Contract de franciză. Reziliere

Rezilierea unui contract bilateral este reglementată ca o sancţiune a neexecutării culpabile a convenţiei sinalagmatice şi constă în desfiinţarea pentru viitor a efectelor sale.

Acţiunea în reziliere poate fi formulată numai de partea care a executat contractul sau care se declară gata sa îl execute.

Neexecutarea trebuie să-i fie, prin urmare, imputabilă pârâtului, iar nu să depindă de reclamant, neputându-se invoca, spre exemplu, neconfirmarea de către acesta din urmă a continuării raporturilor juridice cu pârâtul.

Reclamanta SNP PETROM S.A. Bucureşti, prin Sucursala PECO Constanţa, a chemat în judecată pe pârâta S.C. ELPO S.R.L. Constanţa, solicitând să se constate prin hotărâre judecătorească rezilierea de drept şi încetarea contractului tip franciză încheiat la 12.05.2000 şi să se dispună obligarea pârâtei la predarea imobilului Staţiei PECO nr. 31, cu întregul patrimoniu şi stoc de marfă către reclamantă.

S-a susţinut, în considerentele acţiunii, că raporturile juridice dintre cele două societăţi au fost generate de încheierea contractului tip franciză, privind operaţiuni de interes reciproc de agenţie.

Conform prevederilor art. 2 din contract, o condiţie esenţială privea renegocierea anuală a clauzelor. Cu toate că a fost notificată de mai multe ori de către reclamantă pentru a participa la procedura renegocierii, societatea pârâtă nu a înţeles să respecte această clauză.

Întrucât s-au împlinit cele trei luni de la epuizarea a şase luni definite în contract ca ,,perioadă de probă’’, nu se poate reţine – în opinia reclamantei – că a operat tacita relocaţiune, cu consecinţa păstrării valabilităţii contractului pe o perioadă de 5 ani, în cauză având loc doar o prorogare a perioadei de probă.

S-au invocat, totodată, o serie de alte aspecte legate de activitatea pârâtei, care contravin dispoziţiilor contractuale, referitoare la vânzarea de marfă pe bază de borderouri fără remiterea imediată a numerarului, efectuarea de aprovizionări proprii cu marfă comercializată prin staţia PECO, fără achitarea comisionului către reclamantă, nerespectarea contractului colectiv de muncă, modificarea unilaterală a preţurilor la mărfurile complementare etc.

Pe parcursul procesului, reclamanta a solicitat să se ia act, în temeiul art. 132 alin. 1 cod proc. civilă, de modificarea obiectului acţiunii, în sensul solicitării rezilierii contractului tip franciză încheiat la 12.05.2000 şi a evacuării pârâtei din imobilul staţiei de distribuţie PECO.

Temeiul în fapt al rezilierii îl constituie, potrivit noilor considerente, neîndeplinirea condiţiei impuse în art. 2 lit. b din contract, privind confirmarea scrisă de către reclamantă a continuării activităţii după expirarea perioadei de probă.

Acţiunea reclamantei este nefondată.

Rezilierea unui contract bilateral este reglementată ca o sancţiune a neexecutării culpabile a convenţiei sinalagmatice şi constă în desfiinţarea pentru viitor a efectelor sale.

Acţiunea în reziliere poate fi formulată numai de partea care a executat contractul sau care se declară gata sa îl execute.

Neexecutarea trebuie să-i fie, prin urmare, imputabilă pârâtului, iar nu să depindă de reclamant, neputându-se invoca, spre exemplu, neconfirmarea de către acesta din urmă a continuării raporturilor juridice cu pârâtul, după epuizarea unei anumite perioade de timp.

Celelalte aspecte, privind nerespectarea altor clauze contractuale, nu au fost probate în cursul procesului, motiv pentru care – reţinând toate aceste considerente – acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 2824 COM/ 6.11.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 557/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete: Contract de franciză. Reziliere