Plângere contravenţională

Dosar nr. 4305/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.66

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.4305/327/08.09.2009 petenta S.C. G S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria H nr. 0019603 din data de 06.08.2008 ca nelegal şi netemeinic, restituirea amenzii în cuantum de 3000 lei şi restituirea producţiei confiscate.

În motivarea plângerii, petenta a indicat că la data de 06.08.2008 Tulcea au procedat la verificarea stocului de bandă polipropilenă constatând existenţa unui plus de 200 kg faţă de cantitatea din magazie. Organul de control nu a ţinut cont de faptul că societatea sancţionată produce şi livrează bandă de polipropilenă într-o gamă sortimentală mică, producţia realizându-se în spaţiul închiriat de la S.C. P S.A., cu utilaje proprii, prin transformarea granulele de polipropilenă, existând un bilanţ cantitativ al consumului de materie primă cu producţia obţinută în perfectă egalitate, fără pierderi tehnologice dar cu obţinerea de deşeuri – capete de bandă şi bobine rebutate.

Petenta a mai arătat că la data controlului nu s-a procedat la întocmirea notei de predare pentru producţia obţinută, s-a considerat că existenţa de plus în stoc de bandă polipropilenă nu poate fi justificată cu documente de provenienţă.

Se mai precizează că banda de polipropilenă este rezultatul produsului de producţie , obiect de activitate al societăţii şi nu rezultatul comercializării, respectiv cumpărării şi apoi revânzării, iar documentele de predare gestiune se întocmesc la diferite perioade în cadrul lunii respective.

De asemenea, se mai arată de către petentă că spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea nu este compartimentat şi materia primă cu producţia din secţie şi producţia predată desfacerii sunt toate la un loc, separate în stive, motiv pentru care organul de control trebuia să verifice toate stocurile respectiv materia primă, producţia din secţie neraportată – nepredată şi producţia destinată desfacerii.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr.2773 din 27 oct.2008 a admis plângerea, a anulat procesul verbal contestat şi a dispus restituirea amenzii în cuantum de 3000 lei plătită prin chitanţa seria A nr.0182275 din 06.08.2008 şi restituirea către petentă a cantităţii de 200 kg. de bandă de polipropilenă, Cod BR 100060 confiscată prin procesul verbal contestat sau a c/val. acesteia.

Pentru a se pronunţa astfel, prima inst6anţă a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria H nr. 0019603 încheiat la data de 06.08.2008 de către intimata Garda Financiară Tulcea, petenta S.C. G S.R.L. a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990 şi sancţionată de art. 2 lit. f din acelaşi act normativ, şi s-a procedat la confiscarea cantităţii de 200 kg bandă polipropilenă conform art. 6 din Legea nr. 12/1990.

S-a reţinut în sarcina petentei faptul că, în data 06.08.2008, în urma controlului inopinat efectuat la punctul de lucru aparţinând societăţii din Tulcea, str. Grădinarilor nr. 7, s-a constatat pe stoc cantitatea de 2525, 1 kg bandă polipropilena cod BR 100060. Conform fişei de magazie pe stoc la data controlului se aflau 2325, 1 kg bandă polipropilenă. Astfel, diferenţa de 200 kg bandă polipropilenă constatată în plus în aparatul de producţie nu poate fi justificată cu documente de provenienţă azi 06.08.2008.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, prima instanţă a reţinut că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prev.de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

S-a constatat că, faptei reţinute în sarcina petentului nu i s-a dat o corectă încadrare juridică şi nu a fost legal individualizată fiind astfel încălcate prevederile art. 16 din Ordonanţa Guvernului 2/2001, petenta fiind vătămată prin stabilirea unei încadrări juridice greşite şi pe cale de consecinţă a unui cuantum al sancţiunii în limite nelegale.

Astfel, intimata a sancţionat petenta în baza art. 1 lit. e din Legea 12/1990 care prevăd că, constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Instanţa a apreciat că, Legea nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite are ca domeniu de aplicare practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, nereglementând practicile comerciale incorecte ce au legătură cu activitatea de producţie şi documentele justificative obligatorii ce trebuie întocmite de către societăţile comerciale.

Ori, întrucât petenta este o societate comercială care produce bandă de polipropilenă nu sunt incidente prevederile Legii 12/190 cu privire la documentele de provenienţă a mărfurilor.

În speţă, petenta S.C. G S.R.L. avea într-adevăr obligaţia întocmirii documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, nerespectarea acestei obligaţii putând însă constitui contravenţia prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că vătămarea suferită de petentă este evidentă, limitele amenzii fiind substanţial diferite în cazul faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentei şi al faptei contravenţionale ce se putea eventual reţine. Astfel, pentru fapta prevăzută de art. 1 lit. e din Legea 12/1990 limitele amenzii variază de la 6.000 lei la 20.000 lei, iar în cazul faptei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. b din Legea 82/1991 limitele amenzii sunt între 300 lei şi 4.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen legal organul constatator Garda Financiară – Secţia Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurenta că, hotărârea primei instanţe este greşită deoarece în cuprinsul Legii nr.12/1990 nu se precizează că acest act normativ se adresează societăţilor comerciale care au relaţii cu consumatorii, dimpotrivă acest act normativ se adresează tuturor acelora care efectuează acte de comerţ.

A mai arătat recurenta că, potrivit art.3 din Codul comercial legea consideră ca fapte de comerţ întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerii, depozitul pentru cauză de comerţ.

Societatea intimată produce bandă propilenă în vederea comercializării acesteia şi nu pentru uzul personal astfel că, în opinia recurentei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.12/1990.

Mai mult, a arătat recurenta că, documentele depuse de intimată la dosarul cauzei, nu sunt de natură să justifice surplusul de marfă găsit de către organul constatator.

Astfel, notele de intrare recepţie sunt semnate de către aceeaşi persoană şi în dreptul rubricii pentru comisia de recepţie şi în dreptul rubricii pentru „primit în gestiune”. Aceeaşi situaţie este şi în cazul bonului de „predare” unde în dreptul rubricii predătorului şi al „primitorului” este aceeaşi semnătură ceea ce nu este posibil ca o persoană să fie în acelaşi timp şi predător şi primitor sau să facă parte dintr-o comisie de recepţie şi totodată să fie şi persoana care primeşte în gestiune.

Prin simpla inscripţionare a datei pe aceste documente nu se poate proba momentul în care acestea au fost efectiv întocmite şi având în vedere faptul că prin nota explicativă administratorul societăţii recunoaşte că nu deţine astfel de documente, apreciază recurenta că documentele prezentate la dosarul cauzei au fost întocmite ulterior efectuării controlului şi nu pot face dovada îndeplinirii de către intimată a obligaţiilor legale ce îi reveneau.

Pe cale de consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii plângerii şi menţinerii procesului verbal de contravenţie contestat.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia tribunalul reţine că recursul este nefundat.

Se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că în speţă nu erau incidente dispoziţiile Legii nr.12/1990.

Societatea petentă produce şi livrează bandă polipropilenă într-o gamă sortimentală mică (7 sortimente).

La data controlului pentru producţia obţinută, petenta nu a întocmit note de predare, astfel că organul de control a considerat că existenţa de plus în stoc de bandă polipropilenă nu poate fi justificată cu documente de provenienţă.

Banda polipropilenă este rezultatul procesului de producţie, obiect de activitate al societăţii, urmând ulterior a fi supusă comercializării respectiv cumpărării şi apoi vânzării.

Fapta de a nu întocmi documente de predare în gestiune nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina petentei, aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, astfel că, din această perspectivă nu are relevanţă faptul că petenta a depus la dosarul cauzei, documente prin care a înţeles să dovedească provenienţa licită a cantităţii de 2325,1 kg. bandă polipropilenă, găsită în stoc.

Aşa fiind, urmează a respinge recursul ca nefondat şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

Tags: plângere contravenţională