dreptului de proprietate se putea face pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament în condiţiile Legii nr.18/1991 sau 1/2000.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia tribunalul reţine că recursul este nefundat.

Reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 800 mp. teren situat în intravilanul oraşului Sulina jud.Tulcea în calitate de moştenitori ai defunctului (…), în temeiul Legii 247/2005.

Reclamanţii recurenţi nu au prezentat în primul rând dovezi cu privire la existenţa dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.

Din sentinţa civilă nr.2645/1974 a Judecătoriei Tulcea rezultă numai, că în baza art.1 lit.d din Dec.111/1951 şi Instrucţiunilor M.F.nr.6491/1951 a fost trecută în proprietatea statului imobilul teren în suprafaţă de 135 mp. situat în oraşul Sulina str.(…) nr.87.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că în speţă nu sunt incidente dispoz.art.23-26, din Legea 18/1991, art.36 din aceeaşi lege şiart.41 din Legea 18/1991.

Reclamanţii nu au făcut dovada cu privire la dreptul de proprietate asupra diferenţei de teren de la 135 mp. până la cei 800 mp. solicitaţi şi deasemeni cum a trecut în proprietatea statului aşa cum susţin , această diferenţă.

Terenurile preluate în baza Decretului nr.111/1951 fac obiectul Legii 10/2001 deoarece potrivit art.2 lit.e din Legea 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare prin imobile preluate în mod abuziv în sensul acestei legi se înţelege imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unor dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

În aceste condiţii, nu sunt incidente în speţă nici dispoz.art.11 alin.21 din Legea 18/1991 aşa cum susţin reclamanţii recurenţi.

Pe cale de consecinţă, faţă de aceste considerente, urmează a respinge recursul ca nefundat şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

Etichete:

Proces funciar

Dosar nr. 1184/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 45

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009

Asupra recursurilor civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag, sub nr.853/25.09.2006, reclamanţii (…), (…)şi (…) au chemat în judecată pe pârâţii (…) şi (…), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea lor din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren şi casă de locuit, situat în oraşul Babadag, (…), judeţul Tulcea, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că acest imobil a aparţinut defuncţilor (…), decedat la data de … şi (…), decedată la .., în urma decesului acestora eliberându-se certificatele de moştenitor nr.121/1968 de către Notariatul de Stat Tulcea şi nr.57/1998 emis de BNP Ana Gâlcă.

Au arătat reclamanţii că, potrivit certificatelor de moştenitor, au rămas ca moştenitori cu vocaţie succesorală, cinci descendenţi de gradul I: (…), (…), (…), (…) şi (…), care a deceda, lăsând ca descendenţi moştenitori pe (…)şi (…).

Au decedat de asemenea, (…) şi (…), lăsând ca moştenitori pe pârâta (…) şi respectiv, pe reclamanţii şi pârâţii din cauză.

Au mai arătat reclamanţii că în situaţia în care nu se ajunge la o rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, în sensul vânzării imobilului, doresc loturi limitrofe în partea de răsărit, care să includă şi casa de locuit.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe disp. art.720 Cod civil.

Pârâtele (…) şi (…) au formulat întâmpinare, prin care au arătat, că imobilul în litigiu, compus din teren în suprafaţă de 3990 mp şi casă de locuit, este deţinut în indiviziune astfel: (…) deţine o cotă de 2/8, (…) şi (…) câte o cotă de 2/8 fiecare de asemenea, iar (…)şi (…), câte o cotă de 1/8 fiecare.

Referitor la modalitatea de partaj, pârâtele au arătat că imobilul este comod partajabil în natură, existând posibilitatea formării a patru loturi perfect funcţionale.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliară de către expert (…).

Prin sentinţa civilă nr.259/2007, Judecătoria Babadag a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, conform raportului de expertiză mai sus menţionat.

Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Tribunalul Tulcea care, prin decizia civilă nr.28/16.01.2008, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Tulcea.

Instanţa superioară a reţinut că, în afară de cererea de ieşire din indiviziune moştenitorii au depus la dosar cereri vizând pretenţii reciproce dintre aceştia cu privire la moştenire, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei din raza teritorială a ultimului domiciliu al defuncţilor.

La Judecătoria Tulcea, cauza a fost înregistrată la data de 12.03.2008 sub nr.1184/327/2008.

Prin sentinţa civilă nr.2219/16.09.2008 pronunţată de această instanţă a fost admisă, acţiunea reclamanţilor şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 3.390,50 mp, situate în oraşul Babadag (…), judeţul Tulcea, conform suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert (…).

Astfel s-a atribuit reclamanţilor (…) şi (…), lotul nr. 1 compus din casă de locuit+gard la stradă+teren în suprafaţă de 790,0 mp, aşa cum a fost individualizat în schiţa plan anexă la suplimentul la raportul de expertiză (…) în valoare de 22483,9232 lei.

A atribuit pârâtei (…), lotul nr. 2, compus din suprafaţa de 760,5 mp, aşa cum a fost individualizat în schiţa plan anexă la acelaşi supliment la raport de expertiză în valoare de 14.914,9460 lei.

A atribuit pârâtei (…) lotul nr. 3, compus din suprafaţa de 920,0 mp individualizat în schiţa plan anexă la suplimentul la raport de expertiză (…) în valoare de 18.043,0400 lei.

A atribuit reclamantei (…), lotul nr. 4, în suprafaţă de 920,0 mp individualizat în schiţa plan anexă la suplimentul la raportul (supliment) de expertiză (…) în valoare de 18.043,0400 lei Ron.

A obligat pe reclamanta (…) la plata sumei de 8857,4138 lei Ron cu titlu de sultă, astfel: 3456,2863 lei pârâtei (…), 382,0023 lei pârâtei (…), 5019,252 lei reclamanţilor (…) şi (…), din care 627,390 lei reclamantului (…)şi 4391,862 lei reclamantului (…).

A luat act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată şi a obligat pe reclamantul (…) şi pe pârâta (…) la plata a câte 25 lei Ron fiecare şi pe reclamanţii (…) şi (…)la câte 12,5 lei Ron fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta (…).

Instanţa de fond a reţinut că în afară de cererea principală de ieşire din indiviziune nu există o altă cerere, de modificare a acţiunii principale sau o cerere reconvenţională formulată de către pârâţi, astfel încât instanţa a solicitat părţilor precizări relativ la obiectul acţiunii, însă deşi s-au acordat mai multe termene pârâţii nu s-au prezentat în instanţă, iar apărătorul reclamanţilor a precizat că se doreşte doar ieşirea din indiviziune, instanţa rămânând investită a se pronunţa doar cu privire la această cerere.

În continuare s-a reţinut că potrivit certificatului de moştenitor nr.121/1968 eliberat de Notariatul de stat al judeţul Tulcea, de pe urma defunctului (…), decedat la data de 16.06.1967, a rămas ca avere succesorală cota de ? din imobilul situat în oraşul Babadag, str. Republicii, nr. 99 (în prezent str. (…)) compus din teren şi construcţii. Succesiunea a fost acceptată de către soţia supravieţuitoare (…) şi descendenţii (…), (…), (…), (…) şi (…).

La data de 15.02.1989 a decedat şi (…), cita sa indiviză de 5/8 din imobilul mai sus arătat fiind culeasă de către (…), (…), (…) şi (…), în calitate de descendenţi. (…) a decedat la data de 16.11.1999, averea succesorală de pe urma acestuia fiind acceptată de către fraţii şi nepoţii de frate, respectiv: (…), (…), (…), (…)şi (…).

Pentru terenul aferent construcţiei descrisă în contractul de moştenitor mai sus arătat, în suprafaţă de 3390 mp la data de 14.12.1999 Comisia Judeţeană de aplicarea Legii 18/1991 a eliberat pe numele lui (…), (…), (…), (…)şi (…), titlul de proprietate nr. 69347.

La data de 30.11.2000 a decedat şi (…), moştenitoarea acesteia fiind pârâta (…).

Aşadar, imobilul în litigiu, compus din teren în suprafaţă de 3390 mp şi construcţii este deţinut în indiviziune de părţile din prezenta cauză, astfel: reclamantul (…) are o cotă-parte indiviză de 2/8, reclamantul (…)şi (…) au o cotă indiviză de ? fiecare iar pârâtele (…) şi (…), au câte o cotă de 2/8 fiecare.

Faţă de cele mai sus arătate, având în vedere şi dispoziţiile art. 728 C.civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanţa a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată şi a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs (…), (…) şi (…) precum şi (…) şi (…), criticând în esenţă hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, sub aspectul modalităţii de partajare a imobilului supus ieşirii din indiviziune.

Astfel, recurenta (…) a învederat instanţei că nu doreşte să i se atribuie imobilul sau o parte a acestuia întrucât locuieşte la mare distanţă, nu dispune de timp şi posibilităţi financiare pentru întreţinerea acestuia, starea sănătăţii sale este precară şi nu are nici un beneficiu de pe urma acestei moşteniri care îi impune obligaţii de plată imposibil de achitat.

În consecinţă, această recurentă a solicitat atribuirea imobilului către moştenitoarea (…), mătuşa sa, fiind singura care s-a ocupat de administrarea casei şi îi poate despăgubi pe toţi ceilalţi moştenitori.

Recurentele (…) şi (…) au criticat hotărârea instanţei de fond, ca fiind pronunţată cu ignorarea criteriilor de atribuirea bunurilor reglementate de art.673 indice 9 Cod proc.civilă, (…) fiind singura moştenitoare şi cea mai îndreptăţită să obţină atribuirea în natură a întregului imobil în situaţia concretă în care acesta nu este comod partajabil în natură, aceasta a efectuat acte de administrare şi conservare a bunurilor, în favoarea ei şi-au exprimat acordul trei coindivizari care împreună deţin împreună o cotă de 5/8 din masa succesorală, iar cota parte a lui (…) este de 2/8, nici un coindivizar neavând o cotă mai mare asupra masei succesorale.

De asemenea, s-a mai arătat că instanţa nu a avut în vedere şi alte criterii referitoare la posibilităţile de plată ale coindivizarilor, precum şi împrejurarea că (…) i-a avut în îngrijire exclusivă pe defuncţi, împrejurare care operează în beneficiul acesteia.

În consecinţă şi aceşti recurenţi au solicitat ca imobilul să fie atribuit în întregime către pârâta (…), cu obligarea acestuia la plata sultelor corespunzătoare, iar în subsidiar să i se atribuie acesteia lotul nr.I, cuprinzând şi imobilul casă de locuit.

Recurenţii (…)şi (…) au solicitat modificarea hotărârii în sensul de a li se atribui în indiviziune întregul imobil şi obligarea lor la plata sultelor corespunzătoare, invocând următoarele criterii şi anume: (…)locuieşte efectiv în oraşul Babadag, are o familie numeroasă şi locuieşte în casa socrilor săi. A locuit efectiv în acest imobil împreună cu părinţii săi, şi a întreţinut casa de locuit o lungă perioadă de timp, a efectuat demersuri legate de dezbaterea moştenirii defunctului (…), de întocmirea schiţelor cadastrale, fiind interesat de renovarea imobilului pentru a-l face locuibil pentru sine şi familia sa.

Atât pârâta (…) cât şi reclamanţii (…) şi (…)au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.

Asupra nulităţii hotărârii instanţei de fond, (…) a învederat împrejurarea că instanţa de fond competentă a soluţionat cauza, utilizând probele administrate mai întâi la Judecătoria Babadag, care era necompetentă din punct de vedere teritorial, fundamentându-şi această hotărâre pe preved. art.160 Cod proc.civilă, în mod eronat, întrucât aceste dispoziţii sunt aplicabile doar în situaţiile prev. de art.158 al.2 şi 3 Cod proc.civilă şi nu atunci când hotărârea instanţei de fond a fost casată de către instanţa de recurs.

În consecinţă, s-a solicitat casarea hotărârii ca nelegală, în vederea rejudecării cauzei, cu administrarea probelor în faţa instanţei legal investită.

Reclamanţii (…)şi (…) au învederat instanţei că excepţia de nulitate a hotărârii nu poate fi primită, întrucât nu întruneşte condiţiile prev. de Codul de proc.civilă, iar instanţa de fond a valorificat probele aflate la dosar care nu au fost contestate, singura problemă controversată fiind modalitatea de partajare a imobilului în cauză.

Examinând recursurile formulate, faţă de motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate, tribunalul apreciază ca fiind fondate, recursurile formulate de reclamanta (…) şi pârâtele (…) şi (…), numai în ceea ce priveşte criticile aduse hotărârii cu privire la modalitatea de partajare a imobilului.

Potrivit art.673 indice 9 Cod proc.civilă, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama , după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

În speţă, aşa cum s-a susţinut prin motivele de recurs, atât (…) cât şi (…) şi-au exprimat acordul ca imobilul for mulat din casă de locuit şi teren să fie atribuit în întregime moştenitoarei celei mai îndreptăţite, (…), care la rândul său, a solicitat atribuirea întregului imobil, cu obligaţia corespunzătoare de plată a sultelor către ceilalţi moştenitori.

De menţionat că recurenta (…) deţine de asemenea o cotă indiviză de 2/8 din imobil, la fel ca şi (…) şi (…), aceasta din urmă fiind de acord însă ca imobilul să fie atribuit recurentei pârâte (…).

Se mai ţine seama de împrejurarea că în intervalul de timp de la decesul autorilor (…) şi (…), (…) este singura dintre descendenţi care a efectuat anumite acte în ceea ce priveşte administrarea şi conservarea imobilului, prin încheierea de contracte de închiriere a imobilului aşa cum s-a demonstrat în cauză, prin înscrisurile de la filele 106 – 116 din dosarul nr.853/2006 al Judecătoriei Babadag.

De asemenea, pârâta (…) a declarat că disponibilitatea sa financiară, în sensul de a fi în măsură să plătească celorlalţi moştenitori contravaloarea sultelor acestora pentru a se evita înstrăinarea imobilului.

Prin declaraţia de notorietate (fila 123) s-a demonstrat că pârâta (…) a locuit împreună cu mama sa din anul 1970 şi că s-a îngrijit în mod exclusiv de către (…), s-a ocupat singură de înmormântarea mamei sale şi a avut în grijă celelalte obligaţii creştineşti faţă de ambii părinţi defuncţi.

Faţă de toate aceste criterii care vin în sprijinul dorinţei pârâtei (…) de a se atribui întreg imobilul, instanţa de recurs va modifica hotărârea pronunţată de Judecătoria Tulcea, în sensul de a-i atribui întreg imobilul casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 3.390,50 mp, situat în oraşul Babadag, (…), judeţul Tulcea.

Drept consecinţă şi în baza disp.art.673 indice 10 Cod proc.civilă, va fi obligată această pârâtă la plata sumei totale de 55.113,696 lei, cu titlu de sultă către ceilalţi moştenitori astfel: câte 18.371,232 lei către reclamantul (…) şi pârâta (…) şi câte 9.985,16 lei către fiecare din reclamanţii (…)şi (…).

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat prin recursul formulat de (…) şi (…), sub aspectul aplicării disp. art.160 Cod proc.civilă, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, întrucât, conform textului de procedură mai sus arătat, în cazul când o instanţă este necompetentă să soluţioneze cauza, dovezile care au fost administrate în faţa acestei instanţe, rămân câştigate judecăţii, iar instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Prin urmare, refacerea probelor administrate de către instanţa competentă, poate fi dispusă numai pentru motive întemeiate, regula fiind aceea că instanţa care rămâne competentă să soluţioneze cauza, va avea în vedere probele administrate de către instanţa în privinţa căreia s-a constatat necompetenţa de soluţionare a cererii.

În ceea ce priveşte recursul formulat de (…) şi (…), tribunalul consideră că acesta este nefondat, pentru aceleaşi considerente, întemeiate pe respectarea disp. art.673 indice 9 Cod proc.civilă, cu privire la criteriile avute în vedere la stabilirea modalităţii de ieşire din indiviziune a părţilor.

În baza disp. art.274 Cod proc.civilă, va fi obligat reclamantul – recurent (…) la plata sumei de 36 lei iar reclamantul recurent (…)la plata sumei de 23 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi în recurs către recurenta pârâtă

Etichete:

Proces funciar

Dosar nr.6409/327/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.43

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2009

Asupra recursurilor civile de faţă;

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată la nr. 6212/327/2007 reclamanta (…)a chemat în judecată pe pârâţii (…), Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Murighiol pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a hotărârii nr. 327/14 decembrie 2005 a Comisiei locale şi a hotărârii nr. 1614/28 septembrie 2006 a Comisiei judeţene numai în ce îl priveşte pe pârâtul (…).

A mai solicitat reclamanta să se constate că ea, ca moştenitoare testamentară a numitei (…), este îndreptăţită să primească cota ce-i revenea acesteia din suprafaţa de 4000 mp teren situat în satul Uzlina.

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată la nr. 6409/327/26 noiembrie 2007, reclamanţii (…), (…), (…) şi (…) au chemat în judecată pe pârâţii (…), Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Murighiol pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a titlului de proprietate nr. 96597/21 mai 2007 în sensul menţionării pe titlu, în calitate de moştenitori ai numitului (…) şi a reclamanţilor şi a pârâtei (…), care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

La data de 17 ianuarie 2008 pârâta (…)a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamanţilor motivat de faptul că titlul de proprietate contestat a fost emis în urma unei judecăţi irevocabile a Tribunalului Tulcea, care a statuat că, în mod eronat fusese emis titlul pe numele lui (…), cererea fiind făcută de (…).

Prin aceeaşi întâmpinare s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor (…), (…), (…) motivat de faptul că titlul de proprietate a fost emis pe numele celei care a formulat cererea de reconstituire, că cei trei reclamanţi nu sunt moştenitorii lui (…) şi nici nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Prin încheierea din 14 februarie 2008 instanţa a dispus conexarea dosarelor nr. 6409/327/ 2007 şi 6212/327/2007 ale Judecătoriei Tulcea.

La termenul din 20 martie 2008 reclamanţii (…), (…), (…) şi (…) au formulat o cerere modificatoare prin care au solicitat anularea totală a titlului de proprietate nr. 96597/2007 şi obligarea celor două comisii să reconstituie dreptul de proprietate de pe urma defunctului (…) pentru toţi moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafaţă de teren de 1 ha.

La data de 17 aprilie 2008 şi reclamanta (…)a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de (…) cu (…), (…) şi (…) şi cu SC (…) SRL, cerere care nu a fost primită la dosar deoarece a fost depusă după prima zi de înfăţişare.

Prin sentinţa civilă nr.1679/18.06.2008 Judecătoria Tulcea a respins excepţia de inadmisibilitate ca nefondată.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca nefondată.

A respins cererea formulată de reclamanţii (…), (…), (…), (…), astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 20 martie 2008, ca nefondată.

A respins cererea formulată de reclamanta (…), ce a făcut obiectul dosarului nr. 6212/327/13 noiembrie 2007 al Judecătoriei Tulcea, conexat la prezenta cauză la 14 februarie 2008, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepţiile invocate de către reclamanta (…), de inadmisibilitate a cererii reclamanţilor (…), (…), (…) şi (…) şi de lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor (…), (…) şi (…), instanţa a constatat că acestea nu sunt întemeiate, şi au fost respinse ca atare.

Astfel, (…)a invocat inadmisibilitatea cererii reclamanţilor (…), (…), (…) şi (…) motivat de faptul că titlul de proprietate contestat a fost emis în urma unei judecăţi irevocabile a Tribunalului Tulcea, care a statuat că, în mod eronat fusese emis titlul pe numele lui (…), cererea fiind făcută de (…). Acesta, în opinia instanţei, nu constituie însă un motiv de inadmisibilitate, nefiind vorba de autoritatea de lucru judecat faţă de cererea reclamanţilor, deoarece nu avem tripla identitate de părţi obiect şi cauză, necesară pentru existenţa autorităţii de lucru judecat. Împrejurarea invocată reprezintă însă o apărare de fond ce a fost analizată cu ocazia analizării pe fond a cererii reclamanţilor.

În ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor (…), (…) şi (…), instanţa a reţinut că cei trei reclamanţi nu sunt, într-adevăr, moştenitorii numitei (…), dar ei sunt moştenitorii lui (…). Or, ceea ce se discută în cauză este moştenirea lui (…) şi nu a lui (…), astfel că cei trei reclamanţi au şi interes şi calitate procesuală activă în cauză.

Referitor la cererea reclamanţilor (…), (…), (…) şi (…) de anulare totală a titlului de proprietate nr. 96597/2007 şi obligarea celor două comisii să reconstituie dreptul de proprietate de pe urma defunctului (…) pentru toţi moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafaţă de teren de 1 ha, instanţa a reţinut că prin decizia civilă nr. 155/16 februarie 2007 Tribunalul Tulcea a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că (…) este singura care a acceptat moştenirea numitului (…) în ce priveşte suprafaţa de 5927 mp teren prin cererea pe care a formulat-o la Comisie.

De asemenea, instanţa a constatat că reclamanţii (…), (…) şi (…) nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafaţă decât după ce Comisiile se pronunţaseră asupra persoanelor îndreptăţite la reconstituire, astfel că ei nu mai sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.

Drept urmare cererea reclamanţilor (…), (…), (…) şi (…) a fost respinsă ca nefondată.

Şi cererea reclamantei (…)este în opinia instanţei nefondată.

Astfel, reclamanta invocă drept motiv de nulitate a celor două hotărâri ale comisiilor faptul că ea este moştenitor testamentar al numitei (…), care a formulat cerere pentru suprafaţa de 1 ha teren situat în satul Uzlina, jud. Tulcea.

Această împrejurare nu constituie însă un motiv de nulitate absolută a hotărârilor Comisiilor ci, eventual, un motiv de nulitate relativă sau de modificare a hotărârii, lucruri care nu s-au solicitat în cauză.

Pe de altă parte, calea de atac împotriva hotărârii comisiei locale este contestaţia prevăzută de art. 51 din legea nr. 18/1991, iar calea de atac împotriva hotărârii comisiei judeţene este plângerea adresată judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul, conform art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Se poate cere şi constatarea nulităţii absolute a acestor hotărâri însă numai dacă se invocă motive de nulitate absolută, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea faptului că reclamanta este îndreptăţită să primească cota ce-i revenea numitei (…) din terenul de 4000 mp, instanţa a constatat că atât timp cât hotărârile comisiilor nu au fost modificate, desfiinţate sau anulate prin căile de atac prevăzute de lege, instanţa nu poate constata că reclamanta este îndreptăţită să primească o cotă din acel teren, dreptul numitei (…) la reconstituirea dreptului de proprietate nefiind recunoscut.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal au formulat recurs reclamanţii (…), (…), (…), (…), criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Arată în esenţă recurenţii că, proprietarul terenului care face obiectul titlului de proprietate nr.96597/21.05.2007 a cărui anulare se solicită, a fost (…) şi că iniţial, acest titlu a fost emis pe numele lui (…), iar prin decizia civilă nr.155/16.02.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlu, reţinându-se că (…) a acceptat succesiunea de pe urma defunctului său tată (…), decedat la 16.01.1959, înlăturându-i de la succesiune pe nepoţi printre care şi pe (…), fiul lui (…).

Totodată, a fost înlăturată de la moştenire şi pârâta (…), nepoata lui (…).

Titlul de proprietate a fost emis iniţial, întrucât (…) a consimţit să renunţe în favoarea lui (…), iar urmare anulării primului titlu de proprietate prin hotărâre irevocabilă, s-a emis un nou titlu de proprietate nr.96597/2007 în care este menţionată (…) fără a fi trecuţi şi ceilalţi succesori ai lui (…).

Apreciază recurenţii că în mod greşit instanţa de fond le-a respins acţiunea, întrucât prin decizia nr.155/2007 pronunţată de tribunalul Tulcea, s-a stabilit că (…) este singura care a acceptat moştenirea de pe urma lui (…), în ce priveşte suprafaţa de 5927 mp. teren, iar reclamanţii nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât nu mai sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.

Din decizia tribunalului se reţine însă că, (…) i-a înlăturat de la moştenire pe nepoţi, nu şi pe moştenitorii descendenţi pe alte ramuri, respectiv (…), (…) şi (…).

De asemenea, susţin recurenţii că, reclamanţii (…), (…) şi (…) au formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4000 mp. situată în localitatea Uzlina, aspect care rezultă din hotărârea nr.327/14.12.2005 a Comisiei locale de fond funciar Murighiol, hotărâre validată de Comisia Judeţeană prin hotărârea nr.1614/2006.

Prin urmare, se solicită anularea actelor emise de către cele două Comisii de fond funciar, inclusiv a titlului de proprietate şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha. teren de pe urma defunctului (…), pentru toţi moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire, indiferent pentru ce suprafaţă de teren au formulat cerere.

A formulat recurs şi reclamanta pârâtă (…), împotriva sentinţei civile nr.1679/18.06.2008 pronunţată de Judecătoria Tulcea, arătând în esenţă faptul că, este moştenitoare testamentară a lui (…), că aceasta din urmă a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 1 ha. teren pentru care este îndreptăţită la reconstituire şi recurenta. Se mai arată faptul că cele două hotărâri ale comisiilor de fond funciar locală şi judeţeană nr.327/2005 şi 1614/2006 sunt nelegale întrucât reclamanţii nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 4000 mp. teren.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursurile sunt neîntemeiate.

Astfel, din analiza probelor administrate în cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că, prin decizia civilă nr.155/16.02.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea s-a stabilit irevocabil faptul că, (…) este singura care a acceptat moştenirea de pe urma defunctului (…), cu privire la suprafaţa de teren de 5927 mp. urmare cererii pe care a adresat-o Comisiei locale de fond funciar.

În ce priveşte pe recurenţii reclamanţi (…), (…) şi (…), întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafaţă de teren, decât după ce comisiile de fond funciar se pronunţaseră asupra persoanelor îndreptăţite la reconstituire, ei nu mai sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.

În ce priveşte cererea recurentei reclamantă pârâtă (…), se reţine că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât ea a invocat drept motiv de nulitate a celor două hotărâri ale comisiilor de fond funciar, faptul că ea este moştenitor testamentar al numitei (…), care a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 1 ha. teren situat în loc. Uzlina însă, această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate absolută, ci unul de nulitate relativă, lucru pe care recurenta nu l-a solicitat în cauză.

Neîntemeiat este şi capătul de cerere referitor la constatarea faptului că recurenta este îndreptăţită să primească cota ce-i revenea numitei (…) din terenul de 4000 mp., însă, atâta timp cât hotărârile emise de cele două comisii de fond funciar nu au fost modificate sau desfiinţate, prin căile de atac prevăzute de lege, nu se poate constata dreptul la o cotă din acest teren atâta timp cât dreptul de proprietate a lui (…) cu privire la acest teren, nu a fost recunoscut.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursurile, ca nefondate.

Etichete:

Proces funciar. Căi extraordinare de atac. Competenţa instanţei

Legea nr. 18/1991; Legea nr. 247/2005, Titlul XIII, art. 5; C.pr.civ. art. 3, art. 725 alin. 3

În materia fondului funciar, hotărârile date în primă instanţă de judecători, cât şi cele în căile extraordinare de atac, nu sunt supuse căii de atac a recursului dat în competenţa de soluţionare a curţii de apel, conform art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, cu excepţia celor pronunţate anterior adoptării Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 22 din 19 ianuarie 2011

Etichete: