Acţiune în revendicare. Casarea sentinţei cu reţinerea spre rejudecare de către instanţa de control judiciar.

Constatând ca în speta sunt incidente dispozitiile art. 304 pct 7 si 9 Cod procedura civila, lipsind motivarea sentintei si fiind data cu aplicarea gresita a legii, se vor aplica prevederile art. 312 alin 4 si 5 Cod procedura civila ce atrag casare acesteia cu retinere si rejudecarea pricinii în fond de catre instanta de control judiciar.

Este privit ca fiind preferabil titlul de proprietate al pârâtei, întrucât provine de la cel caruia dreptul de proprietate i-a fost reconstituit cu mult timp înaintea obtinerii de catre reclamanta a hotarârii judecatoresti de constatare ce nu are caracter constitutiv de drepturi, iar uzucapiunea, ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate, a fost invocata în anul 2006 de catre reclamanta nu împotriva proprietarului, ci a unui neproprietar, în speta primaria.

Sectia civila

Decizia nr. 1164/R din 18.11.2009

Prin actiunea înregistrata de Judecatoria O la data de 25 Iunie 2007, sub nr. 2219/269/2007 reclamanta S a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtul G pentru ca prin prin hotarârea ce se va pronunta în contradictoriu, sa se dispuna: evacuarea de urgenta a pârâtului de pe terenul ei, în suprafata de 601 m.p., teren intravilan situat în comuna F, în tarlaua 13, parcela 393; obligarea pârâtului la a ridica de urgenta tot ceea ce a edificat pe terenul ei (constructii sau alte amenajari), astfel încât sa îi lase terenul în situatia în care s-a aflat înainte de a-l ocupa si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata .

În motivarea actiunii sale, reclamanta sustine ca este proprietara terenului intravilan în suprafata de 601 m.p., situat în comuna F, în tarlaua 13, parcela 393, fapt pe care-l dovedeste cu sentinta civila nr. 1521/ 18. 10. 2006, pronuntata de Judecatoria O în dosarul nr. 2570/269/2006 (aceasta hotarâre fiind definitiva si irevocabila), prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, dreptul ei de proprietate, prin efectul prescriptiei achizitive sub forma uzucapiunii de lunga durata.

În ciuda acestui fapt, pârâtul a intrat pe terenul ei si îl foloseste în interesul lui. Mai mult, pârâtul a edificat pe teren niste constructii de mica importanta, improvizate, în mod abuziv, fara autorizatie de construire, fara acordul si împotriva vointei ei. Desi i-a cerut pârâtului, de nenumarate ori, sa plece de pe terenul ei, sa nu edifice nimic si sa nu faca nicio investitie, acesta a ignorat aceste cerinte si a procedat contrar celor solicitate de ea.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1420 pct. 3 Cod civil, ale art. 1424 Cod civil, art. 21, 22 si 61 din Legea nr. 114/ 1996, precum si dispozitiile art. 274 Cod proc. civ.

În dovedirea actiunii, a depus la dosar, în copii, urmatoarele înscrisuri : sentinta civila nr. 1521/ 18. 10. 2006, adresa nr. 1659/22. 07. 1992 a Oficiului de Cadastru si Organizarea Teritoriului Calarasi, schite – plan a imobilului în litigiu, chitanta nr. 0763242 pentru creantele bugetare locale, eliberata de Consiliul Local F, copii de pe registrul agricol, dovada achitarii taxei judiciare de timbru în val. de 10 lei si timbru judiciar în val. de 0,50 lei, si a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului si martori.

La prima zi de înfatisare, 20 iulie 2007, pârâtul G a depus întâmpinare la actiunea reclamantei, prin care invoca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei O de a solutiona cauza si declinarea competentei de solutionare în favoarea Judecatoriei sector 6 Bucuresti, iar pe fond, respingerea, ca inadmisibila a actiunii de chemare în judecata formulata de S, privind evacuarea lui de pe imobilul – teren intravilan în suprafata de 601 m.-p., situat în comuna F în tarlaua 13, parcela 392, pentru urmatoarele motive: cererea reclamantei este inadmisibila sub aspectul calitatii procesuale, atât active cât si pasive, precum si în ce priveste cauza falsa a actiunii care disimuleaza o actiune în revendicare; instanta nu este competenta teritorial sa solutioneze cauza, fata de dispozitiile art. 5 Cod proc. civ., deoarece este investita cu o actiune în evacuare, deci o actiune personala, aplicându-se, în acest caz, regulile de competenta prev. de textul de mai sus-invocat, deoarece el are domiciliul în Bucuresti, sector 6; având ca obiect evacuarea, actiunea este inadmisibila în lipsa raporturilor locative dintre parti; reclamanta nu are vreun drept real, nascut, actual asupra terenului, sentinta civila pe care o invoca neavând putere de lucru judecat, având în vedere principiul contradictorialitatii procesului civil si faptul ca el, pârâtul nu a avut calitate de parte în dosarul nr. 2570/269/2006, aceasta sentinta nefiindu-i opozabila lui, negenerând efecte juridice si neconducând la constituirea vreunui drept, fiind pronuntata în contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva, respectiv Primaria Comunei F, desi titular al dreptului de proprietate asupra acestui teren a fost el, pârâtul, înca din anul 1994, pâna la 11. 05. 2004, când l-a înstrainat, prin contract autentic de vânzare-cumparare.

Pârâtul precizeaza ca terenul în litigiu face parte din suprafata totala de 9000 m.p., asupra careia i-a fost reconstituit lui dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, vecinatatile fiind mentionate în titlul de proprietate nr. .. din 1994 si în procesul-verbal de punere în posesie. Asupra acestui teren, autorul lui, si, ulterior, el, ca unic succesor, au exercitat o posesie legitima, continua si neîntrerupta, începând din anul 1958, conform procesului – verbal nr. 1615/25. 06. 1958 , emis de fostul Sfat Popular al Comunei F. De la data vânzarii acestui teren, el, pârâtul, locuieste cu nou titular al dreptului de proprietate, având împreuna, înca din anul 1998, o cabana de vacanta cu gradina pe care o îngrijeste periodic, aceasta fiind constructia pe care o mentioneaza reclamanta la capatul II al cererii. Câta vreme constructia lui era ridicata înainte ca reclamanta sa promoveze actiunea privind uzucapiunea, este evident ca aceasta nu a exercitat niciodata posesia terenului, obtinând o hotarâre în baza unor depozitii mincinoase ale martorilor, beneficiind si de lipsa de interes a primariei în gestionarea cauzei. Acest aspect i-a fost notificat reclamantei de catre Primaria F, prin adresa nr. 375/1992, astfel ca, la momentul formularii cererii de uzucapiune, aceasta cunostea ca el, pârâtul, este cunoscut ca proprietar al terenului, fiindu-i înaintata si schita – plan de situatie a imobilului. În facto, reclamanta a avut în proprietate o suprafata de teren învecinata cu terenul în litigiu, respectiv 946 m.p., în tarlaua 13, parcela 392. Asupra terenului de pe suprafata caruia solicita evacuarea lui, reclamanta nu exercitat nicio clipa posesia si nici nu a beneficiat de vreun drept real, invocând cu rea credinta prescriptia achizitiva, nefiind îndeplinita nici una din conditiile prev. de art. 1847 Cod civil. Conform actelor lui de proprietate, cât si cele remise reclamantei, respectiv: schita corpului de proprietate nr. 1587/CF/22. 04. 2003 , pentru imobilul aflat în parcela 392, nr. cadastral 456; titlul de proprietate al reclamantei nr. … din 2001; contractul de vânzare- cumparare autentificat sub nr. 3000 / 29. 05. 2003, parcela 392, proprietatea reclamantei, s-a învecinat direct cu proprietatea lui, neavând intercalata vreo suprafata apartinând Comisiei de fond funciar F, astfel ca cererea privind evacuarea lui ar implica o comparare de titluri, inadmisibila într-o actiune personala.

În concluzie, fata de considerentele aratate, pârâtul invoca exceptia lipsei calitati procesuale active a reclamantei si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a lui, solicitând respingerea, ca inadmisibila, a cererii de chemare în judecata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat.

La aceeasi data, pârâtul a depus o cerere prin care cheama în garantie comisia Judeteana ptr. Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, prin Prefectul Judetului Calarasi, Comisia Locala Judeteana ptr. Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, prin Primarul Comunei F, consiliul Local al Comunei F si Comuna F, prin primar, solicitând ca, în situatia în care instanta va admite cererea reclamantei, sa se admita si aceasta cerere, sens în care: sa se constate ca el este proprietar si constructor de buna – credinta al casei edificate pe suprafata terenului de pe care i se solicita evacuarea; sa fie obligati garantii, la întregirea suprafetei asupra careia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin predarea, în fapt, a unei suprafete egale cu cea de pe care se solicita evacuarea lui.

În completarea aceleiasi motivari care se regaseste si în întâmpinare, pârâtul sustine ca a ridicat constructia având convingerea intima ca este proprietarul de drept al terenului, aspect evidentiat si în titlul de proprietate, confirmat de Consiliul Local al Comunei F, prin adeverinta nr. 441/9.03.2000 si garantat de Primaria comunei F care, prin adresa nr. 375 / 4.05.1992 notifica reclamantei situatia de drept si schita – plan ale imobilului. Mai mult, suprafata pretins parcelata sub nr. 393 nu figureaza în mod distinct în planurile parcelare conform actelor lui de proprietate, cât si actelor si schitelor cadastrale emise reclamantei, respectiv: schita corpului de proprietate nr. 1587/CF/22.04.2003, pentru imobilul aflat în parcela 392, nr. cadastral 456; titlul de proprietate al reclamantei nr. .. /2001; contractul de vânzare- cumparare autentificat sub nr. 3000 / 29.05.2003, parcela 392.

Întrucât titlul lui de proprietate emis conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991, evidentiaza ca fiind proprietatea sa si acest teren (în litigiu), inclus în terenul intravilan în suprafata de 2524 m.p., fiind indicate si vecinatatile solicita instantei sa puna în valoare obligatia de garant al ordinii publice instituita propter rem în sarcina comisiilor de fond funciar.

Precizeaza ca cele doua comisii de fond funciar sunt chemate prin aceasta cerere sa raspunda în solidar cu celelalte doua garante ale ordinii publice locale de prejudiciile generate prin evacuare, în ipoteza în care plus petita instanta ar proceda la compararea titlurilor si ar aprecia ca preferabil titlul reclamantei. Si prin aceasta cerere, pârâtul a solicitat cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În dovedirea cererii, pârâtul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul garantilor, martori si expertiza cadastrala.

Cu privire la apararile si exceptiile invocate de pârât prin întâmpinare, la data de 04. 10. 2007, reclamanta a depus concluzii scrise, prin care solicita respingere exceptiei de necompetenta teritoriala invocata de pârât, motivând ca, potrivit dispozitiilor art. 13 Cod proc. civ., cererile privitoare la bunurile mobile se fac numai la instanta în circumscriptia careia se afla imobilele.

Cu privire la cel de-al doilea capat al cererii de chemare în judecata, al carei temei de drept îl completeaza prin aceste „concluzii scrise”, cu dispozitiile art. 494 al. 1 Cod civil, reclamanta sustine ca are caracter de cerere reala, ca priveste un bun imobil si ca, în privinta competentei teritoriale , îsi regaseste aplicatiunea tot art. 13 Cod proc. civ. , acest capat al cererii impunându–se si ca urmare a aplicarii principiului repunerii partilor în situatia anterioara .

Reclamanta apreciaza ca nefondata exceptia inadmisibilitatii actiunii în evacuare în lipsa raportului locativ , motivând ca o asemenea actiune îsi gaseste aplicatiunea ori de câte ori o anumita persoana ocupa fara drept un imobil, neputând fi redusa numai la cazurile existentei unui raport locativ, raport care, în speta, asa cum recunoaste si pârâtul, nu exista . Acesta are calitatea de tolerat în imobil , ea, reclamanta, fiind cea care , potrivit disponibilitatii în procesele civile, a ales calea de a-l evacua, actiunea sa bazându-se pe o cauza reala .

În ce priveste exceptia relativitatii lucrului judecat si inopozabilitatea hotarârii judecatoresti care reprezinta titlul ei de proprietate, reclamanta considera ca pârâtul încearca sa creeze o confuzie între cele doua institutii de drept procesual civil , total diferite una de alta. Aceasta hotarâre, care are putere absoluta de lucru judecat, îsi pastreaza valoarea de titlu de proprietate si genereaza efecte juridice , putând fi opusa oricui, cu aceasta natura , ramânând deschisa procedura confruntarii titlurilor , în cazul în care persoana careia i se opune poseda titlu de proprietate pentru acelasi bun .

Sustine ca are calitate procesuala sa promoveze aceasta actiune , având în vedere ca este proprietara terenului , în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile , care îi da dreptul sa-si apere dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu , cu toate atributele sale, respectiv : posesia , folosinta si dispozitia, considerente pentru care, solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active .

În continuare, solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului, motivat de faptul ca acesta îi ocupa terenul proprietatea ei, fara titlu, fiind în situatia de tolerat.

La data de 5.10.2007, reclamanta îsi completeaza actiunea cu un nou capat de cerere, pe care-l considera principal în raport cu celelalte care sunt subsecvente, în sensul ca solicita obligarea pârâtului sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie terenul ce formeaza obiectul procesului. Apreciaza acest nou capat de cerere ca pe unul cuprinzând o revendicare imobiliara , actiunea sa dobândind înca o data , prin el, un caracter real. Timbreaza aceasta cerere cu 324 lei – taxa judiciara de timbru si 0, 50 lei , timbru judiciar. Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei , în copie , certificatul de atestare fiscala privind impozitele si taxele locale nr. 4115/ 25. 10. 2007 , eliberat de Consiliul Local al Comunei F.

La cererea de chemare în garantie, Comisia Locala ptr. Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor F a formulat întâmpinare , solicitând respingerea acestei cereri. În principal, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului, motivat de faptul ca, însusi acesta recunoaste faptul ca a înstrainat terenul de pe care se solicita evacuarea sa, unei terte persoane prin contract autentic de vânzare-cumparare , astfel ca, cererea formulata de el este a unei persoane fara calitate. Pe fondul cauzei, considera ca cererea pârâtului este inadmisibila, aceasta având caracterul unei cereri reconventionale, prin care se solicita sa se constate ca pârâtul este proprietarul constructiei ridicate pe teren.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.2413, Judecatoria O a luat act ca în cursul procesului pârâtul G a decedat si a dispus, la cererea reclamantei, introducerea în cauza a mostenitorilor sai, respectiv: I, D si E.

A admis actiunea formulata (si continuata) de reclamanta S, împotriva introdusilor în cauza (mostenitori ai defunctului pârât G): I, D si E.

A obligat introdusii în cauza sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 601 mp. teren intravilan, situat în com. F, T -13, P-393.

A obligat introdusii în cauza sa ridice de pe acest teren constructia edificata de autorul lor, defunctul G.

A admis exceptia inadmisibilitatii actiunii în evacuare.

A respins cererea de evacuare a introdusilor în cauza de pe acest teren.

A respins exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru inexistenta obiectului revendicat.

A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a introdusilor în cauza, invocate de I prin aparatoarea sa.

A respinge exceptia relativitatii lucrului judecat si inopozabilitatea hotarârii judecatoresti de care se prevaleaza reclamanta.

A respins exceptia lipsei de interes în exercitarea actiunii de catre reclamanta.

A obligat introdusii în cauza la 37 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta recurenta I, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru urmatoarele motive:

Un prim motiv de recurs vizeaza faptul ca nici una dintre solutiile la care a ajuns instanta de fond , pronuntate asupra exceptiilor si asupra fondului, nu sunt motivate în fapt si în drept, conform art. 261 pct 5 din Codul de procedura civila, fapt ce echivaleaza cu necercetarea fondului acestor cererii, hotarârea pronuntata în asemenea conditii fiind nelegala. Invoca în sustinerea acestui motiv de recurs jurisprudenta ÎCCJ precum si cauzele Virgil vs România si Albina vs. România în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a amintit ca dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6.1 CEDO, are drept scop garantarea unor drepturi concrete si efective, ori acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv daca observatiile si apararile partilor nu au fost real “ascultate”, adica in mod concret examinate de catre instanta. ( hotarârile CEDO din 28.06.2005 si 28.04.2005).

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de catre recurenta se refera la faptul ca instanta de fond a lasat nesolutionata cererea de chemare in garantie formulata de catre antecesorul sau, G, in data de 20.07.2007, imprejurare care echivaleaza cu necercetarea fondului si pe care incidentala.

Totodata, arata ca instanta a lasat nesolutionata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive formulate de catre Comisia Locala a Comunei F pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si desi instanta a luat act de faptul ca a fost investita si pe cale incidentala cu cerere formulate conform art.60 C.pr.civ., nu dispune însa nici o solutie pe acest petit.

A treia critica vizeaza faptul ca, desi aparent instanta de fond a solutionat cererea privind obligarea constructiilor ca fiind incidenta principiilor din material institutionala a obligatiilor de a face, aceasta cerere nu a fost însa întemeiata în drept si nici calificata prin dezbaterii contradictorii de catre instanta de judecata, conform art. 84 Cod procedura civila rap la art. 129 alin 6 C.pr.civ, împrejurare în care, în opinia recurentei, nu i.-a fost respectat dreptul la o aparare efectiva si concreta în conditiile determinarii limitelor principiului disponibilitatii si contradictorialitatii procesului.

În al patrulea rând, recurenta considera ca hotarârea este nelegala în privinta solutiilor pronuntate asupra exceptiilor .

În acest sens arata ca privire la inadmisibilitatea actiunii pentru inexistenta obiectului revendicat si lipsa cauzei revendicarii ca parcela 393 din tarlaua 13, revendicata de catre reclamanta – intimata, a existat cu mult înainte ca aceasta sa se adreseze instantei ( august 2006 ) în vederea uzucaparii. La data pronuntarii sentintei invocata de reclamanta drept titlu de proprietate, aceasta parcela nu mai exista , fiind redenumita în plan cadastral si integrata în proprietatea antecesorului sau G, conform titlului de proprietate nr. ../1994 eliberat de Comisa Judeteana Calarasi de fond funciar. Prin urmare parcela 7/2/2 tarlaua 77 include suprafata revendicata, iar asupra acestei parcele dreptul de proprietate a fost reconstituit antecesorului sau în temeiul legii 18/1991, fapt care genereaza inadmisibilitatea actiunii în revendicare formulata de catre reclamanta.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive ca succesoare a pârâtului G, precum si a pârâtilor E si V, recurenta considera ca actiunea în revendicare este inadmisibila, fiind îndreptata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

În acest sens arata ca antecesorul sau G, la data investirii instantei nu mai era proprietar asupra parcelei 7/2/2 tarla 77 in care este incorporate si suprafata revendicata, dreptul de proprietate fiind instrainat inca din data de 10.05.2004, prin contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2458 de catre Biroul Notarial “Notariatul Public O”, asa încât, odata cu transferul dreptului de proprietate , autorul sau a predat posesia si folosinta terenului, împrejurarea în care acesta nu mai avea legitimatio ad causam la momentul în care a fost chemat în judecata. Precizeaza recurenta ca aceasta exceptie a fost invocata si de catre chemata în garantie Comisia locala de fond funciar F, imprejurare in care solicita pentru identitate de ratiune admiterea acestei exceptii, întrucât reclamanta trebuia sa o cheme în judecata pe ea , pârâta recurenta, în nume propriu si nu ca succesoare a unui neposesor.

În privinta pârâtilor E si D mentioneaza ca acesita nu au calitate procesuala pasiva intrucat, in principal, nu sunt succesori in drepturi ai paratului decedat G, neexercitându-si dreptul de optiune succesorala în sensul acceptarii succesiunii lui G, iar in subsidiar, chiar daca aveau vocatie procesuala de succesori si nu de succesibili, autorul acestora G nu avea legitimatio ad causam, pentru argumentatia anterior expusa.

Prin urmare, considera ca instanta de fond, calificându-i drept succesori in drepturi, s-a pronuntat extra petita, fata de imprejurarea ca a invalidat implicit certificatul de succesor depus la dosar privind exercitarea optiunii succesorale asupra mostenirii lui G.

În legatura cu exceptia relativitatii lucrului judecat si inopozabiltatea hotarârii judecatoresti de care se prevaleaza reclamanta in dovedirea pretinsului drept de proprietate, respectiv Sentinta civila nr. 1521/18.10.2006, pronuntata de Judecatoria O in dosarul nr.2570/269/2006 în baza careia reclamanta pretinde ca i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, recurenta apreciaza ca aceasta hotarâre nu se bucura de “putere de lucru judecat”, având in vedere principiul contradictorialitatii procesului civil si faptul ca nu a avut calitate de “parte” in acel dosar. Considera ca aceasta hotarâre nu îsi poate extinde efectele in mod absolut asupra tertilor, asa cum sustine reclamanta, întrucât, desi provine de la o autoritate publica, instanta de judecata, aceasta a fost investita de parti sub semnul principiului disponibilitatii, pronuntând hotarârea numai in limitele a ceea ce reclamanta a cerut prin alegerea faptelor, a drepturilor si intereselor sale.

Mai arata ca aceasta hotarâre de care se prevaleaza reclamanta nu genereaza efecte juridice si nu a condus la constituirea vreunui drept, fiind pronuntata în contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva, respectiv cu Primaria comunei F.

În acest sens precizeaza ca atât in practica, cat si in doctrina s-a aratat ca, in ipoteza pronuntarii unor astfel de hotarâri in contradictoriu cu primariile, întrucât legislatia noastra nu permite invocarea unor nulitati de drept, sanctiunea intervenita este inopozabilitatea acelei hotarâri si inexistenta autoritatii lucrului judecat fata de unitatea administrative teritoriala respectiva “.

Al cincilea motiv de recurs vizeaza nelegalitatea si netemeinicia solutiei pronuntata asupra fondului cererii de chemare în judecata.

Cu privire la acest aspect recurenta mentioneaza ca asupra terenului revendicat, autorului sau, G, i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legii 18/1991, pe acelasi amplasament pe care a fost proprietar, începând cu anul 1958, antecesorul, G, conform procesului verbal nr. 16 15/25.06.1958, emis de Sfatul popular Comuna F, pana la data includerii acestuia in proprietatea statului comunist. Terenul in discutie face parte din suprafata totala de 9000 mp, vecinatatile fiind evidentiate in titlul de proprietate nr. …/1994 si in procesul verbal de punere in posesie.

Precizeaza ca suprafata revendicata de catre reclamanta este inclusa in parcela 7/2/2, tarlaua 77, figurând pana la emiterea titlului de proprietate, de sub nr.393, in registrul cadastral al posesorilor care a fost reorganizat odata cu emiterea titlurilor de proprietate conform legii 18/1991.

In prezent, mentioneaza recurenta, registrul cadastral nu mai evidentiaza posesia, ci proprietatea, iar autorul sau, G si ulterior dumneaei, au înscris dreptul tabular in cartea funciara a Comunei F inca din 1994, in 2004 fiind intabulat chiar dreptul sau ca dobânditor cu titlu particular, prin vânzare-cumparare, drept care este opozabil erga omnes conform Legii 7/1996.

În schimb, titlul de proprietate al reclamantei, reprezentat de sentinta civila din anul 2006, vizeaza un corp imobiliar inexistent la data pronuntarii, acesta fiind identificat în titlul de proprietate emis autorului G în anul 1994. Prin urmare, apreciaza recurenta, hotarârea judecatoreasca invocata de catre reclamanta în sprijinul dovedirii uzucapiunii, nu are putere doveditoare asupra posesiei terenului, nu este opozabila iar terenul s-a aflat anterior în proprietatea CAP.

Considera reclamanta ca admiterea cererii in revendicare ar genera o expropriere in interesul privat al reclamantei, ipoteza ce ar genera o sarcina excesiva, prin privarea de proprietate, invalidând in mod indirect un titlu valabil si opozabil, înscris in Cartea funciara.

Nu în ultimul rând, recurenta considera ca în mod gresit a fost admisa cererea reclamantei privind obligarea pârâtilor la ridicarea constructiei edificata pe terenul în litigiu, deoarece aceasta constructie a fost ridicata în anul 1998, deci înainte ca reclamanta sa promoveze actiunea în constatarea uzucapiunii, pe terenul care, asa cum a mentionat anterior, a apartinut autorului sau G. Aceste aspecte evidentiaza înca o data ca reclamanta nu a exercitat niciodata posesia terenului, obtinând o hotarârea în baza unor depozitii mincinoase ale martorilor, beneficiind si de lipsa de interes a primariei în gestionarea cauzei, asa încât acesta nu justifica un interes în exercitarea actiunii privind demolarea constructiilor în raport de prevederile art. 492 Cod procedura civila.

În drept , invoca prevederile art. 312 alin 5 Cod procedura civila coroborat cu art. 304 pct 5,7, 9 Cod procedura civila, art. 6.1 CEDO.

Intimata – reclamanta S formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.

În acest sens arata ca în considerentele sentintei civile sunt aratate motive pentru care instanta de fond a decis sa admita actiunea principala asa cum a fost ea completata si precizata.

Cu privire la cel de-al doilea motiv vizând nesolutionarea cererii de chemare în garantie, precizeaza ca s-a adresat instantei de fond cu o cerere de completare a hotarârii judecatoresti întemeiata pe dispozitiile art. 281 ind 2 alin 1 Cod procedura civila ce a format obiectul dosarului nr. 493/269/2009 al Judecatoriei O si care a fost admisa prin sentinta civila nr. 765/22.04.2009, împotriva acesteia fiind declarat recurs de catre recurenta, aflat în curs de solutionare la Tribunalul Calarasi.

Nici cel de-a treilea motiv de recurs nu poate fi retinut, întrucât aspectele de fapt si de drept privind actiunea ce a avut ca obiect obligarea pârâtilor de a ridica de pe terenul în litigiu constructiile au fost clarificate, instanta de fond pronuntând o solutie legala si temeinica.

Considera totodata ca instanta de fond în mod corect a solutionat exceptiile invocare de catre recurenta .

Pe fondul cauzei, apreciaza ca solutia instantei este legala si temeinica, de vreme ce dumneaei este proprietara terenului în litigiu, titlul sau de proprietate constituindu-l o hotarârea judecatoreasca, respectiv sentinta civila nr. 1521 / 18 10 2006 pronuntata de judecatoria O, hotarâre ce-i da dreptul de a-si apara proprietatea cu toate atributele sale.

În drept invoca prevederile art. 308 alin 2 Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila.

Examinând sentinta în raport de motivele invocate de recurenta, tribunalul constata ca recursul este întemeiat, impunându-se casarea sentintei civile nr.2413 din 22 Octombrie 2008 a Judecatoriei O si modificarea în parte a acesteia, pentru cele ce succed.

Potrivit art. 304 pct 7 Cod procedura civila, hotarârea atacata cu recurs va fi modificata daca nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, textul consacrând ipoteze diferite ale aceluiasi motiv de recurs si anume nemotivarea hotarârii. Conform art.304 pct 9 Cod procedura civila , hotarârea recurata va fi modificata si în cazul în care este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Analizând sentinta atacata, constata ca în speta sunt incidente aceste doua motive de recurs, lipsind motivarea sentintei, aceasta fiind data cu aplicarea gresita a legii, fapt care în raport de prevederile art. 312 alin 4 si 5 Cod procedura civila atrage casare acesteia cu retinere si rejudecarea pricinii în fond de catre instanta de control judiciar.

Rejudecând, tribunalul retine urmatoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecata formulata de reclamanta S în contradictoriu cu pârâtul G, astfel cum a fost precizat în fata primei instante, îl constituie: obligarea pârâtului de a-i lasa în deplina proprietate si posesie terenul în suprafata de 601 m.p., teren intravilan situat în comuna F, în tarlaua 13, parcela 393, evacuarea pârâtului de pe acest teren, obligarea pârâtului de a ridica de pe terenul revendicat constructii sau alte amenajari, astfel încât sa îi lase terenul în situatia în care s-a aflat înainte de a-l ocupa si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata .

În data de 19.03.2008 decedeaza pârâtul G, fiind introdusi în cauza I, D si E.

Ca situatie de fapt , instanta de recurs constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 2454/16.10.1982 pronuntata de Judecatoria O s-a dispus desfacerea casatoriei încheiata de parti, imobilul casa de locuit din comuna F fiind atribuit reclamantei. De retinut faptul ca terenul aferent nu a facut obiectul partajului astfel cum rezulta din cuprinsul deciziei civile nr. 86/11 martie 1982 a Tribunalului Calarasi, acesta apartinând comunei.

În temeiul legii 18 /1991 reclamantei îi este reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit în suprafata de 954, 990 mp situat în comuna F în tarlaua 13, parcela 392 , conform titlului de proprietate nr. ../2001 eliberat de Comisa judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Calarasi, teren identificat cu numarul cadastral 456 si înscris în cartea funciara nr. 140/N. Prin contactul de vânzare – cumparare , reclamanta înstraineaza acest teren prin contract de vânzare – cumparare autentificat la BNP Surubaru Aurelia sub nr. 3000/29.mai 2003.

Prin titlul de proprietate nr. ..din 1994 pârâtului G îi este reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii 18/1991 asupra terenului în suprafata totala de 9000 mp situat pe teritoriul localitatii F, astfel : 6476 mp în tarla 77, parcela 7/2/2; 2524 mp în tarla 13 parcela 388.

Ulterior, terenul în suprafata de 6476 mp în tarla 77, parcela 7/2/2 (din masuratorile cadastrale rezultând o suprafata mai mica respectiv 6238,25 mp), apartinând pârâtului G, este dezmembrat în trei subparcele si anume : teren în suprafata de 2001, 48 mp numar cadastral 601; teren în suprafata de 3666,57 mp numar cadastral 602; teren în suprafata de 569, 20 mp cu numar cadastral 603 – dreptul de proprietate fiind intabulat în favoarea pârâtului G cu titlu de drept reconstituire în cartea funciara nr. 201/N , astfel cum reiese din încheierea nr. 364/11.03.2004 pronuntata de judecatorul delegat la Biroul de carte funciara ( fila 308 dosar).

Parcela cu numarul cadastral 602 în suprafata de 3666, 57 mp este apoi dezmembrata în doua noi parcele si anume: 1546,719 mp numar cadastral 602/1 si suprafata de 2118,939 mp numar cadastral 602/2 – fapt ce rezulta din încheierea nr. 567/22.04.2004 pronuntata de judecatorul delegat la Biroul de carte funciar ( fila 309 dosar) si documentatia cadastrala aferenta.

Prin contractul de vânzare – cumparare autentificat la BNP Manolache Florina Mihaela sub nr. 2458/10 mai 2004, pârâtul G înstraineaza numitei I terenul în suprafata de 1546,719 mp identificat cu numar cadastral 602/1, situat în tarla 77, parcela 7/2/2, dreptul de proprietate al dobânditoarei fiind intabulat în cartea funciara nr. 214/N la data de 11.05.2004 cu încheierea nr. 676 ( fila 299 dosar), teren ce se învecineaza pe latura de nord cu terenul în suprafata de 954, 990 mp ce a apartinut reclamantei.

Prin sentinta civila nr. 1521/ 18.10.2006 pronuntata de Judecatoria O este admisa actiunea civila formulata de catre reclamanta în contradictoriu cu Primaria comunei F si se constata dreptul de proprietate al reclamantei, ca efect al uzucapiunii asupra terenului în suprafata de 601 mp situat în tarlaua 13, parcela 393 din comuna F. Desi în sentinta civila nu sunt date elemente certe de identificare în spatiu a suprafetei de 601 mp, coroborând planurile de situatie vizate de OCOT aflate la dosar ( filele 8, 9 ), reiese ca acest teren se afla în continuarea terenului de 954, 990 mp situat în comuna F în tarlaua 13, parcela 392 asupra caruia dreptul de proprietate a fost reconstituit reclamantei conform titlului de proprietate nr. 34407/22.06.2001, si care se învecineaza pe latura de sud cu terenul în litigiu în suprafata de 601 mp.

Având în vedere atât fisa corpului de proprietate reprezentat de parcela 954, 90 mp (filele 164-167) ce a apartinut reclamantei, cât si fisa copului de proprietate reprezentat de parcela în suprafata de 6476 mp a pârâtului (filele 300-302 ), reiese ca în realitate suprafata de 954,90 mp (în tarlaua 13, parcela 392) se învecineaza cu parcela pârâtului (tarla 77, parcela 7/2/2), adica cu parcela în suprafata de 1546,719 mp identificata cu numar cadastral 602/1 obtinuta în urma dezmembrarii parcelei initiale, astfel cum s-a aratat anterior, si care din anul 2004 apartine numitei I.

Prin urmare suprafata de 601 mp este inclusa în suprafata de 1546,719 mp dobândita de catre I de la pârâtul G si care face parte din corpul initial de proprietate al pârâtului de 6476 mp.

Aceasta constatare se bazeaza pe relatiile furnizate de Primaria comunei F nr 3823/07.10.2008, de catre OCPI Calarasi cu adresa nr. 5485/07.09.2007 , însotite de extrasul din planul cadastral executat în anul 1986, planul actual de încadrare în zona, extras tarla 77 parcela 7/2/2.

În acest sens , instanta retine ca terenul în suprafata de 601 mp se afla în parcela nr. 393 cvartalul 13 conform planului cadastral din perioada 1986-1987 si figura ca fiind în posesia reclamantei. Acest plan a fost folosit ulterior de catre Comisa de fond funciar ca suport de lucru pentru efectuarea modificarilor aparute în urma întocmirii fiselor de punere în posesie. Dupa finalizarea operatiunii de punere în posesie , între parcela 392 din cvartalul 13 si parcela 7/2/2 din tarlaua 77 nu a mai aparut distinct parcela 393 ( cea în litigiu) , aceasta fiind inclusa în parcela 7/2/2 din tarlaua 77.

Cu privire la modul de solutionare a exceptiilor invocate de I instanta de recurs apreciaza ca în mod corect a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii în evacuare si pe cale de consecinta respinsa cererea de evacuare, motivat de faptul ca spre deosebire de actiunea în revendicare, actiunea în evacuare, reglementata prin art. 1410 si urm. C.civ., este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numita chirie. În cauza de fata, între reclamanta si G nu au existat raporturi de obligatii derivate din locatiune, reclamanta afirmând ca dreptul sau de proprietate a fost încalcat de catre G, or dreptul real de proprietate nu poate fi aparat decât pe calea actiunii în revendicare, nicidecum pe calea actiunii în evacuare.

De asemenea, in mod corect au fost respinse exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru inexistenta obiectului revendicat, a relativitatii lucrului judecat si inopozabilitatea hotarârii judecatoresti de care se prevaleaza reclamanta, a lipsei de interes pentru urmatoarele considerente:

Pornind de la faptul ca orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinatatii, înseamna traiectoria liniei închise care o separa în spatiu, si-i atribuie individualitate (configuratie), retinând ca deseori titlurile de proprietate sunt omisive în privinta conturului terenului datorita absentei masuratorilor sau executarii lor de catre nespecialisti, instanta, în raport de aspectele anterior prezentate, concluzioneaza ca obiectul revendicarii îl constituie suprafata de 601 mp care initial a fost configurata în planurile cadastrale drept parcela 392 din cvartalul 13 , ulterior aceasta fiind inclusa în parcela 7/2/2 din tarlaua 77. Prin urmare, schimbarea numerotarii parcelelor în plan cadastral nu duce la ideea disparitiei bunului.

În privinta exceptiei relativitatii lucrului judecat si inopozabilitatea hotarârii judecatoresti de care se prevaleaza reclamanta, instanta apreciaza ca aceasta nu constituie o exceptie de procedura, nevizând încalcarea normelor de procedura, si nici o exceptie de fond, întrucât nu vizeaza lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiunea, ci poate constitui aparare de fond decurgând din efectele unei hotarâri judecatoresti. În acest sens, retine ca hotarârea judecatoreasca are valoarea unui înscris autentic, neputând fi ignorata de catre terti, sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Fata de acestia însa, hotarârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba, de prezumtie relativa.

Nefondate sunt si exceptiile lipsei calitatii procesuale active si lipsei de interes, corect respinse de catre instanta de fond, având în vedere ca potrivit art. 41 alin 1 cod procedura civila orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte în judecata, iar conform art. 109 alin 1 Cod procedura civila oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere înaintea instantei competente. În speta, reclamanta pretinde un drept subiectiv a carei existenta sau inexistenta se va constata prin hotarârea judecatoreasca si justifica un interes legitim, actual, personal în promovarea actiunii.

În privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a numitilor I, D si E, introdusi în cauza dupa decesul pârâtului G, instanta de recurs apreciaza ca exceptia a fost corect solutionata prin respingere numai în ceea ce o priveste pe numita I.

Într-adevar, la momentul introducerii actiunii în revendicare, suprafata revendicata nu se mai afla în patrimoniul defunctului, aceasta facând parte din terenul în suprafata de 1546,719 mp identificat cu numar cadastral 602/1, situat în tarla 77, parcela 7/2/2, înstrainat de G numitei I înca din anul 2004, dar se afla în continuare în posesia sa. Or, actiunea în revendicare se exercita de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Succesiunea defunctului G, decedat în cursul procesului, a fost acceptata numai de catre I în calitate de sotie si de legatar universal, conform certificatului de mostenitor de legatar nr. 32 din data de 15.04.2008 emis de BNP Mirela Popescu, aceasta devenind astfel continuatoarea personalitatii defunctului, detinând totodata si un titlu de proprietate asupra terenului în litigiul pe care îl opune reclamantei. Prin urmare, I atât ca succesoare a defunctului cât si ca posesoare a terenului în litigiu, are calitate procesuala pasiva.

În schimb, pârâtii D si E, în calitate de colaterali, sunt straini de succesiune, si neavând calitatea de mostenitori ai defunctului G nu pot sta în proces, motiv pentru care va admite exceptia lipsei calitatii lor procesuale si va respinge cererea formulata împotriva acestora.

În legatura cu critica privind nesolutionarea cererii de chemare în garantie, instanta de control judiciar retine ca judecarea acestei cererii a facut obiectul cererii de completare a hotarârii judecatoresti întemeiata pe dispozitiile art. 281 ind 2 alin 1 Cod procedura civila (dosarului nr. 493/269/2009 al Judecatoriei O) solutionata prin sentinta civila nr. 765/22.04.2009 , motiv pentru care nu va mai supune analizei aceasta cerere.

Pe fondul cauzei, instanta de recurs apreciaza ca prima instanta, admitând actiunea reclamantei si obligând pârâtii sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 601 mp. teren intravilan, situat în com. F, în T -13, P-393, precum si de a ridica de pe acest teren constructia edificata de defunctul G, a dat o solutie netemeinica cu aplicarea gresita a legii.

Apreciind asupra probelor administrate în cauza, tribunalul priveste ca neîntemeiata actiunea în revendicare si pe cale de consecinta a obligarii pârâtei de a ridica de pe terenul în suprafata de 601 mp constructia pentru urmatoarele considerente:

În materie imobiliara, dovada dreptului de proprietate, pentru promovarea actiunii în revendicare, se poate face prin titlu de proprietate, care poate fi orice act juridic translativ de proprietate, cât si prin existenta unui mod originar de dobândire a proprietatii.

În speta, stabilind locatia terenului în litigiul, astfel cum s-a aratat anterior, constata ca atât reclamanta cât si pârâta detin înscrisuri care atesta dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafata de 601 mp, imobil ce se afla în posesia pârâtei I.

În aceste conditii, instanta va proceda la compararea titlurile de proprietate, acordând preferabilitate unuia dintre acestea, în conditiile prevazute de lege.

Astfel, reclamanta detine sentinta civila nr. 1521/18.10.2006 pronuntata de Judecatoria O prin care i s-a constatat dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii, însa în contradictoriu cu Primaria comunei F, iar nu cu persoana care poseda în fapt terenul în anul 2006, asa încât aceasta sentinta este opusa pârâtei cu valoarea unui fapt juridic si a unui mijloc de proba, bucurându-se de o prezumtie relativa, ce poate fi rasturnata prin administrarea de probe, deoarece caracterul absolut al prezumtiei legale functioneaza, în conditiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, doar în relatiile dintre partile din procesul ce a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate.

În schimb, pârâta detine drept titlu de proprietate, contractul de vânzare – cumparare autentificat la BNP Manolache Florina Mihaela sub nr. 2458/10 mai 2004 prin care G îi înstraineaza terenul în suprafata de 1546,719 mp ( în care este inclus terenul în litigiu) identificat cu numar cadastral 602/1, situat în tarla 77, parcela 7/2/2, care face parte din parcela initiala de 6476 mp asupra caruia dreptul de proprietate a fost reconstituit înca din anul 1994 autorului pârâtei, G, prin titlul de proprietate nr. 33141 din data de 27.04.1994.

Instanta priveste ca fiind preferabil titlul de proprietate al pârâtei, întrucât provine de la cel caruia dreptul de proprietate i-a fost reconstituit cu mult timp înaintea obtinerii de catre reclamanta a hotarârii judecatoresti de constatare ce nu are caracter constitutiv de drepturi, iar uzucapiunea, ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate, a fost invocata în anul 2006 de catre reclamanta nu împotriva proprietarului, ci a unui neproprietar, în speta primaria.

Un al doilea motiv pentru care tribunalul considera preferabil titlul de proprietate al pârâtei este si acela ca spre deosebire de reclamanta, dreptul de proprietate al antecesorului si apoi al pârâtei a fost intabulat în cartea funciara în anul 2004, anterior obtinerii de catre pârâta a hotarârii judecatoresti de constatare a dreptului de proprietate, fapt ce-i asigura opozabilitate erga omnes înca de la momentul înregistrarii cererii de înscriere în cartea funciara.

În acest sens, retine ca potrivit art. 30 alin 1 din Legea 7/1996 „Daca în cartea funciara s-a înscris un drept real, în conditiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna-credinta, cât timp nu se dovedeste contrariul.”

Fata de aspectele sus –mentionate si având în vedere ca valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei precum si al antecesorului sau, nu a fost contestata, priveste ca neîntemeiata actiunea în revendicare formulata de intimata reclamanta S, urmând a o respinge.

Întrucât constructiile au fost ridicate de antecesorul pârâtei pe terenul sau, iar potrivit dispozitiilor art. 492 Cod civil” Orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste din contra” va respinge si cererea reclamantei de obligare la ridicarea constructiei edificate pe acest teren.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

Etichete: Acţiune în revendicare