Top

Revendicare imobiliară , obligaţia de a face , pretenţii

Sentinţa civilă nr. 647/09 Martie 2011

Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă reclamantul S.B. a chemat în judecată pe pârâţii M.C. şi C.A. pentru revendicare teren, grăniţuire, daune şi pentru demolarea construcţiilor edificate pe terenul său.

În motivare a arătat că este proprietarul suprafeţei de 1330 m.p. arabil, sola 21, parcela 486 din intravilanul satului R. comuna X. judeţul Neamţ, cu vecinii N-B.F., E-B.C., E-B.C., S-M.C., V-drum sătesc, conform sentinţei civile nr.685/2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ, că această parcelă face parte dintr-un trup mai mare de 3991 m.p., înscris în titlu de proprietate nr. xx/xxx/2002 emis pe numele tatălui său, B.C. şi că pârâţii i-au ocupat abuziv o parte din teren, au edificat o fânării şi îl împiedică să cultive terenul, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i lase terenul în deplină proprietate, să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea lui şi cea a pârâţilor, să-şi ridice construcţiile de pe terenul lui şi să-i plătească daune pe ultimii 3 ani pentru lipsa de folosinţă a terenului.

În dovedire a depus la doar copii după sentinţa civilă nr.685/2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ, titlu de proprietate nr. xx/xxx/2002 emis pe numele tatălui său, B.C. şi a solicitat să se efectueze o expertiză tehnică în cadastru şi una pentru evaluarea pagubelor pentru lipsa de folosinţă a terenului revendicat.

Acţiunea a fost timbrată iniţial cu 20 de lei taxă de timbru, taxa fiind completată după efectuarea expertizelor tehnice cu 69 de lei.

Pârâtul M.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, a arătat că el are teren care se învecinează cu terenul reclamantului, că are casă, grajd şi o anexă construite înainte de anul 1989 şi în baza art.23 din Legea 23 din Legea 18/1991, chiar dacă aceste construcţii sunt pe terenul reclamantului, terenul rămâne în proprietatea lui. A precizat că el cu bunicul reclamantului, cel de la care provine terenul, nu a avut nici un conflict, acesta înţelegând că terenul îi revine potrivit legii.

Pârâta C.A. a formulat şi ea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, motivând că ea nici nu se învecinează cu reclamantul, aşa cum rezultă din vecinătăţile parcelei atribuite lui la partajul succesoral, acestea fiind: N-B.F., E-B.C., E-B.C., S-M.C., V-drum sătesc.

S-a dispus efectuarea expertizelor solicitate de reclamant, iar părţile nu au făcut obiecţiuni la acestea.

Analizând probele administrate în cauză constată că acţiunea reclamantului este întemeiată în parte, din următoarele considerente:

Din expertiza tehnică efectuată în cadastru şi din sentinţa civilă nr.685/2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ a reieşit faptul că reclamantul se învecinează doar cu pârâtul M.C. nu şi cu pârâta C.A., astfel că acţiunea formulată faţă de aceasta va fi respinsă.

S-a dovedit că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 1330 m.p. arabil, sola 21, parcela 486 din intravilanul satului R. comuna X. judeţul Neamţ, cu vecinii : N-B.F., E-B.C., E-B.C., S-M.C., V-drum sătesc, conform sentinţei civile nr.685/2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ, că această parcelă face parte dintr-un trup mai mare de 3991 m.p., înscris în titlu de proprietate nr.xx/xxx/2002 emis pe numele tatălui său, B.C., trupul acesta de teren fiind identificat de expert. Pârâtul M.C. nu a prezentat nici un titlu de proprietate pentru terenul pe care îl stăpâneşte, iar la expertiză s-a constatat el ocupă 146 m.p. de teren din terenul reclamantului, expertul marcând cu culoarea portocalie terenul ocupat de pârât, formând un triunghi cu aria de 146 m.p. şi a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului şi cea a pârâtului pe aliniamentul ED. Expertul a identificat pe o porţiune din terenul reclamantului, două şoproane din lemn, acoperite cu tablă şi o fânărie, construcţii ridicate fără autorizaţie de pârâtul M.C., înainte de 1989.

Având în vedere acestea, urmează ca în baza art.480 din codul civil şi art.584 din codul civil să se admită cererea de revendicare şi grăniţuire formulată de reclamant împotriva pârâtului M.C.. Reclamantul a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la plata daunelor constând în lipsa de folosinţă a terenului, pe ultimii 3 ani, iar expertul tehnic a calculat că pentru lipsa de folosinţă a terenului revendicat de reclamant, de 146 m.p., dauna este în valoare 84, 36 lei, sumă pe care pârâtul M.C. o va plăti reclamantului, în baza art.998 din codul civil, întrucât doar acesta ocupă terenul cu construcţiile sale – C1, C2 şi C3.

În ce priveşte cererea de demolare a construcţiilor pârâtului, formulată de acelaşi reclamant, această cerere urmează a fi respinsă, întrucât s-a dovedit că pârâtul a fost constructor de bună credinţă, construcţiile fiind ridicate înainte de anul 1989, fără ca pârâtul sau autorul acestuia să se opună acestui fapt.

Potrivit art. 494 C. civ, proprietarul terenului, în ipoteza pe care o analizăm, adică a constructorului de bună-credinţă este obligat să accepte accesiunea, dar, pentru a nu se îmbogăţi fără justă cauză, va trebui să opteze între două posibilităţi: să plătească constructorului contravaloarea materialelor şi a muncii; să plătească constructorului o sumă egală eu creşterea valorii fondului ca urmare a ridicării construcţiei.

Reclamantul nu a propus o evaluare a construcţiilor pârâtului, iar dărâmarea acestora nu are temei juridic dacă se au în vedere prevederile art. 494 alin.3 din codul civil: „Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii, cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri, şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului”.

În temeiul art.274 din codul de procedură civilă urmează ca pârâtul faţă de care s-a admis în parte acţiunea să fie obligat să plătească reclamantului cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, onorariile pentru avocat şi expert.

Etichete: