Top

Pretentii

Sentinta civilă 832/17.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 28.10.2008 sub nr. 5158/327/2008, reclamanta …………. a chemat în judecată pe pârâtul ………… solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtULUI la plata sumei de 9124,93 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi penalităţi aferente debitului.

În motivarea cererii se arată că pârâtul este proprietarul imobilului situat în Tulcea str. ………….. şi conform evidenţelor aceasta apare cu un debit datorat de 9124,93 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi penalităţi.

Reclamanta arată că în cauză sunt întrunite dispoziţiile Legii nr.230/2007, art.1073, 1081, 1084 C. civ..

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei: fişă de cont- f.4, liste de plată întreţinere pentru perioada decembrie 2007-octombrie 2008- f.12-30, f.58-69, calculul penalităţilor de întârziere –f.5, statutul asociaţiei de proprietari- f.33-43, certificatul de înregistrare fiscală al asociaţiei- f.44, încheierea judecătorului delegat de acordare a personalităţii juridice a asocieţiei- f. 45, somaţia nr.81/08.09.2008- f.3.

De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit dispoziţiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 şi de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, deşi a fost legal citată cu această menţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1) Asupra capătului principal de cerere, instanţa reţine:

Pârâtul, …………. este proprietarul a apartamentului nr.3 din imobilul situat în mun. Tulcea…………… astfel că în temeiul art. 46 din Legea 230/2007, îi revenea obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce îi revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

Aşa cum rezultă din listele de plată depuse de reclamantă la filele 12-30, f.58-69, pentru perioada ianuarie 2007-august 2008 au fost calculate în sarcina pârâtului cote de întreţinere pentru consumul de apă şi consumul de energie termică în cuantum de 2.596,66 lei, reprezentând cotele de întreţinere aferente acestei perioade.

Aşa cum rezultă din listele de plată depuse de reclamantă la filele 12-30, f.58-69, pentru perioada ianuarie 2007-august 2008 au fost calculate în sarcina pârâtului cote de întreţinere pentru consumul de apă şi consumul de energie termică în cuantum de 2.596,66 lei, reprezentând cotele de întreţinere aferente acestei perioade.

Reclamanta depune la dosarul cauzei şi listele de plată pentru luna septembrie 2008, pe care însă nu o solicită în petitul acţiunii, or, în aplicarea principiului general de drept al disponibilităţii, instanţa se va pronunţa în limita investirii, respectiv urmează să se pronunţe numai pentru perioada ianuarie 2007-august 2009.

Având în vedere dispoziţiile art. 46 din Legea nr.230/2007 potrivit cărora “Toţi proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune” şi observând prevederile art. 50 din aceeaşi lege, „asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”, precum şi dispoziţiile art.1073 C.civ., instanţa apreciază că pârâtul era obligat să plătească cheltuielile de întreţinere corespunzătoare datorate cu titlu de întreţinere, urmând să admită în parte capătul principal de cerere şi să oblige pârâtul la a plăti reclamantei suma de 2.596,66 lei cu titlu de cote de întreţinere pentru perioada ianuarie 2007-august 2008.

2) Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 49 alin 1 din Legea nr.230/2007 potrivit cărora asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată şi penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.

Conform art. 49 alin.2 din acelaşi act normativ, termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. În lipsa unei hotărâri a asociaţiei de proprietari prin care să se stabilească termenul de plată, se aplică ope legis termenul maxim admis, respectiv 20 de zile de la data afişării listei de plată.

Plecând de la aceste dispoziţii legale, pe care urmează să le raporteze la situaţia de fapt din prezenta cauză, instanţa reţine că Asociaţia de Proprietari nr.45 prin hotărârea adunării generale a statuat un cuantum al penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, penalităţi ce se vor calcula începând cu a 50 zi de la data afişării listei lunare de plată, data afişării rezultând din antetul fiecărei liste de plată în parte. Astfel pentru luna ianuarie 2007, afişată la data de 19.02.2007, termenul pentru calculul penalităţilor începe de la 10.04.2007. Din aprilie 2007 şi până în ianuarie 2009, instanţa reţine că pârâtul datorează pentru luna ianuarie 2007 cu titlu de penalităţi suma de 280,22 lei.

Având în vedere aceste dispoziţii ale legii şi data de la care începe să curgă termenul pentru plata penalităţilor, cu respectarea termenului de 50 de zile aplicabil în cauză ca urmare a lipsei dovezii că reclamanta prin organul deliberativ a adoptat o hotărâre derogatorie de la termenul maxim de 20 zile de la afişare, instanţa constată că pârâtul datorează cu titlu de penalităţi suma totală de 1604,04 lei.

Analizând calculul penalităţilor depus de reclamantă, instanţa constată erori de calcul, astfel însumând valoarea penalităţilor calculate pentru anul 2007 şi menţionate ca valori distincte pe fiecare lună în coloana nr. a VI-a fila 5 dosar, instanţa reţine că reclamanta obţine din însumarea valorilor de pe cele 12 rânduri valoarea de 4672,785 lei, deşi din cumulul aritmetic al celor 12 valori înscrise în această coloană pentru anul 2007 rezultă valoarea totală de 1175,95036.

Din aceeaşi notă de calcul instanţa mai reţine că sunt calculate penalităţi pentru anul 2006 şi parţial pentru anul 2005, or, această pretenţie instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată atâta timp cât în lipsa listelor de plată pentru aceste luni şi a înscrisurilor din care să rezulte data la care s-a achitat acest debit, instanţa este în imposibilitate să aprecieze că acestea sunt datorate în continuare şi să aprecieze şi perioada pentru care s-au calculat aceste sume, urmând ca pentru anul 2005-2006 să respingă pretenţia reclamantei cu privire la plata penalităţilor de întârziere.

Constatând aceste erori de calcul, instanţa apreciază ca fiind întemeiată pretenţia reclamantei în ce priveşte capătul accesoriu de cerere numai pentru suma de 1604,04 lei, urmând ca pe cale de consecinţă să admită în parte şi să oblige pârâtul la plata sumei de 1604,04 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.

Tags: