ASIGURĂRI SOCIALE. CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Prescrierea obligaţiilor de plată. Art. 6^1 alin. 6 din Legea 19/2000

Prin cererea introdusa la Judecatoria Calarasi la data de 17.12.2008 reclamantul I. G. a formulat contestatie împotriva titlului executoriu nr.73/11.11.2008 emis de Casa Judeteana de Pensii Calarasi, solicitând anularea acestuia.

În motivarea cererii reclamantul arata ca pârâta a emis titlu executoriu susmentionat prin care i s-a pus în vedere sa achite urmatoarele sume: contributii 8.217,30 lei fara a preciza pentru ce perioada datoreaza aceste sume si care a fost termenul de plata a acestei datorii; dobânzi de 7.673,52 lei fara a preciza pentru ce perioada s-au calculat aceste dobânzi; penalitati 472,09 fara a se preciza ce reprezinta aceste sume si accesorii calculate 21,1812 lei fara a preciza ce reprezinta aceste accesorii.

Mai arata reclamantul ca în conformitate cu prevederile art.91 din OG 92/2003 pârâta trebuia sa emita titlu de creanta prin care sa se stabileasca obligatiile pe care le are în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta. De asemenea potrivit art.131 din acelasi act normativ termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale este acelasi cu termenul de mai sus, astfel încât prin omiterea trecerii în titlu executoriu a perioadei pentru care au fost calculate aceste contributii precum si a perioadei pentru care s-a calculat dobânzile, probabil ca s-a urmarit executarea silita a unor creante prescrise.

În dovedirea cererii reclamantul a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copia titlului executoriu nr.73/11.11.2008, copia somatiei de plata si plicul prin care a primit documentele în original.

În sedinta din 14 ianuarie 2009 pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Calarasi, competent în solutionarea cauzei fiind Tribunalul Calarasi, reclamantul fiind de acord cu aceasta.

Solutionând cauza Judecatoria Calarasi prin sentinta civila nr.117/14.01.2009 a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta solutionarii cererii în favoarea Tribunalului Calarasi.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca în speta este vorba de un conflict de munca potrivit art.284 (1) din Lg.nr.53/2003 si art.72 din Lg.nr.168/1999, art.2 pct.1 lit.c C.pr.c., competent sa solutioneze cauza este Tribunalul Calarasi.

Dupa declinare dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Calarasi la data de 10.02.2009 sub nr.346/116/2009 (nr. în format vechi 499/C/2009).

La termenul de judecata din data de 16.03.2009 reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Calarasi, sustinând ca prin decizia nr. 14/2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca în aplicarea dispozitiilor art. 169 din cod fiscal, competenta de solutionare a contestatiilor împotriva unor titluri executorii revine judecatoriei.

Prin sentinta civila nr. 280/16.03.2009 pronuntata în dosarul nr.346/116/2009 tribunalul a respins exceptia necompetentei sale materiale, invocata de reclamant.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul I G criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 2690/R/24.04.2009 Curtea de Apel Bucuresti a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 280/16.03.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi în dosarul nr. 346/116/2009, retinând ca prin aceasta nu s-a pronuntat nicio hotarâre asupra fondului cauzei.

La Tribunalul Calarasi cauza a fost înregistrata la data de 10.07.2009 sub nr. 1856/116/2009 (2372/C/RJ/2009).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, sustinând ca titlul executoriu nr. 73/11.11.208 este emis cu respectarea dispozitiilor codului de procedura fiscala.

Mai arata pârâta ca la data de 02.10.2001 reclamantul a încheiat declaratia de asigurare nr. 3875 prin care s-a obligat sa plateasca lunar contributia de asigurari sociale, al carui cuantum a fost ulterior modificat la data de 20.08.2003, din initiativa reclamantului, însa de la data încheierii asigurarii acesta nu a platit contributia si nici nu a depus formularul-tip de retragere a declaratiei de asigurare pentru situatia în care considera ca nu se mai încadreaza în prevederile legii privind veniturile realizate.

La solicitarea reclamantului s-a efectuat în cauza un raport de expertiza contabila având ca obiectiv principal verificarea legalitatii si corectitudinea modului de calcul a obligatiilor de plata stabilite prin titlul executoriu si somatia nr. 73/11.11.2008, cu precizarea ca niciuna dintre parti nu a formulat obiectiuni asupra concluziilor acestui raport.

Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de probele administrate, instanta retine urmatoarele:

La data de 02.10.2001 reclamantul a încheiat declaratia de asigurare nr.3875, în baza art.5 alin.1 pct.IV si V, pentru un venit asigurat de 1400000 lei ROL, modificat ulterior, din initiativa acestuia, la 1800000 lei ROL si respectiv 2500000 lei, astfel ca potrivit art.29 lit.c din Legea 19/2000 urmare declaratiei susmentionate, reclamantul avea obligatia de a plati lunar contributia de asigurari sociale, obligatie pe care acesta nu si-a îndeplinit-o.

Conform art.6^1 alin.6 din Legea 19/2000 declaratia de asigurare sociala constituie titlu de creanta si devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta si întrucât reclamantul nu si-a îndeplinit obligatia de plata a contributiei de asigurari sociale si nici nu a facut dovada ca si-a retras declaratia de asigurat pe motiv ca nu se mai încadra în situatiile pentru care asigurarea este obligatorie, pârâta a emis titlul executoriu si somatia de plata nr. 73/11.11.2008 prin care a calculat contributia restanta, majorari, penalitati si accesorii, fara a preciza însa perioada pentru care le-a calculat.

Cu privire la perioada pentru care s-au calculat toate aceste obligatii restante, reclamantul a invocat prescriptia dreptului de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor aferente perioadei anterioare datei de 11.11.2003 în raport de dispozitiile art.91 si art.131 din OUG 92/2003 potrivit carora dreptul organului fiscal de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor fiscale se prescrie în termen de 5 ani.

Cum în cauza pârâta a calculat obligatiile de plata cu depasirea acestui termen prevazut de textele de lege susmentionate, exceptia invocata de reclamant este întemeiata.

Raportul de expertiza contabila efectuat la cererea reclamantului si asupra caruia partile nu au formulat obiectiuni, a concluzionat ca pentru perioada 11.11.2003-01.08.2008 (data de la care reclamantul a devenit salariat) obligatiile restante cu titlu de contributii de asigurari sociale, majorari si penalitati sunt în suma totala de 9100,27 lei.

Totodata, în acelasi raport de expertiza s-a mai concluzionat ca din verificarea situatiilor financiare anuale si a balantelor de verificare la datele de 31.12.2007 si 31.12.2008 s-a constatat ca în cursul acestor ani reclamantul nu a ridicat dividende, neîncadrându-se deci în categoria persoanelor pentru care asigurarea este obligatorie potrivit art. 5 al.1 pct. IV si V din Lg.19/2000, întrucât nu a obtinut venituri pâna la nivelul a trei salarii medii pe economie, astfel ca fata de aceasta situatie, obligatiile de plata calculate în sarcina reclamantului sunt în suma totala de 6659,32 lei.

Pentru considerentele expuse, se va admite atât exceptia prescriptiei dreptului de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor de plata aferente perioadei 02.10.2001-11.11.2003 cât si contestatia formulata de reclamant împotriva titlului executoriu si a somatiei de plata nr. 73/11.11.2008 emisa de pârâta, ce va fi modificata sub aspectul cuantumului obligatiilor de plata restante stabilite în sarcina reclamantului, în sensul ca acesta este în suma totala de 6659,32 lei în loc de 16387,0971 lei, din care 3009,50 lei contributii, 3498,81 lei majorari de întârziere si 151,01 lei penalitati..

Totodata în baza art.274 c.p.civ., pârâta va fi obligata catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1800 lei.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. Recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea sumelor reprezentând ore festive, festive suplimentare şi ore suplimentare efectuate de reclamant şi menţionate în adeverinţe, potrivit principiului contributivităţii

Asupra actiunii de asigurari sociale de fata,

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 176/116/2010 la data de 20.01.2010, reclamantul D N a chemat în judecata pe pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII CALARASI solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care sa aiba în vedere si veniturile reprezentând orele festive efectuate pe tot parcursul anului mentionate în adeverinta nr. 483/17.04.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Constanta – Depoul Exploatare Marfa Fetesti.

În motivarea cererii sale reclamantul arata ca a fost pensionat la data de 02.11.1999 prin decizia de pensionare nr. 105014, ulterior pensia fiind recalculata. Precizeaza ca desi a depus la dosarul privind stabilirea cuantumului pensiei o serie de adeverinte privind orele efectuate pe timp de noapte, indice parcurs locomotiva, ore festive, conducere simplificata, pârâta nu a avut în vedere adeverinta privind orele festive pentru care unitatea a platit CAS (nr.483/17.04.2008) motivând ca acestea nu sunt prevazute de catre legislatia în vigoare, respectiv OUG 4/2005.

Considera ca neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare conduce la înfrângerea principiului înserat de catre legiuitor în cadrul Legii 19/2000 precum si la o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii în vigoare a Legii 19/200 în conditiile în care baza de calcul pentru plata contributiilor este alcatuita din totalitatea veniturilor realizate de catre angajat.

În dovedire depune înscrisuri.

În drept invoca prevederile HG 1550/2004, OUG 4/2005 si anexe, LEGEA 3/1977, LEGEA 57/1974, LEGEA 19/2000, DECRET – LEGE 98/1990, LEGEA 49/1992.

Pârâta formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului ca nelegala si netemeinica motivat de faptul ca sumele corespunzatoare orelor festive, festive suplimentare si a orelor suplimentare nu au avut caracter permanent în acceptiunea OUG 4/2005, nu au fost cuprinse în continutul acestui act normative si în consecinta nu pot fi luate în considerare în procesul de recalculare a pensiei, aspect pe care de altfel l-a comunicat si reclamantului prin adresa nr. 23637/12.11.2009.

Mentioneaza totodata ca adresa nr. 438/17.04.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Constanta – Depoul Exploatare Marfa Fetesti nu respecta cerintele prevazute de OUG 4/2005 anexa – cap IV în sensul ca nu cuprinde data de începere si încetare a raportului de munca, functia , meseria, specialitatea exercitata de catre reclamant în baza careia a putut benefica de ore festive, festive suplimentare si ore suplimentare, unitatea unde a activat cu contract de munca platind CAS , dar salariatul nu.

În drept invoca prevederile Legii 19/2000, HG 1550/2004, OUG 4/2005.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Din decizia nr. 105014/02.11.1999 eliberata de pârâta reiese ca dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit începând cu data de 01.10.1999. Ulterior, pensia reclamantului a fost recalculata în temeiul OUG 4/2005 fiind emisa decizia nr. 105014/21.08.2008 , la dosar fiind depus buletinul de calcul al pensiei precum si decizia nr. 105014/15.11.2009 de revizuire.

Conform adeverintei nr.483/17.04.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Constanta – Depoul Exploatare Marfa Fetesti reclamantul a realizat în temeiul art. 71 alin 3 din Legea 57/1974, art. 2 din DL 98/1990, art. 27 alin 1 din Contractul Colectiv de munca, venituri acordate pentru orele festive, festive suplimentare si a ore suplimentare în perioada 1990-1998 pentru care angajatorul a achitat CAS, acesta fiind încadrat ca mecanic de locomotiva, fapt ce reiese din datele înserate în carnetul de munca al reclamantului seria AH, nr. 523318 depus în copie la dosar.

Potrivit art. Anexei 1 cap V din O.U.G. nr. 4/2005 :,,Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale:

– sporul de vechime în munca (a se vedea pct. I);

– sporul pentru lucru în subteran, precum si pentru lucru pe platformele marine de foraj si extractie;

– indemnizatia de zbor;

– sporul pentru conditii grele de munca;

– sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

– sporul pentru exercitarea unei functii suplimentare;

– alte sporuri cu caracter permanent prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.

Mentiune: Aceste sporuri se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât si pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrarii în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.”

Tribunalul constata ca pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi la recalcularea pensiei reclamantului nu a avut în vedere sumele reprezentând remuneratia pentru ore festive, festive suplimentare si ore suplimentare mentionate în adeverinta nr.483/17.04.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Constanta – Depoul Exploatare Marfa Fetesti, asa încât priveste întemeiata cererea formulata de reclamant fata de modul de recalculare a drepturilor sale de pe urmatoarele considerente:

Potrivit cap V al Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 rezulta ca au caracter permanent si alte sporuri prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca, or din adresa mentionata rezulta ca temeiul de drept al acordarii acestor ore este art. 71 alin 3 din Legea 57/1974, art. 2 din DL 98/1990, art. 27 alin 1 din Contractul Colectiv de munca,

În aceeasi adeverinta se specifica faptul ca unitatea a virat contributia la fondurile de asigurari sociale pentru veniturile mentionate

Totodata, având în vedere dispozitiile art. 164 alin 3 si 4 din Legea nr. 19/2000 chiar daca nu au fost înscrise distinct în carnetul de munca aceste mentiuni în conditiile în care pentru acestea s-a achitat contributia pentru asigurari sociale, ele trebuiau luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei

În consecinta, pentru o corecta si justa aplicare a dispozitiilor art.2 lit. e, art. 23 alin 1 lit a, art. 160 alin 5 si art. 162 alin 2 din Legea nr. 19/2000, la stabilirea pensiei reclamantului, pârâta trebuia sa ia în calcul si aceste venituri. Mai mult decât atât principiul contributivitatii este reiterat în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune ca drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. Altfel spus, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (în functie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei. A adopta solutia contrara, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, echivaleaza cu o încalcare a principiului contributivitatii, având drept consecinta, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte, crearea unei discriminari între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Fata de aspectele sus-retinute va admite cererea formulata de reclamant si va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea sumelor reprezentând ore festive, festive suplimentare si ore suplimentare mentionate în adeverinta nr.483/17.04.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Constanta – Depoul Exploatare Marfa Fetesti.

In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 alin 1 din Legea 19/2000.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. Recalculare pensie cu valorificarea veniturilor reprezentând sporuri cu caracter permanent încasate de reclamant.

Pentru o corecta si justa aplicare a dispozitiilor art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1 lit. a, art. 160 alin. 5 si art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia sa ia în calcul si veniturile cuprinse în adeverintele prezentate de acesta.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 30.10.2009 sub nr. 2983/116/2009 (nr. format vechi 3638/C/2009), reclamantul a chemat în judecata pe pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII CALARASI, solicitând instantei sa oblige pârâta la recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, conform dispozitiilor OUG 4/2005, precum si cu luarea în calcul a veniturilor reprezentând remuneratia pentru orele lucrate în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale, sporurile pentru cap de sectie, conducere simplificata si indemnizatia pentru ore efectuate în timpul noptii. Solicita si plata diferentei dintre pensia încasata si pensia cuvenita, conform Legii 262/2008.

În motivarea cererii, reclamantul arata ca este pensionat pentru limita de vârsta si vechime integrala, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, drepturile initiale de pensie fiindu-i stabilite prin Decizia nr. 154127/15.01.2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, începând cu data de 01.12.2008.

Reclamantul sustine ca, în mod eronat, pârâta a utilizat la stabilirea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece exista doua categorii de locuri de munca tratate diferit fata de locurile de munca obisnuite, respectiv locuri de munca în conditii deosebite si în conditii speciale, categorii care au un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire la anexele 1 si 2 din Legea 19/2000.

Având în vedere aceste elemente, reclamantul considera ca a fost prejudiciat la stabilirea drepturilor sale de pensie, întrucât a desfasurat activitate în conditii deosebite timp de 26 ani 1 luni 14 zile si pârâta trebuia sa aiba în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, fiindu-i aplicabile prevederile din anexa 4 a Legii 19/2000.

Totodata, reclamantul arata ca desi a depus la dosarul privind stabilirea cuantumului pensiei adeverintele din care rezulta faptul ca a beneficiat de sporuri pentru orele lucrate în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale, sporurile pentru cap de sectie, conducere simplificata si indemnizatia pentru ore efectuate în timpul noptii, pârâta nu a luat în consideratie la emiterea deciziei privind recalcularea pensiei pentru limita de vârsta si datele ce rezultau din aceste adeverinte.

Potrivit Legii 49/1992, în categoria de sporuri cu caracter permanent intra si „alte sporuri prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca”, ori în Contractul colectiv de munca sunt prevazute sporul de 100% din salariul de baza pentru „munca prestata în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale” – art. 27(1) pct. G si „timpul cât personalul locomotivei si de tren sta la cap de sectie la dispozitia administratiei, de la predarea si pâna la luarea în primire a serviciului se plateste cu 75 % din salariul de baza” – art. 28.

În consecinta, reclamantul considera ca a fost prejudiciat la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În sustinerea cererii depune înscrisuri.

În drept îsi întemeiaza cererea pe dispozitiile O.U.G. nr. 4/2005, Legii nr. 19/2000, H.G nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977

Pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii considerând ca veniturile mentionate în adeverinte nu au avut un caracter permanent în acceptiunea OUG nr. 4/2005, astfel ca nu pot fi luate în considerare în procesul de recalculare a pensiei si ca prevederile legale referitoare la stagiul de cotizare nu se pot aplica si în cazul reclamantului, întrucât acestea se aplica doar beneficiarilor de pensie ale caror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.04.2001.

Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit deciziei de pensionare nr. 154127 din 04.08.2009, fila 16 la dosar, reclamantul este beneficiarul unei pensii calculata în baza Legii 19/2000, fiind stabilita începând cu data de 01.12.2008.

Potrivit art. Anexei 1 cap V din O.U.G. nr. 4/2005: ,,Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale:

– sporul de vechime în munca (a se vedea pct. I);

– sporul pentru lucru în subteran, precum si pentru lucru pe platformele marine de foraj si extractie;

– indemnizatia de zbor;

– sporul pentru conditii grele de munca;

– sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

– sporul pentru exercitarea unei functii suplimentare;

– alte sporuri cu caracter permanent prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.

Mentiune: Aceste sporuri se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât si pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrarii în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.”

La recalcularea pensiei reclamantului, pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi nu a avut în vedere sumele reprezentând remuneratia pentru orele festive efectuate în tot parcursul anului, mentionate în adeverinta nr. 285/28.10.2009, pentru stationare la cap de sectie, mentionata în adeverinta nr. 1072/18.11.2008 si spor pentru orele lucrate în timpul noptii, mentionate în adeverinta nr. 1071/18.11.2008, toate eliberate de Sucursala de Marfa Ferry Boat Constanta.

Cererea formulata de reclamant fata de modul de recalculare a drepturilor sale de pensionare, se întemeiaza pe urmatoarele considerente:

Potrivit cap. V al Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 rezulta ca au caracter permanent si alte sporuri prevazute ca de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.

Ori potrivit adeverintelor 285/28.10.2009, nr. 1072/18.11.2008 si nr. 1071/18.11.2008, aflate la dosarul cauzei, filele 13-15 rezulta ca temeiul legal pentru care s-au acordat aceste ore reclamantului este cel prevazut de art. 72 din Legea nr. 57/1974 si art. 9 din Legea nr. 68/1990.

Mai mult, în aceleasi adeverinte se specifica ca unitatea a virat contributia la fondurile de asigurari sociale pentru sporurile mentionate.

În atare situatie, pentru o corecta si justa aplicare a dispozitiilor art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1 lit. a, art. 160 alin. 5 si art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia sa ia în calcul si veniturile cuprinse în adeverintele reclamantului.

Mai mult decât atât, raportat la dispozitiile art. 164 alin 3 si 4 din Legea nr. 19/2000, chiar daca nu au fost înscrise distinct în carnetul de munca aceste mentiuni în conditiile în care pentru acestea s-a achitat contributia pentru asigurari sociale, ele trebuiau luate în considerare pentru ca, în caz contrar, se ajunge la situatia încalcarii dispozitiilor art. 2 alin. e din Legea nr. 19/2000 – principiul contributivitatii.

Asa fiind, pentru aceste considerente instanta priveste ca fiind întemeiat acest capat al cererii reclamantului.

Cu privire la cererea de emitere a unei decizii de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, conform dispozitiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, constata urmatoarele:

Potrivit deciziei de pensionare nr. 154127 din 04.08.2009, rezulta ca reclamantul, la data pensionarii a avut o vechime în conditii speciale de 26 ani, 1 luni si 14 zile, determinata în baza Legii nr. 19/2000.

La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 3/1977.

În cauza, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 01.12.2008, la recalculare nu se pot aplica dispozitiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit carora determinarea punctajului mediu anual si cuantumul fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile de pensie aflate în pastrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.

Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.

Ori, în cazul reclamantului, ale carui drepturi de pensie au fost stabilite începând cu data de 01.12.2008, stagiul complet de cotizare este cel prevazut de Legea nr. 19/2000, adica de 30 ani.

De altfel, aceasta problema a fost transata irevocabil de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie care, solutionând recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronuntata in dosarul nr. 16/2008, a admis ca dispozitiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.

Prin urmare, în raport de toate aceste considerente acest capat de cerere formulat de reclamantul PV apare ca fiind neîntemeiat, urmând a fi respins.

Pentru toate considerentele expuse, tribunalul admite în parte ca fiind întemeiata cererea formulata de reclamantul PV în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII CALARASI.

Va obliga pârâta sa procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin utilizarea veniturilor reprezentând remuneratia pentru ore festive, festive suplimentare si ore suplimentare, mentionate în adeverinta nr. 285/28.10.2009 eliberata de Sucursala de Marfa Ferry Boat Constanta; remuneratia pentru stationare la cap de sectie, mentionata în adeverinta nr. 1072/18.11.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Ferry Boat Constanta; spor pentru orele lucrate în timpul noptii, mentionate în adeverinta nr. 1071/18.11.2008 eliberata de Sucursala de Marfa Ferry Boat Constanta.

Va obliga pârâta catre reclamant la plata diferentelor rezultate urmare recalcularii pensiei, începând cu 01.12.2008.

Va respinge ca neîntemeiat capatul de cerere cu privire la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, potrivit OUG 4/2005.

În considerarea dispozitiilor art. 289 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) prezenta hotarâre este definitiva si executorie de drept, nemaifiind necesara investirea ei cu formula executorie.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 alin. 1 din Legea 19/2000.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. Recalculare pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate şi precizate prin adeverinţa eliberată de fostul loc de muncă

În prezenta neclaritatii de reglementare, tribunalul apreciaza ca principiul contributivitatii, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat în art. 23 alin. (1) si în art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2865/116/2009 la data de 21.10.2009, reclamanta GS a chemat în judecata pe pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi, solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza sa se dispuna obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu introducerea în calculul punctajului mediu anual a veniturilor suplimentare cu caracter permanent înscrise în adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de SC C SA.

În motivarea cererii sale, reclamanta arata ca în perioada 1968 – 1993 si-a desfasurat activitatea ca laborant chimist în cadrul societatii C (fosta ICPILA), fiind retribuita conform Legii 57/1974 si Legii 2/1993 în acord global.

Reclamanta precizeaza ca retributia a avut caracter permanent si ca angajatorul a virat la bugetul de stat asigurarile sociale corespunzatoare.

În drept, îsi întemeiaza actiunea pe prevederile art. 154, 155 din Legea 19/2000 si art. 74 din Legea 250/2007.

În dovedirea cererii depune înscrisuri.

Pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi, prin întâmpinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta invocând netemeinicia actiunii.

Pârâta sustine ca reclamanta beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta stabilita în baza legii 3/1977, începând cu data de 01.01.1993. La data de 25.09.2008, reclamanta a depus la Casa de Pensii Sector 6 Bucuresti adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de SC C SA pentru a fi valorificata la determinarea punctajului mediu anual, însa i s-a comunicat raspuns în sensul ca aceasta nu poate fi avuta în vedere la calculul pensiei, întrucât acordul global nu reprezinta un spor ci o forma de remunerare în functie de realizarea unor indicatori, reglementata de art. 12 din Legea 57/1974 (în vigoare la acea data).

La data de 19.06.2009, dosarul de pensie nr. 1329 al reclamantei a fost transferat de la Casa Locala de Pensii sector 6 Bucuresti la CJP Calarasi, unde a primit un nou numar, si anume 156233/05.08.2009.

Cu privire la valorificarea drepturilor din adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de C SA Bucuresti, pârâta precizeaza ca nu exista temei legal pentru efectuarea acestei operatiuni, întrucât „sporul de acord” nu este prevazut ca atare nici de legislatia de asigurari sociale anterioara datei de 01.04.2001 si nici de legislatia ulterioara.

Fata de cele mentionate, pârâta apreciaza ca drepturile reclamantei au fost calculate în mod corect.

În drept invoca Legea 19/2000, art. 115-118 Cod procedura civila, OUG 4/2005, HG 1550/2004.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Conform deciziei de pensionare pentru munca depusa si limita de vârsta nr. 156233/05.08.2009 emisa de Casa Judeteana de Pensii Calarasi, dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit cu începere de la data de 01.02.1993, retinându-se ca are o vechime totala în munca de 39 ani 9 luni 9 zile.

Prin adeverinta nr. 655/02.09.2008, SC C SA Bucuresti arata ca reclamanta a fost angajata sa în perioada 1968 – 01.02.1993, în functia de laborant, realizând venituri suplimentare rezultate din forma de retribuire în acord global, conform Legii 57/1974, cap. III, pct. 5, art. 118 si 120 si conform Legii 2/1983, cap. II art. 10.

Se mai arata ca forma de retribuire în acord global a avut caracter permanent, în întelesul Legii 49/1992, iar pentru veniturile suplimentare angajatorul a retinut si virat la bugetul asigurarilor sociale de stat contributia pentru pensie suplimentara si CAS, potrivit legislatiei în vigoare la data platii (HCM 4161/1953, decret 389/1972 aprobat prin Legea 65/1972, Decretul 232/1986).

S-a anexat adeverintei tabelul cu veniturile suplimentare cu caracter permanent, neînscrise în cartea de munca a reclamantei.

Cu privire la retribuirea în acord global se retine ca aceasta forma de retribuire presupunea salarizarea angajatilor în functie de realizarile profesionale, ceea ce însemna ca lunar acestia puteau obtine venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de munca.

Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurarile sociale de stat dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15 % asupra câstigului brut realizat de personalul lor salariat, dispozitii mentinute (cu modificarea procentului acesteia) si prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, prin art. 1 si art. 2, dispune ca recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite în baza legislatiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

Conform art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 19/2000, baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale în cazul asiguratilor o constituie veniturile brute realizate lunar.

Art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca punctajul anual al asiguratului se determina prin împartirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numarului de puncte realizat în fiecare luna. Numarul de puncte realizat în fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care constituie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice.

Totodata, potrivit alin. (4) al textului mentionat, punctajul asiguratului stabilit conform alin. (1) si (2) se calculeaza la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au platit contributii de asigurari sociale.

În art. 4 alin. (2) si (3) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, se precizeaza ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate în anexa ordonantei si acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de munca sau prin adeverinte eliberate, conform legii, de catre angajatori.

În privinta formelor de retribuire în acord global, prin mentiunea de la pct. VI al Anexei din ordonanta se prevede ca acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.

Dar, în conformitate cu dispozitiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala – dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 – dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetatenilor care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care angajatorii au platit contributia de asigurari sociale prevazuta de lege.

Principiul contributivitatii ce rezulta din textul enuntat este reiterat si în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune ca drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 este construita în jurul acestui principiu fundamental si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (în functie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.

Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia se impune a fi aceeasi, întrucât pe de o parte, se afirma în art. 2 al Legii nr. 19/2000 ca sistemul public se organizeaza si functioneaza având la baza principiul contributivitatii (conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor de asigurari sociale platite), iar pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare aplicarea acestui principiu, înlaturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.

În prezenta acestei neclaritati de reglementare, tribunalul apreciaza ca principiul contributivitatii, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat în art. 23 alin. (1) si în art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

În speta, întrucât reclamanta a dovedit cu adeverinta nr. 655/02.09.2008 eliberata de C SA Bucuresti ca a fost retribuita în forma acordului global în perioada august 1984 – iunie 1992, când a fost angajata acestei institutii, pentru considerentele expuse anterior, instanta priveste întemeiat primul capat din cerere privind recalcularea pensiei, urmând a-l admite si în consecinta, va obliga pârâta sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea veniturilor suplimentare evidentiate prin adeverinta mentionata.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, instanta retine ca prin modul gresit de recalculare a pensiei, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat.

Având în vedere ca termenul general de prescriptie pentru orice drept banesc este de 3 ani, instanta va obliga pârâta catre reclamanta la plata diferentelor dintre pensia recalculata potrivit prezentei sentinte si pensia încasata, începând cu data de 21.10.2006 si va respinge, pe cale de consecinta, capatul de cerere privind plata diferentelor de pensie pe perioada 01.09.2006-20.10.2006.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 din Legea 19/2000.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. Recalculare pensie cu valorificarea sporului de muncă nenormată peste programul de lucru.

Potrivit principiului contributivitatii reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e), orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (în functie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.

Prin urmare, a adopta solutia contrara, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, echivaleaza cu o încalcare a principiului contributivitatii, având drept consecinta, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte, crearea unei discriminari între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2357/116/2009 ( format vechi 3014/C/2009 ) la data de 26.08.2009 reclamanta ME a chemat în judecata pe pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca aceasta sa fie obligata la recalcularea drepturilor sale de pensie prin includerea în cadrul acestora si a sporului de munca nenormata peste programul de lucru pentru perioada 26.09.1973 -01.06.1975.

În motivarea cererii sale reclamanta arata ca în perioada 26.09.1973 -01.06.1975 a lucrat ca administrator în cadrul Liceului Teoretic unde alaturi de salariul de încadrare i s-a acordat si un spor de munca nenormata peste programul de munca, fapt ce rezulta din adeverinta nr. 1700/03.12.2008 a Liceului Teoretic, spor ce nu a fost inclus în drepturile de pensie, desi în mod constant a fost achitat CAS-ul aferent acestui spor, inclusiv retinerea de 2 % pentru pensia suplimentara.

Precizeaza ca singura motivare a pârâtei privind refuzul de a-i retine în baza de calcul a pensiei si acest spor a fost acela ca în adresa mentionata nu este indicat temeiul legal în baza caruia i-a fost acordat acest spor.

În drept invoca prevederile Legii 49/1992 , Legii mr. 19/2000 , OUG 4/2005.

În dovedirea cererii depune înscrisuri.

Pârâta formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata motivat de faptul ca din cuprinsul adeverintei nu rezulta cadrul legal care ar fi permis luarea în considerare a acestor sume la calculul contributiilor privind asigurarile sociale si pensia suplimentara, astfel ca ele nu pot fi considerate sporuri care intra în calculul pensiei conform Anexei la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat.

În acest sens precizeaza ca la punctul VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale, sa prevede ca nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, alte sporuri care nu au avut caracter permanent. Aceasta dispozitie este în concordanta cu prevederile legii-cadru în materia asigurarilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operatiunii de recalculare guvernate de O.U.G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, în opinia pârâtei, la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar sa se valorifice pe lânga salarii si sporurile cu caracter permanent, care dupa data de 1 aprilie 1992 au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform 1egislatiei anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati conform legislatiei în vigoare. Or, sporul de munca nenormata nu se încadreaza In prevederile OUG nr. 4/2005 si ca atare nu poate fi luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual in vederea recalcularii pensiei.

Precizeaza ca în acest sens Directia Indrumare metodologica din cadrul Casei Nationale de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale, a solicitat Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, respectiv Directiei Politici Salariale, unele precizari privind eventuala valorificare în procesul de recalculare a pensiilor a unor drepturi salariale denumite indemnizatie de munca nenormata, punctul de vedere al acestora fiind în sensul ca indemnizatia de munca nenormata nu se încadreaza în prevederile OUG nr. 4/2005 si, ca atare nu poate fi luata în considerare la stabilire punctajului mediu anual în vederea recalcularii.

In drept invoca Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale; Hotarârea de Guvern nr. 1550/2004, privind efectuarea opera de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legisla anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000;Ordonanta de Urgenta nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public , provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat;Legea nr. 49/1992, pentru completarea si modificare unor reglementari din legislatia de asigurari sociale;Codul de procedura civila.

În dovedire depune înscrisuri.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta beneficiaza de pensie în sistemul public în baza deciziei nr. 80966/02.11.2002, privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, în temeiul Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Din adeverinta nr. 1700/03.12.2008 emisa de Liceului Teoretic reiese ca în perioada 26. septembrie 1973 – 10 mai 1976 reclamanta a avut calitatea de administrator si a beneficiat pe lânga salariul de încadrare si de spor de munca nenormata pentru s-a retinut contributiile de asigurari sociale.

Din fisa de evaluare a pensiei din data de 21.10.2005 reiese ca în calculul drepturilor de pensie nu a fost avut în vedere si sporul de munca nenormata.

Instanta priveste întemeiata cererea reclamantei pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. Anexei 1 cap V din O.U.G. nr. 4/2005 :,, Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale:

– sporul de vechime în munca (a se vedea pct. I);

– sporul pentru lucru în subteran, precum si pentru lucru pe platformele marine de foraj si extractie;

– indemnizatia de zbor;

– sporul pentru conditii grele de munca;

– sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

– sporul pentru exercitarea unei functii suplimentare;

– alte sporuri cu caracter permanent prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.

Mentiune: Aceste sporuri se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât si pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrarii în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.”

De asemenea, potrivit cap V al Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 rezulta ca au caracter permanent si alte sporuri prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau prevazute în contractele colective si individuale de munca.

Or, în speta, din adeverinta mentionata anterior reiese ca reclamanta a beneficiat de acest spor de munca nenormata, unitatea virând contributia la fondurile de asigurari sociale pentru sporul mentionat.

În atare situatie, pentru o corecta si justa aplicare a dispozitiilor art.2 lit. e, art. 23 alin 1 lit a, art. 160 alin 5 si art. 162 alin 2 din Legea nr. 19/2000, la recalcularea pensiei reclamantei, pârâta trebuia sa ia în calcul si veniturile cuprinse în adeverintei nr. 1700/03.12.2008 a Liceului Teoretic.

Mai mult decât atât principiul contributivitatii este reiterat si în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune ca drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. Altfel spus, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (în functie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.

Prin urmare, a adopta solutia contrara, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, echivaleaza cu o încalcare a principiului contributivitatii, având drept consecinta, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte, crearea unei discriminari între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Fata de aspectele sus – retinute va admite cererea astfel cum a fost formulata de catre reclamanta si va obliga pârâta sa recalculeze drepturile de pensie ale acesteia prin includerea sporului de munca nenormata peste programul de lucru în perioada 26.09.1973 – 01.06.1975, conform adeverintei nr. 1700/03.12.2008 a Liceului Teoretic.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 din Legea 19/2000 rap la art. 299 si urm Cod procedura civila

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. Contestaţie împotriva deciziei de pensionare.

Conform tezei a II a din art. 41 alin. 2 Legea 19/2000 atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa nr. 3, ajungându-se la 65 de ani care constituie vârsta standard de pensionare pentru barbati.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2059/116/2009 la data de 24.07.2009 reclamantul VP, a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi contestatie împotriva deciziei nr. 155828 privind acordarea pensiei anticipata partiala emisa de catre pârâta la data de 27.05.2009 solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea acestei decizii si recalcularea pensiei luând în calcul datele cuprinse în Legea 19/2000.

Reclamantul si-a motivat contestatia prin concluziile scrise depuse la data de 12.10.2009 , în care arata ca la data emiterii deciziei de pensionare , respectiv la data de 27.05.2009 vârsta standard de pensionare conform Anexei nr. 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale era de 63 ani si 7 luni si nu de 64 de ani si 10 luni asa cum a calculat pârâta, iar stagiul complet de cotizare era de 32 ani si 2 luni si nu de 34 ani si 5 luni .

Mai arata reclamantul ca la data pensionarii , respectiv a acordarii pensiei anticipate partial avea vârsta de 59 de ani si 10 luni, iar numarul de luni la anticipare este în opinia sa de 45 de luni si nu de 60 de luni cum gresit a mentionat pârâta în decizia contestata.

Considera , raportat la dispozitiile din anexa 3 din Legea nr. 19/2000, ca i se cuvine o pensie mai mare decât cea calculata de catre pârâta.

În termen legal pârâta formuleaza întâmpinare, solicitând respingerea actiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala, decizia privind acordarea pensiei anticipate partial fiind emisa în mod legal.

În motivarea întâmpinarii pârâta arata ca reclamantul este nascut în data de 02.07.1949 iar la data acordarii pensiei avea vârsta de 59 de ani si 10 luni si un stagiu de cotizare realizat de 40 de ani, 8 luni si 19 zile , stagiu realizat integral în sector de stat în conditii normale de munca.

Pârâta considera ca vârsta standard de pensionare este de 64 de ani si 10 luni, vârsta pe care reclamantul nu o avea la data stabilirii pensiei, iar de la acest aspect pârâta interpreteaza diferit solicitarile reclamantului.

Cu privire la determinarea punctajului mediu anual, pârâta considera ca i-au fost valorificate toate datele si elementele cuprinse în documentele existente la dosarul de pensie, punctajul calculându-se pe baza salariilor si sporurilor cuprinse în acestea , apreciind ca în mod corect a calculat si stabilit drepturile reclamantului.

Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului în raport de sustinerile partilor , precum si de prevederile Legii 19/ 2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, constata urmatoarea situatie de fapt si de drept.

Reclamantul VP a formulat contestatie împotriva decizieI de pensionare anticipata partial nr. 155828 din 27.05.2009 în termen legal.

Potrivit dispozitiile art. 50 alin 1 din Legea 19/2000 „asiguratii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum si cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pâna la 10 ani pot solicita pensie anticipata partiala cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.”, iar conform aliniatului 2 al aceluiasi articol „cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de vârsta, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2.”,

Vazând decizia în speta , raportat la dispozitiile din Anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 , instanta constata ca reclamantul VP s-a nascut la data de 02.07.1949 si la data stabilirii drepturilor de pensie anticipata partial, respectiv data de 02.05.2009 avea vârsta de 59 de ani si 10 luni si un stagiu de cotizare realizat de 40 de ani, 8 luni si 19 zile ( stagiu realizat în conditii normale de munca).

Pornind de la aceste premise si raportându-ne la dispozitiile art. 50 alin 1 si 2 din Legea 19/2000 constata ca într-adevar pârâta a calculat gresit vârsta standard de pensioare, aceasta fiind de 63 ani si 7 luni si nu de 64 de ani si 10 luni, iar stagiu complet de cotizare de 32 ani si 2 luni si nu de 34 de ani si 5 luni ( conform anexei III din Legea 19/2000 în care sunt evidentiate vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si barbati, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015, petentul încadrându-se la pozitia aprilie 2009- iulie 2009). În aceste conditii reducând vârsta standard de pensionare de 63 ani si 7 luni cu 5 ani ( conform art. 50 alin1 din Legea 19/2000) , rezulta ca vârsta la care reclamantul putea beneficia de pensie anticipata partial este de 58 de ani si 7 luni.

Conform tezei a II a din art. 41 alin 2 Legea 19/2000 atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa nr. 3, ajungându-se la 65 de ani care constituie vârsta standard de pensionare pentru barbati.

Având în vedere ca reclamantul, la data emiterii deciziei contestate, a depasit stagiul complet de cotizare cu peste 8 ani, procentul de diminuare pentru fiecare luna de anticipare este de 0,10 % ( conform tabelului 2 prevazut de art. 50 din Legea 19/2000) si nu de 0,20 cum a stabilit pârâta.

Pentru aceste considerente priveste întemeiata contestatia formulata de reclamant urmând a o admite si în consecinta, va anula decizia nr. 155828 privind acordarea pensiei anticipata partiala emisa de catre pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi la data de 27.05.2009.

Va obliga pârâta Casa Judeteana de Pensii Calarasi la recalcularea pensiei si emiterea unei noi decizii de pensionare anticipate partial avându-se în vedere ca la data pensionarii reclamantul VP avea vârsta standard de pensionare de 63 de ani si 7 luni si un stagiu complet de cotizare de 32 de ani si 2 luni, precum si la recalcularea punctajului mediu anual realizat de catre reclamant în perioada de cotizare .

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.

Vazând si dispozitiile art. 157 din Legea 19/2000 rap la art. 299 si urm Cod procedura civila.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.

Tags: asigurări sociale

ASIGURĂRI SOCIALE. OBLIGAŢIA DE A FACE. EMITEREA UNEI NOI DECIZII DE RECALCULARE ÎN CARE SĂ SE UTILIZEZE UN STAGIU COMPLET DE COTIZARE D E 20 DE ANI AFERENT GRUPEI I DE MUNCĂ. PRESCRIPŢIA.

ASIGURĂRI SOCIALE. OBLIGAŢIA DE A FACE. EMITEREA UNEI NOI DECIZII DE RECALCULARE ÎN CARE SĂ SE UTILIZEZE UN STAGIU COMPLET DE COTIZARE D E 20 DE ANI AFERENT GRUPEI I DE MUNCĂ. PRESCRIPŢIA .

Reclamantul S.Gh. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IALOMIŢA, solicitând obligarea acesteia să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.4/2005, urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani .

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a desfăşurat activitate în grupa I de muncă peste 20 de ani şi că la recalcularea drepturilor sale de pensionare în condiţiile O.U.G. nr.4/2005, potrivit deciziei nr.82495/30 noiembrie 2005, la stabilirea punctajului mediu anual s-a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani cum prevede art.14 din Legea nr.3/1977 şi decizia nr.40/22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.

Din oficiu, tribunalul a ridicat excepţia prescripţiei dreptului reclamantului de a solicita emiterea unei noi decizii de recalculare .

Potrivit art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 4/2005 rezultă că procedura de recalculare a pensiilor celor pensionaţi până la data de 1 aprilie 2001 după principiile reglementate de Legea nr. 19/2000 urma a se desfăşura până la data de 1 ianuarie 2006 .

Cum cererea de recalculare formulată de reclamant are ca obiect recalculare pensie în sarcina pârâtei casa Judeţeană de Pensii rezultă că termenul de exercitare a acţiunii reclamantului cu acest obiect este de 3 ani, aşa cum este reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 .

Din cele arătate mai sus termenul de 3 ani pentru promovarea unei astfel de acţiuni de recalculare curge de la data când a fost comunicată decizia de recalculare făcută potrivit O.U.G. nr. 4/2005, iar dacă aceasta nu a fost comunicată sau nu există dovada comunicării, termenul de 3 ani curge de la data când operaţiunile de recalculare trebuiau terminate, respectiv 1 ianuarie 2006.

Cum în cauză rezultă că decizia de recalculare emisă în baza O.U.G. nr.4/2005 a fost emisă la data de 30 noiembrie 2005, chiar în situaţia lipsei dovezii de comunicare a acesteia, termenul de prescripţie de 3 ani al dreptului la acţiune, având ca obiect solicitarea unei noi recalculări a drepturilor de pensie curge cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2006, termen în raport de care acţiunea reclamantului este prescrisă ( în acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 793/2008 ) .

Nu se poate susţine cu succes că în cauză suntem în prezenţa unei revizuiri reglementată de art. 89 alin. 1 din legea 19/2000 care n-ar fi ţinută de un termen întrucât revizuirea vizează erori de natură materială. Ori, în speţa de faţă al cărui obiect este obligaţia de a face, în discuţie nu sunt greşeli denatură materială, ci interpretării ale legii legate de stagiul de cotizare complet ce trebuie folosit la calcularea punctajului mediu anual, pentru persoanele ce au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă.

De asemenea, nu suntem nici în situaţia reglementată de art.169 din Legea nr.19/2000, întrucât în cauză nu se pune în discuţie adăugarea vreunui stagiu de cotizare nevalorificat la stabilirea drepturilor de pensionare, stagiu de cotizare aşa cum acesta este definit de art.8 alin.1 din aceeaşi lege, ci doar de stabilirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru reclamantul care a lucrat în grupa I de muncă cu ocazia calculării întinderii valorii punctajului mediu anual .

De altfel, în cauză, reclamantul nu a promovat o acţiune temeinică nici pe fondul ei, întrucât acesta este beneficiarul operaţiunii de recalculare a drepturilor sale de pensie în baza O.U.G. nr.100/2008, act normativ menit să rezolve dezechilibrele existente între cei care s-au pensionat înainte de 1 aprilie 2001 şi cei care s-au pensionat după această dată .

A admite cererea reclamantului înseamnă a crea o situaţie mai avantajoasă celor pensionaţi anterior datei de 1 aprilie 2001 în raport de cei pensionaţi ulterior acestei date .

Fiind prin urmare o acţiune cu caracter personal având ca obiect obligaţia de a face, aceasta este prescriptibilă în termen de 3 ani, iar pentru cele arătate mai sus termenul de prescripţie a fost epuizat.

TRIBUNALUL IALOMIŢA – SECŢIA CIVILĂ – Sentinţa civilă nr.963 F/ 4 mai 2010

Tags: asigurări sociale

Asigurări sociale. Mai multe prestaţii de asigurări sociale simultane pentru acelaşi risc asigurat încalcă prevederile art. 7 din Legea 19/2000. Consecinţa este anularea prestaţiei de dată cea mai recentă.

Asigurari sociale. Mai multe prestatii de asigurari sociale simultane pentru acelasi risc asigurat incalca prevederile art 7 din Legea 19/2000. Consecinta este anularea prestatiei de data cea mai recenta.

Prin sentinta civila nr 337/08.02.2005 Tribunalul Ialomita a respins cererea formulata de reclamanta OE impotriva paratei CJPAS, cerere prin care reclamanta solicita repunerea sa in beneficiul incasarii unei pensii pentru munca depusa si limita de varsta, beneficiu care fusese anulat prin decizie emisa de unitatea parata. Prin aceeasi decizie contestata, s-a mentinut masura recuperarii sumelor incasate anterior de parta, cu titlu de pensie pentru limita de varsta.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut in esenta ca reclamanta a beneficiat de o alta pensie, stabilita in cursul anului 1995, iar in anul 2001, in urma solicitarii formulate de OE, parata a emis o noua decizie de pensionare, prin care stabilea in favoarea reclamantei pensie pentru limita de varsta incepand cu luna septembrie 2001.

Fata de dispozitiile art 7 alin 3 din Legea 19/2000, conform careia asiguratii nu pot beneficia simultan de mai multre prestatii de asigurari sociale pentru acelasi risc asigurat, tribunalul a decis ca parata a procedat in mod corect anuland pensia de data cea mai recenta.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, sustinand ca decizia pe care o ataca nu este motivata in fapt si in drept, fapt ce atrage nulitatea absoluta a acesteia. Decizia de respingere a cererii de pensionare este data cu mai mult de 3 ani dupa inregistrarea cererii sale de pensionare, motive pentru care solicita admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei pronuntate.

Recursul este nefondat.

Astfel, instanta de recurs a retinut ca instanta de fond a calificat decizia atacata drept una de sistare a pensiei deja acordate, motivat de faptul ca exista dosar dublu.

De asemenea, instanta de fond a aplicat corect in speta dispozitiile art 7 din Legea 19/2000, intrucat in perioada 2001-2004 reclamanta a beneficiat simultan de doua pensii pentru limita de varsta, reclamanta incercand eludarea legii prin nedeclararea faptului ca la data formularii ultimei cereri, respectiv in anul 2004, primea deja o pensie pentru limita de varsta.

Decizia atacata este motivata in fapt si in drept, decizia cuprinzand motivele sistarii – dosar dublu – cat si temeiul de drept.

Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat, iar sentinta de fond a fost mentinuta, ca fiind legala si temeinica.

Tags: asigurări sociale

Asigurari sociale – contestatie decizie de pensionare

Dosar nr.2861/88/2008 R O M Â N I A TRIBUNALUL TULCEA Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ SENTINŢA CIVILĂ NR. 367 Şedinţa publică din data de 04 martie 2009 Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2861/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.31052/7.11.2008 emisă de C.J.P.Tulcea, solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1.05.2000 – 1.04.2001. În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 20.05.2008 a depus dosarul de pensionare înregistrat sub nr.17761, solicitând acordarea pensiei parţiale anticipate, conform prevederilor Legii nr.19/2000. Menţionează că în urma analizării cererii a fost emisă decizia nr.17761/23.05.2008, prin care solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite prevederile art.50 din Legea nr.19/2000, în sensul că stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet şi că are “vârsta cu cel mult cinci ani mai mică decât vârsta standard”. A precizat că verificând înscrierile din carnetul de muncă, înscrieri făcute de DMPS şi Casa judeţeană de pensii a constatat că, deşi avea contract de asigurare şi plătise contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea nu fuseseră operate în carnetul de muncă, pentru perioada 01.05.2000 – 01.04.2001. A mai menţionat contestatoarea că a avut calitatea de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată (SC “…” SRL), a încheiat contract de asigurare socială cu Direcţia de muncă, contract în baza căruia se obliga să depună contribuţia de asigurări sociale, reprezentând CAS 30% şi pensie suplimentară 5%, obligaţie de care s-a achitat. De asemenea, lunar a depus la instituţia mai sus amintită declaraţia privind obligaţia de plată către bugetul asigurărilor sociale, declaraţia anexată, vizând chiar perioada nevalorificată şi neoperată în carnetul de muncă (20.08.2000). În dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie: deciziile nr.31052/7.11.2008 şi nr.17761/23.05.2008, contractul de asigurare socială încheiat în data de 25.08.1999, declaraţia lunară privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, note de contabilitate, carnetul de muncă, ordine de plată, balanţa de verificare, concluzii scrise şi adresam nr.39347/2008. În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi în copie: extras din OUG nr.41/2000, decizia nr.31052/7.11.2008, adeverinţa nr.31052/2008, ordine de plată, cererea înregistrată sub nr.31052/2008 şi contractul de muncă al contestatoarei.. S-au mai depus la dosarul cauzei: adresele nr.1503/2009 şi nr.1438/2009. Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.31052 din 29.09.2008, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială începând cu data de 1.10.2008. La data de 7.11.2008 CJP Tulcea i-a emis decizia nr.31052, prin care i-a respins înscrierea la pensie anticipată parţială. Potrivit art.50 al.1 din Legea nr.19/2000 “Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani”. La data de 25.08.1999, contestatoarea a încheiat cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Tulcea contractul de asigurare socială nr.2201. Din ordinele de plată depuse la dosarul cauzei, rezultă că pentru perioada 1.05.2000 – 01.04.2001 contestatoarea a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară. Având în vedere prevederile OG nr.86/2003, Casa judeţeană de pensii nu are în competenţa sa să verifice dacă sumele achitate de contestatoare sunt corecte pentru că Ministerului Finanţelor Publice, prin unităţile subordonate, îi revine această competenţă. La data la care contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială avea vârsta de 54 ani şi 7 luni. Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.19/2000, contestatoarea se poate pensiona cu 5 ani îna9inte de împlinirea vârstei de 59 de ani şi 7 luni dacă are un stagiu complet de cotizare realizat mai mare de 29 de ani şi 2 luni. Ori, având în vedere că pentru perioada 1.05.2000 – 1.04.2001 contestatoarea şi-a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară, instanţa urmează a anula decizia nr.31052 din 7 noiembrie 2008 emisă de CJP Tulcea, ca netemeinică şi nelegală şi a obliga intimata să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1 mai 2000 – 1 aprilie 2001.

Tags: asigurări sociale

Asigurări Sociale

Dosar nr. 67/88/2009

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINTA CIVILA Nr. 153

Şedinţa publică Din data de 04 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.67/88/2009, MI a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.35183/8.12.2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală şi netemeinică şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare.

În motivare, contestatorul a arătat că a formulat cerere de pensionare la începutul lunii noiembrie 2008, înainte de împlinirea vârstei de 60 ani, motivat de aceea că la respectiva dată avea o vechime de 26 ani şi 6 luni în funcţie de procuror şi funcţii echivalente acesteia (ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice).

Precizează contestatorul că, prin decizia contestată, intimata i-a respins cererea de pensionare, motivat de faptul că nu a îndeplinit condiţiile de vechime prev. de art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Precizează contestatorul că, potrivit preved.art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, aşa cum a fost modificat acest articol prin Legea nr.97/2008, în ceea ce îl priveşte, se poate pensiona la cerere înainte de împlini rea vârstei de 60 de ani, dacă are o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de procuror, la calcularea acestei vechimi luându-se în considerare şi perioadele în care a exercitat funcţia de ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice (potrivit prev. art.82 al.2 coroborate cu art.86 din Legea nr.303/2004 modif. prin Legea nr.97/2008).

Învederează instanţei pârâtul că, la data formulării cererii de pensionare înregistra o vechime de 26 ani şi 6 luni în funcţie de procuror şi funcţii asimilate acesteia, îndeplinind deci condiţiile legii mai sus citate.

Totodată, contestatorul a precizat că prin hotărârea nr.680/11.10.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, i-a fost admisă cererea de recunoaştere vechime în magistratură a perioadei în care a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de poliţie.

În dovedire, contestatorul a depus la dosar decizia nr.35183 din 8.12.2008 privind acordarea pensiei de serviciu conform art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modif. şi compl. ulterioare, adresa nr.9185/2997, hotărârea nr.680/11.10.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, extras din Legea nr.97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei.

În apărare, intimata a formulat în cauză întâmpinare şi a depus copii după următoarele înscrisuri: model adeverinţă – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor conform Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, decizia nr.35183 din 8.12.2008 privind acordarea pensiei de serviciu conform art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modif. şi compl. ulterioare, cererea contestatorului adresată CJP Tulcea, înregistrată sub nr.35183/4.11.2008, adeverinţa de pensionare conform Legii nr.303/2004 înregistrată sub nr.4910/VI/14/4.11.2008, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, hotărârea nr.680/11.10.2007 a CSM şi extras din carnetul de muncă al contestatorului.

Prin întâmpinare intimata a arătat că din redactarea art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 se poate constata că legiuitorul a precizat foarte clar ce perioade intră în calculul celor 25 de ani în funcţia de procuror în speţă şi anume, cele în care acesta a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Precizează intimata că, dealtfel, condiţia realizării a 25 ani de vechime prevăzută la art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, nu se referă la vechimea în magistratură, aşa cum interpretează contestatorul.

Totodată, intimata a arătat că, în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la pensia de serviciu, Legea nr.303/2004 face referire la vechimea în magistratură doar la aqrt.82 al.3.

Cu privire la adeverinţa nr.4910/VI/14.11.2008 eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, intimata a arătat că aceasta nu respectă modelul prevăzut de HG nr.1275/2005, adaptată la condiţiile cerute de Legea nr.303/2004 modificată.

Examinând contestaţia, raportat la probatoriul administrat, instanţa va reţine următoarele:

Prin decizia nr.35183/8.12.2008 intimata a respins cererea de înscriere la pensie a contestatorului motivat de faptul că nu sunt îndeplinite preved. art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, respectiv acesta nu îndeplineşte condiţia de vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile de judecător şi procuror.

De asemenea, la emiterea deciziei contestate, intimata a reţinut şi faptul că adeverinţa nr.4910/7 din 4.11.2008 nu este întocmită conform modelului din anexele la normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004.

Potrivit art.82 al.2 din Legea nr.303/2008: „Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.”

Analizând extrasul din carnetul de muncă al contestatorului, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, emisă de Ministerul de Interne – UM 0842 Tulcea, Serviciul personal şi învăţământ şi adeverinţa de pensionare conform Legii nr.303/2004, nr.4910/VI/14 din 4.11.2008 emisă de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, se reţine că în perioada 1.02.1981 – 31.05.1994 contestatorul a ocupat funcţia de ofiţer poliţie judiciară cu studii superioare juridice, iar începând cu data de 15.09.1995 şi până la data formulării acţiunii, acesta ocupă funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag.

Se reţine că la data de 4.11.2008 contestatorul s-a adresat cu cererea nr.35183 intimatei solicitând înscrierea sa la pensie de serviciu, la cerere, în baza art.82 al.2 şi art.83 al.1 din Legea nr.303/2004.

Potrivit preved.art.86 din Legea nr.303/2004 aşa cum a fost modificată de Legea nr.97/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007: „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.”

În acest sens, a hotărât dealtfel şi CSM, care prin Hotărârea nr.680 a admis cererile formulate, printre care şi cererea contestatorului, recunoscând ca vechime în magistratură şi perioada în care acesta a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie.

Din extrasul din carnetul de muncă al contestatorului precum şi din adeverinţele nr.2132/8.06.1994 emisă de Ministerul de Interne – UM 0842 Tulcea, Serviciul personal şi învăţământ şi nr.4190/VI/14 din 4.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi faţă şi de prevederile legale sus citate rezultă că în ceea ce-l priveşte pe contestator, acesta înregistra la momentul formulării cererii de pensionare (4.11.2008), o vechime de 26 ani şi 3 luni în magistratură, îndeplinind astfel condiţiile prevăzute de art.82 alin.2 coroborate cu cele din art.86 din Legea nr.303/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că în mod netemeinic şi nelegal intimata, prin decizia nr.35183 din 8.12.2008 a dispus respingerea cererii de pensionare a contestatorului.

Aşa fiind, instanţa urmează a admite contestaţia ca fondată, anulând decizia nr.35183/8.12.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea ca netemeinică şi nelegală.

Totodată va obliga pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie avută în vedere ca vechime în magistratură inclusiv perioada în care contestatorul a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice.

Tags: asigurări sociale