Top

Reîncredintare minor

Dosar nr.1306/179/2010

Domeniu alocat : Minori

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1138/17.11.2010

Titlu: reîncredintare minor

Prin cererea adresata acestei instante la data de 03.09.2010 si înregistrata sub nr.1306/179/2010, reclamanta M.A. a chemat în judecata pe pârâtul G.D., solicitând instantei ca, pe cale de hotarâre judecatoreasca, sa-i fie reîncredintat spre crestere si educare minorul G.C.-A., nascut la data de 10.06.1997.

În motivarea actiunii, reclamanta a învederat ca, prin sentinta civila nr.3012 din 30 octombrie 2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea, s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata cu pârâtul G.D., iar minorul Constantin-Alin rezultat din casatoria partilor, a fost încredintat tatalui.

A mai învederat reclamanta ca, în prezent, pârâtul G.D. este detinut în Penitenciarul Tulcea, situatie în care s-ar impune sa-i fie reîncredintat minorul, care de altfel se afla în îngrijirea sa de la data când pârâtul a început executarea pedepsei.

A sustinut reclamanta ca este salariata cu contract de munca determinat la SC E-O. SRL Babadag, având un salariu în cuantum de 1160 lei lunar si locuieste cu chirie în orasul Babadag, apreciind ca detine posibilitati materiale pentru a asigura minorului conditii bune de crestere si educare, oferindu-i un climat moral corespunzator.

În sustinerea actiunii s-au depus, în copie, urmatoarele înscrisuri: certificatul de nastere al minorului si sentinta civila nr.3012/30.10.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea prin care a fost stabilita locuinta minorului la pârât.

În cauza s-a dispus efectuarea unei anchete sociale cu privire la modul de întretinere, crestere si educare a minorului, care este comportarea parintilor fata de minor, conditiile de viata ale acestora, atât din punct de vedere moral cât si material, luându-se de asemenea si optiunea minorului cu privire la reîncredintare.

Pârâtul s-a prezentat la judecata cauzei si a achiesat la reîncredintarea minorului catre reclamanta.

Solutionând cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 3012/30.10.2007 pronuntata de Judecatoria Tulcea, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor si încredintarea minorului G.C.-A. spre crestere si educare tatalui sau, G.D., cu obligatia corelativa a pârâtei G.A. la plata pensiei de întretinere în favoarea minorului.

S-a retinut ca interesul minorului reclama ca acesta sa fie încredintat spre crestere si educare tatalui, întrucât locuia împreuna cu acesta, retinându-se ca mama parasise domiciliul conjugal, lasând minorul în îngrijirea tatalui, aceste împrejurari fiind unite cu optiunea minorului de a fi încredintat tatalui.

Din probele administrate în cauza, respectiv anchete sociale, rezulta ca minorul este elev în clasa a VIII-a si a locuit la tatal lui pâna când acesta a fost arestat în anul 2009, data la care s-a mutat la mama sa unde se afla si în prezent.

Investigatiile sociale efectuate de autoritatile tutelare au relevat ca reclamanta ofera un climat material si moral corespunzator pentru cresterea si educarea minorului, acestea confirmând sustinerile reclamantei din actiunea introductiva de instanta.

Minorul a fost ascultat în sedinta Camerei de Consiliu, optiunea sa fiind aceea de a fi reîncredintat mamei spre crestere si educare.

Potrivit art.44 din Codul familiei, masura reîncredintarii copiilor minori spre crestere si educare de la unul din parinti la celalalt, poate fi dispusa atunci când se stabileste ca interesele minorilor o cer, întrucât parintele în îngrijirea caruia se gaseste nu le asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare atât sub aspect material cât si sub aspect moral si afectiv.

Luarea copilului de la parintele caruia i-a fost încredintat trebuie sa aiba o temeinica justificare, bazata pe motive puternice, care sa demonstreze ca ramânerea lui la acel parinte ar avea consecinte daunatoare bunei sale dezvoltari.

Având în vedere acordul partilor de a fi reîncredintat minorul mamei, împrejurare unita cu dorinta minorului si tinând seama de faptul ca împrejurarile care au determinat încredintarea minorului spre crestere si educare tatalui, s-au modificat, iar masura reîncredintarii spre crestere si educare de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificare si poate fi luata atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica atunci când parintele în a carui îngrijire se afla nu mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare, si cum aceste împrejurari s-au modificat, pârâtul fiind detinut în Penitenciarul Tulcea, neavând posibilitatea de a mai asigura supravegherea cât si conditiile necesare de crestere si educare a minorului, instanta va admite cererea si va dispune reîncredintarea minorului G.C.-A., spre crestere si educare reclamantei M.A..

În cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.

Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.

În cauza reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la pensie de întretinere.

În contextul schimbarii împrejurarilor si a modificarii masurii privind încredintarea minorului, obligatia reclamantei statuata prin sentinta civila nr.3012/2007 a Judecatoriei Tulcea, se constata ca nu mai subzista.

Cum în speta, pârâtul este detinut în penitenciarul Tulcea, neavând posibilitati financiare pentru a contribui la plata cheltuielilor de crestere si educare a minorului, instanta apreciaza ca în lumina dispozitiilor art.42 alin.1 si 2 din Codul familiei, nu se poate retine obligarea acestuia la plata pensiei de întretinere, impunerea acestei solutii fiind determinata de principiul ca va presta întretinere altei persoane numai persoana care dispune de mijloacele necesare din care sa se întretina mai întâi pe ea si apoi, pe aceasta din urma.

––––––––––––––––––––––––

Dosar nr.713/179/2010

Domeniu alocat : Furt

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr. 144/23.06.2010

Titlu: art. 208 alin. 4 – 209 alin.1lit. e cod penal, art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, si art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,

Prin rechizitoriul nr. 23/P/2010 întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului B.G.L., pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 208 alin. 4 – 209 alin.1lit. e cod penal, art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, si art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic art. 33 lit. b cod penal. .

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

La data de 01.01.2010,în jurul orelor 13,00, inculpatul B.G.L. s-a deplasat la domiciliul partii vatamate C.V. situat în orasul Babadag, str. S. 3B, unde a consumat un pahar de vin , dupa ce în prealabil consumase un litru de bere alcoolizata, iar în jurul orelor 14,00, profitând de neatentia persoanei vatamate, a luat din holul locuintei acesteia cheile autoturismului , proprietatea persoanei vatamate , care se afla parcat pe str. Republicii, descuind autoturismul marca Ford, model Mondeo, înmatriculat sub nr.M 9003 VN, a pornit motorul si l-a condus pe str. Republicii si apoi pe DN 22 spre Tulcea , cu intentia de a întoarce la intersectia cu drumul spre localitatea Zebil . În dreptul km 208+877 datorita efectelor consumului de alcool si a lipsei deprinderilor necesare a pierdut controlul directiei de mers, autoturismul intrând în coliziune cu un pom care marginea partea carosabila.

Accidentul de circulatie s-a soldat cu avarierea autoturismului si vatamarea corporala a inculpatului, care a fost transportat la Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea în stare de inconstienta .

Inculpatul nu a fost testat cu aparatul etilotest datorita starii de sanatate , recoltându-i – se o proba biologica de sânge la ora 16,07, valoarea alcoolemiei fiind de 1,30 g/l, conform buletinului de analiza toxicologica – alcoolemie nr. 65/C din 03.02.2010.

Din adresa nr. 2/RP din 15.01.2010 a Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor Tulcea rezulta ca inculpatul nu figureaza în baza de date automata cu permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

În declaratiile date în cursul urmaririi penale cât si în cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a recunoscut fapta comisa, în modalitatea sus retinuta .

Starea de fapt descrisa anterior rezulta din declaratia martorului C.V., care a fost audiat în cauza în conditiile disp.art. 82 cod pr.pen, care se coroboreaza cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului.

Evaluând materialul probator administrat în cauza, prin prisma urmatoarelor mijloace de proba : procesul verbal de constatare , declaratiile martorilor I.M. si C.V. , adresa nr. 2/RP din 15.01.2010 a Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor Tulcea din care rezulta ca inculpatul nu figureaza în evidente cu permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie nr. 65/C din 03.02.2010 emis de Serviciul medico-legal Tulcea , coroborate cu declaratiile inculpatului date în cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, se retine certitudinea dovedita a faptelor si vinovatia inculpatului .

Retinând ca fapta inculpatului întruneste elementele infractiunilor sus retinute si procedând la individualizarea pedepsei prin prisma criteriilor prev. de art.72 cod penal si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social al faptei savârsite , unit cu datele ce caracterizeaza persoana inculpatului , lipsa de antecedente penale , regretul manifestat , atitudinea sa în cursul procesului, faptul ca s-a preocupat de repararea prejudiciului produs prin fapta sa , achitând partial prejudiciul cauzat, partile convenind ca acesta sa achite diferenta prejudiciului cauzat în timp , date fiind raporturile de prietenie existente între parti , se apreciaza ca se poate da efect circumstantelor atenuante prev.de art.74 lit.c cod penal si retinând si incidenta disp. art.76 lit.d cod penal , urmeaza a-l condamna pe inculpat la 1 an închisoare pentru infractiunea de furt calificat prev. art. 208 alin 4 – 209 alin. 1, lit. e Cod penal, si la câte 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.86 alin.1 si 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 .

Dând eficienta disp. art. 33 lit. b – 34 lit. b Cod penal inculpatul urmeaza a executa în final pedeapsa de 1 an închisoare .

Apreciind ca în raport de împrejurarile sus retinute scopul pedepsei aplicate poate fi atins si fara executarea pedepsei , în conditiile institutiei suspendarii conditionate , se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, toate cerintele prev. de art. 81 cod penal fiind întrunite pentru a se putea acorda beneficiul suspendarii conditionate, apreciindu-se aceasta modalitate de executare de natura a conduce la reinsertia sociala a inculpatului .

În conformitate cu disp. art. 82 cod penal se va stabili un termen de încercare de 3 ani .

Se va atrage atentia inculpatului asupra disp. art.83 si 85 cod penal privind revocarea si respectiv anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate.

Cum potrivit art . 71 alin.2 cod penal si în acord cu practica CEDO, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute în art.64 alin.1 lit.a si b si , dupa caz , în art.64 alin.1 lit.c din acelasi cod , din momentul în care hotarârea de condamnare a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei , pâna la gratierea totala a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei , urmeaza a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II si lit.b cod penal.

Art. 53 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, art.8 alin.2 din C.E.D.O si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului au statuat ca sanctiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispozitii legale, iar ingerinta în drepturile esentiale trebuie sa fie justificata si necesara într-o societate democratica, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale etc.

De asemenea , în conformitate cu disp. art. 71 alin.5 cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii, se va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii.

În temeiul art. 191 cod pr. penala inculpatul va fi obligat la 330 lei cheltuieli judiciare catre stat .

Onorariul în suma de 200 RON reprezentând asistenta juridica din oficiu acordata inculpatului de av. Matei Mirela, va fi suportat din fondurile Ministerului de Justitie .

………………………………………………………………….

Dosar nr.1379/179/2009

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 546/02.06.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 06.11.2009 si înregistrata sub nr.1379/179/2009, petentul T.R.C. a contestat procesul verbal de contraventie seria CC nr.3600297 din 26.10.2009, încheiat de I.P.J. Tulcea – Politia oras Babadag, solicitând anularea procesului-verbal si restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a învederat ca, în seara zilei de 26.10.2009, se deplasa cu autoturismul sau cu numarul de înmatriculare TL 03 GFD pe strada Heracleea, pe sensul de drum din centru spre iesire, si în dreptul centrului de batrâni a observat un autovehicul Dacia papuc stationat pe sensul sau de mers pe partea carosabila, astfel ca s-a angajat în realizarea unei manevre de depasire a acestuia, iar în fata vehiculului mai sus aratat se afla un alt autoturism Dacia TL 99 CRI pe care l-a vazut abia dupa ce a depasit prima masina.

În atare situatie, si-a pastrat pozitia pe banda din stânga, având intentia de a intra si în depasirea acest autoturism, însa în momentul în care a ajuns foarte aproape de acesta, masina situata pe banda din dreapta, conducatorul acestuia a semnalizat intentia de schimbare a sensului de mers, dorind sa intre în parcarea din fata centrului de batrâni fara însa a se asigura în oglinda retrovizoare, astfel ca respectivul autoturism a intrat pe sensul de mers pe care se afla si autoturismul sau, iar el, pentru a evita impactul, a tras de volan stânga urcând pe bordura, fiind în acelasi timp lovit de cealalta masina în aripa fata dreapta, iar din cauza impactului a fost împins într-un autovehicul aflat în parcarea din stânga, producându-se avarierea aripei si semnalizatorului.

Pentru a se stabili cine se face vinovat de accidentul rutier produs a apelat la organul de politie din Babadag care a sosit la fata locului si a luat declaratii de la colegii de munca ai conducatorului autoturismului cu nr. TL 99 CRI, nu însa si martorului aflat în masina sa cu nr.TL 03 GFD, consemnându-se în procesul verbal întocmit de agentul constatator ca este vinovat de incident, fiindu-i retinut permisul pe o perioada de 60 de zile si sanctionat cu amenda în suma de 360 lei, respectiv 6 puncte penalizare.

Plângerea nu a fost întemeiata în drept.

În sustinerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei.

Intimata legal citata nu s-a prezentat la judecata cauzei si nu a formulat întâmpinare.

La solicitarea instantei, intimatul a comunicat documentele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv copie de pe plângerea formulata de petent, de pe declaratiile numitilor G.S., T.R.C., P.N. si A.M., schita accidentului si procesul verbal de contraventie seria CC nr.3600297 din 26.10.2009 în original si copie.

Cauza a fost solutionata cu introducerea asiguratorului SC Asigurarea Româneasca Vienna Insurance Group SA – Sucursala Tulcea, conform art.33 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

Analizând lucrarile dosarului, prin prisma materialului probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr.3600297 din 26.10.2009, încheiat de I.P.J. Tulcea – Politia oras Babadag, s-a retinut ca petentul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare TL 03 GFD, pe strada Heracleea, din directia Babadag catre Enisala, iar în dreptul CIA Babadag, s-a angajat în depasirea autoturismului Dacia TL 99 CRI care semnalizase si virase la stânga, fara a semnaliza intentia de efectuarea depasirii, lovind autoturismului Dacia TL 99 CRI si autovehiculului Dacia TL 03 ESM care era parcat regulamentar în parcarea CIA Babadag, fapta comisa retinându-se ca constituie contraventia prevazuta de art.118 alin.1 lit.b din H.G. nr. 1391/2006.

S-a dispus aplicarea unei sanctiuni principale, respectiv aplicarea unei amenzi contraventionale în cuantum de 360 lei, în temeiul art. 101 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, aplicându-i-se si masura complementara a retinerii permisului de conducere.

În procesul-verbal au fost consemnate urmatoarele avarii la autovehiculul condus de catre petent: far dreapta spart, aripa dreapta îndoita, usa dreapta zgâriata, semnalizator stânga spart, aripa stânga rupta.

La autovehiculul condus de catre numita P.N. s-au retinut urmatoarele avarii: aripa si semiaripa îndoite, capota îndoita, masca fata îndoita, bara fata rupta, semnalizatoare stânga-dreapta sparte, ochelari far stânga îndoita, iar la autoturismul parcat cu nr. de înmatriculare TL 03 ESM s-au mentionat urmatoarele avarii: bara spate zgâriata.

Petentul a semnat procesul verbal de contraventie, iar la rubrica alte mentiuni s-a consemnat „dupa parerea mea cred ca conducatorul autoturismului cu nr. TL 99 CRI nu s-a asigurat si recunosc faptul ca nu am semnalizat intentia de a depasi”.

În cauza s-a încuviintat, la cererea petentului, proba testimoniala cu martora B.D. si proba cu expertiza auto având ca obiective: stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier, precum si a urmatoarelor elemente: cauza producerii accidentului, locul de impact, caracterul miscarilor celor doua autoturisme înainte si dupa impact, momentul aparitiei starii de pericol, analiza posibilitatilor de evitare a accidentului rutier de catre cei doi participanti la trafic implicati, normele rutiere încalcate.

De asemenea, instanta a apreciat ca se impune audierea în cauza si a martorilor din acte P.N., persoana implicata în evenimentul rutier, A.M. si G.S..

Fiind audiata în cauza, martora B.D. a declarat ca în momentul producerii accidentului ocupa locul din fata dreapta a autovehiculului condus de petent si ca, în timp ce se deplasa pe str. Heracleea din Babadag, petentul a executat manevra de depasire a unui autovehicul stationat pe partea dreapta. În fata acestuia, s-a aratat ca rula autoturismul condus de P.N., autovehicul pe care petentul s-a sustinut ca l-a observat de la o distanta de circa 100 m, învederându-se ca de la aceeasi distanta petentul a observat ca numita P.N. se afla în efectuarea virajului la dreapta, impactul dintre autoturisme producându-se pe banda stânga în timp ce P.N. se afla în efectuarea virajului.

A sustinut martora ca, desi se afla în autoturismul condus de catre petent, fiind prietena petentului, nu i s-a luat o declaratie cu ocazia cercetarii evenimentului rutier de catre organele de politie care s-au deplasat la fata locului întocmind schita accidentului si procedând la cercetarea evenimentului rutier.

Martora nu a perceput daca în momentul efectuarii virajului numita P.N. s-a asigurat, învederând doar ca „eu cred ca P.nu s-a asigurat în momentul efectuarii virajului si cred ca este posibil sa nu fi observat autoturismul condus de petent ca urmare a faptului ca pe banda dreapta se afla stationat un autoturism”.

Martora A.M. a învederat ca se afla la locul de munca, în ziua producerii evenimentului rutier, fiind angajata ca infirmiera la centrul de boli cronice situat pe strada Heracleea din Babadag si ca a vazut de la fereastra unitatii ca autoturismul condus de petent se deplasa cu o viteza mare pe partea stânga a sensului de mers Babadag – Enisala, iar autovehiculul marca Dacia condus de numita P.N. era angajat în efectuarea unui viraj spre stânga pentru a intra în parcarea centrului de boli cronice, moment în care s-a produs coliziunea între cele doua masini, iar autoturismul petentului, în urma impactului, a ricosat intrând în autoturismul martorului care se afla în parcarea unitatii unde lucreaza.

De asemenea, martora a declarat ca nu era nicio masina stationata pe partea dreapta a drumului pe care sa o fi depasit petentul.

Fiind audiata conducatoarea celuilalt autoturism implicat în accident, numita P.N., aceasta a sustinut ca circula cu autovehiculul cu nr. TL 99 CRI, pe strada Heracleea din orasul Babadag si, ajungând în dreptul spitalului de boli cronice, a efectuat un viraj la stânga pentru a intra în parcarea unitatii, dupa ce a semnalizat intentia de a vira si s-a asigurat, timp în care petentul s-a angajat în depasirea vehiculului pe care-l conducea aceasta, având viteza mare, context în care s-a produs accidentul rutier, autoturismul petentului, în urma impactului, ricosând si lovind un alt autovehicul aflat în parcarea unitatii, producându-i avarii.

A mai învederat martora ca nu a observat un autoturism stationat pe sensul de mers si ca în momentul producerii evenimentului rutier se afla o persoana de gen feminin a carei identitate nu o cunoaste care ocupa locul din fata dreapta a conducatorului celuilalt autovehicul.

Martorul G.S. a afirmat ca, în ziua accidentului rutier, era de serviciu, aflându-se în zona portii caminului de boli cronice, si a observat cum conducatoarea autoturismului cu nr. TL 99 CRI care se deplasa pe strada Heracleea, din directia Babadag – Enisala, a semnalizat pentru a vira la stânga si a intra în parcarea unitatii, iar în spatele sau circula autoturismul condus de petent cu o viteza mare si fara a semnaliza intentia de depasire a autoturismului ce se angajase în efectuarea virajului la stânga, petentul s-a angajat în depasirea autoturismului condus de P.N., context în care s-a produs coliziunea dintre cele doua autoturisme, si, urmare a impactului, autovehiculul petentului a lovit un alt vehicul care se afla în parcarea unitatii.

De asemenea, martorul a declarat ca nu a vazut ca pe partea dreapta sa fie stationat vreun vehicul care sa fi fost depasit de petent.

Expertiza dispusa în cauza a avut ca obiective: stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier, precum si a urmatoarelor elemente: cauza producerii accidentului, locul de impact, caracterul miscarilor celor doua autoturisme înainte si dupa impact, momentul aparitiei starii de pericol, analiza posibilitatilor de evitare a accidentului rutier de catre cei doi participanti la trafic implicati, normele rutiere încalcate.

În ceea ce priveste raportul de expertiza tehnica judiciara auto instanta retine caracterul subiectiv al acestuia pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la dinamica producerii accidentului, expertul a aratat ca P.N. nu s-a asigurat la plecarea de pe loc si nici la efectuarea virajului spre stânga pentru a intra în parcare, aceasta fiind si cauza producerii accidentului, iar locul impactului dintre cele doua autoturisme implicate în evenimentul rutier este situat pe banda stânga a carosabilului de pe strada Heracleea cu directia de mers Babadag – Enisala.

Aprecierile expertului în analiza obiectivelor supuse expertizei nu se bazeaza pe cercetari stiintifice, ci pe aprecierea de catre expert a declaratiilor martorilor, desi argumentarea trebuie sa fie indisolubil legata de continutul obiectiv al faptelor stabilite în procesul expertizei, ca prezentând o reproducere rationala a realitatii.

Referitor la caracterul miscarilor dintre cele doua autoturisme, mentioneaza expertul ca înainte de impact, autoturismul cu nr. TL 03 GFD circula pe banda stânga, angajat în depasirea autovehiculului stationat, iar, dupa impact, conductorul auto trage volan stânga pentru a evita cât mai mult producerea unor pagube mai mari si intra în coliziune cu un alt autoturism care se afla în parcare.

Autoturismul cu nr. TL 99 CRI se pune în miscare din fata autoturismului stationat, ruleaza putin dupa care vireaza intempestiv spre stânga.

A mai sustinut expertul ca momentul starii de pericol apare atunci când autoturismul TL 99 CRI vireaza spre stânga si ca numai conducatoarea acestui vehicul, care a ignorat unele masuri care se iau la plecarea de pe loc, cât si la efectuarea virajului spre stânga, ar fi putut evita producerea accidentului, iar norma rutiera încalcata este reprezentata de art.160 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice care prevede: „Conducatorul de vehicul care intentioneaza sa porneasca de pe loc sau sa opreasca, sa iasa dintr-un rând de vehicule stationate sau sa intre într-un asemenea rând, sa vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori directiei de deplasare este obligat sa efectueze aceste manevre numai dupa ce a semnalizat si s-a asigurat ca o poate face fara a pune în pericol participantii la trafic care îl urmeaza, îl preceda ori cu care urmeaza sa se întâlneasca, tinând seama de pozitia, directia si viteza acestora.”

În general, printr-un raport de expertiza judiciara auto, expertul transmite o convingere bazata pe cercetari stiintifice. Argumentarea trebuie sa fie indisolubil legata de continutul obiectiv al faptelor stabilite în procesul expertizei, ca prezentând o reproducere rationala a realitatii.

Particularizând la investigarea accidentelor de circulatie rutiera, expertiza are ca principal obiectiv stabilirea împrejurarilor în care a avut loc accidentul pe baza urmelor create pe si de autovehiculul pe segmentul de drum respectiv.

În stabilirea dinamicii producerii unui accident rutier o importanta deosebita o are stabilirea marimii vitezei si, mai ales, a aceleia avute de autovehicule în momentul premergator producerii impactului.

Viteza de deplasare avuta de autovehicule în momentul premergator impactului poate fi determinata cu un grad redus de incertitudine pe baza stabilirii partilor de energie initiala a vehiculului, consumate de acesta pâna la oprire.

În lipsa unor elemente de lucru stiintifice, concluziile expertului constând în aprecierile asupra dinamicii producerii accidentului nu pot fi decât subiective.

Stabilirea textelor de lege încalcate de participantii la eveniment este atributul agentului constatator, iar în cazul în care procesul verbal întocmit de acesta este contestat, stabilirea dispozitiilor legale încalcate revine exclusiv instantei de judecata în urma administrarii probelor pe care le considera necesare.

Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata, astfel încât aprecierile expertului nefundamentate pe cercetari stiintifice, se apreciaza ca neavenite, ele fiind de altfel si în contradictie cu faptele si împrejurarile ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza.

Coroborând mentiunile înscrise de petent în procesul verbal contestat potrivit carora „dupa parerea mea cred ca conducatorul autoturismului cu nr. TL 99 CRI nu s-a asigurat si recunosc faptul ca nu am semnalizat intentia de a depasi” , instanta retine temeinicia situatiei de fapt retinuta în procesul verbal întocmit de agentul constatator, neputându-se aprecia raportul de expertiza, pentru considerentele sus retinute, ca fiind de natura sa înlature prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal contestat.

Se apreciaza ca forta probanta a acestuia nu a fost înlaturata în cauza, instanta urmând a respinge plângerea ca nefondata.

………………………………………………………..

Dosar nr.1635/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1287/22.12.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 08.11.2010 si înregistrata sub nr.1635/179/2010, petenta S.C. D GRUP S.A. a contestat procesul verbal de contraventie seria N nr.4000915 din 11.10.2010 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A.-DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, solicitând anularea acestuia si exonerarea de la plata amenzii contraventionale în cuantum de 17.500 lei, cât si a contravalorii A.S.T. în suma de 28,33 euro.

În motivarea plângerii, petenta a învederat în esenta ca fapta contraventionala descrisa de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contraventie nu exista.

A sustinut petenta ca a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 17.500 lei pentru faptul ca, în data de 11.10.2010, ora 1605, pe DN 22 km.226+730, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, ce tracta semiremorca B 24 TDO, utilizat de societatea petenta, circula pe traseul Tulcea, int. DN 22C – DN 22A – D.J. 229A, DN 22, km. 226+730, având dimensiunile L=16,50, l =2,50 m si h=4,16 m, fata de L=16,50, l =2,50 m si h=4,00 m admise de lege, învederând ca, odata cu sanctiunea amenzii, petenta a fost obligata la plata contravalorii A.S.T. în cuantum de 28,33 euro.

Prin urmare, considera ca a fost sanctionata de catre agentul constatator întrucât cele doua vehicule mentionate mai sus ar fi depasit înaltimea admisa cu numai 16 cm, raportat la valorile consemnate în continutul actului sanctionator, aspect care nu corespunde realitatii, deoarece înaltimea respectivelor vehicule este de 4 m, conform cartii de identitate a acestora si expertizei extrajudiciare anexata actiunii, operatiunea de masurare a înaltimi vehiculelor neefectuându-se corespunzator.

A mai sustinut petenta ca tichetul de cântarire – masurare nr.1771 din 11.10.2010, emis de intimata, nu reliefeaza situatia de fapt, având în vedere cele sus mentionate si faptul ca masurarea înaltimii vehiculelor nu s-a facut pe un loc drept, asa cum era corect, ci pe un loc ce prezenta denivelari, context în care a rezultat si respectiva diferenta de înaltime de 16 cm, învederând, de asemenea, ca a fost modificata de agentul constatator si data întocmirii acelui tichet în sensul ca în loc de 13.08.2010 s-a consemnat ulterior 11.10.2010.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile O.G. nr.2/2001, ale Codului de procedura civila.

În sustinerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica auto, proba testimoniala cu un martor, respectiv conducatorul auto, si proba cu înscrisuri, fiind depuse, în copie, urmatoarele înscrisuri: procesul verbal contestat si raport de expertiza extrajudiciara.

La solicitarea instantei de a depune la dosarul cauzei întâmpinare si dovezile pe care se sprijina procesul verbal de contraventie contestat, intimata a comunicat ca, în urma controlului efectuat de catre agentul constatator, prin masurarea autovehiculului apartinând societatii petente S.C. D.Grup S.A., în data de 11.10.2010, s-a constatat ca înaltimea acestuia era de 4,16 m, cu 0,16 m mai mult fata de 4 m maxim admis de lege, motiv pentru care a fost emis procesul verbal de contraventie nr.4000915, cu datele preluate din documentele prezentate la control de catre conducatorul auto al mijlocului de transport verificat, sustinând ca la rubrica „alte mentiuni”, sunt inserate aceste documente, astfel încât acestea se afla în posesia petentei.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria N nr.4000915 din 11.10.2010 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A.-DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în suma de 17.500 lei si obligarea acesteia la achitarea contravalorii A.S.T. în cuantum de 28,33 euro, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 41 alin.(1) din O.G. nr.43/1997, retinându-se ca, în data de 11.10.2010, ora 1601, pe DN 22 km.226+730, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, cu semiremorca B 24 TDO, utilizat de S.C. DOBROGEA GRUP S.A., circula pe traseul (O-PC) Tulcea, int. DN 22 – DN 22A – D.J. 229A, DN 22, km. 226+730, având dimensiunile L=16,50, l =2,50 m si h=4,16 m, fata de L=16,50, l =2,50 m si h=4,00 m admise de lege.

Din examinarea procesului verbal de contraventie se constata ca la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat mentiunea ca reprezentantul legal al contravenientului nu este de fata pentru a formula obiectiuni, conducatorul auto Barbu George nu are nimic de declarat, refuzând sa semneze actul sanctionator.

Verificând, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.16 si art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor si nu contine si nici alte vicii de forma care sa atraga anularea.

Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel contra României, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiile Codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi pe de o parte ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.

Cum, în solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta va analiza cu prioritate problemele de legalitate, în conditiile în care procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, ca act administrativ se bucura de prezumtia de valabilitate si temeinicie, însa aplicarea acestei prezumtii presupune cu necesitate existenta prealabila a unui proces-verbal de constatare a contraventiei încheiat cu stricta respectare a dispozitiilor legale.

Verificând legalitatea procesului verbal, prin prisma veridicitatii situatiei de fapt se apreciaza ca în cauza nu se poate retine prezumtia de legalitate si veridicitate a faptei retinute.

În privinta probatiunii, petenta ar trebui sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei acestuia dincolo de orice îndoiala rezonabila, petenta beneficiind în procedura contraventionala de prezumtia de nevinovatie sarcina probei revenind în primul rând agentului constatator.

Din cartea de identitate a autoutilitarei N.3 în speta cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, depusa de petenta la dosarul cauzei, rezulta ca acesta are o lungime de 5815 mm, o latime de 2500 mm si o înaltime de 3950 mm, iar semiremorca B 24 TDO, prezinta o lungime de 13950 mm, o latime de 2550 mm si o înaltime de 4000 mm.

Situatia de fapt descrisa de catre petenta a fost confirmata si prin raportul de expertiza extrajudiciara, înscris prin care s-a constatat de catre expert, în urma masuratorilor efectuate, ca lungimea semiremorcii este de 13.950 mm, latimea de 2.550 mm si înaltimea acesteia la partea din fata, atât stânga, cât si dreapta, de 3.980 mm, cu 20 mm sub înaltimea maxima înscrisa în Cartea de identitate, iar la partea posterioara, înaltimea atât în stânga, cât si în dreapta spate, este de 3.890 mm, fiind, de asemenea, sub limita maxima înscrisa în Cartea de identitate a vehiculului.

Ca atare, raportat la împrejurarile sus retinute, se apreciaza ca exista dubii cu privire la mijloacele si metodele de masurare utilizate pentru stabilirea dimensiunilor autovehiculului, ce a constituit temeiul sanctionarii petentei. În aplicarea principiului in dubio pro reo, instanta retine ca elementele constitutive ale contraventiei retinute în sarcina petentei nu rezulta dincolo de orice dubiu din probele administrate.

Astfel, nu se poate retine prezumtia de veridicitate a faptei constatate de agent si consemnata în procesul verbal cât si cea de legalitate si temeinicie a procesului verbal.

Prin urmare neputându-se retine prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal, instanta va admite plângerea formulata, va anula procesul verbal de constatare, exonerând petenta de sanctiunea aplicata.

………………………………………………….

Dosar nr.1253/179/2010

Domeniu alocat : Minori

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 933/29.09.2010

Titlu: încredintare minor

Prin cererea adresata acestei instante la data de 20.08.2010 si înregistrata sub nr.1253/179/2010, reclamantul G.G. a chemat în judecata pe pârâta D.L., solicitând, în principal, încredintarea spre crestere si educare a minorei G.A.-I., nascuta la data de 20 august 2009, iar, în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorei, astfel: la fiecare sfârsit de saptamâna, de vineri orele 1400 pâna duminica orele 1400, prin preluare la domiciliu, în vacanta de iarna 7 zile în intervalul 20 decembrie – 10 ianuarie, prin preluare la domiciliu, si în vacanta de vara 30 de zile în intervalul 15 iunie – 15 septembrie, prin preluare la domiciliu.

În motivarea actiunii, reclamantul a învederat ca partile au avut o relatie de concubinaj din care a rezultat minora G.A. -I., nascuta la data de 20 august 2009, relatie care a încetat din vina exclusiva a pârâtei.

Astfel, pe data de 13.10.2009, a plecat în Spania cu contract de munca pentru o perioada de 9 luni, iar imediat dupa acest moment, pârâta a intrat într-o alta relatie de concubinaj, frecventând împreuna cu actualul concubin barurile si discotecile si neglijând copilul care ramânea în grija altor persoane.

A mai aratat reclamantul ca a contribuit la cresterea si educarea minorei, el trimitând anumite sume de bani în tara la solicitarea pârâtei care sustinea ca este bolnav copilul, ulterior, aflând ca respectivele sume au avut alta destinatie, iar urmare a faptului ca a refuzat sa-i mai trimita bani, reclamantul sustine ca pârâta nu îl mai lasa sa-si viziteze fetita, iar familia acesteia îl ameninta.

A mai învederat reclamantul ca pârâta provine dintr-o familie dezorganizata, aceasta fiind cunoscuta la Postul de politie din Beidaud, iar singurul venit al acestei familii îl reprezinta alocatia în valoare de 200 lei a fetitei, urmând sa fie evidentiate aspectele grave ale mediului inadecvat în care este crescuta minora si în ancheta sociala ce se va efectua în cauza.

A mai precizat ca el dispune de toate conditiile necesare unei bune cresteri si educari a minorei, are o situatie materiala buna si îi poate oferi acesteia un camin primitor, dragoste parinteasca si stabilitate, fiind ajutat în toate aceste demersuri de parintii sai.

În drept si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.65 raportat la art.42 – art.44 Codul Familiei.

În sustinerea actiunii, s-a depus certificatul de nastere al minorei G.A.-I., solicitându-se administrarea probei cu înscrisuri, martori si ancheta sociala.

Pârâta, prezenta în cursul judecatii cauzei, a sustinut ca nu este de acord cu încredintarea minorei G.A.-I. spre crestere si educare reclamantului si ca achieseaza la solicitarea reclamantului privind încuviintarea dreptului acestuia de a avea legaturi personale cu minora în modalitatea programului de vizitare învederat în actiune.

În cauza a fost administrata proba testimoniala cu martori propusa de parti si ancheta sociala spre verificarea modului de întretinere, crestere si educare a minorei, care este comportarea parintilor fata de acestea, conditiile de viata ale acesteia atât din punct de vedere moral, cât si material.

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza se retine ca partile au trait în relatii de concubinaj, începând cu anul 2007, iar din aceasta relatie a rezultat minora G.A. – I., nascuta la data de 20 august 2009.

La o luna dupa nasterea minorei, reclamantul a plecat la munca în Spania de unde s-a reîntors în cursul lunii aprilie 2010, perioada în care minora s-a aflat în grija pârâtei, aceasta locuind la mama pârâtei, în localitatea Neatârnarea, comuna Beidaud, judetul Tulcea.

În timpul derularii relatiilor de concubinaj partile nu au avut un domiciliu stabil, locuind alternativ la parintii ambelor parti.

Probele administrate au reliefat ca relatiile dintre parti s-au deteriorat odata cu plecarea reclamantului în Spania, partile nemaireluând relatia de concubinaj la întoarcerea reclamantului în tara, ambele parti nemaidorind o reconciliere a relatiei.

Martorul V.I. audiat la cererea reclamantului, a sustinut ca a fost plecat la munca în strainatate împreuna cu reclamantul si ca la întoarcerea în tara l-a însotit pe reclamant spre a-si vizita copilul, ocazie cu care a constatat ca pârâta ofera conditii materiale inferioare celor pe care le poate oferi reclamantul.

Au sustinut în esenta martorii reclamantului ca reclamantul a contribuit la cresterea si educarea minorei, acesta trimitând în tara diverse sume de bani, si dispune de conditii materiale mai bune decât cele oferite minorei de pârâta, acesta urmând a fi sustinut si de parintii lui, daca îi va fi încredintat copilul, ca minora ar beneficia de un climat familial caracterizat de normalitate.

Martorul N.N. a sustinut ca pârâta manifesta dezinteres fata de minora si are un comportament îndoielnic, copilul fiind neglijat de pârâta si nu foarte bine îngrijit de mama pârâtei.

Au mai afirmat ca pârâta s-a opus, din luna aprilie 2010 de când a venit reclamantul în tara si pâna la promovarea actiunii, în a avea legaturi personale cu minora, relatiile dintre acestia fiind tensionate de la începerea procesului.

Martorii pârâtei, R.I. si U.D.-I. au declarat ca minora se afla în îngrijirea pârâtei de la nastere si ca locuieste cu acesta la parintii pârâtei, sustinând ca pârâta îi ofera minorei conditii optime de crestere si educare, un climat moral si material corespunzator si nu-si neglijeaza fetita care este foarte atasata afectiv de mama sa.

Au mai sustinut martorii ca relatiile dintre parti sunt tensionate si ca pârâta nu-l împiedica pe reclamant sa-si viziteze copilul, iar comportamentul acesteia si al familiei sale este corespunzator în societate.

Ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantului a conchis, din relatarile reclamantului, ca acesta a avut o relatie de concubinaj cu pârâta în urma careia a rezultat minora G.A.-I., nascuta la data de 20 august 2009, relatie care a început din anul 2007 si s-a terminat la sfârsitul anului 2009, data de la care relatiile dintre parti s-au deteriorat, creându-se stari conflictuale, minora locuind la mama pârâtei. Cu privire la conditiile materiale oferite de reclamant, s-a concluzionat ca reclamantul domiciliaza în imobilul proprietatea parintilor sai, compus din sapte camere, imobil în care mai locuiesc si un frate împreuna cu sotia acestuia si la care s-au adus îmbunatatiri fiind în constructie alte doua camere, ca familia se ocupa cu cresterea animalelor. Reclamantul detine în proprietate 50 de capre, venitul lunar din cresterea acestora fiind de 1.000 lei, are încheiat contract de munca în Spania ca fasonator mecanic, venitul acestuia pornind de la 1750 euro, si un comportament corespunzator în societate, aspectele privind venitul realizat în strainatate nefiind probate.

Din ancheta sociala întocmita la domiciliul pârâtei rezulta ca pârâta D.L. si fiica sa locuiesc împreuna cu parintii pârâtei si cei doi frati ai acesteia, într-un imobil format din trei camere, având conditii bune de trai. Minora beneficiaza permanent de atentia mamei si a bunici materne, fiind bine îngrijita, neexistând conditii de neglijare. Din punct de vedere material, pârâta se întretine din alocatia de stat a minorei, fiind ajutata în mare masura si de familia sa.

Din punct de vedere al moralitatii, pârâta si familia sa nu au creat probleme autoritatilor publice locale fiind cunoscuti ca buni cetateni ai localitatii în care traiesc.

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului dispune ca orice reglementari adoptate în domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Acest principiu va prevala în toate demersurile ce privesc copiii, întreprinse chiar si de instantele judecatoresti.

Interesul copilului trebuie apreciat prin examinarea criteriilor prevazute de legea 272/2004 cât si de art.42 din Codul familiei.

Potrivit art.65 din Codul familiei, daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, încredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala, se vor hotarî potrivit dispozitiilor art. 42 – 44 inclusiv, care se aplica prin asemanare.

Din evaluarea judiciara a probelor administrate, se apreciaza ca interesul copilului, în vârsta de 1 an, reclama ca acesta sa fie încredintat spre crestere si educare mamei.

Raportat la vârsta frageda a minorei, nevoia îngrijirii materne, atasamentul manifestat de mama, faptul ca înca de la nastere minora s-a aflat în grija pârâtei, reclamantul plecând la munca în strainatate la o luna de la nasterea minorei, învederând cu ocazia judecatii ca intentioneaza sa plece din nou la munca în strainatate, se apreciaza ca în cauza este mai oportuna încredintarea spre crestere si educare a minorei mamei.

Apreciind astfel ca interesul în ocrotirea minorei s-ar satisface mai corespunzator prin încredintarea minorei mamei, se va dispune încredintarea minorei pârâtei, aceasta stare de fapt apreciind ca asigura stabilitate si confortul emotional necesar.

Pentru ca ambii parinti sunt deopotriva datori sa contribuie la cresterea si educarea copiilor minori, fata de prevederile art.42 alin.3 coroborat cu art.86 si 94 din Codul Familiei, urmeaza a obliga reclamantul la 150 lei lunar în favoarea minorei, pensie stabilita în raport de venitul minim pe economie, reclamantul si pârâta nefacând dovada unor venituri realizate de reclamant, începând cu data pronuntarii hotarârii si pâna la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a pensiei de întretinere.

Referitor la încuviintarea dreptului de a avea legaturi personale cu minora prin preluare la domiciliu, în fiecare sfârsit de saptamâna, de vineri orele 1400 pâna duminica orele 1400 , în vacanta de iarna 7 zile în intervalul 20 decembrie – 10 ianuarie si în vacanta de vara 30 de zile în intervalul 15 iunie – 15 septembrie, potrivit prevederilor art.43 alin. ultim din Codul familiei, parintele, caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea profesionala.

Acest drept urmeaza, însa, sa fie exercitat în asa masura, încât sa nu aiba o influenta negativa asupra cresterii copilului, trebuind sa fie respectate conditiile normale în privinta întretinerii acestor legaturi.

Din prevederile art.97 si 98 ale Codului familiei rezulta ca ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor si ca, de comun acord, stabilesc masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor. Aceasta înseamna ca parintii pot stabili prin conventie programul în cadrul caruia parintele caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza cu el legaturile personale. Conventia produce pe deplin efecte între parti si trebuie sa fie executata întocmai si cu buna-credinta, dar numai în masura în care nu afecteaza în nici un fel interesele copilului.

Pârâta a achiesat la capatul de cerere privind încuviintarea dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu minora, în modalitatea sus retinuta.

Astfel fiind, pe cale de consecinta, si tinând seama de conventia partilor asupra programului de vizitare, urmeaza a încuviinta ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora la fiecare sfârsit de saptamâna de vineri orele 1400 pâna duminica orele 1400, în vacanta de iarna 7 zile în intervalul 20 decembrie – 10 ianuarie si în vacanta de vara 30 de zile în intervalul 15 iunie – 15 septembrie prin preluare la domiciliu, cu obligatia readucerii minorei la domiciliul pârâtei.

………………………………………………………………..

Dosar nr.928/179/2010

Domeniu alocat : Circulatie rutiera

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.c. nr. 197/29.09.2010

Titlu: art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002

Prin rechizitoriul nr.484/P/2008 întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului A.T.L. pentru savârsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevazuta de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 alin.2 si 4 din Cod penal cu aplicarea art.33 lit.b si art.37 lit.b din Cod Penal.

Din actele si lucrarile dosarului se retin urmatoarele:

La data de 25.07.2008, lucratorii din cadrul Serviciului Politiei Rutiere au fost sesizati ca pe DJ 222 pe relatia Lunca – Visina s-a produs un accident de circulatie soldat cu ranirea unei persoane.

În fapt, s-a constatat ca la data de 20.07.2008, inculpatul A.T.L. a venit în vacanta, la domiciliul din Lunca, comuna Jurilovca, judetul Tulcea, din Italia unde lucreaza din anul 2002.

La data de 24.07.2008, aflându-se la domiciliul sau, inculpatul a consumat între orele 1000 – 1030 o sticla de jumatate de litru de bere alcoolizata, iar între orele 1300 – 1600 a dormit. În continuare, în seara aceleiasi zile de 24.07.2008, inculpatul a urcat la volanul autoturismului sau marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare BX 152 GJ, ajungând în jurul orelor 2255 la barul Umbrelute din satul Lunca.

În acest local, inculpatul a consumat 150 m.l. palinca între orele 2200-2300, dupa care s-a întâlnit cu numitii B.D.V.-P., D.G., C.G., E.F., S.A.-I.si F.S., care l-au rugat sa-i transporte cu autoturismul la un club din localitatea Jurilovca, unde doreau sa joace biliard si tenis de masa. Inculpatul a acceptat solicitarea acestora si a urcat la volanul autoturismului sau, numitul S.A.I. ocupând locul din dreapta fata, iar celelalte cinci persoane au ocupat bancheta din spate a autoturismului.

Dupa ce a parcurs circa 3 km de la iesirea din localitatea Lunca spre localitatea Jurilovca, din cauza vitezei mari de rulare, inculpatul nu a mai putut controla autoturismul pe care-l conducea, acesta trecând tangential peste niste gramezi de nisip ce se aflau pe acostamentul din partea dreapta, dupa care s-a lovit de un stâlp telegraf pozitionat în partea dreapta, apoi s-a rasturnat, oprindu-se în final în câmp.

Accidentul de circulatie s-a soldat cu avarierea autoturismului si vatamarea corporala a numitului B.D.V.-P., persoana care a fost transportata cu ambulanta la Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea si ulterior la Spitalul de Ortopedie, Traumatologie si Recuperare Eforie Sud.

Din certificatul medico-legal nr.651 din 22.08.2008 al S.M.L. Tulcea se concluzioneaza ca numitul B.D.V.-P. a suferit leziuni ce au necesitat 65 – 70 zile de îngrijiri medicale.

S-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultând o concentratie de 0,56 g/l alcool pur în aerul expirat si, ulterior, acesta a fost condus la Serviciul de Ambulanta Tulcea unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea calcularii alcoolemiei. Valorile acesteia au fost de 1,45 g%0 (prima proba) si respectiv 1,30 g%0 (proba a doua), conform buletinului de analiza toxicologica – alcoolemie nr.455 – 546/C/12.08.2008 al S.M.L. Tulcea.

Având în vedere intervalul de timp scurs între momentul producerii evenimentului rutier si momentul recoltarii probelor biologice de sânge, la cererea inculpatului, organele de cercetare penala au dispus prin Ordonanta din 14.07.2009 efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiect interpretarea retroactiva a alcoolemiei inculpatului la data de 24.07.2008, ora 2330.

Raportul de expertiza medico-legala nr.1960/i/09 din 25.09.2009 întocmit de Comisia pentru interpretarea retroactiva a alcoolemiei din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici Bucuresti a concluzionat ca, la data de 24.07.2008, ora producerii accidentului, respectiv la ora 2330, inculpatul A.T.L. ar fi putut avea o alcoolemie teoretica în crestere de circa 1,20 g/l.

În cauza a fost dispusa si efectuarea unei expertize tehnice judiciare care concluzioneaza ca în momentul aparitiei starii de pericol, autoturismul nr.BX 152 GJ condus de inculpat avea o viteza de 121 Km/h care este superioara limitei maxime de deplasare al autoturismelor în afara localitatilor, aceeasi expertiza concluzionând ca accidentul putea fi evitat daca inculpatul ar fi redus prin actionarea progresiva a sistemului de frânare pâna la limita legala corespunzatoare sectorului de drum din zona producerii accidentului, respectiv 90 Km/h.

De asemenea, aceeasi expertiza a mai concluzionat ca în conditiile în care autoturismul condus de inculpat avea în momentul producerii accidentului un rulaj de 50.000 km, aceasta reprezenta un grad de uzura fizica U=10%, în aceasta situatie fiind exclusa drept cauza a producerii accidentului ca urmare a vreunei defectiuni tehnice. Totodata s-a sustinut prin raportul de expertiza ca o alta cauza a producerii accidentului în afara de viteza excesiva este depasirea sarcinii totale admise (sapte ocupanti fata de cinci), ceea ce a determinat modificarea centrului de greutate al autoturismului condus de inculpat, acesta nemaitinând autoturismul sub control, a intrat în gramezile de nisip si pietris depozitate pe marginea drumului, zgomotul produs de aceasta acrosare, creând confuzia pentru ocupantii autoturismului ca accidentul s-a produs ca urmare a exploziei anvelopei fata dreapta a autoturismului.

Aceasta confuzie este combatuta de faptul ca în procesul verbal la rubrica „avarii produse autoturismului BX 152 JJ dupa producerea accidentului” nu este mentionata vreo explozie sau alte defectiuni la roata fata dreapta a autoturismului si de asemenea din plansa fotografica existenta la dosar nu se observa urmele vreunei explozii a anvelopei, în schimb se observa pe partile laterale dreapta ale anvelopelor fata – spate urme de acrosare probabil cu gramezile de material depozitat pe acostament.

Din cercetarile efectuate de organele de urmarire penala s-a stabilit ca inculpatul poseda permis de conducere categoria B eliberat de autoritatile din Italia la data de 26.02.2009 valabil pâna la data de 31.10.2015.

Inculpatul fiind audiat în cursul urmarii penale, ulterior nemaiprezentându-se la judecata cauzei, fiind prezent doar la primul termen de judecata când a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa de aparare, plecând ulterior în strainatate, a avut o atitudine sincera, recunoscând savârsirea faptelor retinute în sarcina acestuia si savârsite în modalitatea sus retinuta.

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza rezulta vinovatia certa a inculpatului, vinovatie dovedita cu declaratiile acestuia, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansa foto, buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr.455-456/C din 12.08.2008 emis de S.M.L. Tulcea, raportul de expertiza tehnica auto judiciara nr.320 din 21.05.2009, raport de expertiza medico-legala nr.1960/i/2009 al I.N.M.L. Mina Minovici, declaratiile martorilor.

Procedând la încadrarea juridica se retine ca fapta inculpatului A.T.L. care, la data de 24.07.2008, a condus autoturismul marca Opel, model Astra, înmatriculat sub nr. BX-152-GJ, pe DJ 222, prezentând o alcoolemie de peste 0,80 g/l si în aceste conditii a produs un accident de circulatie soldat cu vatamarea corporala din culpa a partii vatamate B.D.V.P. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 60-75 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si art.184 alin. 2 si 4 din Cod penal, savârsite în conditiile concursului ideal de infractiuni prevazute de art.33 lit.b din Codul penal si în stare de recidiva postexecutorie prevazuta de art.37 lit.b din Codul penal fata de condamnarea la o pedeapsa de 8 ani închisoare aplicata prin sentinta nr.123/1997 a Tribunalului Tulcea, definitiva prin decizia penala nr.2053/1999 a Curtii Supreme de Justitie, acesta fiind arestat la data de 10.02.1997 si liberat conditionat la 20.03.2002 cu un rest de pedeapsa de 1057 zile.

Retinând ca faptele inculpatului întrunesc elementele infractiunilor sus retinute si procedând la individualizarea pedepsei prin prisma criteriilor prevazute de art.72 Cod penal si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptelor savârsite, împrejurarile în care au fost comise, unit cu datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, regretul manifestat, atitudinea în cursul urmaririi penale, se apreciaza ca se poate da efect circumstantelor atenuante prevazute de art.74 -art.76 lit.d si lit.e Cod penal, urmeaza a-l condamna pe inculpat la 6 luni închisoare, pentru infractiunea prevazuta de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 si la 4 luni închisoare pentru infractiunea prevazuta de art.184 alin.2 si 4 Cod penal.

Ca afect al individualizarii judiciare realizate, dând incidenta dispozitiilor art.33 lit.b – 34 lit.b cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Cum potrivit art. 71 alin.2 cod penal si în acord cu practica CEDO, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute în art.64 alin.1 lit.a si b si, dupa caz, în art.64 alin.1 lit.c din acelasi cod, din momentul în care hotarârea de condamnare a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei, pâna la gratierea totala a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, urmeaza a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza II si lit.b Cod penal.

Partea vatamata B.D.V.-P., minor la data producerii evenimentului rutier, a declarat ca nu se constituie parte civila în cauza deoarece a fost despagubit.

Prin adresa nr.2948 din 05.06.2009, Spitalul de Ortopedie,Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud a comunicat ca se constituie parte civila în cauza pentru recuperarea sumei de 1750 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 25.05 – 01.06.2009 partii vatamate B.D.V.P., iar Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea a comunicat ca nu se constituie parte civila deoarece cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate au fost recuperate.

Evaluând pretentiile civile deduse judecatii, retinând vinovatia inculpatului, care prin actiunea sa a determinat evenimentul rutier în care s-au cauzat leziunile sus retinute partii vatamate, în lumina dispozitiilor art.14, art.346 Cod procedura penala, raportat la art.998- 999 Cod civil, se apreciaza ca se impune admiterea pretentiilor civile formulate de unitatea spitaliceasca sus mentionata, inculpatul având obligatia de a acoperi prejudiciul provocat prin savârsirea infractiunilor, în lumina principiului consfintit de dispozitiile sus mentionate .

În baza art.191 Cod procedura penala va obliga inculpatul la 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

…………………………………………………..

Dosar nr.1583/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1286/22.12.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 29.10.2010 si înregistrata sub nr.1583/179/2010, petenta SC G.COM SRL a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria 37 nr.7478 din data de 13.10.2010 întocmit de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA TULCEA si exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea plângerii contraventionale, petenta a învederat ca, în urma sesizarii adresata I.T.M. Tulcea de catre numitul P.V., conform caruia, în perioada 03.08.2009 – 16.08.2010, acesta ar fi desfasurat activitate în cadrul societatii fara a avea încheiat contract individual de munca, societatea petenta a facut obiectul unei verificari dispusa de I.T.M. Tulcea, care s-a finalizat prin întocmirea procesului verbal de control seria 37 nr.36002660 din 13.10.2010 împreuna cu anexa de constatare în domeniul relatiilor de munca, precum si cu procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor sus mentionat care face obiectul prezentei plângeri, toate documentele fiind întocmite de I.T.M. Tulcea.

A sustinut petenta ca, prin procesul verbal de contraventie contestat, s-a constatat ca societatea petenta nu a respectat obligatia de încheiere a contractului individual de munca cu numitul P.V., obligatie instituita prin art.16 alin.(1) din Codul muncii, fapta ce constituie contraventie conform art.276 alin.1 lit.e din acelasi act normativ, societatea petenta fiind sanctionata cu amenda în cuantum de 1.500 lei.

Considera petenta ca, în realitate, fapta retinuta în sarcina sa nu exista întrucât activitatea desfasurata de numitul P.V. nefiind în cadrul societatii, asa cum eronat s-a stabilit prin procesul verbal de contraventie ce face obiectul prezentei plângeri, ci în curtea proprietatea administratorului societatii, respectiv a sapat si legat via, a maturat curtea, a udat gradina, precum si alte activitati casnice, pentru toate aceste activitati fiind platit de administrator, ca persoana fizica, nu ca reprezentant al SC G.Com SRL, aspect pe care îl va dovedi cu proba cu martori.

A mai învederat petenta ca activitatile desfasurate de numitul P.V. nu au legatura cu obiectul de activitate al societatii petente, care este „lucrari de instalatii electrice”, fiind desfasurate în afara acesteia, numitul P.V. neavând nicio calificare în sensul activitatii de instalatii (cablaje) astfel încât considera ca nu s-au încalcat dispozitiile art.16 alin.1 din Codul muncii privind obligatia angajatorului de a încheia contractul individual de munca, si, pe cale de consecinta, nu poate fi vorba de savârsirea contraventiei constând în primirea la munca a unei persoane fara încheierea unui contract individual de munca, prevazuta de art.276 alin.1 lit.e Codul muncii.

Considera ca inspectorul de munca ar fi trebuit sa verifice si sa aiba certitudinea ca acea fapta a existat în realitate, nu sa sanctioneze societatea petenta doar pe baza declaratiei numitului P.V. care e vadit tendentioasa si neconforma cu realitatea.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.

În sustinerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat, procesul verbal de control seria 37 nr.36002660 din 13.10.2010 împreuna cu anexa de constatare în domeniul relatiilor de munca.

La solicitarea instantei, intimatul a depus actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie contestat, respectiv înstiintarea nr.1 din 12.10.2010, fisa de identificare, declaratia administratorului societatii petente.

Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondata, sustinând ca petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 1.500 lei pentru nerespectarea prevederilor art.276 lit.e Codul muncii, întrucât a primit la munca pe numitul P.V. fara a-i întocmi contract individual de munca potrivit art.16 alin.(1) din Legea nr.53/2003, modificata si completata, Codul muncii.

A mai învederat intimatul ca persoana în cauza a declarat agentului constatator în data de 12.10.2010 ca a desfasurat activitate în folosul contravenientei în perioada 03.08.2009 – 16.08.2010, în functia de muncitor necalificat, cu un salariu de 800 lei si cu un program de lucru cuprins între orele 8-22 de luni pâna vineri si între orele 8-4 în ziua de sâmbata, iar pentru perioada lucrata nu a semnat un contract individual de munca.

Pentru a face dovada existentei contractului individual de munca a persoanei mentionate, intimatul sustine ca a fost invitata contravenienta la sediul ITM Tulcea în data de 13.10.2010, ora 9, conform înstiintarii din data de 12.10.2010 si, întrucât la data efectuarii controlului, contravenienta nu a facut dovada existentei contractelor individuale de munca pentru persoana mentionata, s-a aplicat sanctiune contraventionala.

Sub aspectul temeiniciei, solicita sa se observe ca, din interpretarea sistematica a prevederilor art.16 si art.34 din O.G. nr.2/2001 si în conformitate cu art.6 CEDO, rezulta ca procesul verbal de contraventie, în masura în care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el însusi si constituie o dovada a situatiei de fapt retinuta si a vinovatiei contestatorului cât timp acesta din urma nu este în masura sa prezinte o proba contrara, iar conform art.1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Prin urmare, cu privire la sustinerea contravenientei conform careia numitul P.V. a desfasurat activitate în folosul reprezentantului legal al petentei, respectiv G.T., considera ca nu se poate retine aceasta afirmatie în conditiile în care nu s-a facut o dovada în acest sens.

A mai sustinut intimatul ca desfasurarea raporturilor juridice de munca se efectueaza în conditii anume reglementate, în deplina cunostinta a drepturilor si îndatoririlor partilor, siguranta si stabilitatea acestor raporturi prezentând interes general pentru întreaga societate si interes particular atât pentru angajatori, cât si pentru salariat, învederând ca un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerinte îl reprezinta contractul individual de munca.

Contractul individual de munca este conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de munca. În aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt prevazute, în limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de încetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti.

Întrucât contractul individual de munca reprezinta cea mai concludenta dovada a ceea ce au convenit partile, a aratat intimatul ca documentul pe baza caruia se poate verifica în ce masura si-a îndeplinit obligatiile oricare dintre parti, ce drepturi poate revendica si ce raspunderi are, chiar si în cadrul solutionarii unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raporturilor de munca si în forma scrisa, este în interesul ambelor parti, iar raspunderea pentru încheierea contractului individual de munca revine angajatorului.

Cât priveste gravitatea faptei, a sustinut intimatul ca munca fara forme legale este o fapta cu implicatii sociale si economice, persoanele pentru care nu se încheie contracte individuale de munca fiind private de o serie de drepturi, ca de exemplu, nu au dreptul la concediu de odihna, nu beneficiaza de indemnizatie de somaj, plata salariului se face în functie de „bunavointa” patronului, nu exista o data fixa de salariu, nu primesc sporurile cuvenite vechimii, programul de lucru nu este cel normal, nu beneficiaza de asigurare de sanatate si de asigurare sociala de stat, nu primesc plati compensatorii în cazul concedierii.

De asemenea, persoana care presteaza munca fara forme legale este lipsita de protectie sociala, respectiv nu beneficiaza de prestatii din asigurarile sociale, asigurarile de sanatate, asigurarile de somaj, cele pentru accidente de munca si boli profesionale si cele provenite din bugetul consolidat.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria 37 nr.7478 din data de 13.10.2010 întocmit de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA TULCEA, petenta SC G.COM SRL a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 1.500 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de dispozitiile art.276 lit.e Codul muncii, retinându-se, în urma controlului efectuat în data de 12.10.2010, ca societatea petenta a primit la munca pe numitul P.V. fara a-i întocmi contract individual de munca potrivit art.16 alin.(1) din Legea nr.53/2003, modificata si completata.

De asemenea, s-a retinut ca numitul P.V. a desfasurat activitate în cadrul societatii petente în perioada 03.08.2009 – 16.08.2010.

Verificând, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.16 si art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor si nu contine si nici alte vicii de forma care sa atraga anularea.

Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiilor codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.

În solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal, scop în care asculta pe cel care a facut plângerea contraventionala si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat si administreaza orice alte probe prevazute de lege.

Contraventiile retinute în sarcina petentei întrunesc elementele unei acuzatii în materie penala în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a Codului muncii priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv.

Pe cale de consecinta, în speta, petentei îi sunt recunoscute garantiile procesuale specifice în materie penala în ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie, prevazuta de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.

Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa, conduce la rasturnarea sarcinii probei, astfel ca, în cadrul plângerilor contraventionale sarcina probei este împartita, organul constatator fiind, la rândul sau obligat sa dovedeasca, în situatii concrete, vinovatia persoanei sanctionate contraventional.

Pe de alta parte, instanta apreciaza ca aceasta circumstanta nu trebuie absolutizata, pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la situatia inacceptabila de a admite de plano, toate plângerile contraventionale, desi, procesul verbal este temeinic încheiat.

Petenta, desi legal citata, nu s-a prezentat în instanta si nu a propus probe în dovedirea plângerii astfel încât sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal contestat.

Instanta, raportat la dispozitiile art.33 alin.1 din O.G. nr.2/20010, a dispus citarea în cauza a numitului P.V. în calitatea de martor, pentru solutionarea temeinica a cauzei.

Martorul P.V. a declarat ca a prestat munca necalificata în perioada 03.08.2009 – 16.08.2010 la SC G.COM SRL, fara a i se încheia contract individual de munca, desfasurând activitati de instalatii, respectiv ajuta la tragerea cablurilor, alte persoane fiind cele care realizau cablarea propriu-zisa pentru telecomunicatii.

A mai sustinut martorul ca nu corespund realitatii sustinerile reprezentantului petentei în sensul ca ar fi desfasurat activitati în gospodaria administratorului societatii, administrator care i-a comunicat ca-i va întocmi contract individual de munca, obligatie care nu s-a concretizat, motivat de faptul ca societatea petenta are de efectuat plati la stat si, în atare situatie, este nevoita sa-si reduca personalul angajat.

A mai învederat martorul ca, în contextul refuzului încheierii contractului individual de munca si al platii drepturilor cuvenite pe perioada 01 – 16 august 2010, a sesizat I.T.M. Tulcea, sustinând ca în situatia sa au fost si alte persoane care au lucrat pentru societatea petenta fara a li se încheia contract individual de munca si care nu si-au primit în totalitate drepturile cuvenite.

Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, în limba româna. Obligatia de încheiere a contractului individual de munca în forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a încheia, în forma scrisa, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de munca.

Conform art.276 alin. (1) lit.e Codul muncii, constituie contraventie si se sanctioneaza primirea la munca a persoanelor fara încheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei, petenta fiind sanctionata însa cu amenda în cuantum de 1.500 lei.

Cum o garantie a exercitarii cailor de atac este aceea a neagravarii situatiei în propria cale de atac, plângerea constituind o cale de atac ordinara, apta de a fi utilizata împotriva tuturor sanctiunilor contraventionale, indiferent de motivele invocate, se apreciaza ca organul judiciar nu poate agrava situatia celui care o exercita, în caz contrar încalcându-se principiul non reformatio in pejus.

Pentru considerentele sus retinute, petenta nefacând dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta în sarcina sa în procesul verbal de contraventie, se apreciaza temeinicia retinerii existentei faptei si a vinovatiei.

Ca atare, organul constatator probând savârsirea faptei de catre petenta, se apreciaza criticile petentei ca nefondate.

Fata de considerentele mai sus expuse, cum petenta nu a propus probe care sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal si nici din celelalte elemente identificate de instanta nu rezulta o alta situatie de fapt sau, cel putin, un dubiu, plângerea va fi respinsa.

………………………………………………………

Dosar nr.1422/179/2009

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 31/20.01.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea înregistrata pe rolul instantei sub nr.1422/179/2009 din 17.11.2009 , petentul Z.F. a solicitat în principal anularea ca nelegal si netemeinic a procesului verbal de contraventie nr.012308/20.10.2009 încheiat de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii Tulcea iar în subsidiar solicita admiterea în parte a plângerii si înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment .

În motivarea în fapt a plângerii a aratat petentul în esenta ca a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 1000 lei , retinându-se în sarcina sa contraventia prevazuta de art.12 pct.27 din Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei ” Delta Dunarii ” coroborat cu HG nr.341/4 aprilie 2002 , articol unic litera g.

A aratat petentul ca s-a retinut în sarcina sa ca în calitatea de pescar autorizat pe care o are ar fi predat pestele capturat la SC Pescom Aliment SRL si nu la SC ARCADA SRL , asa cum prevede autorizatia de mediu nr.258/2009 si de asemenea ca la activitatea de pescuit cu navodul ar fi participat persoane neautorizate .

S-a învederat ca textul sanctionator reglementeaza ” pescuitul industrial , în zonele care constituie patrimoniul natural al rezervatiei , fara autorizatie din partea AR, sau cu încalcarea conditiilor de autorizare”.

Apreciaza petentul ca legiuitorul stabileste prin textul incriminator sus mentionat ca numai activitatea intrinseca de pescuit desfasurata fara autorizatie sau cu încalcarea conditiilor acesteia se sanctioneaza de maniera prevazuta în actul legislativ , predarea pestelui fiind o activitate de sine statatoare si chiar daca în autorizatia de mediu este prevazut centrul de prima vânzare , predarea pestelui la alt centru nu se încadreaza strict în litera dispozitiilor art.12 pct.27 din L.82/1993.

Petentul a invocat nulitatea procesului verbal pentru nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 , agentul constatator neaducând la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare . De asemenea apreciaza petentul ca descrierea faptei nu contine elemente de natura a stabili cu precizie data la care se sustine ca ar fi predat pestele la SC Pescom Aliment SRL , de câte ori s-a întâmplat acest lucru , care sunt persoanele neautorizate care au participat la pescuitul cu navodul si totodata apreciaza petentul ca lipsa semnaturii martorului din actul constatator constituie un alt element de nulitate al actului constatator .

A sustinut petentul ca în realitate sustinerile din actul constatator nu sunt reale , apreciind ca a respectat întrutotul autorizatia de mediu , nu a predat peste la o alta societate comerciala decât cea înscrisa în autorizatia de mediu si nici nu a stiut ca societatea Pescom Aliment SRL nu are autorizatie de mediu .

Agentul constatator a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii si mentinerea procesului verbal de constatare a contraventiei ca fiind legal si temeinic .

S-a aratat ca amenda contraventionala a fost aplicata pentru încalcarea art. 12 pct.27 din Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei ” Delta Dunarii ” coroborat cu HG nr.341/4 aprilie 2002 , litera g .

S-a motivat ca urmare unui control efectuat la data de 19.10.2009 ,ora 15,00 , la punctul de colectare apartinând SC Pescom Aliment SRL , s-a constatat ca Z.F. pescar autorizat a predat peste la aceasta societate , iar la solicitarea agentului ecolog de a prezenta autorizatia de mediu societatea PESCOM SRL a precizat ca nu detine o astfel de autorizatie .

S-a mai aratat ca în aceste conditii , petentul a încalcat prevederile pct.1 din autorizatia de mediu nr.258/2009 în care se precizeaza ca Z.F. trebuie sa predea pestele la punctul de colectare ce apartine SC Arcade SRL, pentru aceste considerente petentul fiind sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 1000 lei , în temeiul art.12 pct.27 din Legea 82/1993 coroborat cu HG 341/2002 , art.unic litera g , conform carora constituie contraventii urmatoarele fapte , daca sunt savârsite în astfel de conditii încât , potrivit legii penale , sa constituie infractiuni : ” pescuitul industrial , în zonele care constituie patrimoniul natural al rezervatiei , fara autorizatie din partea Administratiei Rezervatiei sau cu încalcarea conditiilor de autorizare . ”

În drept întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 115-119 cod pr.civila . În dovedirea întâmpinarii s-a depus procesul verbal de contraventie , actul de constatare nr.27259/19.10.2009 si dovada de înstiintare a petentului cu privire la sanctionarea sa precum si dovada de înaintare a procesului verbal de contraventie catre petent .

În sprijinul probarii netemeiniciei faptei contraventionale retinute în sarcina sa , petentul a uzat de posibilitatea conferita de lege , solicitând proba cu înscrisuri .

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Procesul verbal de contraventie a fost întocmit în absenta contravenientului , la o data ulterioara celei retinute ca data a savârsirii contraventiei , consemnându-se ca acesta nu este de fata , procesul-verbal fiind semnat de un martor , ale carui date privind domiciliul nu au fost consemnate în continutul procesului verbal de contraventie .

S-a retinut prin procesul verbal de contraventie sus mentionat ca efectuându-se control la punctul de colectare apartinând SC PESCOM ALIMENT SRL în ziua de 19.10.2009 , s-a constatat ca petentul a predat peste la aceasta societate , societate ce nu detinea autorizatie de mediu în momentul controlului , retinându-se ca petentul Z.F. a încalcat astfel prevederile autorizatiei sale de mediu nr.258 pct.1 în care este prevazut ca trebuie sa predea pestele la punctul de colectare apartinând SC ARCADE SRL.

În speta se constata ca norma în baza careia s-a constatat fapta are caracter general, iar sanctiunea aplicata nu are scop reparator ci scop de prevenire si pedepsire .

Verificarea legalitatii si temeiniciei unui proces verbal de contraventie trebuie facuta prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit ca , desi nepenala la nivel intern , materia contraventionala este considerata materie penala în sensul art.6 din Conventie .

Natura si gravitatea sanctiunii aplicate trebuie analizate astfel prin raportare la jurisprudenta Curtii europene , deci la obiectul si scopul art.6 din Conventie .

Petentul beneficiind în procedura contraventionala de prezumtia de nevinovatie , sarcina probei revine în primul rând organului constatator .

În cauza agentul constatator a depus actul de constatare din 6.11.2008 , act încheiat in absenta contravenientului .

Examinându-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 si 7 cât si a dispozitiilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 , nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa încalcare a dispozitiilor sus mentionate.

Este neîndoielnic faptul ca încalcarea dispozitiilor imperative , cuprinse in art.19 alin.1 si art.16 alin.1 si 7 din OG nr.2/2001 , afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei , act administrativ unilateral , de autoritate , dar nulitatea absoluta , care nu poate fi acoperita si poate fi constatata , din oficiu , de instanta de judecata , intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001 .

Restul conditiilor procedurale , în masura în care nu sunt respectate de catre agentul constatator nu atrag nulitatea absoluta, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a solutiona plângerea .

Folosind argumentul de interpretare logica per a contrario , rezulta ca necompletarea altor mentiuni , decât cele prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 , atrage nulitatea relativa .

De altfel , principiul legalitatii , aplicabil dreptului administrativ , în general , si materiei contraventionale , în special , presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului , iar textul nu poate fi interpretat nici extinsiv nici restrictiv .

De altfel prin decizia în interesul legii nr.22 din 19.03.2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a decis ca , nerespectarea cerintelor înscrise în art.16 alin.7 din Og nr.2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal de constatare a contraventiei , iar pentru a se dispune anularea procesului verbal de constatare a contraventiei este necesar ca petentul contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a încalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni , ci si ca aceasta încalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului verbal de constatare a contraventiei .

Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata ca agentul constatator a facut mentiune de lipsa petentului la momentul întocmirii procesului verbal de contraventie , consemnându-se ca petentul nu a fost de fata neputând formula obiectiuni , consemnându-se numele unui martor , însa fara datele personale din actul de identitate .

Cu privire la pretinsa încalcare a dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 se apreciaza criticile petentei ca neintemeiate , procesul verbal cuprinzând descrierea contraventiei comise , fiind respectate cerintele stipulate în dispozitiile sus mentionate care asigura conditiile de validitate a procesului verbal de constatare a contraventiei , a elementelor esentiale de forma si de fond.

Sub aspectul nulitatii pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 , se apreciaza criticile petentei de asemenea neîntemeiate .

La momentul constatarii si încheierii procesului-verbal petentul nu a fost prezent pentru a putea face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare , agentul constatator consemnând lipsa petentului .

Astfel criticile sub aspectul nulitatii invocate nu pot fi retinute neputând afecta întrunirea conditiilor de forma si fond ale procesului verbal .

În rasturnarea prezumtiei de legalitate si temeinicie a procesului verbal petentul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri , respectiv a se solicita relatii de la SC PESCOM ALIMENT SRL , sustinând ca nu a predat peste la aceasta societate si ca sustinerile din procesul verbal de contraventie nu sunt reale .

Prin adresa nr.27/17.12.2009 , SC PESCOM ALIMENT SRL a comunicat instantei ca petentul Z.F. nu a predat peste la aceasta societate .

Se retine astfel, în contextul evaluarii materialului probatoriu administrat ca petentul a facut proba contrarie a retinerilor din procesul verbal de contraventie , desi sarcina probei nu-i revenea în contextul în care agentul constatator nu a prezentat probele pe care se bazeaza acuzatia .

Ca atare nu se poate retine prezumtia de veridicitate a faptei constatate de agent si consemnata în procesul verbal cât si cea de legalitate si temeinicie a procesului verbal , în contextul în care SC PESCOM ALIMENT SRL a infirmat retinerile din procesul verbal de contraventie , comunicând prin adresa sus mentionata ca petentul nu a predat peste acestei societati .

Pentru motivele expuse mai sus , se va admite plângerea si se va anula procesul verbal de contraventie si sanctiunea aplicata .

………………………………………………………………..

Dosar nr.1403/179/2009

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1031/16.12.2009

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata Judecatoriei Tulcea si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.5809/327/2009 , petentul I.V. a contestat procesul verbal de contraventie seria F nr. 111656/2009 , încheiat de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Tulcea – SPF Tulcea , solicitând anularea procesului-verbal de contraventie, ca nelegal si netemeinic .

În motivarea plângerii petentul a aratat în esenta , ca nu se face vinovat de savârsirea faptei retinute în sarcina sa , sustinând ca nu are cunostinta despre motivul pentru care i s-a întocmit procesul-verbal deoarece în ziua respectiva nu s-a întâlnit cu nici un echipaj al politiei .

Plângerea nu a fost întemeiata în drept .

Intimata a depus întâmpinare învederând faptul ca la data de 10.07.2009 un echipaj al politiei de frontiera care se afla pe raza localitatii Baia, având informatii despre braconajul piscicol , a procedat , în jurul orei 5,00 la interceptarea unui autoturism cu nr. de înmatriculare CT 21 COM , în care se aflau trei persoane . S-a mai sustinut ca , conducatorul autoturismului nu numai ca a refuzat sa opreasca la semnalele regulamentare efectuate de politistii de frontiera , dar a si încercat sa-i loveasca pe acestia cu autoturismul .

Astfel din informatiile obtinute ulterior de la postul de politie s-a reusit identificarea celor trei persoane care , conform organelor locale de politie , sunt persoane extrem de violente si agresive , în consecinta procedându-se la sanctionarea petentului conform procesului verbal în speta .

S-a sustinut ca , conform art.75 lit.d din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României , modificata si aprobata prin Legea nr.243/20021 , este contraventie daca potrivit legii penale nu constituie infractiune urmatoarea fapta :” refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale , de a se legitima cu actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de transport , la cererea organelor politiei de frontiera sau ale politiei ” , fiind sanctionata de art.76 alin. 1 lit.d din acelasi act normativ cu amenda de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei .

S-a mai învederat ca actul de constatare este încheiat temeinic si legal , nu are vicii de forma si fond , iar petentul se face vinovat de savârsirea faptei pentru care s-a dispus sanctionarea, motive pentru care se solicita a se respinge plângerea formulata de petent ca nefondata .

Alaturat întâmpinarii s-a depus raportul întocmit de catre agentii constatatori .

Prin sentinta civila nr.2739/15.10.2009 Judecatoria Tulcea a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Babadag , retinându-se ca potrivit art.32 al.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor , competenta solutionarii plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii apartine judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia .

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag sub nr.1403/179/12.11.2009 .

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele :

Verificarea legalitatii si temeiniciei unui proces verbal de contraventie trebuie facuta prin prisma jurisprudentei CEDO prin care s-a stabilit ca desi nepenala la nivel intern , materia contraventionala este considerata materie penala în sensul art.6 din Conventie.

Având în vedere si faptul ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România , Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina , absoluta , irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real , efectiv dreptul la un proces echitabil , instanta a încuviintat la cererea intimatei proba testimoniala cu martorii indicati în întâmpinare , martori sustinuti a avea calitatea de agenti constatatori .

Desi încuviintata proba testimoniala cu martorii propusi , acestia nu s-au prezentat în instanta , desi citarea s-a facut prin serviciul personal al intimatei , martorii indicati având calitatea de agenti constatatori ai intimatei .

Examinându-se procesul verbal de contraventie se retine ca acesta a fost întocmit la o data ulterioara , respectiv la data de 27.07.2009 , fapta retinându-se ca s-a savârsit în data de 10.07.2009 , ora 5,20 .

S-a retinut ca în timp ce se afla în autoturismul înmatriculat sub nr. CT 21 COM , petentul a refuzat a se supune controlului si asi declina identitatea ignorând semnalele regulamentare de oprire efectuate de organele de politie.

În raportul întocmit de agentul constatator , la o data ulterioara , respectiv la 22.07.2009 , s-a retinut ca autoturismul în cauza era condus de catre numitul C.R.si ca în autoturism se mai aflau petentul cât si numitul M.I. .

Desi s-a sustinut ca , conducatorul autoturismului nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de lucratorul de politie , iar identificarea persoanelor din autoturism s-a realizat pe baza informatiilor obtinute ulterior de la postul de politie , nu s-a aratat modalitatea în care s-a procedat la identificarea persoanelor pretinse a fi fost în autoturism , în cauza organul de politie nefacând un minim de cercetari înainte de sanctionarea petentului .

În cauza petentul nu a fost audiat de catre organele constatatoare , retinându-se refuzul acestuia de a se legitima cu acte de identitate , în contextul în care acesta nu era conducatorul autoturismului ci posibil un simplu pasager , obligatia opririi pentru legitimare si verificare apartinându-i conducatorului autovehiculului în temeiul dispozitiilor OUG 195/2002 .

În contextul în care nu exista nicio proba care sa indice cu certitudine autorul faptei , în conditiile în care aceasta nu a fost constatata în mod cert sub aspectul savârsirii elementului contraventional , fara a fi identificat în fapt si subiectul activ al contraventiei , nu se poate acorda prezumtie de veridicitate si legalitate procesului verbal de contraventie .

Petentului nu îi incumba obligatia unor aparari în contextul în care intimata nu a probat prezumtia de veridicitate si legalitate , pentru a putea conferi actului sanctionator prezumtia de legalitate si temeinicie bazata pe constatari obiective .

În atare situatie , si în acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, în privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca în folosirea lor, în speta , fapta nefiind constatata proprius sensibus (prin propriile simturi) de catre agentul constatator , procesul verbal de contraventie nu se va bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie sub aspectul acestei fapte , organul de politie nefacând un minimum de cercetari înainte de sanctionarea petentului .

În absenta oricaror probe, în sustinerea procesului verbal de contraventie nu se poate conferi actului sanctionator în speta o prezumtie de legalitate si temeinicie , motiv pentru care instanta nu poate retine vinovatia acestuia dincolo de orice îndoiala rezonabila .

Pentru considerentele sus expuse se va admite plângerea si se va dispune anularea procesului verbal de contraventie contestat .

……………………………………………….

Dosar nr.918/179/2010

Domeniu alocat : Contestatie la executare

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 717/07.07.2010

Titlu: contestatie la executare

Prin contestatia la executare adresata acestei instante la data de 18.06.2010 si înregistrata sub nr.918/179/2010, contestatoarea COMUNA X PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimata PRIMARIA BABADAG – SERVICIUL TAXE SI IMPOZITE, a contestat titlul executoriu nr.177 din 31.0.52010 si somatia nr.177 din 31.05.2010 emise de Primaria Babadag – Serviciul Impozite si Taxe, solicitând, în esenta, anularea titlului executoriu si a somatiei sus mentionate ca nelegale si neîntemeiate.

În motivarea contestatiei, s-a aratat ca prin titlul executoriu si somatia înregistrate sub nr.177 din 31.05.2010, Primaria Babadag – Serviciul Impozite si Taxe o înstiinteaza pe contestatoare ca datoreaza acesteia suma de 16.880 lei ce reprezinta prestari servicii evidenta populatie.

Considera ca cele doua acte fiscale sunt nule întrucât sunt emise de o persoana lipsita de capacitate juridica.

Astfel, potrivit art.18 din Legea nr.215/2001 republicata, capacitatea juridica deplina au unitatile administrativ teritoriale, în speta, Orasul Babadag.

S-a învederat ca unitatile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, acestea fiind subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. De asemenea, unitatile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii.

În justitie, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentate de primar, astfel ca cele doua acte fiscale sunt nule.

A doua chestiune invocata de contestatoare se refera la calitatea juridica a Primariei Jurilovca de debitori fata de Primaria Babadag. Astfel, somatia si titlul executoriu nr.177 din 2010 sunt emise fata de o institutie fara capacitate juridica, respectiv Primaria Jurilovca, iar, potrivit textului de lege invocat mai sus, nu poate solicita obligarea unei persoane lipsita de capacitate sa-i plateasca sume de bani.

Pe fondul cauzei, considera ca Primaria Babadag solicita obligarea sa la plata sumei de 16.880 fara nici un temei legal.

Facturile emise de aceasta institutie au fost returnate cu mentiunea refuzate la plata, iar Protocolul de colaborare înregistrat sub nr.463 din 04.02.2008 a încetat conform adresei nr.812/01.03.2010.

În drept, contestatia este întemeiata pe dispozitiile art.169 din O.G. nr.92/2003 modificata si completata

În sustinerea contestatiei s-au depus, în copie, urmatoarele înscrisuri: titlu executoriu si somatia sus mentionate, factura fiscala nr.00007 din 12.05.2010, factura nr.00009 din 11.02.2010 si adresa nr.812 din 01.03.2010.

Partile nu s-au prezentat la judecarea cauzei, intimata neformulând exceptii si aparari, contestatoarea solicitând judecarea cauzei în lipsa.

Din evaluarea judiciara, criticile invocate de contestatoare se apreciaza a fi fondate.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite în conditiile legii.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevazut de lege.

Executarea silita începe prin comunicarea somatiei. Daca în termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este însotita de un exemplar al titlului executoriu.

Din analiza somatiei si a titlului executoriu se constata ca acestea nu au fost emise cu respectarea cerintelor impuse de codul de procedura fiscala, cu cuprinderea elementelor prevazute de actul normativ ce reglementeaza procedura fiscala.

Potrivit O.G. nr.84/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta persoanelor, serviciile publice comunitare de evidenta persoanelor, se organizeaza la nivelul consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, precum si la nivelul consiliilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.

În considerarea prevederilor O.G. nr.84/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta persoanelor, aprobata prin Legea nr.372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numarului de functii din aparatul serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, constituirea patrimoniului si managementul resurselor umane, a fost încheiat un Protocol de colaborare între Consiliul Local Babadag si Consiliul Local Jurilovca, la data de 04.02.2008, obiectul protocolului reprezentându-l asigurarea solutionarii problemelor specifice pentru cetatenii comunei Jurilovca, date în competenta Serviciului Public Comunitar de Evidenta Persoanelor a orasului Babadag.

Drepturile si obligatiile partilor au fost stipulate în Protocolul încheiat între parti, Consiliul Local Babadag rezervându-si dreptul de a încasa lunar sumele necesare ce acopera cota parte din cheltuielile serviciului de evidenta a persoanei.

Prin Protocol s-a stipulat obligatia Consiliului Local Jurilovca de a vira lunar în contul Consiliului Local Babadag sumele necesare ce acopera cota parte din cheltuielile serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, cota parte determinându-se procentual functie de numarul populatiei existente în comunitatea locala si numai pentru diferenta dintre necesarul de cheltuieli si sumele alocate din bugetul Consiliului Local Babadag.

Ulterior, s-a facut cunoscut Primariei Babadag ca pentru anul 2010, la stabilirea sumelor defalcate din TVA pentru bugetul Comunei Jurilovca, Directia Generala a Finantelor Publice Tulcea nu a cuprins si suma solicitata pentru plata serviciilor furnizate de Serviciul Public Comunitar de Evidenta Persoanei Babadag, motivat de faptul ca la alocarea sumelor primariilor orasenesti s-a avut în vedere acordarea sumelor pentru functionarea serviciilor publice de evidenta a persoanelor, fara participarea unitatilor administrativ teritoriale arondate.

În aceste context, s-a facut cunoscut Primariei Babadag ca Protocolul de colaborare încheiat îsi înceteaza efectele începând cu data de 01.01.2010, fiind returnata factura ce cuprinde facturarea serviciilor de evidenta a populatiei prestate de catre Serviciul Public de Evidenta a Persoanelor Babadag.

Verificându-se titlul executoriu contestat în cauza, se constata ca, desi Protocolul de colaborare este încheiat între cele doua consilii locale, debitorul inserat în titlul executoriu este Primaria Jurilovca.

De asemenea, somatia a fost emisa Primariei Jurilovca în calitate de debitor conform sus mentionatului titlu executoriu.

Intimata nu s-a prezentat la judecata cauzei si nu a formulat aparari sau exceptii.

În cauza, desi Consiliul Local Jurilovca nu este persoana debitoare din titlul executoriu si somatia emise, se apreciaza ca este legitima calitatea sa procesuala de a solicita anularea titlului executoriu si al somatiei, în contextul în care Protocolul de colaborare privind asigurarea serviciilor publice comunitare de evidenta persoanelor este încheiat între aceasta institutie si Consiliul Local Babadag, iar serviciul public local de evidenta se afla în subordinea consiliului local.

Primaria Jurilovca nefiind parte în Protocolul de colaborare încheiat între cele doua consilii locale si neavând în subordine serviciul de evidenta a persoanelor, se apreciaza ca nu are calitatea de subiect de drept în raportul juridic de drept substantial dedus judecatii.

Prin urmare, pentru considerentele sus retinute, se apreciaza ca titlul executoriu si somatia au fost emise cu încalcarea dispozitiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, context în care se apreciaza ca se impune anularea acestora.

……………………………………………………………….

Dosar nr.825/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1285/22.12.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata Judecatoriei Constanta la data de 31.03.2010 si înregistrata sub nr.13596/212/2010, petenta SC N.G.M. C. SRL, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr. 3599486 din 10.03.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, ca netemeinic si nelegal.

Plângerea nu a fost motivata în fapt si în drept, sustinând petenta ca va depune motivele, în scris, pâna la prima zi de judecata.

În sustinerea plângerii, petenta a depus procesul verbal de contraventie contestat, solicitând administrarea probei cu înscrisuri si cu martori.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta având în vedere ca fapta a fost savârsita pe raza judetului Tulcea, respectiv la intersectia DN 22A cu DN 22 D, în afara localitatii Ciucurova, iar conform O.G. nr.2/2001, competenta de a judeca pricina apartine Judecatoriei Babadag, pe raza careia s-a savârsit fapta.

Pe fond intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondata si mentinerea procesului-verbal de contraventie ca temeinic si legal.

S-a sustinut ca procesul verbal de contraventie este întocmit cu respectarea dispozitiilor legale, fapta fiind perceputa direct de agentul constatator, învederându-se ca actul sanctionator a fost încheiat în urma verificarii diagramelor tahograf din data de 02.03.2010 si de 03.03.2010, activitate în urma careia a rezultat ca conducatorul auto D.S., angajat al SC N.M.G. C. SRL, nu a efectuat pauza neîntrerupta (45 min.) sau fractionata (15 min. cu 30 min.) dupa efectuarea a 4 ore si 30 de min. de conducere.

S-a mai mentionat ca din analiza diagramelor a rezultat faptul ca au fost încalcate de catre petenta, în calitate de operator de transport, dispozitiile art.8 alin.2 pct.4 si alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, mentiunile facute de agentul constatator prin raport aratând situatia de fapt existenta la data savârsirii faptei, cu indicarea probatoriilor existente.

În drept întâmpinarea a fost întemeiata pe prevederile art.115Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr.11687 din 07.05.2010, Judecatoria Constanta a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Babadag, retinându-se ca potrivit art.32 al.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, competenta solutionarii plângerii formulata împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii apartine judecatoriei în a carei circumscriptie a avut loc fapta contraventionala, iar contraventia a fost savârsita în aproprierea localitatii Ciucurova, judetul Tulcea, localitate care se afla în circumscriptia Judecatoriei Babadag.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 03.06.2010, sub nr.825/179/2010.

La solicitarea instantei, intimatul a înaintat la dosar, în copie, raportul agentului constatator, doua fotografii digitale ale diagramelor din 02.03.2010 si 03.03.2010, un CD, procesul verbal de contraventie contestat în original.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie CC nr. 3599486 din 10.03.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, petenta SC N.G.M. C. SRL a fost sanctionata cu avertisment si amenda în cuantum de 6.000 lei pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, retinându-se ca în data de 10.03.2010, ora 0830, în urma controlului efectuat, pe DN 22A la intersectia cu DN 22D, în afara localitatii Ciucurova, a rezultat ca soferul D.S., la data de 02.03.2010, între orele 0650 – 1605, a condus autoturismul Iveco cu nr. de înmatriculare CT 92 NGM, pe drumurile publice, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere. De asemenea, la data de 03.03.2010, între orele 0605 – 1535, acelasi conducator auto a condus autoturismul sus mentionat pe o perioada cumulata de 6 ore si 20 de minute fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere

Din raportul întocmit de agentul rutier M.D.reiese ca, la data de 10.03.2010, în timp ce era de serviciu si desfasura o actiune pe linia legalitatii transporturilor pe DN 22A la intersectia cu DN 22, în afara localitatii Ciucurova, a oprit, pentru control, autospecializata de transport marfuri periculoase marca Iveco cu nr. de înmatriculare CT 92 NGM, iar în urma verificarii diagramelor tahograf aflate la bordul autovehiculului, s-a constatat ca pe data de 02.03.2010 si 03.03.2010, conducatorul auto S.D. nu a respectat perioada maxima de conducere neîntrerupta, prin neefectuarea de pauzei neîntrerupte de 45 minute sau fractionata de 15 minute cu 30 de minute, dupa o perioada de conducere de 4 ore si 30 minute.

De asemenea, s-a mai retinut ca din analiza detaliata a diagramei tahograf din data de 02.03.2010, a rezultat ca D.S. a condus acest autovehicul între orele 0650- 1605 o perioada însumata de 5 ore si 45 minute fara ca în acest interval de timp sa efectueze pauza prevazuta de lege, iar pe data de 03.03.2010, acelasi conducator auto a condus o perioada însumata de 6 ore si 20 minute, în intervalul orelor 0605 – 1535, fara a efectua pauze neîntrerupte de 45 minute sau fractionate de 15 minute cu 30 minute, dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute.

Prin precizarile depuse continând motivarea în fapt a plângerii, petenta a sustinut ca, prin procesul verbal de contraventie contestat, s-a retinut ca societatea a savârsit contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.34/2007, motiv pentru care i s-a aplicat sanctiunea amenzii în cuantum de 6.000 lei.

Pe cale de exceptie, petenta a invocat exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie pentru încalcarea prevederilor art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, întrucât actul sanctionator nu cuprinde toate datele de identificare a societatii petente si ale reprezentantului legal al societatii.

Astfel, potrivit art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, în situatia în care contravenientul este persoana juridica, în procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.

Prin urmare, petenta a învederat ca în cuprinsul actului sanctionator nu a fost retinut numarul de înmatriculare al societatii petente la registrul comertului, ignorându-se astfel dispozitiile art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, si nu au fost inserate mentiunile referitoare la datele de identificare ale persoanei care reprezinta societatea petenta, neprecizându-se nici macar numele acestuia.

Pe fondul cauzei, petenta apreciaza ca nu a savârsit contraventia retinuta în sarcina sa, conducatorul auto respectând dispozitiile legale referitoare la pauza neîntrerupta sau fractionata, aspect care rezulta din diagramele tahograf.

S-a mai învederat relativ la sustinerea intimatului în sensul ca soferul societatii petente ar fi condus, în data de 02.03.2010, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, iar în data de 03.03.2010, 6 ore si 20 de minute, fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 de minute de conducere, ca prevederile art.8 alin.1 pct.4 si art.8 alin.2 pct.4 se refera la depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta, iar nu cumulata, aceste dispozitii nefacând trimitere la vreo pauza neîntrerupta prevazuta de lege.

Examinându-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa încalcare a dispozitiilor sus mentionate.

Potrivit art.16 alin.6 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, în situatia în care contravenientul este persoana juridica în procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

Este neîndoielnic faptul ca încalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.

Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Restul conditiilor procedurale, în masura în care nu sunt respectate de catre agentul constatator nu atrag nulitatea absoluta, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a solutiona plângerea.

Folosind argumentul de interpretare logica per a contrario, rezulta ca necompletarea altor mentiuni, decât cele prevazute de art.17 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea relativa.

De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, în general, si materiei contraventionale, în special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.

Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata ca agentul constatator nu a facut mentiune cu privire la numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale societatii petente, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

În aceasta situatie nulitatea actului intervine în conditiile art.105 Cod procedura civila doar în masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea actului. În cauza dovedirea existentei acestei vatamari incumba partii care a invocat-o, în speta petentei, vatamare care de altfel nu a fost dovedita, neconsemnarea numarului de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta, neputându-se aprecia a fi de natura a produce vreo vatamare care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea actului în cauza.

Pentru considerentele sus retinute nu se poate retine sanctiunea nulitatii procesului verbal de contraventie în raport de criticile petentei invocate, nulitatea constituind sanctiunea ce loveste actele de procedura încheiate fara respectarea unor conditii de fond si de forma, cazurile prevazute de O.G. nr.2/2001 ce atrag sanctiunea nulitatii absolute fiind expres prevazute, neputând fi extinse prin analogie.

În cauza au fost administrate probe la cererea petentei, respectiv proba testimoniala cu un martor, si anume cu martorul asistent, si expertiza tehnica având ca obiective: analiza diagramelor tahograf si daca au fost respectate pauzele de odihna de catre conducatorul auto.

La solicitarea instantei, intimatul a comunicat, prin adresa nr.82249/20.08.2010, ca tahograful cu care era dotata autospecializata transport marfuri periculoase, apartinând societatii petente, era de tip analog si nu de tip digital, învederând ca tahograful analog functioneaza cu diagrame tahograf ale caror fotocopii au fost înaintate la dosarul cauzei, iar acesta nu emite raport Tahosafe ca si tahograful digital, încadrarea juridica a faptei fiind efectuata în urma analizei diagramelor tahograf prezentate de conducatorul auto cu ocazia controlului, diagrame care trebuie pastrate timp de un an de zile la sediul operatorului de transport, în speta societatea petenta, conform prevederilor art. O.G. nr.37/2007.

A mai sustinut intimatul ca martorul asistent mentionat în procesul verbal de contraventie contestat a atestat doar faptul ca, în momentul încheierii acestuia, nu s-a aflat de fata nici un reprezentant legal al contravenientului.

Martorul asistent I.D., fiind audiat în instanta, a declarat ca a semnat procesul verbal pentru a atesta faptul ca, la încheierea procesului verbal de contraventie contestat, nu a fost de fata reprezentantul societatii petente si nici conducatorul auto, necunoscând pentru ce fapta a fost sanctionata petenta si nicio împrejurare de fapt în legatura cu pretinsa contraventie savârsita de petenta.

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert D.M.A.s-a conchis, din studiul si analiza diagramei tahograf, din perioada .02 – 03.03.2010, ca nu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, în sensul ca desi pauza normala de 45 minute a fost înlocuita cu mai multe pauze, prin înlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute, s-a constatat ca nu a fost înregistrata nicio pauza cu durata de cel putin 30 minute.

Din analiza diagramei tahograf din perioada 03 – 04.03.2010, s-a conchis ca soferul a efectuat un program de munca în intervalul orar 0605 – 1535, urmat de un program de odihna zilnica în intervalul orar 15.35 – 06.45.

Din analiza activitatii de conducere prestata, cât si a pauzelor efectuate, s-a conchis ca se poate aprecia ca în principiu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, în sensul ca într-un ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, pauza normala de 45 minute a fost înlocuita cu mai multe pauze, iar prin înlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute s-a constatat ca au fost înregistrate pauze cu durata de cel putin 15 minute, urmate de pauze cu durata de cel putin 30 minute, dupa care a fost reluat un nou ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, care nu a mai fost finalizat întrucât s-a intrat în perioada de odihna zilnica, astfel încât abaterea retinuta de agentul constatator s-a apreciat de catre expert ca fiind de o gravitate redusa, având în vedere ca activitatea zilnica de conducere efectiva, care a fost cumulata la 6 ore si 14 minute, era mai mica decât perioada normala de conducere zilnica de 9 ore, fiind realizata în primele 13 ore de activitate, dupa care a fost respectata perioada normala de odihna de cel putin 11 ore (în fapt 15 ore si 10 minute) în 24 ore, iar perioadele de conducere continua sunt relativ reduse comparativ cu perioada maxima de conducere continua de 4 ore si 30 minute, considerându-se astfel ca soferul petentei se poate aprecia ca nu a acumulat pe timpul zilei o stare de oboseala care sa puna în pericol siguranta circulatiei.

La raportul de expertiza întocmit în cauza nu s-au formulat obiectiuni de catre parti.

Potrivit art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu o ora si 30 de minute sau mai mult, iar conform alin.2 pct.4 al aceluiasi articol, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai putin de o ora si 30 de minute.

În speta, a fost aplicata petentei sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 6.000 lei pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007 si avertisment pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 din acelasi act normativ.

Statuând însa asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune pentru o justa individualizare a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, în dreptul contraventional raspunderea se impune a fi diferentiata în functie de gravitatea contraventiei, de periculozitatea contravenientului, de împrejurarile în care a fost comisa si de atitudinea subiectiva a contravenientului fata de constatarile împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia si anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sanctiuni corespunzatoare si dimpotriva o evaluare necorespunzatoare a realitatii spetei va conduce la aplicarea unei sanctiuni neconforme nevoilor apararii valorilor sociale, constituind astfel un esec pe planul scopului dreptului contraventional si scopului sanctiunilor contraventionale.

Adaptarea raspunderii contraventionale la nevoile apararii valorilor sociale se face în mai multe etape, în functie de specificul cauzei contraventionale. Principiul individualizarii raspunderii contraventionale este dedus din întreaga reglementare referitoare la sanctiunile contraventionale, individualizarea aplicarii sanctiunilor contraventionale, raspunderea contraventionala a minorilor sau persoanelor juridice si individualizarea executarii sanctiunilor contraventionale.

Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se tine cont când se individualizeaza sanctiunea este împrejurarea în care s-a savârsit contraventia. Pe lânga acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.

În consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, în contextul împrejurarilor cauzei si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savârsite, se apreciaza ca se impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savârsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.

Agentul constatator nu trebuie sa faca din aplicarea amenzii un scop în sine pentru ca sanctiunea nu este un raspuns al societatii care sa impuna întotdeauna ca forma a coercitiei amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implica printre altele si aratarea pericolului social al faptei si

al consecintelor ce ar fi putut avea loc. Aceasta pentru ca sanctiunea juridica nu este numai o masura de constrângere, ci si un mod de prevenire a savârsirii de fapte ilicite.

Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, raportat si la probele administrate în cauza, instanta apreciaza admisibila în parte plângerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savârsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.

………………………………………………………………….

Dosar nr.648/179/2010

Domeniu alocat : Obligatii de întretinere

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 715/07.07.2010

Titlu: pensiei de întretinere

Prin cererea adresata acestei instante la data de 29.04.2010 si înregistrata sub nr.648/179/2010, reclamanta P.A. a chemat în judecata pe pârâtul P.Z., solicitând obligarea acestuia la plata pensiei de întretinere în favoarea sa.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a convietuit cu pârâtul timp de 43 de ani si ca, prin sentinta civila nr.282 din 16.03.2010 a Judecatoriei Babadag s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata cu acesta, vinovat, în exclusivitate, de desfacerea casatoriei fiind pârâtul care traieste de foarte mult timp cu o alta femeie, ea fiind victima agresiunilor fizice si psihice din partea acestuia.

S-a mai învederat ca pârâtul a parasit domiciliul comun, mutându-se la concubina sa, iar ea este în vârsta, bolnava si nu are nicio sursa de venit pentru ca toata perioada casatoriei i-a îngrijit pe pârât si pe copii rezultati din casatorie care în prezent sunt majori.

În sustinerea actiunii s-au depus, în copie, urmatoarele înscrisuri: sentinta civila nr.282/16.03.2010 si certificat de casatorie.

Prin întâmpinare, pârâtul P.Z. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

S-a învederat în sustinerea întâmpinarii ca solicitarea reclamantei este total abuziva, iar motivele invocate sunt simple sustineri gratuite, neconforme cu adevarul întrucât reclamanta realizeaza venituri, iar, daca are probleme de sanatate, acestea se datoreaza consumului excesiv de bauturi alcoolice.

S-a mai sustinut ca dreptul de întretinere presupune si în cazul fostilor soti îndeplinirea conditiilor de drept comun în materie, adica starea de nevoie determinata de incapacitatea de a munci a creditorului. Starea de nevoie trebuie sa provina din faptul ca nu are putinta unui câstig din munca din cauza unei incapacitati de a munci.

Astfel, considera ca, în speta, nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru ca reclamanta sa beneficieze de pensie de întretinere datorata de fostul sot.

În cauza au fost administrate probe la cererea partilor, respectiv proba cu înscrisuri, cu martori si cu interogatoriu.

La interogatoriul luat reclamantei, la propunerea pârâtului, aceasta a recunoscut ca de mai multi ani îl îngrijeste pe fratele sau care este o persoana cu handicap, iar pentru munca prestata primeste de la Primaria Jurilovca un salariu de aproximativ 500 lei.

Pârâtul a raspuns la interogatoriul formulat de reclamanta, declarând ca a convietuit cu reclamanta de peste 43 de ani si ca, initial, s-au ocupat împreuna de menajul familiei, însa, datorita consumului de alcool, reclamanta a neglijat treburile gospodaresti si nu s-a mai implicat în cresterea copiilor, situatie care a dus la deteriorarea relatiilor dintre ei si a culminat cu desfacerea casatoriei.

A mai aratat pârâtul ca nu cunoaste faptul daca în prezent reclamanta este bolnava, dar în timpul casatoriei acesta nu a avut probleme de sanatate.

Martorul L.A., propus de reclamanta, a declarat ca partile au convietuit aproximativ 40 de ani, iar reclamanta nu a fost încadrata în munca întrucât s-a ocupat de treburile în gospodarie si de menajul familiei, respectiv a sotului si al celor trei copii rezultati din casatorie care sunt majori în prezent.

A mai sustinut ca reclamanta se confrunta cu probleme de sanatate, aceasta locuind în prezent cu fiica sa, si se ocupa si de îngrijirea fratelui sau care este o persoana cu handicap, reclamanta fiind asistent personal.

Martorul P.P., propus de pârât, a învederat, de asemenea, ca reclamanta nu a fost încadrata în munca pe perioada convietuirii cu pârâtul, aceasta ocupându-se de menajul familiei si de treburile gospodariei, însa obisnuia, în timpul casatoriei, sa consume bauturi alcoolice, si ca în prezent reclamanta este asistent personal al fratelui sau care prezinta un handicap, acesta locuind împreuna cu fiica sa.

Martorul a apreciat ca reclamanta nu se afla în stare de nevoie.

Procedându-se la solicitarea de relatii de la Primaria Jurilovca cu privire la faptul daca reclamata beneficiaza de indemnizatie si în ce cuantum, raportat la împrejurare ca se sustine ca aceasta are în îngrijire o persoana cu handicap, s-a transmis instantei, prin adresa nr.3567/02.07.2010, de catre aceasta institutie ca reclamanta este salariata acesteia în functia de asistent personal al persoanei cu handicap, având un salariu brut de 705 lei si net în suma de 534 lei.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca prin sentinta civila nr. 282 din 16 martie 2010 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosarul nr.620/179/2010 s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata între partile în litigiu din culpa comuna a celor doi soti, urmând ca pârâta sa reia pe viitor numele avut anterior casatoriei de P..

Dând expresie art.86 alin.1 Cod familiei, care, dupa ce enumera persoanele între care exista obligatia legala de întretinere, dispune ca aceasta exista si „între celelalte persoane anume prevazute de lege”, art.41 alin.2-5 Cod familiei reglementeaza obligatia de întretinere între sotii divortati, iar art.24 alin.1 acelasi cod între fosti soti în cazul casatoriei putative.

Fundamentul obligatiei de întretinere dintre fostii soti se gaseste în regulile de convietuire sociala.

Astfel, potrivit art.86 din Codul familiei, obligatia de întretinere exista si între soti, în cazul în care unul dintre ei se afla în nevoie, neavând putinta unui câstig din munca din cauza incapacitatii de a munci. Pentru ca persoana care pretinde pensie de întretinere, în conditiile art.86 din Codul familiei, sa o poata obtine, este necesar a face dovada ca nu are putinta unui câstig din munca din cauza incapacitatii de a muncii si ca se afla de asemenea în nevoie.

Incapacitatea de munca trebuie dovedita cu act medico-legal. În cauza reclamanta nu a probat incapacitatea de munca, iar vârsta acesteia, respectiv 61 de ani, nu se poate aprecia ca ar constitui o prezumtie simpla de incapacitate de munca generata de vârsta. De altfel, aceasta nu a facut nici dovada starii de nevoie.

Reclamanta nu a facut dovada lipsei de mijloace, iar din adresa nr. 3567/2010 emisa de Primaria comunei Jurilovca reiese ca aceasta este salariata în functia de asistent personal al fratelui sau, persoana cu handicap, având un salariu brut în valoare de 705 lei si net în suma de 534 lei, context în care se apreciaza existenta capacitatii sale de munca.

De asemenea, probele administrate în cauza au reliefat ca reclamanta locuieste împreuna cu fiica sa si familia acesteia, administrându-se în comun.

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza, se apreciaza astfel ca în cauza nu sunt întrunite conditiile în care exista obligatia de întretinere între fostii soti.

Aprecierea starii de nevoie se face si în raport de nivelul de trai al fostului sot, avut în timpul casatoriei, însa nu este obligatorie asigurarea unui asemenea nivel de trai. Reclamanta nu poate pretinde acelasi nivel de trai sustinut a fi detinut în timpul casatoriei, în contextul în care nu sunt întrunite cerintele privind conditiile în care exista obligatia de întretinere între fostii soti.

Cum reclamanta nu a facut dovada incapacitatii de a munci, incapacitate care sa fi intervenit înainte sau în timpul casatoriei, sau sa fi survenit si în decurs de un an de la desfacerea casatoriei si care sa se datoreze unor împrejurari în legatura cu casatoria, se apreciaza ca nu are dreptul la întretinere.

Pentru considerentele sus retinute, solutia ce se impune este aceea de respingere a cererii ca neîntemeiata.

………………………………………………………….

Dosar nr.1435/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1051/27.10.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 17.06.2010 si înregistrata sub nr.1435/179/2010, petentul C.P.V. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr. 4792924 din 01.10.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA-POLITIA ORAS BABADAG.

În motivarea plângerii contraventionale, petentul a învederat ca, în ziua de 01.10.2010, a oprit autoturismul proprietate personala cu nr. de înmatriculare CT 08 YFH pe partea dreapta a sensului de mers, pe str. Pavel Gheorghe din orasul Babadag, masina fiind pozitionata cu fata spre Ocolul Silvic Babadag, moment în care, pe celalalt sens de mers, nu se afla vreun alt autovehicul stationat în dreptul sau astfel încât sa faca imposibila desfasurarea traficului rutier pe acel sector de drum, ci ulterior a parcat un alt autoturism lânga celelalte deja stationate în fata blocului de garsoniere situat pe acea strada.

A mai sustinut petentul ca nu exista nici un semn de circulatie pe respectiva strada privind stationarea sau oprirea interzisa, strada care nu este nici drum national si nici european, iar, în momentul în care agentul constatator a venit la fata locului, se afla lânga autoturism pregatindu-se sa plece.

Plângerea nu a fost întemeiata în drept.

În sustinerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat.

La termenul din data de 27.10.2010, petentul a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contraventie contestat si, în subsidiar, înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr. 4792924 din 01.10.2010întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA-POLITIA ORAS BABADAG, s-a retinut în sarcina petentului savârsirea contraventiei prevazuta de art.143 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, dispunându-se sanctionarea, în conformitate cu dispozitiile art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, cu amenda în valoare de 240 lei si 3 puncte penalizare, retinându-se ca, în data de 01.10.2010, ora 1255, a stationat neregulamentar autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare CT 08 YFH pe str. Pavel Gheorghe din orasul Babadag, în dreptul imobilului cu nr.28, desi în paralel cu acesta se aflau stationate regulamentar alte autoturisme pe sensul opus de circulatie, abaterea fiind înregistrata cu aparatura video montata pe autoturismul cu nr. B 18 ZCO.

La solicitarea instantei, intimatul a înaintat la dosar, în copie, plansele fotografice continând înregistrarea electronica privind numarul autovehiculului, data savârsirii contraventiei, abaterea comisa, procesul verbal de contraventie contestat în original, atestatul agentului constatator C.G. privind autorizarea desfasurarii activitatii de utilizare si exploatare a aparaturii radar Autovision, buletinul de verificare metrologica nr.0198135 din 06.02.2010 a aparatului radar de tip Autovision montat pe Dacia Logan MCV nr. B 18 ZCO, certificat aprobare model si plângerea petentului adresata I.P.J. Tulcea.

Procesul-verbal de contraventie a fost semnat de petent, iar la rubrica „alte mentiuni” din actul sanctionator s-a consemnat ca acesta nu are obiectiuni.

Verificând, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.16 si art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor si nu contine si nici alte vicii de forma care sa atraga anularea.

Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiilor codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.

În solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal, scop în care asculta pe cel care a facut plângerea contraventionala si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat si administreaza orice alte probe prevazute de lege.

Contraventiile retinute în sarcina petentului întrunesc elementele unei acuzatii în materie penala în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv.

Pe cale de consecinta, în speta, petentului îi sunt recunoscute garantiile procesuale specifice în materie penala în ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie, prevazuta de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.

Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa, conduce la rasturnarea sarcinii probei, astfel ca, în cadrul plângerilor contraventionale sarcina probei este împartita, organul constatator fiind, la rândul sau obligat sa dovedeasca, în situatii concrete, vinovatia persoanei sanctionate contraventional.

Pe de alta parte, instanta apreciaza ca aceasta circumstanta nu trebuie absolutizata, pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la situatia inacceptabila de a admite de plano, toate plângerile contraventionale, desi, procesul verbal este temeinic încheiat.

Petentul, desi s-a prezentat în instanta, nu a propus probe în dovedirea plângerii astfel încât sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal contestat, iar intimata a înaintat la dosar documentatia care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie a carui anulare se solicita.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în contextul legislatiei interne în vigoare si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta constata urmatoarele:

Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contraventiei, întocmirea procesului verbal si constatarea faptei facându-se cu respectarea cerintelor normei de metrologie legala NML 021-05.

În cauza, se constata din examinarea dovezilor depuse de intimat ca au fost respectate cerintele normei susmentionate la întocmirea procesului verbal.

Conform art.143 lit.a din H.G. nr.1391/2006, se interzice stationarea voluntara a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisa oprirea voluntara, iar potrivit art.142 lit.h din acelasi act normativ, se interzice oprirea voluntara a vehiculelor în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabila, daca prin aceasta se stânjeneste circulatia a doua vehicule venind din sensuri opuse, precum si în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducatorii celorlalte vehicule care circula în acelasi sens ar fi obligati, din aceasta cauza, sa treaca peste acest marcaj.

Din examinarea fotografiilor depuse la dosar de intimat, se poate reliefa cu certitudine savârsirea abaterii privind stationarea neregulamentara a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare CT 08 YFH, pe str. Pavel Gheorghe din orasul Babadag, fotografiile judiciare putându-se retine drept o dovada concludenta a existentei acestei abateri, continutul imaginilor surprinse în fotografiile depuse fiind de natura a conduce la certitudinea savârsirii acestei contraventii, neputându-se retine sustinerea petentului în sensul ca în momentul stationarii sale nu se afla pe sensul opus de drum un alt autoturism oprit.

Fotografiile ilustreaza ca petentul a oprit voluntar în dreptul unui sir de autoturisme oprite pe partea carosabila a sensului sau opus, stânjenind astfel circulatia a doua vehicule venind din sensuri opuse, fapta sa întrunind elementele constitutive ale contraventiei sus mentionate, petentul încalcând norma impusa de actul normativ.

Pentru considerentele sus retinute, se apreciaza temeinicia actului sanctionator, petentul nefacând dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta în sarcina sa în procesul verbal de contraventie.

Ca atare, organul constatator probând savârsirea faptei de catre petent, în cauza constatându-se de asemenea îndeplinirea cerintelor legale pentru folosirea ca proba a înregistrari electronice, se apreciaza criticile petentului ca nefondate.

Din analiza buletinului de verificare metrologica nr.0198135 din 06.02.2010 emis de catre Biroul Român de Metrologie Legala – Laboratorul Institutului National de Metrologie, depus la dosarul cauzei, reiese ca verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat înregistrarea abaterii retinute în cauza era valabila si ca acesta a fost eliberat pentru cinemometrul de control rutier tip Radar Autovision montat pe autorismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare B 18 ZCO.

Cu privire la solicitarea subsidiara a petentului de înlocuire a amenzii contraventionale cu avertisment, se apreciaza ca nu se impune aceasta înlocuire.

Ceea ce deosebeste contraventia de infractiune, este gradul de pericol social si de aici si sanctiunea diferita a unor astfel de fapte, individualizarea sanctiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând ratiunea proprie a sanctiunii.

În aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sanctiunii prevazute de lege, facându-se o individualizare corecta a sanctiunii în raport de pericolul social al faptelor, sanctiunile impunându-se a se mentine si în considerarea îndeplinirii actului educativ si preventiv al legii.

Fata de considerentele mai sus expuse, cum petentul nu a propus probe care sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal si nici din celelalte elemente identificate de instanta nu rezulta o alta situatie de fapt sau, cel putin, un dubiu, plângerea va fi respinsa.

……………………………………………………………….

Dosar nr.1297/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 940/29.09.2010

Titlu: Plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 31.08.2010 si înregistrata sub nr.1297/179/2010, petentul S.V.S. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr. 5656934 din 20.08.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA – SERVICIUL POLITIE RUTIERA, ca nelegal si netemeinic precum si revocarea sanctiunii amenzii si restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii contraventionale, petentul a învederat ca, în data de 20.08.2010 în jurul orei 1729, în timp ce se deplasa cu autovehiculul înmatriculat sub nr. B-96-EXD pe DN 22A în afara localitatii Topolog, judetul Tulcea, în directia localitatii Hârsova, a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere, iar agentul constatator i-a adus la cunostinta faptul ca depasise viteza de circulatie legala pe DN 22A în zona Km 56+500m, radarul din dotarea echipajului de politie înregistrând o viteza de 166 km/h, fiindu-i aplicata sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 540 lei, luându-se si masura tehnico – administrativa a retinerii permisului de conducere.

A mai învederat petentul ca, în realitate, viteza sa de deplasare a fost mult mai mica, apreciind-o la aproximativ 110 – 120 km, întrucât circulatia se desfasura cu dificultate la acea ora pe ambele benzi ale sensului de mers, aspect ce l-a învederat de altfel si agentului constatator si care a fost consemnat în cuprinsul procesului verbal la rubrica „alte mentiuni”.

S-au adus critici de catre petent si cu privire la legalitatea procesului verbal de contraventie, acesta apreciind ca agentul constatator nu si-a îndeplinit obligatia de a încheia procesul verbal dupa prelucrarea înregistrarilor conform art.181 al.1 din HG 1391/2006, deoarece distanta între locul amplasarii aparatului radar si cel în care a fost oprit pentru întocmirea procesului verbal era de câtiva kilometri.

Mai mult, conform art.182 oprirea autovehiculelor s-a sustinut ca se poate realiza de catre politistul rutier în doar trei cazuri, respectiv când acesta constata încalcari ale normelor rutiere, pentru identificarea persoanelor care au comis fapte contraventionale sau penale când exista indicii temeinice despre savârsirea unei contraventii ori a unei fapte de natura penala si pentru verificarea detinerii de catre conducatorii vehiculelor a documentelor prevazute de lege.

Considera petentul ca situatia de fapt nu se încadreaza astfel în niciunul dintre cazurile limitativ prevazute de legislatia în vigoare, putând trage concluzia ca singura prevedere de care putea uza politistul rutier era cea stabilita de art.109 din O.U.G. nr.195/2002 si anume încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.

Sub aspectul legalitatii procesului verbal s-a mai sustinut de catre petent ca normele de metrologie legala NML 021-05 prevad obligativitatea ca masuratorile si înregistrarile sa fie efectuate numai de catre operatori calificati, ori din cuprinsul procesul verbal de contraventie apreciaza ca nu reiese calitatea de operator calificat a politistului rutier care a încheiat procesul verbal. Totodata, raportat la dispozitiile art.21 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor care prevad ca agentul constatator (operatorul radar) trebuie sa fie aceeasi persoana care aplica si sanctiunea contraventionala apreciaza ca procesul verbal contestat a fost încheiat cu nerespectarea acestor dispozitii.

A mai sustinut petentul în esenta ca nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, ar impune anularea procesului – verbal de contraventie contestat în raport cu prevederile art.16 din O.G. nr.2/2001, ce determina elementele obligatorii ale actului constatator.

Petentul a mai aratat ca solicita, în probatiune, sa i se puna în vedere intimatului sa înfatiseze înregistrarile aparatului radar folosit de echipajul de politie, buletinul de verificare si omologare a aparatului radar, sa faca dovada legalitatii prezentei echipajului pe acel sector de drum, precum si admiterea probei cu martori, cu înscrisuri si a oricarei alte probe a carei relevanta va reiesi din dezbateri.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si Regulamentul de aplicare al acesteia.

În sustinerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat si cartea de identitate.

Intimatul a înaintat la dosar, în copie, raportul agentului constatator, planse fotografice continând înregistrarea electronica privind numarul autovehiculului, data savârsirii contraventiei, viteza de deplasare, procesul verbal de contraventie în original, atestatul agentului constatator B.N. privind autorizarea desfasurarii activitatii de utilizare si exploatare a aparaturii radar Autovision, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar de tip Autovision montat pe Dacia Logan cu nr.de înmatriculare B-19-YYB, certificat aprobare model.

Verificând, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, în contextul legislatiei interne în vigoare si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr. 5656934 din 20.08.2010 încheiat de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA – SERVICIUL POLITIE RUTIERA, petentul S.V.S. a fost sanctionat cu 9 puncte amenda în cuantum de 540 lei si retinerea permisului de conducere pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. 121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, retinându-se ca, în data de 20.08.2010, ora 1728, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B 96 EXD pe DN 22A, la km 56+500, în afara localitatii Topolog, cu viteza de 166 km/h, abatere înregistrata cu aparatul radar model Autovision montat pe autoturismul cu numarul de înmatriculare B 19 YYB.

Din raportul întocmit de agentul rutier reiese ca, la data de 20.08.2010, executând serviciul de circulatie si constatarea abaterilor la regimul de viteza pe DN 22 A, în afara localitatii Topolog a oprit, pentru depasirea vitezei legale, autoturismul cu nr. de înmatriculare B 08 EXD condus de numitul S.V.S., caruia i s-a adus la cunostinta motivul opririi, respectiv ca a condus autoturismul cu viteza de 166 km pe DN 22A, în afara localitatii Topolog, fapt pentru care i s-a întocmit proces verbal de constatare a contraventiei pentru fapta savârsita si, ca masura administrativa, i s-a retinut permisul de conducere, petentul semnând de luare la cunostinta.

Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal atacat, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si nu contine nici alte vicii de forma care sa atraga anularea.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contraventie se apreciaza criticile petentului ca neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contraventiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza, stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul a OG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, în situatia în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic, certificat, sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contraventiei, dupa prelucrarea înregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.

Pentru ca înregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 NML, înregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus în evidenta numarul de înmatriculare al acestuia.

De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2. din norme, cinemometrele vor putea fi utilizate legal daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile normei si sunt însotite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.

În cauza, se constata din examinarea dovezilor depuse de intimata ca au fost respectate cerintele normei susmentionate la întocmirea procesului verbal.

În ceea ce priveste aspectul invocat de petent, constând în nedepunerea ordinului de serviciu de catre intimat, acesta nu este relevant, întrucât nu exista nicio dispozitie legala care conditioneaza posibilitatea constatarii si sanctionarii contraventiilor de catre agentii de politie rutiera de existenta unui ordin de serviciu. Dimpotriva, potrivit art.2 din O.U.G. nr.195/2002, îndrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de catre politia rutiera din cadrul I.G.P.R., care are obligatia sa ia masurile legale în cazul în care constata încalcari ale acestora.

Mai mult, potrivit art.179 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, politia rutiera poate actiona, pentru prevenirea si constatarea unor încalcari ale normelor privind deplasarea în siguranta, pe drumurile publice, a tuturor participantilor la trafic, politistul rutier având ca atributie principala tocmai constatarea si aplicarea sanctiunilor în cazul contraventiilor aflate în competenta sa. Rezulta ca, tocmai legea abilitând politistul rutier sa actioneze în sensul aratat, nu este necesara existenta, în plus, a unui ordin de serviciu care sa prevada aceeasi abilitare pentru un anumit membru al politiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispozitie legala în vigoare nu conditioneaza legalitatea unui proces verbal de constatare a contraventiei de existenta unui asemenea ordin.

De altfel, se retine ca plansa fotografica este singurul document concludent pe baza caruia se poate întocmi un proces verbal de contraventie pentru depasirea limitei de viteza maxima admisa si prin care se probeaza ca cele consemnate în procesul verbal de contraventie corespund adevarului.

Dovada de înregistrare fotografica indica faptul ca viteza maxima avuta la momentul înregistrarii a fost de 166 Km/h.

Prin urmare, instanta apreciaza ca nu exista vicii care sa afecteze valabilitatea înregistrarii vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent.

Desi petentul a mentionat ca viteza mentionata în cuprinsul procesului verbal de contraventie nu este viteza reala cu care se deplasa în afara localitatii, în conditiile în care circulatia se desfasura cu dificultate pe ambele benzi ale sensului de mers, nu a produs probe în acest sens, nefacând dovada contrara a situatiei de fapt retinuta în procesul verbal. Prin urmare, se apreciaza ca cele afirmate de petent nu pot constitui o dovada de natura a rasturna prezumtia de veridicitate a procesului verbal.

Fata de considerentele mai sus expuse, cum petentul nu a propus probe care sa rastoarne prezumtia de temeinicie si legalitate a procesului verbal si nici din celelalte elemente identificate de instanta nu rezulta o alta situatie de fapt sau, cel putin un dubiu, plângerea va fi respinsa ca nefondata, criticile petentului privind legalitatea si temeinicia procesului verbal apreciindu-se neîntemeiate.

……………………………………………………………..

Dosar nr.1174/179/2009

Domeniu alocat : Succesiuni/mosteniri

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 518/26.05.2010

Titlu: Iesire din indiviziune

Prin cererea adresata acestei instantei la data de 17.09.2009 si înregistrata la nr.1174/179/2009, reclamanta P.V. a chemat în judecata pe pârâtii G.D., S.L., T.N., C.I., si F.L., solicitând ca, pe cale de hotarâre judecatoreasca, sa se constatate ca de pe urma defunctului F.G., decedat la 2 mai 1977, au ramas ca mostenitori T.N., C.I., G.D., F.L., ca fiu al defunctului F.I., S.L. ca fiica a defunctului F.C. si reclamanta P.V., fiica lui F.N., sa se constatate ca de pe urma lui F.G. a ramas ca masa succesorala un imobil, casa de locuit si teren în suprafata de 2908,41 mp situate în intravilanul comunei Jurilovca, judetul Tulcea, sa se constate ca asupra masei de partaj partile au un drept de coproprietate în cote de câte 1/6 fiecare, sa se dispuna iesirea din indiviziune, iar în lotul ce urmeaza a-i fi atribuit ei sa se includa casa de locuit si o parte din terenul aferent, sa se constate ca are un drept de creanta reprezentând contravaloarea îmbunatatirilor aduse imobilului de catre tatal sau F.N., solicitând ca dreptul sau de creanta sa se impute masei de partaj prin obligarea pârâtilor, conform cotelor de proprietate detinute.

În motivarea actiunii, s-a sustinut ca de pe urma bunicului sau F.G., care a decedat la 2 mai 1977, în comuna Jurilovca, si a bunicii sale F.E., decedata în anul 1961, au ramas ca mostenitori: G.D., T.N., C.I., F.C. – care a decedat, având ca unic mostenitor pe S.L.-, F.I. – care, de asemenea, a murit, mostenitori fiind F.M. si F.L.(F.M. a decedat si ea, ramânând mostenitor pârât F.L.) si F.N., tatal sau, conform certificatului de mostenitor nr.132 din 10 august 1977 si nr. 33/1963 eliberate de Fostul Notariat de Stat Local Babadag, judetul Tulcea, fiecaruia dintre succesori revenindu-le o cota indiviza de câte 1/6.

S-a învederat ca dupa moartea bunicului sau F.G., tatal sau, F.N., a ramas în continuare singur în imobilul lasat mostenire pâna la data decesului, în 21.04.2009, ceilalti frati ai lui având fiecare alte imobile în comuna Jurilovca, iar, în perioada în care a locuit în imobilul în litigiu, tatal sau a adus urmatoarele îmbunatatiri: realizarea canalizarii pentru apa potabila în curte, gradina si în casa, darmarea anexelor vechi si nefunctionale, înlocuirea acoperisului cu tigla, construirea unei bai, cu doua anexe, înlocuirea majoritatii geamurilor si a usilor casei, cimentuirea fatadei si a partii laterale a casei, ridicarea a doua garduri din lemn în curtea casei, executarea unui gard din fier la casa si a unei poteci din beton în curte pâna la poarta.

Cum parintii sai au fost cei care au folosit imobilul si i-au adus îmbunatatiri, sporindu-i valoarea, reclamanta solicita ca în lotul ce urmeaza a-i fi atribuit sa se includa casa de locuit si o parte din terenul aferent.

Cererea nu a fost întemeiata în drept.

În sustinerea actiunii, s-a solicitat administrarea probei cu martori, cu interogatoriul pârâtilor si cu expertiza tehnica prin care sa se stabileasca valoarea imobilului în litigiu cu propuneri de lotizare.

La termenul de judecata din 21 octombrie 2009, avocatul reclamantei a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri, respectiv certificatul de mostenitor nr.132 din 10 august 1997 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Babadag, judetul Tulcea, titlul de proprietate nr.102317 din 03.08.2009 al Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, certificatul de casatorie al reclamantei, certificatul suplimentar de mostenitor nr.203 din 27.09.2006 încheiat la B.N.P. Dorina Sfircea din Babadag, judetul Tulcea, la certificatul de mostenitor nr. 569/1992 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Babadag, si la certificatul suplimentar de mostenitor nr.269/1997 eliberat de BNP Dorina Sfircea din Babadag, certificatul de deces al lui F.N. si acte de stare civila.

La data de 29.10.2009, pârâtii au formulat întâmpinare prin care au achiesat la cererea de sistare a starii de indiviziune cu privire la imobilul, casa de locuit si teren în suprafata de 2908,41 mp, situate în intravilanul comunei Jurilovca, str. Zorilor, judetul Tulcea, imobil ramas de pe urma defunctilor F.G. si F.E., autorii lor, solicitând ca imobilul, casa de locuit si parte din terenul aferent cu deschidere la strada de aproximativ 12 m sa-i fie atribuit în deplina proprietate reclamantei, iar aceasta sa le plateasca sulta aferenta cotei de câte 1/6 pentru fiecare pârât si conform valorii ce se va stabili prin expertiza, iar diferenta de teren aferenta casei de locuit cu deschidere la strada de aproximativ 16 m, respectiv gradina, sa le fie atribuit lor prin formarea unui singur lot, în asa fel încât delimitarea lotului lor de cel al reclamantei sa se faca prin gardul de lemn existent.

Cu privire la pretinsele îmbunatatiri, pârâtii au sustinut ca imobilul supus partajarii nu este prevazut cu canalizare, ci numai cu instalatie de apa potabila în curte si în casa, o astfel de instalatie neexistând în gradina, ca reclamanta nu a precizat în concret ce fel de anexe vechi si nefunctionabile au fost darmate si ce destinatie aveau acestea, considerând ca s-a ajuns în aceasta situatie, urmare a faptului ca nu au fost întretinute de reclamanta, fiind vina ei pentru ca au ajuns în stare de ruina.

De asemenea, pârâtii au învederat ca fostul acoperis al casei a fost înlocuit cu azbociment si nu cu tigla cum se sustine în actiune, iar pentru construirea baii, s-au ridicat doi pereti în interiorul constructiei existente, astfel încât nu poate fi vorba de construirea a doua anexe care sa aiba destinatia de baie, ca au fost schimbate la casa de locuit doar doua geamuri la dormitor si la bucatarie, si ca a fost cimentuita doar fatada casei, cea pozitionata la str. Zorilor, pe celelalte laturi imobilul nu a suferit nicio îmbunatatire, iar gardul despre care face vorbire reclamanta este din stinghii de lemn cu înaltimea de aproximativ 1,10 m, dar, întrucât acesta nu a fost întretinut, se afla într-o stare avansata de degradare, solicitând ca acest gard sa constituie linia de hotar între cele doua loturi ce se vor forma în urma partajarii datorita pozitiei acestuia.

S-a sustinut ca în fata casei si pe întreaga deschidere a imobilului, casa de locuit si teren, exista un gard care este construit jumatate din beton si jumatate din fier care, datorita faptului ca nu au fost întretinute, sunt, de asemenea, într-o avansata stare de degradare ca si trotuarul din beton din curtea casei.

Cu referire la taxele si utilitatile aferente imobilului, considera ca acestea trebuiau achitate de cei care au folosit imobilul.

În dovedire, pârâtii au depus, în copie, acte de stare civila, respectiv certificatele de deces ale lui F.C.si F.I., certificatele de nastere ale pârâtilor, certificatele de casatorie ale pârâtelor S.L., T.N. si C.I..

Având în vedere dispozitiile Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanta a pus în vedere reclamantei sa timbreze actiunea cu taxa de timbru în cuantum de 3% din masa partajabila pentru constatarea masei succesorale, 50 lei/mostenitor pentru constatarea calitatii de mostenitor si 3% pentru partajul judiciar, conform art.3 lit.c din Legea nr.146/1997, sens în care s-a achitat taxa de timbru în valoare de 600 lei.

Solutionând cererea, pe baza evaluarii judiciare a materialului probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin certificatul de mostenitor nr.132 din 10 august 1977 emis de fostul Notariat de Stat Local Babadag, s-a constatat ca de pe urma defunctului F.G., decedat la data de 02 mai 1977, au ramas ca mostenitori legali G.D., în calitate de fiu, caruia i-a revenit o cota legala de 1/6 în baza art.669 Cod civil, F.C., în calitate de fiu, caruia i-a revenit o cota legala de 1/6 în baza art.669 cod civil, F.I., T.N., C.I., F.N., carora, în calitate de fii si fiice, le revine o cota de 1/6 fiecare în baza art.669 Cod civil.

S-a retinut ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 5/8 din imobilul în litigiu format dintr-o locuinta construita din chirpici, acoperita cu stuf, formata în totalitate din cinci camere locuibile, camara, grajd si 250 mp teren curte, imobil situat în comuna Jurilovca, judetul Tulcea, defunctul F.G. dobândind terenul prin cumparare, casa fiind construita prin contributie egala cu sotia sa F.E., dupa moartea careia F.G. a dobândit cota de 1/8, conform certificatului de mostenitor nr.33 din 1963 eliberat de Fostul Notariatul de Stat Local Babadag, iar cealalta cota de 3/8 din casa si din teren este proprietatea indiviza a copiilor defunctului în cote de 1/16 fiecare.

Dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul localitatii Jurilovca supus partajarii în suprafata de 2908,41 mp a fost dobândit în temeiul titlului de proprietate nr.102317 din 03.08.2009 emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea pe numele lui F.N., F.C., T.N., C.I., G.D. si F.L..

Ca atare, stabilindu-se masa succesorala, mostenitorii si cotele în procedura succesorala, în speta, se deduce necesitatea partajului judiciar, respectiv a încetarii starii de indiviziune.

Pentru a se hotarî asupra sistarii starii de indiviziune, în cauza s-a dispus încuviintarea si administrarea probei cu martori, respectiv A.A. si Z.O., si expertiza tehnica judiciara având ca obiective: stabilirea valorii de circulatie a imobilului, casa de locuit si teren aferent, propuneri de lotizare prin formarea a doua loturi, conform întelegerii partilor, si evaluarea îmbunatatirilor aduse imobilului de parintii reclamantei, probe propuse de reclamanta, pârâtii nesolicitând probe în aparare.

Din declaratiile celor doi martori propusi de reclamanta, instanta retine ca, dupa decesul lui F.G., în imobilul supus partajarii a locuit tatal reclamantei F.N., acesta aducând imobilului în litigiu o serie de îmbunatatiri: a înlocuit acoperisul existent care era din stuf cu azbociment, a realizat canalizare pentru apa potabila în curte si în casa, a tencuit partial casa de locuit, respectiv fatada casei si pe partile laterale, a facut o poteca din beton în curte, a construit o baie si un gard pe fundatie de beton si cu grilaj din fier, gardul existent fiind din scândura, a înlocuit geamuri si usi, acestea fiind în numar de câte doua fiecare, conform declaratiei martorei A.A., cealalta martora neputând preciza numarul acestora, a darmat anexele existente întrucât erau vechi si a fost edificata o anexa ce reprezinta în fapt o magazie, precum si a racordat imobilul la energie electrica.

Întrucât raportul de expertiza tehnica întocmit initial de catre expertul M.R. a continut variante de lotizare incluzându-o si pe pârâta T.N. care a decedat în cursul procesului de judecata, s-a dispus completarea raportului de expertiza tehnica, urmând a se calcula eventualele sulte în raport de actualele cote din imobilul detinut de parti, având în vedere ca succesorii pârâtei T.N. sunt celelalte parti în litigiu, cota aferenta de 1/6 din imobil apartinând acestei defuncte revenind în parti egale reclamantei si celorlalti pârâti, defuncta T.N. neavând descendenti.

Raportul de expertiza tehnica întocmit de expert tehnic judiciar M.R., intitulat „completare” a concluzionat ca imobilul, casa de locuit si teren aferent, are o valoare de circulatie de 61.420,609 lei, iar îmbunatatirile aduse imobilului în litigiu de catre parintii reclamantei sunt în cuantum de 23.537 lei.

S-au formulat propuneri de lotizare, formându-se doua loturi, conform învoielii partilor cu privire la atribuirea în indiviziune, din care un lot pentru reclamanta P.V., compus din casa de locuit si anexe, precum si teren în suprafata de 484,24 mp, lot în valoare de 31.724,527 lei, si un lot separat pentru pârâti, format din teren în suprafata de 2.424,17 mp, în valoare de 29.696,082 lei.

De asemenea a fost calculata si sulta datorata de reclamanta pârâtilor, care este în valoare de 13.636,185 lei.

Partile nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza.

Astfel, se retine ca masa supusa sistarii starii de indiviziune se compune din bunurile sus mentionate, retinând ca valoarea de circulatie a imobilului, casa de locuit si teren aferent în suprafata de 2908,41 mp, este cea statuata în raportul de expertiza intitulat „completare”, raport ce poate capata forta probanta în cauza, nefiind contestat de catre parti.

Raportat la dispozitiile art.728 cod civil, se apreciaza întemeiata cererea reclamantei de a obtine, pe cale de hotarâre judecatoreasca, sistarea starii de indiviziune, în cauza fiind întrunite conditiile pentru a se dispune sistarea starii de indiviziune.

Raportat la regula partajului instituita în art.741 Cod civil care consacra legislativ ca instanta, alcatuind loturile, trebuie sa împarta bunurile în asa fel încât între loturile formate sa se realizeze o dubla egalitate, în natura si în valoare, având în vedere si învoiala partilor cu privire la atribuirea imobilului în litigiu, instanta va da efect modalitatii de sistare concretizata în expertiza tehnica judiciara întocmita în cauza.

Retinând admisibilitatea cererii, instanta va constata ca de pe urma defunctului F.G., decedat la 2 mai 1977, a ramas o masa succesorala compusa din imobil – casa de locuit si teren în suprafata de 2.908,41 mp, situat în intravilanul comunei Jurilovca, str. Zorilor, nr.42, judetul Tulcea, în tarlaua 8, parcelele 270, 271. 272, 273, având urmatoarele vecinatati: la Nord – Consiliul Local Jurilovca, la Sud – str. Zorilor, la Est – A.N., la Vest – L.R.V., N.I., S.I., imobil în valoare de 61.420,609 lei.

Va constata ca de pe urma defunctului F.G. au ramas ca mostenitori reclamanta P.V. si pârâtii G.D., S.L., C.I. si F.L. cu o cota legala de 1/5 fiecare.

Va constata ca valoarea îmbunatatirilor aduse imobilului de catre tatal reclamantei P.V. este de 23.537 lei din valoarea de circulatie totala a imobilului.

Va dispune iesirea din indiviziune a partilor conform expertizei tehnice întocmita de expert Morfi Rozalia.

Ca efect al sistarii starii de indiviziune, se va atribui reclamantei P.V. lotul nr.I compus din casa de locuit si anexe, precum si teren în suprafata de 484,24 mp, lot în valoare de 31.724,527 lei, lot individualizat în raportul de expertiza tehnica întocmit de expert Morfi Rozalia si planul anexa la raport, parte integranta la prezenta hotarâre.

Se va atribui pârâtilor G.D., S.L., C.I. si F.L.lotul nr.II compus din teren în suprafata de 2.424,17 mp, în valoare de 29.696,082 lei ron, lot individualizat în raportul de expertiza si planul anexa, parte integranta la prezenta hotarâre.

Pentru egalizarea valorica a loturilor, va obliga pe reclamanta P.V. la 13.636,185 lei ron cu titlu de sulta catre pârâti.

În baza art.274 – 276 Cod procedura civila, va obliga pârâtii la câte 599 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamanta P.V., reprezentând cheltuieli determinate de plata taxei judiciare de timbru, onorariu expert si avocat.

………………………………………………….

Dosar nr.1627/179/2010

Domeniu alocat : Revendicare

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1262/15.12.2010

Titlu: Revendicare imobiliara

Prin cererea adresata acestei instante la data de 04.11.2010 si înregistrata sub nr.1627/179/2010, reclamantii S.N., S.G. si L.M. au chemat în judecata pe pârâta Federalcoop Tulcea Societate Cooperativa de Consum de Gradul I, solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtei sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat în Topolog, judetul Tulcea, constructii si teren, dobândit prin contractul de vânzare cumparare autentificat de Notariatul de Stat al judetului Tulcea sub nr.78/04.03.1968, în suprafata totala de 1273 mp, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au dobândit, prin contractul sus mentionat, de la C.S., C.E., B.N., I.M., B.M. si O.A., un teren în suprafata totala de 3210 mp si doua corpuri de casa situate pe acesta.

S-a sustinut ca pe linia transmitatorilor succesivi, imobilul respectiv a fost dobândit de acestia de la Gh.I.B., potrivit contractului de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Tulcea sub nr.3883 din 13 iunie 1935 dobândit de la I.O., prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul judetului Constanta sub nr.1047 din 11 iulie 1906.

S-a mai învederat ca, dupa doua luni de la aceasta tranzactie, reprezentantii statului au patruns pe proprietatea reclamantilor, delimitând o suprafata de teren dupa bunul lor plac, fara sa ia în considerare faptul ca exista deja fundatia unei case pentru care s-a obtinut autorizatie de construire de la autoritatile competente, încheind ulterior contractul de vânzare-cumparare autentificat la Notariatul de Stat al Judetului Tulcea, sub nr.656 din 18 mai 1968, pentru 1330 mp, sustinând ca pentru 57 mp din aceasta suprafata s-a pronuntat o hotarâre ramasa definitiva si irevocabila, potrivit dovezilor anexate, astfel ca obiectul cererii cu care este investita instanta îl reprezinta diferenta de 1273 mp.

Întrucât modul de dobândire a proprietatii de catre statul român la acea vreme nu constituie titlu valabil, aspect neconstitutional în raport de art.8 din Constitutia din anul 1948 care consacra principiul recunoasterii si garantarii proprietatii particulare: „Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate de lege. Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de protectie speciala „, si cu art.480 si art.481 Cod civil, solicita sa fie obligata pârâta la restituirea imobilului pe care îl detine fara drept.

În drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.480 si urm.Cod civil, art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, art. 41 alin.1 si 7 din Constitutia României si art.15 lit.r din Legea nr.146/1997.

În sustinerea actiunii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiza de specialitate, interogatoriu si martori, depunându-se la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: contractele de vânzare cumparare autentificate la Notariatul de Stat al Judetului Tulcea sub nr.656 din 18 mai 1968 si sub nr.78 din 04.03.1968, cu anexe, contractul de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Tulcea sub nr.3883 din 13 iunie 1935, actul de vânzare autentificat de Tribunalul Constanta sub nr.1047 din 11 iunie 1906, extras al sentintei civile nr.963 din 20.11.2009 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosarul nr.924/279/2008, extras al deciziei civile nr.427/21.04.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.924/179/2008.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca nefondata si inadmisibila, sustinând ca fosta Uniune Judeteana a Cooperativelor de Consum Tulcea, actualmente Federalcoop Tulcea de la înfiintarea cooperatiei de consum din anii 1900, are si a avut forma juridica privata, niciodata cooperativa de consum nu a fost o unitate de stat, aceasta fiind o asociatie autonoma de persoane fizice constituita pe baza consimtamântului liber exprimat de acestea (Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperativei), reclamantii confundându-i cu statul.

Mai mult, toate bunurile mobile si imobile sunt proprietate particulara, iar proprietatea particulara este garantata de lege, de altfel si reclamantii motiveaza acest fapt. De aceea, contractul de vânzare cumparare nr.656 din 18.05.1968, încheiat la Notariatul de Stat al judetului Tulcea si transcris sub nr.3.986 din 28.05.1968 este un act autentic, un titlu valabil necontestat, tranzactia fiind facuta de reclamanti si unitatea pârâta prin acordul partilor si nu fortat.

S-a învederat ca pe acest teren se afla o constructie, un complex comercial P+1, proprietatea unitatii pârâte, dovedita cu autorizatia pentru executarea de lucrari nr.3.958 din 07.04.1969 emisa de fostul Consiliu Popular al Judetului Tulcea.

Prin urmare, cumpararea de teren de 1.330 mp, actualmente diminuata cu 50 mp, s-a facut în baza contractului de vânzare cumparare care reprezinta un titlu valabil, acelasi regim avându-l si constructia Complex comercial P+1, fiind construita în baza unei autorizatii de constructie legala.

Instanta, având în vedere dispozitiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a acordat cuvântul partilor pe exceptia inadmisibilitatii, cât si pe fond.

Statuând asupra exceptiei de inadmisibilitate s-a apreciat ca fiind neîntemeiata, inadmisibilitatea apreciindu-se ca este un mijloc de aparare cu o natura juridica mixta, iar obiectul unei astfel de exceptii îl reprezinta contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanta.

Prin urmare, apreciindu-se inadmisibilitatea, ca fiind mijloc specific, cu trasaturi proprii, deosebite atât de apararile de fond, cât si de exceptiile de procedura, prin intermediul carora pârâtul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii reclamantului, declarând-o inacceptabila si sustinând ca instanta nu poate examina cererea ce i s-a supus, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neîntemeiata.

Solutionând cauza, instanta retine urmatoarele:

Reclamantii au dobândit imobilul, reprezentând teren în suprafata de 3210 mp si doua corpuri de casa aflate pe acest teren, în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.78 din 04 martie 1968 la Fostul Notariat de Stat la Judetului Tulcea încheiat cu numitii C.S., C.E., B.N., B.M., I.M., O.A..

Ulterior, conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.656 din 18 mai 1968 la Fostul Notariat de Stat al Judetului Tulcea, reclamantii au vândut Uniunii Judetene a Cooperativelor de Consum Tulcea un imobil, format dintr-un teren în suprafata de 1330 mp si doua corpuri de casa aflate pe acest teren, imobil situat în vatra comunei Topolog, judetul Tulcea.

Pretul vânzarii imobilului în speta a fost de 20.330 lei, reclamantii declarând ca l-au primit de la cumparatoare la data încheierii contractului, când imobilul a trecut în proprietatea cumparatoarei liber de orice sarcini, fiind garantat de orice evictiune. Totodata reclamantii au declarat ca imobilul în speta nu a fost trecut în proprietatea statului pe temeiul vreunui act normativ si ca l-au stapânit în continuare de la dobândire si pâna la înstrainare.

De asemenea, în contract s-a stipulat ca imobilul a fost cumparat pentru Uniunea Judeteana a Cooperativelor de Consum Tulcea, reprezentantul acesteia având cunostinta ca imobilul nu a fost trecut în proprietatea statului, ca nu este grevat de sarcini si întelege sa-l cumpere pe riscul sau.

Este de subliniat ca între partile în speta a existat un litigiu având ca obiect granituire si revendicare, litigiu solutionat definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr.963/20 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosar nr.924/179/2008, hotarârea ramânând definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.427/21 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea.

În cadrul litigiului sus mentionat, purtat între aceleasi parti a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantii în speta, în contradictoriu cu pârâta, dispunându-se obligarea pârâtei spre a lasa în deplina proprietate si folosinta reclamantilor suprafata de 57 mp teren, dispunându-se totodata si granituirea proprietatilor.

În motivarea actiunii ce a format obiectul dosarului sus mentionat, reclamantii au învederat ca proprietatea acestora se învecineaza cu cea a pârâtei, fara a contesta în nici un fel valabilitatea titlului prin care au înstrainat pârâtei suprafata de 1330 mp, suprafata ce face obiectul prezentului litigiu dedus judecatii.

S-a sustinut ca au înstrainat pârâtei suprafata de 1330 mp din totalul suprafetei detinute de 3210 mp, sustinându-se ca exista o controversa asupra liniei de hotar, context în care s-a apreciat ca se impune curmarea controversei prin dispunerea granituirii apreciindu-se totodata ca pârâta ocupa, fara drept, o suprafata de circa 200 mp.

În cauza sus mentionata a fost efectuata o expertiza tehnica judiciara care a procedat la individualizarea terenurilor în litigiu, expertul stabilind si linia de hotar în concordanta cu întinderea dreptului de proprietate al fiecarei parti, cât si cu amplasamentul proprietatilor, varianta adoptata fiind conforma cu elementele de determinare ale proprietatilor.

Constatându-se ca pârâta ocupa în plus o suprafata de 57 mp fata de cea detinuta prin titlul de proprietate s-a dispus obligarea acesteia spre a lasa în deplina proprietate si folosinta reclamantilor suprafata de 57 mp teren individualizat în planul de situatie, anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara, dispunându-se totodata si granituirea proprietatilor partilor si stabilirea liniei de hotar între cele doua proprietati.

Cu ocazia solutionarii litigiului sus mentionat, reclamantii nu au contestat legalitatea dobândirii dreptului de proprietate de catre pârâta, necontestând titlul de proprietate invocat de pârâta în aparare.

Potrivit art.480 Cod civil ” proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru exclusiv si absolut, în limitele determinate de lege”.

În cauza de fata reclamantii nu au probat dreptul de proprietate, iar pârâtii au opus titlul de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.656 din 18 mai 1968, contract încheiat între partile în speta si având ca obiect transferul proprietatii asupra terenului în litigiu.

Reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la lasarea în deplina proprietate si linistita posesie a imobilului în litigiu, însa nu au cerut si anularea contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti, situatie în care actul juridic opus de pârâta se apreciaza a fi valabil.

Nulitatea actului de înstrainare trebuie solicitata expres de catre partea interesata, nefiind permis instantei de judecata, ca, din oficiu, sa se pronunte în afara limitelor cu care a fost investita.

Numai printr-o hotarâre judecatoreasca se poate constata o sanctiune de drept civil, respectiv lipsirea actului juridic în tot de efectele în vederea carora a fost facut, din cauza nesocotirii dispozitiilor legale edictate pentru încheierea sa valabila.

Ca atare, reclamantii nefacând dovada absoluta a dreptului de proprietate, actiunea în revendicare fiind actiunea civila prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, se apreciaza neîntemeiata actiunea reclamantilor.

În cadrul actiunii în revendicare, reclamantul nu trebuie sa faca alta dovada decât ca este proprietarul bunului ce revendica si ca bunul care alcatuieste obiectul dreptului de proprietate este în posesiunea pârâtului.

În speta, reclamantii nu au facut dovada proprietatii bunului revendicat, astfel încât ei nu sunt îndreptatiti la revendicarea imobilului în litigiu, conform art.480 Cod civil.

……………………………………………………………..

Dosar nr.1436/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1206/08.12.2010

Titlu: Plângere contraventionala

Prin plângerea adresata acestei instante la data de 07.10.2010 si înregistrata sub nr.1436/179/2010, petentul S.D. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr.5656886 din 22.07.2010 întocmit de catre INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA – SERVICIU POLITIE RUTIERA, sustinând, în esenta, nelegalitatea si netemeinicia procesului verbal de contraventie.

În motivarea plângerii, petentul a aratat ca, la data de 22.07.2010, a fost sanctionat cu amenda contraventionala si retinerea permisului de conducere, constatându-se de catre organele de politie ca, în timp ce se deplasa din directia Babadag spre localitatea Baia, pe drumul national 22E 87 la km 224, a fost înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala B 18 ZCP cu o viteza de 194 Km/h.

Petentul a invocat exceptia tardivitatii comunicarii procesului verbal, asa cum prevede art.27 din O.G. nr.2/2001, raportat la data când, la solicitarea acestuia, i s-a comunicat procesul verbal contestat, respectiv data de 06.10.2010.

Pe fond, petentul a mai sustinut ca nu sunt reale consemnarile din procesul verbal întocmit de organele de politie, învederând ca autoturismul sau este dotat cu aparat pentru detectare radar, ori acesta nu l-a atentionat tocmai pentru ca agentul constatator a încalcat normele prevazute de metrologia româna, respectiv aceea de a mentine în permanenta antena radar pornita si sa nu fie deschisa în momentul în care observa ca se apropie un autoturism. Totodata a mai învederat petentul ca autoturismul sau este prevazut cu limitator de viteza, fiindu-i imposibil sa ajunga la viteza cu care a fost înregistrat de aparatul radar.

Sustine petentul ca a fost gresit sanctionat prin sus mentionatul proces verbal de contraventie, apreciind ca agentul constatator nu a avut în vedere normele metodologice de verificare a aparatelor radar prevazute prin NML 021-05 – Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre).

În sustinerea plângerii formulate, petentul a anexat copia procesului verbal de constatare a contraventie si adresa de comunicare a procesului verbal nr.83434/06.10.2010, solicitând totodata ca agentul constatator sa comunice documentatia care a stat la baza întocmirii procesului verbal respectiv:

– ordinul de deplasare a autoturismului dotat cu aparat radar si al agentului constatator din ziua constatarii contraventiei;

– atestatul agentului constatator de utilizare a aparatului radar;

– dovada de verificare metrologica a aparatului radar;

– verificarea efectuarii de autotestare din ziua respectiva a aparatului radar;

– daca utilizarea aparatului radar a fost facuta în conditii optime;

– daca a fost utilizat aparatul radar conform NML 021-05;

– daca a fost respectata Metodologia nr.200481/2003 privind exploatarea aparatelor video;

– graficul aprobat de I.P.J. cu zonele si intervalul orar de actiune pe traseele rutiere;

– daca utilizarea aparatului radar s-a efectuat cu respectarea Ordinului sefului IGPR nr.46/01.08.2008.

Desi legal citata, intimata nu a depus întâmpinare si nu a raspuns apararilor invocate de petent.

Solutionând plângerea, instanta retine urmatoarele:

În cauza, cu ocazia judecatii petentul a solicitat a se constata prescrisa executarea sanctiunii amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal seria CC nr.5656886/22.07.2010, întocmit de catre intimat, în raport de prevederile art.14 din O.G. nr.2/2001privind regimul juridic al contraventiilor, sustinându-se ca intimata nu a comunicat petentului procesul verbal de contraventie în termenul legal prevazut de lege, fiindu-i înaintat la cererea sa, prin adresa nr. 83434 din 06.10.2010.

Solicitându-i-se intimatei a face dovada comunicarii procesului verbal de contraventie, aceasta nu a dat curs solicitarii instantei.

Sustinerile cu privire la necomunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei au fost probate în cauza de catre petent cu adresa nr.83434 din 06.10.2010.

Instanta constata ca procesul verbal a fost înaintat petentului, de catre agentul constatator, la cererea petentului, la data de 06.10.2010.

În solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal.

Raportat la dispozitiile art.137 Cod procedura civila, dispozitii cu care se completeaza dispozitiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are a se pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Examinând exceptia prescrierii executarii sanctiunii amenzii contraventionale ridicata de catre petent se apreciaza ca aceasta este întemeiata.

Comunicarea reprezinta actul prin care organul ce aplica sanctiunea face cunoscut contravenientului, despre modul de solutionare a procesului verbal de constatare a contraventiei si totodata, comunicarea deschide partilor interesate exercitarea caii de atac a plângerii în termenul si conditiile prevazute de lege.

Comunicarea are caracterul unui act procedural si este supusa reglementarilor dispozitiilor art.86 si urm. Cod procedura civila, care se aplica în mod corespunzator.

În toate cazurile, cel ce face aceste comunicari trebuie sa obtina si dovada acestei operatiuni care va fi atasata procesului verbal.

În cauza intimata nu a facut dovada comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei si nici a înstiintarii de plata.

Potrivit art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

Astfel, raportat la dispozitiile art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor se apreciaza întemeiata exceptia prescrierii executarii sanctiunii amenzii, context în care se apreciaza a se impune admiterea plângerii contraventionale ca efect al constatarii întemeiate a exceptiei ridicata în cauza.

Raportat la efectele ce le produce prescriptia executarii sanctiunii contraventionale, se apreciaza ca se impune analizarea procesului verbal si sub aspectul temeiniciei acestuia în raport de motivele invocate în plângere de catre petent si de masurile dispuse prin actul de sanctionare, în speta aplicându-se contravenientului atât sanctiunea principala constând în aplicarea amenzii contraventionale pentru cele doua fapte retinute în sarcina sa cât si masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere pentru savârsirea faptei prevazute de art.121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006.

Analizând procesul verbal de contraventie sus mentionat se constata ca petentului i-a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 1260 lei, cât si masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, retinându-se savârsirea contraventiilor prevazute de art.121 al.1 cât si art.147 al.1 din H.G. nr.1391/2006, respectiv Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002. S-a retinut prin sus mentionatul proces verbal de contraventie ca, în ziua de 22.07.2010, contravenientul a condus autoturismul marca BMW cu nr.de înmatriculare B-39-TGD dinspre localitatea Babadag catre localitatea Baia, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe auto B-18-ZCP cu viteza de 194 km/h, abatere filmata pe HDD TL nr.12 si neavând asupra sa permisul de conducere.

Instanta a solicitat documentatia care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie, respectiv planse fotografice continând numarul autovehiculului, notarea electronica a momentului înregistrarii, pozitia si viteza avuta în momentul deplasarii, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar si atestatul persoanei autorizate sa desfasoare activitati de utilizare si exploatare a aparatului radar.

Desi intimatei i s-a solicitat a depune la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie, acordându-se doua termene consecutive în considerarea transmiterii acestor acte, intimata nu s-a conformat dispozitiilor instantei si nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate pentru a dovedi în mod indubitabil daca petentul a circulat sau nu cu viteza mentionata în procesul verbal, nedepunând de altfel nici întâmpinarea solicitata si neraspunzând apararilor invocate de petent.

Analizând actele si lucrarile dosarului în contextul legislatiei interne în vigoare si având în vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta constata urmatoarele:

Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din OG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contraventiei, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din regulamentul de aplicare a O.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr.195/2002, în situatia în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut în anexa nr. 1D, dupa prelucrarea înregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.

Pentru ca înregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legala 021-05 NML „aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre )”, aprobata prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legala nr.153/2007, înregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele: data si ora la care a fost efectuata masurarea; valoarea vitezei masurate, faptul ca a fost efectuata autotestarea, conform paragrafului 3.2.6., daca aparatul poate sa treaca în regim de masurare fara sa efectueze autotestarea, imaginea autovehiculului din care sa poate fi pus în evidenta numarul de înmatriculare ale acestuia.

De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2 din Norme, masuratorile si înregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati. Potrivit pct.4.3., cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însotite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate, iar potrivit pct.4.4 masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe daca nu sunt respectate cerintele 4.1.- 4.3. din Norme, precum si în urmatoarele cazuri:

– daca masurarile au fost efectuate în conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;

– daca cinemometrul este destinat numai utilizarii în regim stationar, iar masurarile au fost efectuate cu cinemometrul în miscare;

– daca, în momentul masurarii, în raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenta.

Petentul a contestat în esenta, legalitatea procesului verbal, solicitând ca agentul constatator sa dovedeasca în mod indubitabil daca a circulat sau nu cu viteza mentionata în procesul verbal.

Cum în speta, agentul constatator nu a depus plansa radar cât si celelalte înscrisuri mentionate care ar dovedi în mod indubitabil daca petentul a circulat sau nu cu viteza mentionata în procesul verbal nu se poate retine prezumtia de legalitate si veridicitate a faptei retinute.

Cum în solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal si având în vedere si faptul ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta va admite, fata de cele mai sus expuse, plângerea formulata, socotind ca procesul verbal nu se poate bucura de prezumtia de veridicitate si legalitate.

Pe cale de consecinta se va anula procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, petentul urmând a fi exonerat de sanctiunile aplicate.

………………………………………………………

Dosar nr.741/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1297/22.12.2010

Titlu: Plângere contraventionala

Prin plângerea adresata acestei instante la data de 23.01.2009 si înregistrata sub nr.150/179/2009, petenta M.M. a contestat procesul verbal de contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, solicitând anularea procesului verbal, restituirea permisului de conducere si exonerarea de la plata amenzii contraventionale.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca, la data de 11.01.2009, în jurul orei 1030, în timp ce conducea autoturismul proprietate personala marca BMW, cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, pe DN 22 (E 87), pe relatia Baia-Constanta, în zona limitei de judet, a semnalizat stânga, pentru a efectua schimbarea directiei de mers pe un drum agricol, iar dupa ce s-a asigurat ca din fata si din spate nu circula nici un autovehicul, s-a angajat în virajul la stânga, sustinând ca, în timp ce s-a asigurat, a observat ca din spate circula un alt autoturism, care se afla la o distanta destul de mare, fapt ce poate fi confirmat si de pasagerul din dreapta fata, B.M. .

A mai învederat petenta ca, în momentul în care deja se afla cu autoturismul pe drumul agricol, a simtit o „bubuitura” pe partea stânga a autoturismului, apreciind ca autoturismul care se afla la cca. 200-300 m în spatele sau a circulat cu viteza mai mare decât limita maxima admisa, fapt pentru care probabil nu a avut spatiu suficient de frânare, intrând în coliziune cu autoturismul pe care-l conducea aceasta.

Considera ca procesul verbal de constatare a contraventiei este întocmit gresit, încadrarea juridica fiind incorecta, agentul constatator descriind fapta contraventionala constând în conducând autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga, neacordând prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era în manevra de depasire, provocând avarierea ambelor autovehicule.

A mai aratat petenta ca articolul 51(1) din O.U.G. nr.195/2002 republicata nu prevede pe lânga amenda si retinerea permisului de conducere, iar agentul de politie a constatat ca nu a acordat prioritate de trecere celui care circula din spate, însa conform legislatiei în vigoare în cel mai rau caz se retine o culpa comuna, ei aplicându-i-se prevederile art.54(1) din O.U.G. nr.195/2002, iar celui care s-a angajat în depasire sa, i se puteau aplica prevederile art. 118 lit. a din H.G. nr.1391/2006, fapt pentru care nu trebuia sa i se retina permisul de conducere.

Cererea nu a fost întemeiata în drept.

În fapt, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal de constatare a contraventiei contestat, copia C.I., copia dovezii cu drept de circulatie seria CD nr. 0020951, schita eveniment rutier.

La solicitarea instantei de judecata, intimatul a depus la dosarul cauzei documentele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv declaratia petentei si a celuilalt conducator auto implicat în accidentul rutier, respectiv M.M. si M.C.E. si schitele întocmite de acestia.

Prin sentinta civila nr.393 din 30 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Babadag a fost admisa plângerea contraventionala, s-a anulat procesul verbal de contraventie seria CC nr. 0115845 din 11.01.2009 întocmit de I. P. J. – Post Politie Baia si s-a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii contraventionale si restituirea permisului catre petenta.

În motivarea sentintei s-a retinut de instanta, din declaratia data imediat dupa producerea accidentului de petenta, ca, la limita de hotar a judetului Tulcea cu judetul Constanta, aceasta a vrut sa patrunda pe un drum agricol, a încetinit si a semnalizat intentia sa, iar în acel moment a venit din spate un autoturism care i-a lovit autoturismul sau lateral stânga, cealalta persoana implicata în accident, M.C.E., declarând contrariul, în sensul ca s-a asigurat, a semnalizat stânga pentru depasire, s-a angajat în depasire, moment în care petenta a semnalizat si nu s-a asigurat, tragând de volan stânga, a evitat brusc cât a putut, dar masinile s-au sters.

Astfel, contraventia retinuta în sarcina petentei s-a apreciat ca este prevazuta de dispozitiile art.54 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rând de vehicule stationate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmeaza sa efectueze o întoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.

Articolul 101 alin 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 care sanctioneaza contraventia susmentionata stipuleaza ca, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta în clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savârsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a nerespectarii regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Instanta a mai retinut ca petenta M.M. a probat sustinerile sale cu depozitia martorului B.M., în sensul ca, în intentia de a vira la stânga, a semnalizat, iar celalalt autoturism implicat în evenimentul rutier era la o distanta foarte mare si nu a semnalizat intentia de depasire, iar coliziunea dintre cele doua autovehicule s-a produs pe drumul de tara, nu pe drumul national Tulcea – Constanta, iar pâna la venirea organelor de politie masinile nu au fost deplasate, ramânând în pozitia în care au fost implicate în accident.

De asemenea, prima instanta a constatat ca documentatia depusa la dosar de agentul constatator si care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie nu face dovada celor retinute în actul sanctionator, documentatia cuprinzând doar declaratiile celor doi conducatori auto, M.M. si M.C.E., precum si schitele întocmite de catre acestia.

A mai aratat prima instanta ca agentul constatator avea obligatia sa întocmeasca propriile schite, conform constatarilor sale de la fata accidentului, cu pozitia masinilor si locul unde se aflau acestea, schite care ar fi fost dovada celor retinute în procesul verbal de contraventie.

Fata de probatoriul administrat în cauza, instanta a retinut ca petenta M.M. nu se face vinovata de producerea evenimentului rutier din data de 11.01.2009 si pe cale de consecinta a admis plângerea, a exonerat petenta de plata amenzii contraventionale si a dispus restituirea catre petenta a permisului de conducere.

Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs organul constatator Inspectoratul Judetean de Politie Tulcea, criticându-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru motivele prevazute de art.304 pct.5 Cod procedura civila.

De asemenea, a formulat în cauza cerere de interventie în interesul Inspectoratului Judetean de Politie Tulcea intervenientul M.C.E., cererea ce a fost încuviintata în principiu de catre Tribunalul Tulcea.

Prin decizia civila nr.242 din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a admis recursul declarat de I.P.J. Tulcea si cererea de interventie formulata de intervenientul M.C.E., s-a casat hotarârea si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinându-se ca, potrivit art.119 din O.U.G. nr.195/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, în cazul în care fapta unui conducator de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, instanta de judecata învestita cu solutionarea cauzei va cita unitatea de politie din care face parte agentul constatator, partile implicate în eveniment si societatea de asigurare, iar, în speta, desi petenta recurenta a fost sanctionata pentru o fapta care a avut ca urmare producerea unui accident, judecata cauzei la instanta de fond s-a facut în conditiile în care nu a fost citat, conform dispozitiilor sus citate, si conducatorul autoturismului cu nr. de înmatriculare TL 71 EML, intervenientul M.C.E. .

S-a mai retinut ca, potrivit art.105 alin.2 Cod procedura civila, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie.

Prin necitarea intervenientului la instanta de fond, s-a apreciat de instanta de recurs ca acestuia i s-a produs o vatamare, deoarece acesta nu a putut sa solicite administrarea de probe în stabilirea corecta a situatiei de fapt si a vinovatiei în producerea accidentului, împrejurare care atrage nulitatea hotarârii atacate.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 20.05.2010, sub nr.741/179/2010.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de contraventie ca temeinic si legal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozitiilor legale.

A sustinut intimatul ca în speta este vorba de un accident de circulatie, o fapta care a avut ca urmare producerea de avarii ambelor autoturisme implicate in incident, la fata locului fiind mai multi martori care pot confirma culpa petentei, învederând ca agentul constatator prezent la fata locului dupa incident, desi nu a facut o schita a accidentului, a perceput exact, dupa pozitia autovehiculelor si dupa avariile produse, modul de desfasurare a evenimentelor.

A învederat intimatul ca, la data de 11.01.2009, petenta se deplasa cu autoturismul proprietate personala, pe relatia Tulcea – Constanta, iar dupa localitatea Baia, la limita dintre judetele Tulcea si Constanta, petenta a virat la stânga schimbând directia de mers fara sa semnalizeze si sa se asigure ca din spate un alt autovehicul efectua deja manevra de depasire în mod regulamentar, intrând în coliziune cu acesta.

Referitor la obligatia petentei de a respecta regulile de circulatie, intimatul sustine ca, potrivit art.54 din O.U.G. nr.195/2002, conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rând de vehicule stationate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmeaza sa efectueze o întoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti în trafic.

Considera ca petenta nu s-a asigurat deoarece daca se asigura accidentul nu se producea, iar petenta nu numai ca a perturbat traficul, dar prin manevra respectiva chiar a pus în pericol viata celorlalti participanti la trafic, manevra executata de aceasta ducând la producerea unui accident rutier.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviintarea probei cu acte si cu martori, respectiv M.C.E., M.L., M.C., M.F.E., persoane care s-au aflat în celalalt autovehicul implicat în accident si au perceput direct situatia creata de petenta, depunând la dosar fotografii cu locul impactului si topografia drumului pe care circulau cele doua autovehicule în momentul impactului, solicitând a se pune în vedere asiguratorului sa depuna la dosarul cauzei pozele din dosarul de daune.

În cursul judecatii, în fond dupa casare, intervenientul M.C.E. a reiterat solicitarea de respingere a plângerii contraventionale, solicitând totodata si obligarea petentei în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1600 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, având marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare TL 71 EML.

A sustinut intervenientul ca, în data de 11 ianuarie 2009, circula cu autoturismul sus descris, pe relatia Tulcea – Constanta, pasageri în masina fiind M.L., M.C., M.F.E. si M.L.M., iar în aproprierea interferentei liniei de hotar dintre judetul Tulcea si Constanta, având pe aceeasi directie de mers si fiind pe aceeasi banda cu celalalt autoturism implicat în accident, s-a angajat în depasirea regulamentara a acestuia si, la un moment dat, petenta a semnalizat stânga si brusc a schimbat directia de mers, barându-i banda pe care deja se angajase în depasire, fara a se asigura.

Considera ca, în conditiile în care semnalizarea si virarea spre stânga a autoturismului apartinând petentei a avut loc instantaneu, manevra a fost efectuata fara a se respecta dispozitiile legale în domeniu, situatie care a condus la coliziunea dintre cele doua autovehicule în speta.

În acest context, apreciaza ca vinovata de producerea accidentului este petenta, avariile produse autoturismul sau fiind la aripa fata dreapta, la portiera spate dreapta si aripa din spate dreapta.

În dovedirea sustinerilor sale, intervenientul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si cu martori, respectiv M.L., M.F.E., M.C. si M.L.M., depunând la dosar, în copie, adresa nr.VII/14641 din 02.06.2009 emisa de asigurator, factura fiscala seria CRM nr.20011 din 17.01.2009 privind valoarea manoperei conform devizului si valoarea materialelor pentru vopsitorie, bonul fiscal nr.2 din 17.01.2009, devizul de lucrari si comanda de lucrari service din 17.01.2009.

Asiguratorul S.C. Carpatica Asig S.A. a depus precizari, solicitând admiterea plângerii contraventionale si anularea procesului verbal de contraventie contestat.

Urmare a accidentului rutier produs în data de 11.01.2009, pe DN 22, pe relatia Tulcea – Constanta, în care au fost implicate cele doua autovehicule, unul condus de petenta marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, având polita de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule seria HR nr.251086, si celalalt autoturism marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare TL 71 EML apartinând numitului M.C.E., a sustinut asiguratorul ca s-a încheiat procesul verbal de contraventie contestat de petenta din care rezulta ca M.M., la efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers spre stânga nu a acordat prioritate celui de-al doilea autoturism implicat în accident, care circula din spate, fapta prevazuta de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si sanctionata de art.101 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, evenimentul având ca urmare avarierea ambelor autoturisme.

Sustine asiguratorul ca, analizând documentele si declaratiile celor doi conducatori auto implicati în evenimentul rutier, depuse în dosarul de dauna avizate de societatea de asigurare, a retinut ca numitul M.C.E. a sesizat din timp faptul ca autoturismul din fata sa a încetinit viteza cu care se deplasa si avea obligatia, conform art.48 din O.U.G. nr.195/2002, sa respecte regimul legal de viteza si sa adapteze viteza în functie de conditiile de drum, astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta.

De asemenea, conform art.45 alin.2 din acelasi act normativ, conducatorul vehiculului care se angajeaza în depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula în fata sau în spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.

Considera ca, în situatia în care s-ar fi respectat prevederile legale cu privire la circulatia pe drumurile publice, acesta ar fi putut sesiza din timp manevra efectuata de catre petenta si ar fi putut evita acrosajul autoturismului petentei.

Cu privire la capatul de cerere prin care intervenientul solicita obligarea petentei în solidar cu societatea de asigurare la plata despagubirii de 1.600 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, solicita respingerea ca inadmisibila întrucât nu se circumscrie cadrului procesual al prezentei cauze.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozitiile O.U.G. nr.195/2002, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea nr.136/1995.

În dovedire, solicita administrarea probei cu înscrisuri si orice proba admisa de lege si utila solutionarii cauzei si al carei necesitate ar reiesi din dezbateri, depunând dosarul de dauna RCA001TL9 si CD-ul cu plansele foto ale celor doua autoturisme, dosar cuprinzând procesul verbal de constatare al pagubelor la autovehicule din 12.01.2009, avizare dauna auto RCA nr.106 din 02.01.2009, procesul verbal de contraventie contestat, autorizatia de reparatii seria CR nr.0932376 din 11.01.2009, avizare dauna auto Casco nr.103 din 12.01.2009, dovada seria CD nr.0020951 din 11.01.2009 eliberata de I.P.J. Tulcea, copie de pe actul de identitate al petentei si al intervenientului, cartea de identitate a vehiculului intervenientului, permis de conducere, polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria RO/17/G/17/HR nr.000251086 din 08.01.2009, confirmare polita de asigurare nr.108 din 12.01.2009, solicitare de confirmare polita de asigurare nr.107 din 12.01.2009.

Prin concluziile scrise, petenta a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contraventie contestat pentru gresita descriere a faptei, pentru indicarea gresita a actului normativ si a sanctiunii aplicate cu consecinta inexistentei faptei contraventionale, urmând a fi exonerata petenta de la plata amenzii contraventionale si a i se restitui permisul de conducere.

În subsidiar, a solicitat anularea partiala a procesului verbal de contraventie în sensul înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment si restituirea permisului de conducere.

De asemenea, a solicitat respingerea cererii de interventie accesorie formulata de M.C..

A sustinut petenta ca din probele administrate în cauza se desprinde cu certitudine faptul ca petenta nu este vinovata de producerea accidentului din data de 11.01.2009 soldat cu avarierea usoara a autoturismelor implicate, învederând ca martorul aflat în masina petentei, a declarat ca la data de 11.01.2009, în timpul deplasarii pe ruta Tulcea – Constanta, aceasta a intentionat, la un moment dat, sa efectueze virajul la stânga, scop în care a redus viteza, a semnalizat din timp, constatând în acelasi timp ca din spate venea cu mare viteza un alt autoturism.

Astfel, datorita vitezei mari de deplasare a acestuia, cu toate eforturile depuse de petenta de a evita accidentul, acesta s-a produs, coliziunea celor doua autoturisme având loc în afara partii carosabile, lucru ce demonstreaza ca petenta reusise sa efectueze manevra de virare la stânga în momentul în care a fost lovita.

A mai învederat petenta ca martorii audiati la cererea intervenientului au prezentat declaratii contradictorii si, având în vedere raporturile de rudenie dintre acestia si intervenient, a solicitat sa nu se dea eficienta acestor declaratii.

Apreciaza ca, întrucât declaratiile martorilor care au perceput evenimentul rutier sunt contradictorii, iar schitele efectuate la fata locului apartin persoanelor implicate în accident, ele fiind apreciate ca subiective, putea avea relevanta schita efectuata la fata locului de agentul constatator, agent care nu numai ca nu a executat schita care era absolut obligatorie, dar a dat eficienta, fara nici un temei plauzibil, variantei de accident prezentata de intervenient motiv pentru care nu se poate retine descrierea faptei care rezulta din procesul verbal de contraventie.

Considera ca procesul verbal de contraventie a fost gresit întocmit datorita descrierii incorecte a faptei, retinându-se ca petenta, conducând autoturismul BMW, pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga, neacordând prioritate autoturismului cu nr.TL 71 EMI care circula din spate si care executa manevra de depasire, provocând avarierea ambelor autovehicule.

Sustine ca expertul în cauza a apreciat ca agentul constatator a indicat si aplicat gresit actul normativ si sanctiunea stabilita, întrucât art.51 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 nu prevede ca sanctiune pe lânga amenda si retinerea permisului de conducere.

De asemenea, dispozitiile art.16 din O.U.G. nr.2/2001, sanctioneaza cu nulitatea absoluta procesul verbal de constatare a contraventiei care nu contine descrierea exacta a faptei contraventionale si care nu indica sau indica gresit actul normativ si regimul sanctionator.

Prin urmare, solicita, în principal, anularea procesului verbal pentru motivele sus mentionate, iar, în subsidiar, în situatia în care se va retine existenta faptei contraventionale si inexistenta cauzelor de nulitate a procesului-verbal de contraventie, solicita sa se constate ca si intervenientul a avut un rol cel putin egal în producerea evenimentului rutier fapt apreciat si de expert.

Considera ca nu se poate trece cu vederea nici peste gresita aplicare a legii în ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, astfel încât solicita, în subsidiar, admiterea plângerii si anularea partiala a procesului verbal de contraventie.

Examinând cauza, în fond dupa casare, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, petenta M.M. a fost sanctionata cu amenda contraventionala, aplicându-i-se 6 puncte amenda în cuantum de 360 lei, cât si cu masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, retinându-se ca, în ziua de 11.01.2009 , ora 1030, circulând pe DN 22 (E87), pe relatia Tulcea catre Constanta, în dreptul Km 239+50, petenta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, iar în locul susmentionat a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga neacordând prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era în manevra de depasire provocând avarierea ambelor autovehicule.

Procesul-verbal de contraventie a fost semnat de catre contravenienta, iar la rubrica obiectiuni agentul constatator a facut mentiunea „nu am de facut mentiuni în afara declaratiei scrise pe care am dat-o”.

Examinându-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa încalcare a dispozitiilor sus mentionate.

Este neîndoielnic faptul ca încalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 din OG nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.

Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, în general, si materiei contraventionale, în special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.

Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata neîntemeiate criticile petentei, intimatul realizând o descriere a faptei contraventionale cu indicarea actului normativ ce sanctioneaza fapta retinuta, procesul verbal cuprinzând constatarile cu privire la fapta contraventionala retinuta, descrierea faptei putând permite încadrarea în textul apreciat eronat de catre petenta.

Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiilor codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.

Contraventiile retinute în sarcina petentei întrunesc elementele unei acuzatii în materie penala în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv.

Pe cale de consecinta, în speta, petentei îi sunt recunoscute garantiile procesuale specifice în materie penala în ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie, prevazuta de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.

Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa, conduce la rasturnarea sarcinii probei, astfel ca în cadrul plângerilor contraventionale, sarcina probei este împartita, organul constatator fiind, la rândul sau obligat sa dovedeasca, în situatii concrete, vinovatia persoanei sanctionate contraventional.

În cauza s-a administrat, la cererea petentei, proba testimoniala cu martorul B.M., persoana care s-a aflat în autovehiculul condus de contestatoare în momentul producerii evenimentului rutier si proba cu expertiza tehnica, având ca obiective: stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier, precum si a urmatoarelor elemente: cauza producerii accidentului, locul de impact, caracterul miscarilor celor doua autoturisme înainte si dupa impact, momentul aparitiei starii de pericol, analiza posibilitatilor de evitare a accidentului rutier de catre cei doi participanti la trafic implicati, normele rutiere încalcate.

De asemenea, la solicitarea intimatului si a intervenientului, s-a încuviintat proba cu martori, respectiv M.L., M.C. si M.F.E., martori propusi de ambele parti sus mentionate.

Martorul B.M., propus de petenta, a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla în autoturismul condus de petenta, ocupând locul din fata dreapta al autoturismului BMW, învederând ca se deplasau pe relatia Tulcea -Constanta, iar la limita de hotar dintre cele doua judete mentionate, petenta a efectuat o manevra de schimbare a directiei de mers, spre stânga, dupa ce, în prealabil, a redus viteza de rulare, s-a asigurat si a semnalizat manevra de viraj stânga în timp ce autoturismul ce se afla în spatele autovehiculului condus de petenta era la o distanta de 200 metri, sustinând cu nu a observat daca intervenientul semnalizase intentia de a efectua manevra de depasire

A mai declarat martorul ca, în opinia sa, cauza producerii accidentului a fost viteza foarte mare cu care circula autoturismul condus de intervenient, coliziunea producându-se pe un drum de pamânt, în afara carosabilului.

Martorul a sustinut ca, dupa producerea incidentului, au venit la fata locului organele de politie care nu au întocmit o schita care sa redea locul si modalitatea producerii accidentului si nici nu s-au efectuat masuratori, desi pozitia autoturismelor a ramas neschimbata pâna la sosirea echipajului de politie, învederând ca partile implicate în accident au dat câte o declaratie la sediul Politiei Baia si au întocmit o schita proprie privind împrejurarile în care s-a produs evenimentul rutier.

A mai aratat martorul ca în autoturismul condus de intervenient se mai aflau trei persoane, respectiv sotia, tatal acestuia si o alta persoana a carei identitate nu o cunoaste.

Din declaratia martorei M.L. reiese ca, în ziua producerii accidentului, martora se afla în autoturismul condus de intervenient, ocupând locul din dreapta fata a acestuia, martora observând ca autovehiculul din fata rula cu o viteza foarte mica raportat la sectorul de drum pe care circulau, fara sa semnalizeze intentia de schimbare a directiei de mers si fara ca ei sa intuiasca intentia petentei, context în care intervenientul s-a angajat în efectuarea unei manevre de depasire a respectivului autoturism, semnalizând aceasta intentie de la o distanta de circa 50-100 m, sustinând ca, în timp ce sotul sau executa sus mentionata manevra si se afla la o distanta foarte mica de autoturismul condus de petenta, aceasta din urma a schimbat directia de mers, iar intervenientul, pentru a evita impactul dintre cele doua autovehicule, a facut un viraj la stânga, fara ca petenta sa schiteze o manevra de evitare, desi ocupantul locului din dreapta îi reprosa, dupa accident, ca a atentionat-o ca în spate se afla un alt autovehicul, impactul producându-se în afara carosabilului, respectiv pe drumul lateral de pamânt în care se angajase petenta a intra.

Martora a mai declarat ca lucratorul de politie care s-a prezentat la fata locului a apreciat, raportat la avariile produse autoturismelor implicate si de locul în care erau pozitionate dupa producerea evenimentului rutier, ca vina în producerea incidentului îi apartine petentei, procesul verbal fiind întocmit la sediul politiei.

Celalalt martor, M.C., a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla pe bancheta din spate a autoturismului condus de intervenient, sustinând ca autoturismul din fata circula cu o viteza redusa, neîntelegând intentiile respectivului conducator auto întrucât nu a semnalizat intentia de schimbare a directiei de mers si nici nu se apropiase de axul ce desparte cele doua sensuri de circulatie, astfel ca intervenientul s-a angajat în executarea manevrei de depasire, fara sa realizeze daca intervenientul a semnalizat aceasta intentie, si, când se aflau la distanta de circa 5 m în spate, petenta a efectuat brusc manevra de schimbare a directiei de mers, context în care intervenientul, ca sa evite impactul, a virat spre stânga, fara a putea evita impactul cu celalalt autovehicul, evenimentul rutier producându-se în afara carosabilului.

Martorul a mai declarat ca la fata locului s-a prezentat un lucrator de politie, iar procesul verbal de contraventie a fost întocmit la sediul politiei în prezenta partilor implicate în accident si pe baza cercetarilor întreprinse de agentul de politie la fata locului.

Prin raportul de expertiza întocmit în cauza de expert Draghici Mircea – Alexandru, s-a conchis ca accidentul de circulatie din data de 11.01.2009, produs pe DN 22 – E87, la km.239+65, pe un drum lateral de pamânt de la limita dintre judetul Tulcea si Constanta, a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M., care se deplasa pe directia de mers Tulcea – Constanta si intentiona sa vireze la stânga pe un drum de acces la o pensiune aflata la limita de judet, în traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de înmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si a intrat în manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine în conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare în plina depasire pe contrasens, astfel ca a frânat energic si a virat stânga pentru a evita impactul, intrând în derapaj lateral spre dreapta în coliziune laterala cu celalalt autoturism, în acest mod accidentul neputând fi evitat, decât în masura în care petenta efectua manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra, respectiv daca intervenientul circula cu atentie marita pe sectorul de drum periculos, eveniment în urma caruia a rezultat avarierea celor doua autoturisme.

S-a mai concluzionat ca, în conditiile concrete ale producerii evenimentului rutier, accidentul putea fi evitat cu precadere de catre petenta care trebuia sa efectueze manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj, în conformitate de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, obligatia privind presemnalizarea manevrei de depasire revenindu-i si intervenientului, în conformitate cu art.118 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din acelasi act normativ.

S-a conchis ca, în speta, este aplicabil si art.48 din O.U.G. nr.195/2002 privind nerespectarea regimului legal de viteza si adaptarea acesteia în functie de conditiile necesare efectuarii manevrelor în siguranta, însa, masura suplimentara a retinerii permisului de conducere în vederea suspendarii pentru neacordarea prioritatii de trecere luata de organul de politie împotriva petentei, nu are acoperire legala în aceasta cauza, întrucât cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate în Cap. V, Sectiunea a 3-a, paragraful nr.6 din R.A.O.U.G. nr.195/2002.

Paragrafului sus mentionat, intitulat „Intersectii si obligatia de a ceda trecerea” cuprinde art.129-135 si niciunul dintre cazurile prevazute în aceste articole nu se regaseste în speta de fata.

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza se retine ca accidentul de circulatie în cauza a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M. în traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de înmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si care a intrat în manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine în conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare în plina depasire pe contrasens, astfel ca a frânat energic si a virat stânga pentru a evita impactul, intrând în derapaj lateral spre dreapta în coliziune laterala cu celalalt autoturism, în acest mod accidentul neputând fi evitat, decât în masura în care petenta efectua manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra.

Astfel, petenta a efectuat manevra de virare spre stânga cu încalcarea cerintelor prevazute de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, actiunea sa fiind determinanta în producerea incidentului rutier.

Este adevarat ca si intervenientul daca ar fi circulat cu atentie marita pe sectorul de drum si ar fi presemnalizat manevra de depasire în conformitate cu art.118 si 116 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 ar fi putut evita rezultatul incidentului rutier, însa actiunea intervenientului nu se poate aprecia a fi cea determinanta în producerea incidentului pentru a se putea retine culpa comuna a partilor.

Retinând astfel existenta faptei respectiv a încalcarii dispozitiilor prev. de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si statuând asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune pentru o justa individualizare a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se tine cont când se individualizeaza sanctiunea este împrejurarea în care s-a savârsit contraventia. Pe lânga acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.

În consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, în contextul împrejurarilor cauzei si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savârsite, se apreciaza ca se impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savârsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.

Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, raportat si la probele administrate în cauza, instanta apreciaza admisibila în parte plângerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savârsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.

Referitor la masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere se apreciaza ca nu exista suport legal în luarea acestei masuri, raportat la fapta savârsita. Cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate în Capitolul 5, Sectiunea a 3-a, Paragraful 6 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, cazuri în care se poate aplica masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, cazul în speta nefiind circumscris cazurilor de prioritate de trecere enumerate în capitolul sus mentionat.

Ca atare, se impune înlaturarea masurii tehnico-administrative, masura apreciindu-se ca nelegala.

Referitor la cererea de interventie în interesul intimatului formulata de intervenientul M.C.E., dat fiind dependenta procesuala a intervenientului accesoriu de situatia partii pentru care se intervine se apreciaza ca cererea de interventie este admisibila, însa numai cu privire la existenta faptei si a vinovatiei petentei.

Referitor la solicitarea intervenientului de obligare a petentei în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1.600 lei, suma apreciata a reprezenta contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietatea intervenientului, este de subliniat ca intervenientul a fost despagubit în cadrul dosarului de dauna întocmit în cauza cu suma de 800 lei, astfel cum reiese din adresa nr.VII/14641/02.02.2009 depusa în cauza.

Pe de alta parte este de subliniat ca în rejudecarea fondului dupa casare nu sunt admisibile cereri noi în aceasta etapa a procesului civil.

Intervenientul a dedus judecatii pretentii noi, desi interventia încuviintata în principiu fusese una accesorie. Cum pretentiile noi deduse judecatii se circumscriu unei cereri de interventii principale, intervenientul invocând un drept al sau, se apreciaza ca pretentiile sale nu sunt admisibile în aceasta etapa procesuala, urmând astfel a fi respinse.

……………………………………………………….

Dosar nr.156/179/2010

Domeniu alocat : Vânzari-cumparari

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1162/24.11.2010

Titlu: Hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare/cumparare

Prin cererea adresata acestei instante la data de 02.02.2010 si înregistrata sub nr. 156/179/2010, reclamanta P.M. a chemat în judecata pe pârâtul Orasul Babadag reprezentat prin primar, solicitând sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumparare a suprafetei de 2500 mp. teren (lotul 4.4 ) situat în extravilanul localitatii Babadag, tarlaua 7, parcela 157, adjudecat de reclamanta în cadrul licitatiei organizate la data de 05.01.2007, pentru pretul de 5408 lei.

În motivarea cererii, s-a învederat ca, în temeiul hotarârii Consiliului Local al orasului Babadag nr.141/2005, pârâtul prin primar a organizat o licitatie publica privind vânzarea din domeniul privat al localitatii a unei suprafete de teren, compusa din mai multe loturi, fiind situata în T7, parcela 157.

Reclamanta a aratat ca alaturi de alti participanti s-a înscris la licitatie, achitând taxele si depunând documentatia necesara, iar prin procesul-verbal de adjudecare încheiat la 05.01.2007, Comisia a adjudecat în favoarea sa lotul nr.4.4 , reprezentat de o suprafata de 2500 m.p. teren.

Prin aceleasi hotarâri adoptate de Consiliul Local Babadag, pretul la care s-a adjudecat bunul, sustine reclamanta ca urma sa fie achitat în termen de 30 zile de la încheierea procesului verbal, obligatie pe care a îndeplinit-o la data de 19.01.2007, însa din acel moment si pâna în prezent, nu s-a finalizat încheierea unui contract de vânzare cumparare datorita unei atitudini de tergiversare adoptata de primarul orasului Babadag.

În acest context, arata reclamanta ca, prin intermediul BEJ Vlad Irinel a comunicat reprezentantului pârâtului o notificare prin care se solicita prezenta acestuia la BNP Elena Avram în vederea perfectarii contractului în forma autentica.

S-a aratat ca primarul nu a dat curs acestei invitatii, împrejurare ce a fost certificata de notarul public, astfel ca este clara neexecutarea obligatiei privind transmiterea dreptului de proprietate de catre promitentul vânzator, sens în care devin incidente dispozitiile legale invocate.

S-a sustinut ca, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005, Titlul X, în situatia în care, dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract.

Desi acest text face referire la antecontract, ca izvor al obligatiilor a caror neîndeplinire se sanctioneaza în modul aratat mai sus, considera reclamanta ca el este aplicabil în toate situatiile în care se pune problema executarii unei obligatii de a face (de a încheia în viitor contractul de vânzare cumparare) indiferent de actul juridic care i-a dat nastere.

Din aceasta perspectiva, apreciaza reclamanta ca procesul verbal de adjudecare are valoarea unui antecontract pentru ca genereaza în sarcina autoritatilor publice obligatia de a încheia contractul prin care se transmite efectiv proprietatea cu adjudecatarul bunului.

În dovedirea actiunii s-au depus la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: procesul verbal nr.182 din 05.01.2007 încheiat cu ocazia licitatiei publice, certificat notarial încheiat la 11.11.2009 si autentificat sub nr. 9390 din 11.11.2009 la BNP Elena Avram din Tulcea, notificarea nr.135 din 29.10.2009 emisa catre Primaria orasului Babadag, chitanta seria PF nr.709/19.01.2007, chitanta nr. 4426250 din 19.01.2007, cartea de identitate a reclamantei, factura nr.0016060 din 11.11.2009.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea actiunii atât pe exceptie, cât si pe fond.

S-a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, sustinându-se ca actiunea în speta nu are temei juridic prevazut de lege, neexistând analogia pretinsa de catre reclamanta în interpretarea actului dedus judecatii, neavând o norma de drept în vigoare, ca norma de referinta, pentru ca actul de licitatie sa fie interpretat prin metoda analogiei, ca un contract special, nenumit, respectiv ca un antecontract.

S-a mai învederat ca actul de licitatie nu poate fi considerat un antecontract fiindca acesta nu are obiectul unui antecontract.

Astfel, potrivit art.5 din Legea nr.247/2005 titlul X, dupa încheierea unui antecontract cu privire la un teren, daca una dintre parti refuza sa perfecteze contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta pentru a pronunta o hotarâre care sa tina loc de act autentic.

Considera pârâtul ca acest text a fost inclus de legiuitor în Legea nr.247/2005 pentru ca instanta de judecata sa aiba un temei legal când procedeaza la pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic, însa nu reglementeaza antecontractul, ci are în vedere preexistenta sa, ca un contract valabil încheiat între parti, rezultat al acordului lor de vointa si al negocierii aspectelor esentiale care fac obiectul unui asemenea contract.

Însa, în materia licitatiei publice nu exista promisiuni bilaterale de natura antecontractului, ci obligatii legale, prescrise de hotarârea Consiliului local pe care se întemeiaza vânzarea bunului imobil si, de aceea, procesul verbal de licitatie din 05.01.2007 nu da nastere unui antecontract de vânzare-cumparare încheiate între autoritatea administrativa si adjudecatar, neexistând un antecontract în aceasta cauza, deoarece între adjudecatar si administratia locala nu au fost negociate elementele specifice antecontractului care constituie obiectul acestuia.

Considera ca obiectul antecontractului este rezultatul negocierii partilor cu privire la modul de executare în viitor a dreptului lor de creanta referitor la obligatia de a perfecta vânzarea-cumpararea în forma autentica si cuprinde printre altele, un aspect esential cu valoare de conditie sine qua non si anume întelegerea partilor pentru cazul în care una dintre ele nu-si va respecta obligatia de a perfecta vânzarea-cumpararea în forma autentica.

Astfel, obiectul oricarui antecontract poate cuprinde ori clauza de eficacitate (care priveste modul de realizare în continuare a dreptului de creanta a partilor), ori clauza de dezicere (care se refera la modul de desfiintare a contractului si repunerea partilor în situatia anterioara).

S-a mai sustinut ca reclamanta trebuie sa dovedeasca ca partile în litigiu, în cadrul unei negocieri si apoi într-un act anume, au recunoscut una celeilalte dreptul de a da curs promisiunii de a vinde sau de a cumpara si de a solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic, în lipsa unei asemenea dovezi, reclamanta cerând de fapt instantei de judecata ca prin analogie sa construiasca ea acordul de vointa, sa suplineasca vointa pârâtului.

Considera ca în cauza lipsesc elementele esentiale ce definesc antecontractul fiindca acestea nu au fost supuse negocierii si nu au fost consemnate într-un înscris, sens în care nu se poate proceda la efectuarea analogiei dintre o licitatie si un antecontract pentru ca rezultatul interpretarii va nesocoti vointa organizatorului licitatiei.

De asemenea, s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a primarului, sustinându-se ca nu ar avea atributii în transmiterea dreptului de proprietate a terenului si nici la perfectarea contractului în forma autentica si ca nu ar putea reprezenta orasul Babadag în chestiunea în speta.

În argumentarea acestei exceptii s-a sustinut ca, prin Hotarârea Consiliului Local Babadag nr.188 din 30.11.2006, primarul a fost împuternicit sa reprezinte consiliul local la perfectarea actului de vânzare cumparare în forma autentica, însa aceasta împuternicirea a fost retrasa de aceleasi consiliu prin emiterea Hotarârii nr.1/12.01.2007, act prin care s-a revocat Hotarârea nr.188 din 2006, respectiv în partea referitoare la pozitia nr.8 din anexa nr.1 si anexa nr.9, acolo unde se regasea si suprafata de teren adjudecata de reclamanta.

Prin revocarea Hotarârii nr.188/2006, s-a apreciat ca a fost retrasa împuternicirea primarului de a reprezenta consiliul la perfectarea actului de vânzare cumparare în forma autentica, sustinându-se totodata ca prin aceeasi hotarâre s-a revocat si posibilitatea vânzarii terenului prin licitatie publica si ca în aceste conditii procesul verbal de licitatie a fost lasat fara eficienta juridica sub aspectul transmiterii dreptului de proprietate si perfectarii actului autentic.

De asemenea, s-a invocat si exceptia prescriptii dreptului la actiune sustinându-se ca raportul juridic dintre parti s-a nascut la data de 05.01.2007, în temeiul procesului verbal de licitatie din aceasta data, act în baza caruia s-a nascut un drept de creanta în favoarea adjudecatarului si anume dreptul de a pretinde autoritatii administrative respectarea obligatiei de a încheia contractul în forma autentica, iar actiunea a fost introdusa de reclamanta la instanta la data de 02.02.2010, context în care s-a solicitat respingerea actiunii ca tardiv introdusa în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii, reiterându-se în parte apararile invocate în sustinerea exceptiilor ridicate.

S-a învederat ca, prin Hotarârea nr.141/25.11.2005, Consiliul Local Babadag a dispus vânzarea la licitatie a suprafetei de 2.500 mp, teren (lotul 4.1), situat în extravilanul localitatii Babadag, tarlaua 7, parcela 157, iar prin Hotarârea nr.188/2006 s-a aprobat raportul de evaluare al terenului si caietul de sarcini, instructiunile pentru ofertanti si s-a împuternicit primarul pentru a dispune componenta comisiei de licitatie, cât si pentru a reprezenta Consiliul Local la perfectarea actului în forma autentica.

Ca urmare a interventiei Institutiei Prefectului Judetului Tulcea, s-a sustinut ca, prin Hotarârea nr.1 din 12.01.2007, s-a revocat de Consiliul Local Babadag Hotarârea nr.188/2006 în partea referitoare la pozitia nr.8 din anexa nr.1 si din anexa nr.9 si implicit s-a revocat si împuternicirea data Primarului orasului Babadag de a reprezenta consiliul local la perfectarea actului de vânzare cumparare în forma autentica.

S-a mai sustinut ca, art.1 lit.e din Legea nr.215/2001 precizeaza ca autoritatile executive în materia administratiei locale sunt primarii localitatilor si art.77 din aceeasi lege dispune ca primarul este o structura functionala subordonata consiliilor locale si ca acesta aduce la îndeplinire hotarârile consiliului local, rezultând ca erga omnes, toti sunt obligati sa respecte hotarârile consiliului local si cum prin Hotarârea nr.1 din 12.01.2007 s-a revocat înstrainarea terenului, cum acesta nu mai poate fi vândut în forma autentica, cum nu mai exista obligatia de a face contractul la notar, apreciaza ca nimeni nu poate sa aduca la îndeplinire în continuare actul de licitatie din 05.01.2007.

S-a mai învederat ca reclamanta nu a urmat calea practicata în materia licitatiei în cazul refuzului autoritatii administrative de a perfecta vânzarea, aceea a obligarii autoritatii administrative pe cale judecatoreasca sa-si execute obligatia de a face, sub sanctiunea platii daunelor cominatorii.

Cum prin Hotarârea nr.1/2007 s-a revocat partial Hotarârea nr.188/2006, în referire la dispozitiile susmentionate, s-a sustinut ca urmare Hotarârii nr.1/2007 procesul verbal de licitatie a ramas fara eficienta juridica, fiind revocata vânzarea terenului si interzis transferul dreptului de proprietate.

La termenul de judecata din data de 03 martie 2010, reclamanta, prin aparator, a invocat exceptia de nelegalitate a Hotarârii nr.1/12.01.2007 prin care a fost revocata în parte Hotarârea nr.188/30.11.2006 emisa de catre Consiliul Local Babadag, hotarâre ce are o directa legatura cu solutionarea cauzei, solicitând, în temeiul art.4 alin.1 teza II din Legea nr.554/2004, suspendarea judecatii si sesizarea Tribunalului Tulcea în vederea solutionarii exceptiei, în sensul anularii Hotarârii Consiliului Local Babadag nr.1/12.01.2007 ca nelegala.

Statuând asupra ordinii de solutionare a celor doua exceptii procesuale, respectiv a exceptiei de nelegalitate si a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, instanta a retinut ca pe plan procesual ambele exceptii reprezinta exceptii de fond, exceptia nelegalitatii fiind o chestiune prejudiciara, si apreciind asupra ordinii de solutionare a celor doua exceptii în raport de caracterul si efectele produse de cele doua exceptii, se apreciaza prioritara în solutionare exceptia de nelegalitate, sens în care, în baza art.4 din Legea nr.554/2004, s-a suspendat judecarea cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de nelegalitate si s-a trimis cauza Tribunalului Tulcea – Sectia contencios administrativ pentru solutionarea exceptiei de nelegalitate a Hotarârii nr.1/12.01.2007 a Consiliului Local Babadag.

Prin sentinta civila nr.1996 din 12.08.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea, s-a constatat nelegalitatea Hotarârii nr.1/12.01.2007 emisa de Consiliul Local Babadag, judetul Tulcea.

În motivarea sentintei, s-a retinut ca potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice.

În speta, dispozitiile revocate prin H.C.L. nr.188/2006 intrasera în circuitul civil si produsesera efecte juridice în sensul ca, dupa determinarea valorii, alcatuirea caietului de sarcini si a instructiunilor de desfasurare, s-a organizat licitatia publica si s-au adjudecat loturile puse în vânzare, fiind, asadar, desemnate si persoanele cumparatoare, conditii în care s-a apreciat ca nu se mai poate proceda la revocarea propriului act administrativ, ci se impunea sesizarea instantei de judecata pentru a se pronunta asupra revocarii, prevederile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 fiind clare sub acest aspect.

Mai mult, în aplicarea dispozitiilor art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004 si art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, chiar Institutia Prefectului putea ataca direct în contencios administrativ actul emis de Consiliul Local Babadag, considerat nelegal.

În consecinta, pe lânga faptul ca nu se putea recurge la revocarea propriului act administrativ, s-a apreciat ca nu se justifica modalitatea în care s-a ales a se da efect adresei mentionate, în contextul în care toate celelalte acte administrative emise în cursul derularii procesului de licitatie au continuat sa-si produca efectele, exceptia de nelegalitate a actului administrativ sus mentionat fiind astfel admisa.

Cauza a fost repusa pe rolul instantei urmare încetarii cauzei ce determinase suspendarea judecarii.

În urma repunerii pe rol a cauzei, pârâtul prin reprezentant a precizat ca renunta la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a primarului, exceptie invocata prin întâmpinare în motivarea careia s-a învederat ca primarul nu ar avea atributii în transmiterea dreptului de proprietate a terenului si nici la perfectarea contractului în forma autentica si ca nu ar putea reprezenta orasul Babadag în chestiunea în speta, raportat la constatarea nelegalitatii Hotarârii Nr.1/12.01.2007 emisa de Consiliul Local Babadag .

Instanta având în vedere dispozitiile art.137 alin.1 Cod procedura civila potrivit carora instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a acordat cuvântul partilor pe exceptii cât si pe fond.

Statuând asupra exceptiei de inadmisibilitate se apreciaza ca neîntemeiata, inadmisibilitatea apreciindu-se ca este un mijloc de aparare cu o natura juridica mixta, iar obiectul unei astfel de exceptii îl reprezinta contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanta.

Prin urmare, apreciindu-se inadmisibilitatea, ca fiind mijloc specific, cu trasaturi proprii, deosebite atât de apararile de fond, cât si de exceptiile de procedura, prin intermediul carora pârâtul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii reclamantului, declarând-o inacceptabila si sustinând ca instanta nu poate examina cererea ce i s-a supus, instanta respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neîntemeiata.

Referitor la exceptia de prescriptie extinctiva a dreptului de a solicita instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumparare, reclamanta a solicitat respingerea acesteia ca nefondata, sustinând ca potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescriptia începe sa curga în momentul în care se naste dreptul material la actiune. De asemenea, conform art.7 alin.3, s-a sustinut ca daca dreptul este sub conditie suspensive sau cu termen suspensiv, prescriptia începe sa curga de la data când s-a împlinit conditia sau a expirat termenul.

În speta, s-a sustinut ca dreptul la actiune s-a nascut nu la data de 05.01.2010 când s-a petrecut licitatia în cauza (astfel cum pretinde pârâtul), ci la expirarea termenului de 30 de zile prevazut în procesul verbal de licitatie pentru plata pretului de adjudecare.

S-a sustinut ca reclamanta a platit pretul terenului la data de 19.01.2007, iar actiunea a fost înregistrata la aceasta instanta la data de 18.01.2010, invocându-se stampila de pe plicul de expeditie.

În speta, se constata ca actiunea reclamantei a fost înregistrata la instanta la data de 02.02.2010, însa acesta a fost înaintata prin posta, stampila de pe plicul de expeditie (fila 14 dosar) datând din 18.01.2010, pretul fiind platit la data de 19.01.2007 conform chitantei emisa de pârât si aflata la fila 11 dosar.

Verificându-se procesul verbal de vânzare la licitatie încheiat la data de 05.01.2007 se constata ca s-a prevazut un termen de 30 de zile de la adjudecarea licitatiei pentru achitarea pretului vânzarii.

În procesul verbal prevazându-se un termen suspensiv, se apreciaza ca prescriptia a început sa curga de la data expirarii acestui termen.

Indiferent daca calculul termenului s-ar realiza de la data platii efective sau de la data expirarii termenului de 30 de zile, prezenta actiune se apreciaza ca a fost introdusa în cursul termenului de prescriptie de 3 ani astfel cum prevede art.3 din Decretul nr.167/1958.

Prin urmare, în speta de fata se apreciaza ca nu a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, dreptul nefiind stins prin prescriptie.

Pe fondul cauzei, se apreciaza actiunea ca neîntemeiata, din urmatoarele considerente:

Actiunea de fata este întemeiata pe dispozitiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005 titlul X. Potrivit acestui text de lege, „în situatia în care dupa încheierea unui antecontract, cu privire la teren, cu sau fara constructii, daca una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul , partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract”.

Reclamanta a sustinut ca desi acest text face referire la antecontract, ca izvor al obligatiilor a caror neîndeplinire o sanctioneaza în modul aratat mai sus, el este aplicabil în toate situatiile în care se pune problema executarii unei obligatii de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumparare, indiferent de actul juridic care i-a dat nastere.

În cauza, utilizarea argumentului de analogie – ubi i adem est ratio i adem lex ess debet – nu poate fi acceptata, neputându-se aprecia ca exista analogie între un antecontract si actul de adjudecare.

Antecontractul de vânzare cumparare a unui imobil este o promisiune bilaterala de a contracta, practica conformând în genere ca este o institutie de drept distincta de viitorul contract pe care îl precede, el luând nastere între parti în baza dispozitiilor art.969 Cod civil, producând efecte limitate, generând doar o obligatie de a face, de a încheia în viitor contractul promis, daca partile si-au respectat toate celelalte obligatii stipulate.

Antecontractul cuprinde ori clauza de eficacitate, care priveste modul de realizare în continuare a dreptului de creanta al partilor ori clauza de dezicere care priveste modul de desfiintare a contractului si repunerea partilor în situatia anterioara.

Procesul verbal de adjudecare nu se poate retine ca ar cuprinde vreuna din aceste clauze, având o natura juridica diferita de cea a antecontractului. În degajarea acestei diferente se pleaca de la premisa de ordin principial ce defineste natura juridica a acestora.

Reglementarea cuprinsa în norma stipulata în art.5 alin.2 titlul X din Legea nr.247/2005 are un caracter special si o sfera de aplicare distincta, referindu-se la ipoteza prevazuta în norma juridica ce o instituie.

Norma juridica instituie o derogare si nu poate fi extinsa pe cale de analogie asupra altor situatii decât cele care se regasesc în ipoteza normelor juridice ce instituie o atare derogare.

Obligatia de a consimti la încheierea unui contract de vânzare-cumparare, poate fi adusa la executare silita în natura în conditiile art.1073-1077 Cod civil (pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract) sau în conditiile art.5803 Cod procedura civila (aplicarea unei amenzi civile) pentru refuzul executarii obligatiei de a face.

Pornind de la premiza distinctiei „antecontract” – „act de adjudecare” se apreciaza ca numai antecontractul este susceptibil de aplicarea dispozitiilor art.1073-1077 Cod civil si art.5 alin.2 titlul X din Legea nr.247/2005, pe când în cazul adjudecarii la licitatie mijlocul juridic se apreciaza ca ramâne acela al conditiilor stipulate în art.5803 Cod procedura civila, în situatia refuzului consimtirii la încheierea vânzarii.

Pentru considerentele ce preced, se apreciaza neîntemeiata prezenta actiune, raportat la fundamentarea în drept a cererii.

…………………………………………………………….

Dosar nr.1413/179/2010

Domeniu alocat : Revizuire

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.c. nr. 222/20.10.2010

Titlu: Revizuire sentinta penala

Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a înaintat instantei spre competenta solutionare cererea de revizuire a sentintei penale nr.120/2001 a Judecatoriei Babadag, formulata de revizuientul A.GH., împreuna cu concluziile sale de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibila.

În cererea de revizuire adresata Judecatoriei Babadag care, pe cale administrativa, a înaintat-o Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, revizuientul a aratat ca nu se face vinovat în esenta de savârsirea infractiunilor retinute în sarcina sa prin sentinta penala a carei revizuire se solicita, învederând ca îsi poate dovedi nevinovatia prin audierea a doi martori si ca fapta a fost savârsita de o alta persoana împreuna cu G.Gh., condamnat prin sentinta penala sus mentionata, sustinând în esenta netemeinicia hotarârii de condamnare.

Sintetizând inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozitiile art.394 Cod procedura penala, procurorul a înaintat instantei concluziile sale si opinia sa de respingere, învederându-se ca cererea este inadmisibila întrucât nu se încadreaza în nici unul dintre cazurile prevazute expres si limitativ de dispozitiile art.394 Cod procedura penala.

Solutionând cererea, instanta retine urmatoarele:

Prin sentinta penala nr.120 din 25.04.2001 a Judecatoriei Babadag pronuntata în dosarul nr.536/2001, A.Gh. a fost condamnat, în temeiul art.208 – 209 lit.a, g Cod penal, art.20 raportat la art.208 – 209 lit.a, g, i Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal, art.211 alin.2 lit.a, d, f Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a si 37 lit.a Cod penal, la o pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare pentru savârsirea infractiunilor de furt calificat, tentativa la furt calificat, violare de domiciliu si tâlharie.

În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 Cod penal, iar, conform art.350 Cod procedura civila, s-a mentinut starea de arest a inculpatului.

Pentru a se pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, în noaptea de 11/12.03.2001, inculpatul A.Gh., însotit de inculpatul G.Gh., a patruns, fara drept, în curtea locuintei partii vatamate M.A. din localitatea Turda, judetul Tulcea, pe poarta neasigurata si, dintr-un cotet, acestia au sustras un numar de trei pasari pe care le-au dus în aceeasi noapte la locuinta numitului I.V. caruia i-au facut cunoscut faptul ca acestea provin din furt, urmând sa primeasca în schimbul pasarilor vin.

De asemenea, în aceeasi noapte, inculpatii A.Gh. si G.Gh. s-au deplasat la locuinta partii vatamate R.Gh. din aceeasi localitate si profitând de întuneric si de faptul ca usa de acces în imobil era neasigurata, au patruns în locuinta acesteia si, dupa ce au exercitat violente asupra acestuia, au sustras o serie de bunuri pe care le-au dus la domiciliul apartinând lui A.Gh..

În cursul aceleasi nopti, cei doi inculpati au patruns în curtea locuintei partii vatamate S.Gh. din aceeasi localitate, pe poarta, dupa care au încercat sa forteze încuietoarea de la o magazie, cu intentia de a sustrage bauturi alcoolice, în speta vin, însa, datorita zgomotului produs, partea vatamata s-a alertat, moment în care actiunea infractionala a inculpatilor a fost întrerupta, acestia fugind de la locul faptei.

Din evaluarea judiciara a materialului probatoriu administrat în dosarul nr.536/2001, respectiv plângerile partilor vatamate, certificat medico-legal, declaratiile de recunoastere ale inculpatilor, s-a retinut certitudinea dovedita a faptelor si a existentei vinovatiei, iar sub aspectul încadrarii juridice a faptelor savârsite s-a apreciat ca faptele celor doi inculpati întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor retinute prin actul de inculpare.

Sustinerile numitului A.Gh. formulate în cauza nr.536/2001 si constând în aceea ca doar numitul G.Gh. a exercitat violente asupra partii vatamate R.Gh., acesta din urma sustinând ca ambii inculpati au exercitat acte de violenta asupra sa, au fost înlaturate, retinându-se ca, chiar si în contextul sustinerii de catre A.Gh. a faptului ca numai G.Gh. ar fi exercitat acte de violenta asupra partii vatamate, în timp ce el a sustras bunurile, subzista elementele infractiunii de tâlharie.

S-a retinut ca chiar si în contextul în care numai unul dintre inculpati ar fi exercitat violente asupra partii vatamate care i-a surprins si s-a împotrivit, nu înseamna ca numai acesta se face vinovat de infractiunea de tâlharie, atâta vreme cât agresiunea a avut drept scop, care s-a si finalizat, sa se asigure sustragerea pentru ambii inculpati, totodata si scaparea pentru acestia si pentru pastrarea lucrurilor furate.

Folosirea violentei fata de partea vatamata în scopul sustragerii bunurilor s-a apreciat a constitui o circumstanta reala care se rasfrânge si asupra celuilalt faptuitor, din moment ce acesta era prezent si a fost constient ca fara agresiunea partii vatamate nu-si putea asigura sustragerea si pastrarea bunurilor sustrase.

Sentinta penala a carei revizuire se solicita a ramas definitiva prin neapelare de catre inculpati.

În ceea ce priveste motivarea cererii de revizuire, revizuientul a învederat ca nu se face vinovat în esenta de savârsirea infractiunilor retinute în sarcina sa prin sentinta penala a carei revizuire o cere, solicitând audierea a doi martori în dovedirea sustinerilor sale constând în faptul ca în noaptea savârsirii infractiunilor s-a aflat în alta parte si ca nu s-a întâlnit în acea noapte cu coinculpatul G.Gh..

Art.394 Cod procedura penala, învedereaza cinci situatii care permit introducerea revizuirii. La stabilirea cauzelor respective s-au avut în vedere cauzele care în genere pot provoca erorile judiciare, aceste cauze putând fi grupate în jurul a trei surse: accidentalitatea, lipsa probei, frauda procesuala.

Revizuirea vizeaza remedierea unor erori comise în stabilirea situatiei de fapt sau înlaturarea unor hotarâri care nu se pot concilia, situatiile care constituie cazuri de revizuire fiind expres prevazute în art.394 Cod procedura penala.

Primul caz cuprins în art.394 al.1 lit.a Cod procedura penala prevede ca revizuirea poate fi ceruta când s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.

Dispozitia se conjuga cu prevederile alin.2 din acelasi articol, care completeaza ipoteza de mai sus precizând ca motivul constituie cauza de revizuire daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotarârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Astfel, potrivit art.394 lit.a Cod procedura penala, revizuirea hotarârii se poate obtine numai în urma descoperirii unor fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, daca, prin aceste fapte sau împrejurari noi, se poate dovedi netemeinicia unei solutii de achitare sau de încetare a procesului penal ori de condamnare, dupa caz. Aceasta înseamna ca nu este admisibila decât revizuirea hotarârilor netemeinice sub aspectul existentei sau inexistentei faptei ori a vinovatiei autorului, precum si a celor ce sunt netemeinice sub aspectul prevederilor legale referitoare la încetarea procesului penal.

În speta, revizuientul solicita în esenta o reapreciere a probelor si o prelungire a probatiunii pentru fapte si împrejurari cunoscute si verificate de instantele care au solutionat cauza.

Prin solicitarile formulate nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurari noi, ci la prelungirea probatiunii referitor la fapte si împrejurari deja cunoscute si verificate de instanta.

Constatându-se astfel ca în cauza nu s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, asa cum cer dispozitiile art.394 lit.a Cod procedura penala, motivele invocate de catre revizuent apreciindu-se ca nu se regasesc printre cele enumerate în mod limitativ în celelalte dispozitii ale art. 394 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca solutia ce se impune este aceea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibila.

Onorariul în suma de 100 lei, reprezentând asistenta juridica din oficiu acordata de avocat Tincu Daniela, va fi suportat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

În temeiul art.192 Cod procedura penala va fi obligat revizuientul la 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.

………………………………………………………..

Dosar nr.101/179/2010

Domeniu alocat : Plângere prealabila

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.c. nr. 95/28.04.2010

Titlu: Plângere împotriva rezolutiei procurorului în conditiile art. 278 ind. 1 din codul de procedura penala,

Petitionara M.C. s-a adresat cu plângere, în conditiile art. 278 ind. 1 din codul de procedura penala, Judecatoriei Babadag, competenta sa judece cauza în prima instanta, împotriva rezolutiei nr. 572/P/2009 din data de 11.12.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neîncepere a urmaririi penale fata de numitii I.T., I.J., sub aspectul comiterii infractiunilor prev. de art. 180 alin. 1, art. 205 alin. 1 si art. 217 alin. 1 din cod penal si I.F., sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 217 alin. 1 din cod penal, apreciind-o ca netemeinica si nelegala.

Prin plângerea penala prealabila formulata la data de 17.06.2009, petitionara M.C. a solicitat tragerea la raspundere penala a numitilor I.T. si I.J. sub aspectul savârsirii infractiunilor susmentionate , motivând ca , la data de 12.06.2009 , acestia au agresat-o verbal, adresându-i insulte si injurii, în momentul în care partile s-au întâlnit pe scara blocului în care locuiesc.

Ulterior, cu ocazia audierii în etapa efectuarii actelor premergatoare , a sustinut ca la data de 16.06.2009 , numitii I.T. si I.J., cât si fiul acestora I.F., i-au taiat prelata asezata pe autoturismul pe care îl detine , deplasând si cusca pentru câini , pe care o detine în fata blocului.

Prin rezolutia nr. 572/P/2009 din data de 11.12.2009, procurorul a adoptat o rezolutie de neîncepere a urmaririi penale, confirmând propunerea organelor de cercetare penala de neîncepere a urmaririi penale fata de persoanele susmentionate, sub aspectul comiterii infractiunilor mentionate, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 cod pr. penala rap. la art. 10 alin. 1 lit. a si f din cod pr.penala.

S-a retinut , în fundamentarea solutiei de neîncepere a urmaririi penale pentru infractiunile de insulta si distrugere ca faptele nu exista , retinându-se ca fiind audiati în cauza numitii I.T., I.J. si I.F. au negat acuzatiile aduse, declarând ca afirmatiile partii vatamate cu privire la savârsirea infractiunii de insulta nu sunt reale iar, în ce priveste savârsirea infractiunii de distrugere, deteriorarea prelatei se datoreaza intemperiilor la care a fost expusa o perioada îndelungata.

S-a retinut ca partea vatamata nu a indicat mijloace de proba în sustinerea afirmatiilor sale , mentionând de asemenea, ca infractiunea pre. de art. 180 alin. 1 cod penal, face obiectul unui alt dosar penal, motiv pentru care procurorul de caz a dispus neînceperea urmaririi penale, sub acest aspect, în temeiul disp. art. 10 lit. f cod pr. penala.

Împotriva acestei rezolutiei, petitionara M.C. a formulat plângere adresata prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag.

Reapreciindu-se actele de urmarire penala efectuate în cauza, în functie si de criticile formulate de numita M.C. s-a apreciat ca solutia adoptata de procur este legala si temeinica , în baza art. 278 din cod pr. penala respingându-se plângerea ca nefondata, prin rezolutia nr. 1/II/2/2010.

Nemultumita de solutia data prin rezolutia susmentionata, petitionara s-a adresat cu plângere, în conditiile art. 278 ind. 1 cod pr,. penala, Judecatoriei Babadag, competenta sa judece cauza în prima instanta.

Examinând înscrisurile si lucrarile dosarului , rezolutiile atacate , instanta constata ca nu se evidentiaza vreo împrejurare care sa conduca la nelegalitatea solutiei adoptata prin rezolutiile a caror desfiintare se solicita.

Din examinarea actelor si lucrarilor cauzei , instanta retine urmatoarele :

Apreciind asupra ordonantei si rezolutiei atacate , prin prisma actelor premergatoare efectuate în cauza , în functie si de criticile formulate se constata ca solutia adoptata de procuror este legala si temeinica, neexistând temei pentru a se retine ca solutia adoptata în cauza nu este temeinica si legala.

În instanta, în afara nemultumirilor exprimate referitoare la solutia adoptata, petenta nu a produs acte sau alte mijloace de proba , solicitând desfiintarea solutiei si trimiterea cauzei procurorului pentru a începe urmarirea penala , apreciind în esenta lipsa de rol activ a organelor de cercetare penala.

Pentru a se putea începe urmarirea penala într-o cauza sunt necesare doua conditii. Prima conditie consta în existenta acelui minim de date care permit organului de urmarire penala sa considere ca s-a savârsit o infractiune, caz în care organul de urmarire penala poate detine informatiile, fie direct din sesizarea facuta, fie din actele premergatoare desfasurate ulterior sesizarii.

Cea de a doua conditie necesara începerii urmaririi penale rezulta din art. 228 cod pr. penala si consta în inexistenta cazurilor de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prev. în art. 10 cod pr. penala, cu exceptia celui prevazut la lit. b ind. 1.

Interventia unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmarire penala, fie din actele premergatoare efectuate în urma sesizarii, poate determina ca în locul începerii urmarii penale sa functioneze institutia neînceperii urmaririi penale.

Potrivit art. 224 cod pr. penala, actele premergatoare se efectueaza în vederea începerii urmarii penale.

Actele premergatoare pot realiza urmatoarele obiective:

– completeaza informatiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatari care sa determine începerea urmaririi penale;

– verifica informatiile detinute, confirmând sau infirmând concordanta acestora cu realitatile faptice ale cauzei;

– fundamenteaza convingerea organului de urmarire penala referitoare la solutia de neurmarire penala, potrivit art. 228 cod pr. penala.

În cauza , s-a constatat ca exista ultima varianta, când din actele premergatoare efectuate a rezultat solutia neînceperii urmaririi penale.

Actele premergatoare fiind facultative, ele pot fi si limitate de catre organul de urmarire penala.

În cauza , în etapa actelor premergatoare a fost audiata numita V.M. , sustinerile acesteia fiind consemnate conform legii într-un proces verbal , martora declarând ca nu a perceput nici o împrejurare cu privire la existenta pretinselor fapte.

Împrejurarea ca în aceasta faza premergatoare nu au fost administrate toate datele , apreciate de petenta ca fiind necesare solutionarii cauzei, nu constituie o încalcare a vreunei dispozitii legale.

Din interpretarea textelor legale citate rezulta ca actele premergatoare sunt limitate cantitativ si calitativ la îndeplinirea activitatilor necesare atingerii scopului lor legal, astfel ca sub acest aspect sustinerile petentei sunt nefondate.

Cercetarile penale efectuate în cauza în baza plângerii petentei nu evidentiaza vreo împrejurare care sa conduca la concluzia comiterii infractiunilor reclamante de catre petenta.

Astfel cum s-a subliniat , în instanta , petenta , în afara nemultumirilor exprimate referitoare la solutia adoptata , nu a produs acte sau alte mijloace de proba , pentru a îndreptati instanta sa ia una din masurile prev.de art.278 indice 1 lit.b cod pr.penala , si cum nici din oficiu , nu s-a constatat existenta lor , urmeaza a respinge ca nefondata plângerea .

În baza art.192 al.2 cod pr. penala va obliga petenta la 60 lei cheltuieli judiciare catre stat .

Etichete: