Divorţ cu copii – legături personale cu minor
Dosar nr. 552/253/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 8
Şedinţa publică de la 14 Ianuarie 2009
Prin cererea adresată iniţial Judecătoriei Brăila, apelanta-reclamantă PJ a chemat în judecată pe intimatul PF, pentru ca în contradictoriu cu acesta, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi. Pe calea cererii reconvenţionale, intimatul a solicitat instanţei să i se încuviinţeze să aibă legături personale cu minora PA , născută la data de 16.02.2006.
Prin sentinţa civilă nr. 2888 din 08.05.2008 a Judecătoriei Brăila a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.
Pe rolul acestei instanţe s-a format dosarul nr. 552/253/02.07.2008.
Prin sentinţa civilă nr. 618 din 15.10.2008 a Judecătoriei Măcin, a fost admisă acţiunea principală formulată de PJ, a fost admisă cererea reconvenţională formulată de PF, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, din vina ambilor soţi, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea către reclamantă a minorei PA, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere către minoră şi s-a permis pârâtului să aibă legături personale cu minora astfel: să o ia pe minoră la domiciliul său în ultima săptămână din lună de sâmbătă de la ora 1000 până duminică la ora 1700; să o ia pe minoră la domiciliul său pe timp de o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă; să o viziteze pe minoră la domiciliul reclamantei a doua zi de Crăciun şi a doua zi de Paşti între orele 1000şi 1200.
Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2008 apelanta-reclamantă PJ a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 618/15.10.2003 a Judecătoriei Măcin.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a arătat că apelul vizează numai soluţia pronunţată de instanţă cu privire la condiţiile în care intimatul urmează să păstreze legăturile părinteşti cu minora PA.
Se consideră că instanţa de fond a pronunţat soluţia de mai sus, privind vizitarea minorei de către intimat, numai printr-o insuficientă apreciere a interesului minorei şi printr-o încălcare flagrantă a dispoziţiilor Codului familiei, stabilind netemeinic şi nelegal un program de vizitare ce nu poate fi realizat în realitate şi care pune în pericol sănătatea, integritatea şi viaţa minorei.
A mai susţinut apelanta-reclamantă că programul de vizitare stabilit de instanţa de fond îi prejudiciază grav interesele minorei, expunând-o la un grav şi iminent pericol pentru sănătatea, integritatea corporală şi chiar viaţa sa; programul stabilit o supune pe minoră la vârsta de numai 2 ani şi 6 luni la o deplasare care e de necontestat că se poate face numai cu barca sau cu bacul pe Dunăre, pe distanţa dintre cele două comune Frecăţei-Ostrov; cum se va putea face această deplasare în anotimpul rece sau pe timp de iarnă, când Dunărea este îngheţată, cum va suporta minora condiţiile de drum de atunci ?
S-a mai precizat că prin soluţia dată de instanţa de fond îi face doar jocul intimatului, care vrea să demonstreze doar că poate lua copilul când vrea, atitudine incalificabilă pentru un părinte, care ştie că un copil de vârsta minorei şi, fetiţă fiind, are un program de masă, joacă şi odihnă ce trebuie respectat, cu atât mai mult cu cât nu este încă nici măcar la grădiniţă, neputându-se vorbi deci de vacanţă.
S-a mai arătat în esenţă că luarea minorei la această vârstă la domiciliul intimatului nu este indicată la acest moment, atât pentru motivele arătate mai sus cât şi pentru faptul că, în timpul căsătoriei, intimatul era stăpânit de viciul beţiei, devenind violent şi tulburând grav liniştea în familie.
S-a mai arătat că intimatul a stat internat la secţia de psihiatrie a spitalului din Tulcea.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine următoarele:
Deşi a formulat apel, PJ nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine.
În raport de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 614 şi art. 619 Cod pr. civilă, instanţa va respinge apelul ca nesusţinut.
Instanţa va menţine ca legală şi temeinică hotărârea atacată.