Infracţiunea de tăinuire – practică judiciară
« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Vezi toate paginile»
Fapta de a lua parte la adoptarea hotărârii de a săvârşi o tâlhărie, la stabilirea modului de a acţiona, la pândirea victimei şi la urmărirea ei, urmată de participarea la împărţirea bunurilor sustrase acesteia de către autor prin violenţă, caracterizează complicitatea la infracţiunea de tâlhărie, iar nu infracţiunea de tăinuire care constă, între altele, din primirea unui bun, cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără vreo contribuţie cu caracter de înlesnire a săvârşirii acesteia de către autor.
Prin Sentinţa penală nr. 390 din 7 decembrie 2000, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii B.L. şi T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 2 lit. a şi e Cod penal, pe inculpatul P.V. pentru complicitate la această infracţiune şi pe inculpaţii M.D., D.C. şi D.S. pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută în art. 221 Cod penal.
Instanţa a reţinut că inculpaţii, tineri care se cunoşteau de mai multă vreme, au hotărât, la sugestia şi pe baza semnalmentelor date de inculpatul P.V., să agreseze o femeie, factor poştal, şi să-şi însuşească prin violenţă banii destinaţi plăţii pensiilor, aflaţi asupra ei.
La 15 februarie 2000, inculpaţii au aşteptat ieşirea din oficiul poştal a factorului; aceasta neapărând, inculpaţii au pornit în urmărirea altei femei, partea vătămată I.M., de asemenea factor poştal la acel oficiu, cu intenţia de a o jefui. Dându-şi seama că aceasta îl cunoştea pe inculpatul M.D., grupul s-a întors lângă oficiul poştal, în urmărirea părţii vătămate rămânând inculpatul P.V. care îi ţinea pe ceilalţi la curent cu traseul parcurs de femeie, folosind un telefon mobil.
Când partea vătămată a intrat într-un imobil, grupul de inculpaţi au Fost anunţaţi de P.V., iar inculpaţii B.L. şi T .M. au mers în acel loc, au intrat în holul imobilului şi au atacat pe poştaş, sustrăgându-i 63 de milioane de lei. În acest timp inculpaţii M.D., D.C. şi D.S. au rămas lângă oficiul poştal unde, după săvârşirea tâlhăriei, au revenit şi ceilalţi inculpaţi şi, apoi, au împărţit, toţi cei 6, banii jefuiţi.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 87 din 18 aprilie 2001, a admis apelul părţii civile, majorând despăgubirile, precum şi apelul inculpatului P.V., pentru care a schimbat încadrarea juridică din complicitate la tâlhărie în tăinuire. Apelurile declarate de procuror şi de inculpaţii T.M., B.L., M.D. şi D.C. au fost respinse.
Recursul declarat de procuror, cu motivare a că instanţele au încadrat greşit faptele inculpaţilor P.V., M.D., D.C. şi D.S. ca infracţiuni de tăinuire, în loc de complicitate la tâlhărie, este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt. Această instanţă şi, apoi, cea de apel, au considerat însă greşit că cei patru inculpaţi la care se referă recursul sunt tăinuitori, atât timp cât ei au hotărât împreună să săvârşească infracţiunea şi să participe efectiv la aceasta, lucru ce nu s-a realizat în condiţiile stabilite de ei datorită unui concurs de împrejurări, iar nu datorită voinţei lor.
Sub acest din urmă aspect este de reţinut că persoana vizată ca victimă nu a apărut, motiv pentru care planul a fost schimbat de inculpaţi, victimă devenind I.M., faţă de care s-a acţionat în modalitatea stabilită iniţial, dar nu cu participarea efectivă a tuturor inculpaţilor, în principal datorită faptului că victima îl cunoştea pe D.M. şi exista riscul ca făptuitorii să fie uşor identificaţi. Aceste modificări ale planului privind persoana vizată şi participarea efectivă a inculpaţi lor nu prezintă relevanţă juridică.
O dată ce au hotărât împreună să săvârşească tâlhăria, chiar dacă în cele din urmă nu toţi au participat la aceasta, efectiv, ca autori, iar după comiterea ei au împărţit cu toţii banii sustraşi prin violenţă, inculpaţii care nu sunt autori ai tâlhăriei au acţionat în calitate de complici, şi nu de tăinuitori.
În consecinţă, recursul declarat de procuror a fost admis, hotărârile atacate au fost casate şi s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor conform considerentelor ce preced[9].
Publicat de: pe 22 November, 2008 
Categorie: 
